Accept Refuse

EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31991L0628

Council Directive of 19 November 1991 on the protection of animals during transport and amending Directives 90/425/EEC and 91/496/EEC

OJ L 340, 11.12.1991, p. 17–27 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT)
Special edition in Czech: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Estonian: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Latvian: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Lithuanian: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Hungarian Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Maltese: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Polish: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Slovak: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Slovene: Chapter 03 Volume 012 P. 133 - 143
Special edition in Bulgarian: Chapter 03 Volume 010 P. 182 - 192
Special edition in Romanian: Chapter 03 Volume 010 P. 182 - 192

No longer in force, Date of end of validity: 04/01/2007; abrogat prin 32005R0001 . Latest consolidated version: 05/06/2003

ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/1991/628/oj

03/Volumul 10

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

182


31991L0628


L 340/17

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DIRECTIVA CONSILIULUI

din 19 noiembrie 1991

privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE

(91/628/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Parlamentul European, în Rezoluția din 20 februarie 1987 privind o politică prin care să se asigure bunăstarea animalelor de fermă (4), a invitat Comisia să prezinte propuneri privind protecția animalelor în cursul transportului;

întrucât, pentru a elimina obstacolele tehnice din calea schimburilor comerciale cu animale vii și pentru a permite buna funcționare a organizațiilor de piață în cauză, asigurând totodată un nivel satisfăcător de protecție a animalelor vizate, Comunitatea adoptă norme în acest domeniu;

întrucât toate statele membre au ratificat Convenția europeană privind protecția animalelor în cursul transportului internațional și au semnat protocolul adițional care permite Comunității în sine să adere la convenția în cauză;

întrucât Regulamentul (CEE) nr. 3626/82 al Consiliului din 3 decembrie 1982 privind aplicarea în Comunitate a Convenției privind comerțul internațional cu specii de faună și floră sălbatice amenințate cu dispariția (5), denumită în continuare „CITES”, reglementează condițiile de transport al anumitor specii;

întrucât Directiva 77/489/CEE (6) a stabilit norme privind protecția animalelor în transportul internațional; întrucât Directiva 81/389/CEE (7) a stabilit măsuri privind punerea în aplicare a Directivei 77/489/CEE și, în special, a introdus controale la frontierele interne ale Comunității;

întrucât, pentru a realiza aceste obiective și, în special, pentru protecția animalelor în cursul transportului trebuie modificate, în cadrul realizării pieței interne, normele prevăzute de Directiva 90/425/CEE (8), în special în scopul armonizării controalelor anterioare referitoare la bunăstarea animalelor în cursul transportului;

întrucât, în acest cadru, trebuie reglementat transportul animalelor în interior, cu destinația sau provenind din Comunitate și întrucât trebuie eliminate controalele sistematice la frontierele interne ale Comunității;

întrucât, din motive legate de bunăstarea animalelor, transportul acestora pe distanțe lungi, inclusiv transportul animalelor destinate sacrificării, trebuie redus cât de mult posibil;

întrucât normele propuse trebuie să garanteze o protecție mai eficace a animalelor în cursul transportului;

întrucât, de asemenea, trebuie modificată Directiva 91/496/CEE (9), pentru a o adapta prezentei directive; întrucât trebuie abrogate, de asemenea, Directivele 77/489/CEE și 81/389/CEE,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

(1)   Prezenta directivă se aplică transportului:

(a)

solipedelor domestice și animalelor domestice din speciile bovină, ovină, caprină și porcină;

(b)

păsărilor de curte, păsărilor domestice și iepurilor domestici;

(c)

câinilor domestici și pisicilor domestice;

(d)

altor mamifere și păsări;

(e)

altor animale vertebrate și animale cu sânge rece.

(2)   Prezenta directivă nu se aplică:

(a)

călătorilor care transportă animale de companie în scopuri nelucrative;

(b)

fără să aducă atingere dispozițiilor naționale aplicabile în domeniu, transporturilor de animale efectuate:

pe o distanță de maximum 50 de kilometri, calculată de la începutul transportului animalelor și până la locul de destinație

sau

de către crescători sau de către cei care se ocupă de îngrășare, cu ajutorul vehiculelor agricole sau cu mijloace de transport proprii, în cazul în care circumstanțele geografice impun o transhumanță sezonieră fără scop lucrativ pentru anumite tipuri de animale.

