06/Volumul 5

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

183

L 035/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Legislația comunitară actuală cuprinde un set complet de norme pentru organizarea supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții în mod individual, precum și a supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui grup bancar și unui grup de întreprinderi de investiții sau, respectiv, unui grup de asigurare, adică unui grup care desfășoară activități financiare omogene.

(2)

Evoluția recentă a piețelor financiare a determinat crearea unor grupuri financiare, denumite „conglomerate financiare”, care furnizează produse și servicii aferente diferitelor sectoare ale piețelor financiare menționate anterior. Nu există deocamdată nici o formă de supraveghere prudențială consolidată a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin acestui tip de conglomerate, în special în ceea ce privește solvabilitatea și concentrarea riscurilor la nivelul conglomeratelor, tranzacțiile în interiorul grupului, modalitățile de gestiune internă a riscurilor la nivelul conglomeratului, precum și buna reputație și competența conducerii. Unele conglomerate financiare se numără printre cele mai mari grupuri financiare care își desfășoară activitatea pe piețele financiare și furnizează servicii la nivel mondial. În cazul în care aceste conglomerate și, mai exact, instituțiile de credit, întreprinderile de asigurare și întreprinderile de investiții care fac parte din aceste conglomerate s-ar confrunta cu dificultăți financiare, sistemul financiar ar putea fi grav afectat, cu repercusiuni negative asupra depunătorilor, asiguraților și investitorilor.

(3)

În planul de acțiune privind serviciile financiare prezentat de Comisie se enumeră o serie de acțiuni necesare pentru realizarea pieței unice a serviciilor financiare și se preconizează elaborarea unei legislații prudențiale suplimentare a conglomeratelor financiare, în vederea acoperirii lacunelor existente în prezenta legislație sectorială, precum și pentru a remedia riscurile prudențiale suplimentare, astfel încât să se asigure o supraveghere judicioasă a grupurilor financiare care desfășoară activități trans-sectoriale. Un obiectiv atât de ambițios nu poate fi atins decât în etape. Una dintre aceste etape este reprezentată de instituirea unei supravegheri suplimentare pentru instituțiile de credit, întreprinderile de asigurare și întreprinderile de investiții care aparțin unui conglomerat financiar.

(4)

Există și alte forumuri internaționale care au identificat nevoia de a elabora un regim prudențial adecvat pentru conglomeratele financiare.

(5)

Pentru a fi eficientă, supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar trebuie să se aplice tuturor conglomeratelor care desfășoară activități financiare trans-sectoriale semnificative, acest lucru fiind stabilit prin atingerea anumitor praguri, indiferent de structura lor. Supravegherea suplimentară trebuie să cuprindă toate activitățile financiare prevăzute de legislația financiară sectorială, precum și toate entitățile care desfășoară acest tip de activități ca activitate principală, inclusiv întreprinderile de administrare a investițiilor.

(6)

Deciziile de a nu include o anumită entitate în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare trebuie adoptate după ce s-a analizat, între altele, dacă entitatea în cauză intră sau nu sub incidența supravegherii consolidate a grupului în conformitate cu normele sectoriale.

(7)

Autoritățile competente trebuie să aibă posibilitatea de a evalua, la nivel consolidat, situația financiară a instituțiilor de credit, întreprinderilor de asigurare și întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar, mai ales în ceea ce privește solvabilitatea acestora (inclusiv eliminarea utilizării suprapuse a instrumentelor de capital propriu), concentrările riscurilor și tranzacțiile în interiorul grupului.

(8)

Conglomeratele financiare sunt adeseori administrate pe baza ramurilor lor de activitate care nu coincid pe deplin cu structurile juridice ale conglomeratului. Pentru a ține seama de această tendință, este necesar să se elaboreze norme privind conducerea conglomeratelor, în special în ceea ce privește administrarea holdingurilor financiare mixte.

(9)

Toate conglomeratele financiare care fac obiectul unei supravegheri complementare trebuie să dispună de un coordonator desemnat din rândul autorităților competente implicate.

(10)

Sarcinile de coordonator nu trebuie să afecteze sarcinile și responsabilitățile autorităților competente prevăzute de normele sectoriale.

(11)

Autoritățile competente implicate și, în special, coordonatorul trebuie să dispună de mijloacele necesare pentru a obține din partea entităților care aparțin unui conglomerat financiar sau din partea altor autorități competente informațiile necesare în vederea îndeplinirii misiunii lor de supraveghere suplimentară.

(12)

Este vital să se consolideze cooperarea între autoritățile care răspund de supravegherea instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții, în special prin punerea în aplicare a unor acorduri speciale de cooperare între autoritățile care răspund de supravegherea entităților care fac parte din același conglomerat financiar.

(13)

Instituțiile de credit, întreprinderile de asigurare și întreprinderile de investiții cu sediul în interiorul Comunității pot face parte dintr-un conglomerat financiar al cărui sediu se află în afara Comunității. Aceste entități reglementate trebuie să fie, de asemenea, supuse unui regim de supraveghere suplimentară adecvat și echivalent care să urmărească aceleași obiective și obținerea acelorași rezultate ca și dispozițiile prezentei directive. În acest scop, o importanță deosebită trebuie acordată transparenței normelor și schimbului de informații cu autoritățile din țările terțe cu privire la toate aspectele relevante.

(14)

Nu se poate preconiza instituirea unui regim de supraveghere suplimentară echivalent și adecvat decât în cazul în care autoritățile de supraveghere din țara terță în cauză au acceptat să colaboreze cu autoritățile competente implicate în ceea ce privește metodele de desfășurare a unei supravegheri suplimentare asupra entităților reglementate din cadrul unui conglomerat financiar, precum și obiectivele care trebuie atinse în acest scop.

(15)

Prezenta directivă nu impune autorităților competente obligația de a divulga Comitetului pentru conglomerate financiare informații care fac obiectul obligației de confidențialitate în temeiul prezentei directive sau al altor directive sectoriale.

(16)

Având în vedere faptul că obiectivul acțiunii preconizate, anume stabilirea de norme privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar, nu se poate realiza în mod satisfăcător de către statele membre și, în consecință, având în vedere amploarea și efectele acțiunii preconizate, aceasta poate fi realizată mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate lua măsuri în acest sens, în conformitate cu principiul subsidiarității consacrat la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității prevăzut la articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. Având în vedere faptul că prezenta directivă stabilește norme minime, statele membre pot adopta norme mai stricte.

(17)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile enunțate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

(18)

Este necesar să se adopte măsurile care se impun pentru punerea în aplicare a prezentei directive în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor pentru exercitarea competențelor de punere în aplicare conferite Comisiei (5).

(19)

Pot fi necesare ocazional orientări tehnice și măsuri de punere în aplicare cu privire la normele prevăzute de prezenta directivă pentru a reflecta noile evoluții de pe piețele financiare. Astfel, Comisia trebuie să aibă competența de a adopta măsuri de punere în aplicare, cu condiția ca acestea să nu modifice elementele esențiale ale prezentei directive.

(20)

Normele sectoriale în vigoare privind instituțiile de credit, întreprinderile de asigurare și întreprinderile de investiții trebuie completate într-o măsură minimă, mai ales pentru a evita arbitrajul de reglementare între normele sectoriale și normele privind conglomeratele financiare. În consecință, este necesar să se modifice prima Directivă 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare directă, alta decât asigurarea de viață (6), prima Directivă 79/267/CEE a Consiliului din 5 martie 1979 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare directă de viață (7), Directiva 92/49/CEE a Consiliului din 18 iunie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă, alta decât asigurarea de viață (a treia directivă privind „asigurarea generală”) (8), Directiva 92/96/CEE a Consiliului din 10 noiembrie 1992 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea directă de viață (a treia directivă privind asigurarea de viață) (9), Directiva 93/6/CEE a Consiliului din 15 martie 1993 privind rata de adecvare a capitalului propriu al întreprinderilor de investiții și al instituțiilor de credit (10), Directiva 93/22/CEE a Consiliului din 10 mai 1993 privind serviciile de investiții în domeniul valorilor mobiliare (11), precum și Directiva 98/78/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 octombrie 1998 privind supravegherea suplimentară a întreprinderilor de asigurare care fac parte dintr-un grup de asigurare (12) și Directiva 2000/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind inițierea și exercitarea activității instituțiilor de credit (13). Cu toate acestea, obiectivul de armonizare și mai aprofundată nu se poate realiza decât în etape și trebuie să se bazeze pe analize prudente.

(21)

Pentru a stabili dacă va fi necesar să se recurgă eventual la o armonizare privind tratamentul aplicat întreprinderilor de administrare a investițiilor din perspectiva normelor sectoriale și să se realizeze pregătirea acesteia, Comisia trebuie să elaboreze un raport privind practicile statelor membre în acest domeniu,

1.

„instituție de credit” înseamnă o instituție de credit în sensul articolului 1 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 2000/12/CE;

2.

„întreprindere de asigurare” înseamnă o întreprindere de asigurare în sensul articolului 6 din Directiva 73/239/CEE, al articolului 6 din Directiva 79/267/CEE sau al articolului 1 litera (b) din Directiva 98/78/CE;

3.

„întreprindere de investiții” înseamnă o întreprindere de investiții în sensul articolului 1 alineatul (2) din Directiva 93/22/CEE; prezenta definiție cuprinde întreprinderile menționate la articolul 2 alineatul (4) din Directiva 93/6/CEE;

4.

„entitate reglementată” înseamnă o instituție de credit, o întreprindere de asigurare sau o întreprindere de investiții;

5.

„întreprindere de administrare a investițiilor” înseamnă o întreprindere de administrare în sensul articolului 1a alineatul (2) din Directiva 85/611/CEE a Consiliului din 20 decembrie 1985 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind anumite organisme de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM) (14), precum și o întreprindere al cărui sediu social se află în afara Comunității și care ar avea nevoie de o autorizație în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) din directiva menționată anterior în cazul în care sediul său social s-ar afla în interiorul Comunității;

6.

„întreprindere de reasigurare” înseamnă o întreprindere de reasigurare în sensul articolului 1 litera (c) din Directiva 98/78/CE;

7.

„norme sectoriale” înseamnă legislația comunitară privind supravegherea prudențială a entităților reglementate, în special dispozițiile Directivelor 73/239/CEE, 79/267/CEE, 98/78/CE, 93/6/CEE, 93/22/CEE și 2002/12/CE;

8.

„sector financiar” înseamnă un sector format din una sau mai multe dintre entitățile menționate în continuare:

9.

„întreprindere mamă” înseamnă o întreprindere mamă în sensul articolului 1 din a șaptea Directivă 83/349/CEE a Consiliului din 13 iunie 1983 privind conturile consolidate (15) sau orice întreprindere care, în opinia autorităților competente, exercită efectiv o influență dominantă asupra unei alte întreprinderi;

10.

„filială” înseamnă o filială în sensul articolului 1 din Directiva 83/349/CEE sau orice întreprindere asupra căreia, în opinia autorităților competente, o întreprindere mamă exercită efectiv o influență dominantă; toate filialele unei filiale se consideră de asemenea filiale ale întreprinderii mamă;

11.

„participație” înseamnă o participație în sensul articolului 17 prima teză din a patra directivă 78/660/CEE a Consiliului din 25 iulie 1978 privind conturile anuale ale anumitor tipuri de întreprinderi (16) sau deținerea, în mod direct sau indirect, a cel puțin 20 % din drepturile de vot sau din capitalul unei întreprinderi;

12.

„grup” înseamnă un grup de întreprinderi format dintr-o întreprindere mamă, filialele acesteia și entități în cadrul cărora întreprinderea mamă sau filialele acesteia dețin o participație, precum și întreprinderile între care există o relație în sensul articolului 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE;

13.

„legături strânse” desemnează situația în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate prin:

O situație în care două sau mai multe persoane fizice sau juridice sunt legate în mod permanent de una și aceeași persoană printr-o relație de control se consideră, de asemenea, ca determinând o legătură strânsă între persoanele respective;

14.

„conglomerat financiar” înseamnă un grup care, sub rezerva articolului 3, îndeplinește următoarele condiții:

Orice subgrup al unui grup în sensul punctului 12 care îndeplinește criteriile prevăzute la prezentul punct se consideră a fi un conglomerat financiar.

15.

„holding financiar mixt” înseamnă o întreprindere mamă diferită de o entitate reglementată, care, împreună cu filialele sale, dintre care cel puțin una este o entitate reglementată cu sediul social în interiorul Comunității Europene, și cu alte entități, constituie un conglomerat financiar;

16.

„autorități competente” înseamnă autoritățile naționale ale statelor membre care dispun de competența legală sau de reglementare necesară pentru a supraveghea instituțiile de credit și întreprinderile de asigurare și întreprinderile de investiții, în mod individual sau la nivelul întregului grup;

17.

„autorități competente implicate” înseamnă:

18.

„tranzacții în interiorul grupului” înseamnă toate tranzacțiile în cadrul cărora o entitate reglementată care aparține unui conglomerat financiar recurge direct sau indirect la alte întreprinderi din cadrul aceluiași grup sau la orice persoană fizică sau juridică ce are legături strânse cu întreprinderile din cadrul acestui grup în vederea îndeplinirii unei obligații de natură contractuală sau nu, cu titlu oneros sau nu;

19.

„concentrare a riscurilor” înseamnă orice expunere care implică un potențial de pierdere asumat de entitățile care aparțin unui conglomerat financiar, din momentul în care o astfel de expunere este suficient de semnificativă pentru a compromite solvabilitatea sau situația financiară generală a entităților reglementate care aparțin conglomeratului menționat; o astfel de expunere poate fi determinată de riscurile de contrapartidă/de credit, de investiții, de asigurare sau de piață, precum și de alte riscuri, sau de o combinație sau interacțiune a riscurilor menționate.

(a)

dimensiunea relativă a sectorului său financiar cel mai puțin important, calculată fie ca medie, în conformitate cu alineatul (2), fie ca total al bilanțului sau ca cerință de solvabilitate în acest sector financiar, să nu depășească 5 % sau

(b)

cota de piață, calculată ca total al bilanțului în sectorul bancar sau în cel al serviciilor de investiții și ca prime brute emise în sectorul asigurărilor, să nu depășească 5 % în nici un stat membru.

(a)

să excludă o entitate de la calcularea rapoartelor, în cazurile menționate la articolul 6 alineatul (5);

(b)

să ia în considerare respectarea pragurilor prevăzute la alineatele (1) și (2) timp de trei ani consecutivi pentru a evita schimbările bruște de regim și să nu ia în considerare respectarea acestor praguri în cazul unor modificări considerabile în structura grupului.

—

autoritățile competente care au autorizat entități reglementate care aparțin grupului colaborează strâns între ele, după caz;

—

în cazul în care o autoritate competentă consideră că o entitate reglementată autorizată de autoritatea competentă menționată aparține unui grup care poate fi un conglomerat financiar, dar care nu a fost încă identificat în conformitate cu prezenta directivă, aceasta își prezintă opinia celorlalte autorități competente implicate.

(a)

orice entitate reglementată care se află la conducerea unui conglomerat financiar;

(b)

orice întreprindere reglementată a cărei întreprindere mamă este un holding financiar mixt cu sediul social în interiorul Comunității;

(c)

orice entitate reglementată asociată unei alte entități din sectorul financiar prin relații de tipul celor menționate la articolul 12 alineatul (1) din Directiva 83/349/CEE.

(a)

o instituție de credit, o instituție financiară sau o întreprindere de servicii bancare auxiliare în sensul articolului 1 punctele 5 și 23 din Directiva 2000/12/CE;

(b)

o întreprindere de asigurare, o întreprindere de reasigurare sau un holding financiar în sensul articolului 1 litera (i) din Directiva 98/78/CE;

(c)

o întreprindere de investiții sau o instituție financiară în sensul articolului 2 punctul 7 din Directiva 93/6/CEE;

(d)

un holding financiar mixt.

(a)

în cazul în care entitatea se află într-o țară terță sau în care există obstacole de natură juridică ce împiedică transferul informațiilor necesare, fără a se aduce atingere normelor sectoriale care obligă autoritățile competente să refuze autorizarea în cazul în care există obstacole în exercitarea efectivă a funcției lor de supraveghere;

(b)

în cazul în care entitatea are o importanță neglijabilă din perspectiva obiectivelor urmărite de supravegherea suplimentară a entităților reglementate care aparțin unui conglomerat financiar;

(c)

în cazul în care includerea acesteia este inoportună sau poate determina o confuzie din perspectiva obiectivelor urmărite de supravegherea suplimentară.

(a)

o gestiune sănătoasă și o bună conducere a activităților, inclusiv aprobarea și analiza periodică a strategiilor și politicilor, pentru totalitatea riscurilor asumate, de către organele de conducere corespunzătoare la nivelul conglomeratului financiar;

(b)

politici corespunzătoare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu pentru a anticipa impactul strategiilor de dezvoltare asupra profilului riscurilor și asupra cerințelor privind capitalul propriu stabilite în conformitate cu articolul 6 și anexa I;

(c)

proceduri adecvate care să garanteze faptul că sistemele de supraveghere a riscurilor sunt adaptate organizației și că se iau toate măsurile pentru ca sistemele puse în aplicare în cadrul fiecărei întreprinderi care face obiectul supravegherii suplimentare să fie coerente, astfel încât riscurile să poată fi măsurate, supravegheate și ținute sub control la nivelul conglomeratului financiar.

(a)

sisteme corespunzătoare în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu care să permită identificarea și măsurarea tuturor riscurilor importante asumate, precum și stabilirea unui nivel al capitalului propriu adaptat la riscuri;

(b)

proceduri sănătoase de informare și de contabilitate care să permită identificarea, măsurarea, încadrarea și verificarea tranzacțiilor în interiorul grupului, precum și concentrarea riscurilor.

(a)

în cazul în care un conglomerat financiar este condus de o entitate reglementată, rolul de coordonator este preluat de autoritatea competentă care a autorizat entitatea reglementată menționată anterior, în conformitate cu normele sectoriale aplicabile;

(b)

în cazul în care un conglomerat financiar nu este condus de o entitate reglementată, rolul de coordonator este preluat de autoritatea competentă selectată pe baza următoarelor principii:

(a)

coordonarea colectării și diseminării informațiilor utile sau esențiale, în desfășurarea normală a activităților precum și în situații de urgență, inclusiv diseminarea informațiilor importante pentru supravegherea prudențială exercitată de o autoritate competentă în temeiul normelor sectoriale;

(b)

asigurarea controlului prudențial și evaluarea situației financiare a unui conglomerat financiar;

(c)

evaluarea aplicării normelor privind rata de adecvare a capitalului propriu, concentrarea riscurilor și tranzacțiile în interiorul grupului prevăzute la articolele 6, 7 și 8;

(d)

evaluarea structurii, organizării și sistemelor de control intern ale conglomeratului financiar prevăzute la articolul 9;

(e)

planificarea și coordonarea activităților prudențiale, în desfășurarea normală a activităților precum și în situațiile de urgență, în colaborare cu autoritățile competente implicate;

(f)

îndeplinirea altor sarcini și luarea celorlalte măsuri și decizii atribuite coordonatorului în temeiul prezentei directive sau în cadrul aplicării dispozițiilor acesteia.

(a)

structura grupului, toate entitățile mari care fac parte din conglomeratul financiar și autoritățile competente pentru entitățile reglementate din cadrul grupului vizat;

(b)

strategiile conglomeratului financiar;

(c)

situația financiară a conglomeratului financiar, în special în ceea ce privește rata de adecvare a capitalului propriu, tranzacțiile în interiorul grupului, concentrarea riscurilor și rentabilitatea;

(d)

principalii acționari ai conglomeratului financiar și conducătorii acestuia;

(e)

organizarea, gestionarea riscurilor și sistemele de control intern la nivelul conglomeratului financiar;

(f)

procedurile de colectare a informațiilor de la entitățile din conglomeratul financiar și de verificare a informațiilor menționate;

(g)

dificultățile întâmpinate de entitățile reglementate sau de alte entități din conglomeratul financiar care pot afecta grav entitățile reglementate menționate;

(h)

principalele sancțiuni și măsuri excepționale luate de autoritățile competente în conformitate cu normele sectoriale sau cu prezenta directivă.

(a)

o modificare a structurii acționariatului, a organizării sau a conducerii entităților reglementate dintr-un conglomerat financiar care presupune aprobarea sau autorizarea de către autoritățile competente;

(b)

principalele sancțiuni sau măsuri excepționale luate de autoritățile competente.

—

de către coordonator, în ceea ce privește holdingurile financiare mixte;

—

de către autoritățile competente, în ceea ce privește entitățile reglementate; în acest scop, coordonatorul informează autoritățile competente menționate cu privire la aspectele constatate.

(a)

formularea mai precisă a definițiilor prevăzute la articolul 2 pentru a lua în considerare evoluția piețelor financiare la aplicarea prezentei directive;

(b)

formularea mai precisă a definițiilor prevăzute la articolul 2 pentru a asigura o aplicare uniformă a prezentei directive în Comunitate;

(c)

alinierea terminologiei și a formulării definițiilor din prezenta directivă la cele din actele comunitare ulterioare privind entitățile reglementate și alte aspecte conexe;

(d)

definirea mai precisă a metodelor de calcul prevăzute la anexa I, pentru a lua în considerare evoluția piețelor financiare și a tehnicilor prudențiale;

(e)

coordonarea dispozițiilor adoptate în temeiul articolelor 7 și 8 și al anexei II pentru a încuraja o aplicare uniformă în cadrul Comunității.

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 12a

(1)   Autoritățile competente din celălalt stat membru implicat sunt consultate înainte de acordarea autorizației unei întreprinderi de asigurare care este:

(2)   Autoritatea competentă dintr-un stat membru vizat, care răspunde de supravegherea instituțiilor de credit sau a întreprinderilor de investiții este consultată înainte de acordarea unei autorizații unei întreprinderi de asigurare care este:

(3)   Autoritățile competente vizate la alineatele (1) și (2) se consultă în mod special în scopul evaluării calității acționarilor, precum și a onorabilității și competenței administratorilor implicați în gestiunea unei alte entități din cadrul aceluiași grup. Autoritățile menționate își comunică reciproc toate informațiile privind aceste aspecte, în cazul în care informațiile în cauză sunt relevante pentru celelalte autorități competente implicate, atât în vederea acordării unei autorizații, cât și pentru verificarea permanentă a respectării condițiilor de funcționare.”

2.

La articolul 16 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„Marja de solvabilitate disponibilă se reduce de asemenea cu următoarele elemente:

În cazul în care se deține temporar o participație într-o altă instituție de credit, o altă întreprindere de investiții, o altă instituție financiară, o altă întreprindere de asigurare, o altă întreprindere de reasigurare sau un alt holding de asigurare în scopul realizării unei operațiuni de ajutor financiar pentru a reorganiza și redresa entitatea vizată, autoritatea competentă poate deroga de la dispozițiile privind scăderea menționate la al patrulea paragraf literele (a) și (b).

Ca alternativă la deducerea elementelor menționate la al patrulea paragraf literele (a) și (b) deținute de întreprinderea de asigurare în instituții de credit, întreprinderi de investiții și întreprinderi financiare, statele membre le pot permite întreprinderilor de asigurare să aplice mutatis mutandis metodele 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (******). Metoda nr. 1 (consolidare contabilă) nu se aplică decât în cazul în care autoritatea competentă este sigură de nivelul de gestiune integrată și de control intern al întreprinderilor care fac obiectul consolidării. Metoda aleasă se aplică în mod coerent pe termen lung.

În vederea calculării marjei de solvabilitate prevăzute de prezenta directivă, statele membre pot prevedea ca întreprinderile de asigurare care fac obiectul supravegherii suplimentare în conformitate cu Directiva 98/78/CE sau Directiva 2002/87/CE să aibă posibilitatea de a nu deduce elementele menționate la al patrulea paragraf literele (a) și (b) care sunt deținute în instituțiile de credit, întreprinderile de investiții, întreprinderile financiare, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare sau în holdingurile de asigurare care intră sub incidența supravegherii suplimentare.

În scopul scăderii participațiilor menționate de prezentul alineat, prin «participație» se înțelege o participație în sensul articolului 1 litera (f) din Directiva 98/78/CE.

(*)  JO L 63, 13.3.1979, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2002/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 77, 20.3.2002, p. 11)."

(**)  JO L 330, 5.12.1998, p. 1."

(***)  JO L 126, 26.5.2000, p. 1. Directivă modificată de Directiva 2000/28/CE (JO L 275, 27.10.2000, p. 37)."

(****)  JO L 141, 11.6.1993, p. 27. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 290, 17.11.2000, p. 27)."

(*****)  JO L 141, 11.6.1993, p. 27. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 290, 17.11.2000, p. 27)."

(******)  JO L 35, 11.2.2003.”"

1.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 12a

(1)   Autoritățile competente din celălalt stat membru implicat sunt consultate înainte de acordarea autorizației unei întreprinderi de asigurare de viață care este:

(2)   Autoritatea competentă dintr-un stat membru vizat care răspunde de supravegherea instituțiilor de credit sau a întreprinderilor de investiții este consultată înainte de acordarea autorizației unei întreprinderi de asigurare de viață care este:

(3)   Autoritățile competente implicate menționate la alineatele (1) și (2) se consultă în mod special în scopul evaluării calității acționarilor, precum și a onorabilității și competenței administratorilor implicați în gestiunea unei alte entități din cadrul aceluiași grup. Autoritățile menționate își comunică reciproc toate informațiile privind aceste aspecte, în cazul în care informațiile în cauză sunt relevante pentru celelalte autorități competente implicate, atât în vederea acordării unei autorizații, cât și pentru verificarea permanentă a respectării condițiilor de funcționare.”

2.

La articolul 18 alineatul (2) se adaugă următoarele paragrafe:

„Marja de solvabilitate disponibilă se reduce de asemenea cu următoarele elemente:

În cazul în care se deține temporar o participație într-o altă instituție de credit, o altă întreprindere de investiții, o altă instituție financiară, o altă întreprindere de asigurare, o altă întreprindere de reasigurare sau un alt holding de asigurare în scopul realizării unei operațiuni de asistență financiară pentru a reorganiza și redresa entitatea vizată, autoritatea competentă poate deroga de la dispozițiile privind deducerea menționate la al treilea paragraf literele (a) și (b).

Ca alternativă la deducerea elementelor menționate la al treilea paragraf literele (a) și (b) deținute de întreprinderea de asigurare în instituții de credit, întreprinderi de investiții și instituții financiare, statele membre le pot permite întreprinderilor de asigurare să aplice mutatis mutandis metodele 1, 2 sau 3 din anexa I la Directiva 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (************). Metoda nr. 1 («consolidare contabilă») nu se aplică decât în cazul în care autoritatea competentă este sigură de nivelul de gestiune integrată și de control intern al entităților care fac obiectul consolidării. Metoda aleasă se aplică în mod coerent pe termen lung.

În vederea calculării marjei de solvabilitate prevăzute de prezenta directivă, statele membre pot prevedea ca întreprinderile de asigurare care fac obiectul supravegherii suplimentare în conformitate cu Directiva 98/78/CE sau Directiva 2002/87/CE să aibă posibilitatea de a nu deduce elementele menționate la al treilea paragraf literele (a) și (b) care sunt deținute în instituțiile de credit, întreprinderile de investiții, instituțiile financiare, întreprinderile de asigurare sau de reasigurare sau în holdingurile de asigurare care intră sub incidența supravegherii suplimentare.

În scopul scăderii participațiilor menționate de prezentul alineat, prin «participație» se înțelege o participație în sensul articolului 1 litera (f) din Directiva 98/78/CE.

(*******)  JO L 228, 16.8.1973, p. 3. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2002/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 77, 20.3.2002, p. 17)."

(********)  JO L 330, 5.12.1998, p. 1."

(*********)  JO L 126, 26.5.2000, p. 1. Directivă modificată de Directiva 2000/28/CE (JO L 275, 27.10.2000, p. 37)."

(**********)  JO L 141, 11.6.1993, p. 27. Directivă modificată ultima dată de Directiva 2000/64/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 290, 17.11.2000, p. 27)."

(***********)  JO L 141, 11.6.1993, p. 1. Directivă modificată ultima dată de Directiva 98/33/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 204, 21.7.1998, p. 29)."

(************)  JO L 35, 11.2.2003.”"

1.

La articolul 15 se introduce următorul alineat:

„(1a)   În cazul în care achizitorul unei participații menționate la alineatul (1) este o întreprindere de asigurare autorizată, o instituție de credit autorizată sau o întreprindere de investiții autorizată într-un alt stat membru sau întreprinderea mamă a unei astfel de entități sau o persoană fizică sau juridică ce deține controlul asupra unei astfel de entități și dacă, drept urmare a acestei achiziții, întreprinderea în care achizitorul intenționează să dețină o participație ar deveni o filială a respectivului achizitor sau s-ar afla sub controlul acestuia, evaluarea achiziției realizate trebuie să facă obiectul procedurii de consultare prealabilă menționată la articolul 12a din Directiva 73/239/CEE.”

2.

La articolul 16, alineatul (5c) se înlocuiește cu următoarele:

„(5c)   Prezentul articol nu împiedică autoritatea competentă să transmită:

informații destinate îndeplinirii sarcinii acestora și nici nu împiedică autoritățile sau organismele menționate să comunice autorităților competente informațiile care le sunt necesare în sensul alineatului (4). Informațiile primite în acest context sunt supuse secretului profesional impus de prezentul articol.”

1.

La articolul 14 se introduce următorul alineat:

„(1a)   În cazul în care achizitorul unei participații menționate la alineatul (1) este o întreprindere de asigurare autorizată, o instituție de credit autorizată sau o întreprindere de investiții autorizată într-un alt stat membru sau întreprinderea mamă a unei astfel de entități sau o persoană fizică sau juridică ce deține controlul asupra unei astfel de entități și dacă, drept urmare a acestei achiziții, întreprinderea în care achizitorul intenționează să dețină o participație ar deveni o filială a respectivului achizitor sau s-ar afla sub controlul acestuia, evaluarea achiziției trebuie să facă obiectul procedurii de consultare prealabilă menționată la articolul 12a din Directiva 79/267/CEE.”

2.

La articolul 15, alineatul (5c) se înlocuiește cu următoarele:

„(5c)   Prezentul articol nu împiedică autoritatea competentă să transmită:

informații destinate îndeplinirii sarcinii acestora și nici nu împiedică autoritățile sau organismele menționate să comunice autorităților competente informațiile care le sunt necesare în sensul alineatului (4). Informațiile primite în acest context sunt supuse secretului profesional impus de prezentul articol.”

„—

un holding financiar este o instituție financiară ale cărei filiale sunt exclusiv sau în principal întreprinderi de investiții sau alte instituții financiare, cel puțin una dintre filiale fiind o întreprindere de investiții, și care nu este un holding financiar mixt în sensul Directivei 2002/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind supravegherea suplimentară a instituțiilor de credit, a întreprinderilor de asigurare și a întreprinderilor de investiții care aparțin unui conglomerat financiar (*************);

—

un holding mixt este o întreprindere mamă diferită de un holding financiar, de o întreprindere de investiții sau de un holding financiar mixt în sensul Directivei 2002/87/CE, printre filialele căreia există cel puțin o întreprindere de investiții;

1.

La articolul 6 se adaugă următoarele paragrafe:

„Autoritatea competentă dintr-un stat membru implicat, care răspunde de supravegherea instituțiilor de credit sau a întreprinderilor de asigurare este consultată înainte de acordarea unei autorizații unei întreprinderi de investiții care este:

Autoritățile competente vizate la alineatele (1) și (2) se consultă în mod special în scopul evaluării calității acționarilor, precum și a onorabilității și competenței administratorilor implicați în gestiunea unei alte entități din cadrul aceluiași grup. Autoritățile menționate își comunică reciproc toate informațiile privind aceste aspecte, în cazul în care informațiile în cauză sunt relevante pentru celelalte autorități competente implicate, atât în vederea acordării unei autorizații, cât și pentru verificarea permanentă a respectării condițiilor de funcționare.”

2.

La articolul 9, alineatul (2) se înlocuiește cu următoarele:

„(2)   În cazul în care achizitorul unei participații menționate la alineatul (1) este o întreprindere de investiții autorizată, o instituție de credit autorizată sau o întreprindere de asigurare autorizată într-un alt stat membru sau întreprinderea mamă a unei astfel de entități sau o persoană fizică sau juridică ce deține controlul asupra unei astfel de entități și dacă, drept urmare a acestei achiziții, întreprinderea în care achizitorul intenționează să dețină o participație ar deveni o filială a achizitorului menționat anterior sau s-ar afla sub controlul acestuia, evaluarea achiziției realizate trebuie să facă obiectul procedurii de consultare prealabilă menționată la articolul 6.”

1.

La articolul 1, literele (g), (h), (i) și (j) se înlocuiesc cu următoarele litere:

(**************)  JO L 35, 11.2.2003.”"

2.

La articolul 6 alineatul (3) se adaugă următoarea teză:

„În cazul în care nu efectuează ea însăși verificarea, autoritatea competentă care a înaintat cererea poate participa la realizarea verificării, dacă dorește.”

3.

La articolul 8 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următoarele:

„Statele membre le impun întreprinderilor de asigurare să pună în aplicare proceduri adecvate de gestionare a riscurilor, precum și sisteme de control intern corespunzătoare, care să cuprindă proceduri sănătoase de informare și de contabilitate, pentru a depista, evalua, încadra și controla în mod corespunzător tranzacțiile, în conformitate cu alineatul (1). În plus, statele membre le solicită întreprinderilor de asigurare să comunice autorităților competente tranzacțiile importante cel puțin o dată pe an. Aceste proceduri și sisteme fac obiectul unui control realizat de autoritățile competente.”

4.

Se introduc următoarele articole:

„Articolul 10a

Cooperarea cu autoritățile competente din țările terțe

(1)   Comisia poate înainta propuneri Consiliului, fie la cererea unui stat membru, fie din proprie inițiativă, în vederea negocierii unor acorduri cu una sau mai multe țări terțe, cu privire la modul de exercitare a supravegherii suplimentare asupra:

(2)   Acordurile menționate la alineatul (1) urmăresc mai ales să garanteze:

(3)   Comisia și Comitetul pentru asigurări evaluează rezultatul negocierilor menționate la alineatul (1), precum și situația determinată de acestea.

Articolul 10b

Organele de conducere ale holdingurilor de asigurare

Statele membre impun ca persoanele care administrează efectiv afacerile unui holding de asigurare să dea dovadă de buna reputație necesară și de experiență suficientă pentru a-și îndeplini funcțiile.”

5.

La anexa I punctul 1 B se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care nu există nici o legătură de capital între anumite întreprinderi care aparțin grupului de asigurare, autoritatea competentă stabilește care este partea proporțională care trebuie luată în considerare.”

6.

La anexa I punctul 2 se adaugă următorul punct:

La calcularea solvabilității ajustate a unei întreprinderi de asigurare participante la o instituție de credit, a unei întreprinderi de investiții sau a unei instituții financiare, normele prevăzute la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 73/239/CEE și la articolul 18 din Directiva 79/267/CEE privind deducerea acestor participații se aplică mutatis mutandis, la fel ca și dispozițiile care permit statelor membre să autorizeze în anumite situații folosirea altor metode și să permită ca acestea participații să nu fie deduse.”

1.

Articolul 1 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 12 se adaugă următoarele paragrafe:

„Autoritatea competentă dintr-un stat membru implicat, care răspunde de supravegherea întreprinderilor de asigurare sau a instituțiilor de credit este consultată înainte de acordarea unei autorizații unei instituții de credit care este:

Autoritățile competente vizate la alineatele (1) și (2) se consultă în mod special în scopul evaluării calității acționarilor, precum și a onorabilității și competenței administratorilor implicați în gestiunea unei alte entități din cadrul aceluiași grup. Autoritățile menționate își comunică reciproc toate informațiile privind aceste aspecte, în cazul în care informațiile în cauză sunt relevante pentru celelalte autorități competente implicate, atât în vederea acordării unei autorizații, cât și pentru verificarea permanentă a respectării condițiilor de funcționare.”

3.

La articolul 16, alineatul (2) se înlocuiește cu următoarele:

„(2)   În cazul în care achizitorul unei participații prevăzute la alineatul (1) este o întreprindere de investiții autorizată, o instituție de credit autorizată, o întreprindere de asigurare autorizată sau o întreprindere de investiții autorizată într-un alt stat membru sau întreprinderea mamă a unei astfel de entități sau o persoană fizică sau juridică ce deține controlul asupra entității în cauză și dacă, drept urmare a acestei achiziții, întreprinderea în care achizitorul intenționează să dețină o participație ar deveni o filială a achizitorului menționat anterior sau s-ar afla sub controlul acestuia, evaluarea achiziției realizate trebuie să facă obiectul procedurii de consultare prealabilă menționată la articolul 12.”

4.

La articolul 34, alineatul (2) se modifică după cum urmează:

5.

La articolul 51, alineatul (3) se înlocuiește cu următoarele:

„(3)   Statele membre au posibilitatea de a nu aplica limitele menționate la alineatele (1) și (2) participațiilor deținute în întreprinderi de asigurare în sensul Directivei 73/239/CEE și al Directivei 79/267/CEE sau în întreprinderi de reasigurare în sensul Directivei 98/78/CE.”

6.

La articolul 52 alineatul (2), ultima teză se înlocuiește cu următoarele:

„Fără a se aduce atingere articolului 54a, consolidarea situației financiare a holdingului financiar nu implică în nici un caz obligația autorităților competente de a îndeplini o funcție de supraveghere asupra holdingului financiar în mod individual.”

7.

Articolul 54 se modifică după cum urmează:

8.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 54a

Organele de conducere ale întreprinderilor financiare

Statele membre impun ca persoanele care administrează efectiv afacerile unui holding financiar să prezinte buna reputație necesară și o experiență suficientă și corespunzătoare pentru a exercita aceste funcții.”

9.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 55a

Tranzacțiile cu holdinguri mixte în interiorul grupului

Fără să aducă atingere dispozițiilor titlului V capitolul II secțiunea 3 din prezenta directivă, statele membre prevăd ca, în cazul în care întreprinderea mamă a uneia sau mai multor instituții de credit este un holding mixt, autoritățile competente care răspund de supravegherea instituțiilor de credit menționate exercită o supraveghere generală asupra tranzacțiilor pe care aceste instituții le realizează cu holdingul mixt și cu filialele acestuia.

Autoritățile competente le solicită instituțiilor de credit să instituie proceduri corespunzătoare de gestionare a riscurilor, precum și sisteme de control intern adecvate, care să cuprindă proceduri corecte de informare și contabilitate, pentru a depista, evalua, încadra si controla, în mod corespunzător, tranzacțiile realizate cu holdingul mixt care este întreprinderea lor mamă și cu filialele acestuia. Autoritățile competente le solicită instituțiilor de credit să le comunice toate tranzacțiile importante realizate cu aceste entități, cu excepția cazurilor menționate la articolul 48. Aceste proceduri și tranzacții semnificative fac obiectul unui control din partea autorităților competente.

În cazul în care aceste tranzacții în interiorul grupului afectează situația financiară a unei instituții de credit, autoritatea competentă care răspunde de supravegherea instituției vizate ia măsurile care se impun.”

10.

La articolul 56 alineatul (7) se adaugă următoarea teză:

„În cazul în care nu efectuează chiar ea verificarea, autoritatea competentă care a formulat cererea poate participa la verificare, dacă dorește.”

11.

Se introduce următorul articol:

„Articolul 56a

Întreprinderea mamă cu sediul într-o țară terță

În cazul în care o instituție de credit a cărei întreprindere mamă este o instituție de credit sau un holding financiar cu sediul social în afara Comunității nu face obiectul unei supravegheri consolidate în temeiul articolului 52, autoritățile competente se asigură că instituția de credit în cauză face obiectul unei supravegheri consolidate echivalente cu cea guvernată de principiile menționate la articolul 52, realizată de o autoritate competentă din țara terță în cauză. Verificarea este realizată de autoritatea competentă care ar efectua supravegherea consolidată în cazul în care s-ar aplica al patrulea paragraf, la cererea întreprinderii mamă sau a oricărei entități reglementate autorizate din cadrul Comunității sau din proprie inițiativă. Autoritatea competentă menționată anterior poate consulta celelalte autorități competente implicate.

Comitetul consultativ bancar poate formula orientări generale pentru a stabili dacă regimurile de supraveghere consolidată ale autorităților competente din țările terțe pot permite atingerea obiectivelor urmărite de supravegherea consolidată, stabilite în prezentul capitol, în ceea ce privește instituțiile de credit a căror întreprindere mamă are sediul social în afara Comunității. Comitetul reanalizează în mod periodic toate orientările de acest tip și are în vedere orice modificare adusă regimurilor de supraveghere consolidată puse în aplicare de autoritățile competente menționate anterior.

Autoritatea competentă care realizează verificarea prevăzută în al doilea paragraf ia în considerare toate orientările de acest tip. În acest scop, autoritatea competentă poate de asemenea consulta comitetul înainte de a lua o decizie.

În absența unei supravegheri echivalente, statele membre aplică instituției de credit, prin analogie, dispozițiile articolului 52.

Ca alternativă, statele membre le acordă autorităților lor competente autoritatea de a aplica alte tehnici prudențiale corespunzătoare care să permită atingerea obiectivelor urmărite de supravegherea consolidată a instituțiilor de credit. Aceste metode trebuie aprobate de autoritatea competentă care ar răspunde de supravegherea consolidată după consultarea celorlalte autorități competente implicate. Autoritățile competente pot să solicite, în mod special, înființarea unui holding financiar cu sediul social în cadrul Comunității și să aplice dispozițiile privind supravegherea consolidată situației consolidate a întreprinderii în cauză. Metodele trebuie să permită atingerea obiectivelor urmărite de supravegherea consolidată stabilite în prezentul capitol și trebuie notificate autorităților competente implicate, precum și Comisiei.”

(a)

în sfera de aplicare a supravegherii consolidate a instituțiilor de credit și a întreprinderilor de investiții și în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare a întreprinderilor de asigurare care aparțin unui grup de asigurare și

(b)

în sfera de aplicare a supravegherii suplimentare în sensul prezentei directive, în cazul în care grupul este un conglomerat financiar.

—

includerea întreprinderilor de administrare a investițiilor în sfera de aplicare a supravegherii consolidate la nivelul grupului;

—

selectarea și aplicarea metodelor privind rata de adecvare a capitalului propriu, prevăzute la anexa I;

—

definirea tranzacțiilor semnificative din interiorul grupului, a concentrării semnificative a riscurilor, a supravegherii tranzacțiilor în interiorul grupului și a concentrării riscurilor prevăzute la anexa II, în special în ceea ce privește introducerea unor limite cantitative și a unor cerințe calitative în acest scop;

—

intervalele la care conglomeratele financiare calculează cerințele privind rata de adecvare a capitalului propriu, în conformitate cu articolul 6 alineatul (2), și fac cunoscute coordonatorului concentrările semnificative de riscuri în conformitate cu articolul 7 alineatul (2).