Articolul 2

(1)   În sensul prezentei directive, definițiile prevăzute la articolul 2 din Directivele 89/662/CEE (10), 90/425/CEE, 90/675/CEE (11) și 91/496/CEE se aplică atunci când este cazul.

(2)   De asemenea, se înțelege prin:

(a)

„mijloc de transport”: părțile vehiculelor rutiere, vehiculelor care circulă pe cale ferată, vapoarelor și aeronavelor utilizate pentru încărcarea sau transportul animalelor, precum și containerele pentru transportul pe pământ, pe mare sau în aer;

(b)

„transport”: orice deplasare a animalelor, efectuată cu un mijloc de transport care include încărcarea și descărcarea animalelor;

(c)

„punct de oprire”: un loc unde călătoria este întreruptă pentru a permite odihna, hrănirea sau adăparea animalelor;

(d)

„punct de transfer”: un loc unde transportul este întrerupt pentru a transfera animalele dintr-un mijloc de transport în altul;

(e)

„loc de plecare”: locul unde, fără să aducă atingere articolului 1 alineatul (2) litera (b), animalul este încărcat pentru prima dată într-un mijloc de transport, precum și toate locurile în care animalele au fost descărcate și găzduite pe o perioadă de cel puțin zece ore, adăpate, hrănite și, după caz, îngrijite, cu excluderea oricăror puncte de oprire sau puncte de transfer.

Pot fi, de asemenea, considerate ca locuri de plecare piețele și centrele de grupare autorizate, în conformitate cu legislația comunitară:

în cazul în care primul loc de încărcare a animalelor este situat la o distanță de cel puțin 50 de kilometri de aceste piețe sau centre de grupare;

dacă, în cazul în care distanța menționată la prima liniuță este mai mare de 50 de kilometri, animalele au beneficiat de o perioadă de odihnă cu o durată determinată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 și au fost adăpate și hrănite înainte de a fi reîncărcate;

(f)

„loc de destinație”: locul unde animalul este descărcat pentru ultima oară dintr-un mijloc de transport, cu excepția oricăror puncte de oprire sau puncte de transfer;

(g)

„călătorie”: deplasarea de la locul de plecare la locul de destinație.

CAPITOLUL II

Transportul și controlul pe teritoriul Comunității

Articolul 3

(1)   Statele membre se asigură că:

(a)

transportul animalelor în interior, cu destinația sau provenind din orice stat membru, se efectuează în conformitate cu prezenta directivă și pentru animalele prevăzute la:

articolul 1 alineatul (1) litera (a), în conformitate cu dispozițiile capitolului I din anexă;

articolul 1 alineatul (1) litera (b), în conformitate cu dispozițiile capitolului II din anexă;

articolul 1 alineatul (1) litera (c), în conformitate cu dispozițiile capitolului III din anexă;

articolul 1 alineatul (1) litera (d), în conformitate cu dispozițiile capitolului IV din anexă;

articolul 1 alineatul (1) litera (e), în conformitate cu dispozițiile capitolului V din anexă;

(b)

animalele nu pot fi transportate decât în cazul în care sunt apte pentru călătoria prevăzută și în cazul în care au fost luate toate măsurile pentru a le îngriji pe durata călătoriei până la sosirea la locul de destinație. Animalele bolnave sau rănite nu sunt considerate apte pentru transport. Cu toate acestea, prezenta dispoziție nu se aplică:

(i)

animalelor ușor rănite sau bolnave pe care transportul nu le-ar supune la suferințe inutile;

(ii)

animalelor transportate în scopuri de cercetare științifică autorizate de autoritatea competentă;

(c)

animalele care se îmbolnăvesc sau se rănesc în timpul transportului primesc cât de repede posibil primul ajutor. După caz, acestea trebuie să facă obiectul unui tratament veterinar adecvat și, în cazul în care este necesar, trebuie să fie sacrificate de urgență, pentru a evita orice suferință inutilă.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (b), statele membre pot autoriza transportul animalelor pentru un tratament veterinar sau o sacrificare de urgență în condiții care nu sunt conforme cu prezenta directivă. Statele membre se asigură că un asemenea transport este autorizat doar în cazul în care nu presupune nici o suferință inutilă sau un tratament dur pentru animalele în cauză. După caz, se adoptă norme speciale de punere în aplicare a prezentului alineat, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

(3)   Fără să aducă atingere cerințelor stabilite la alineatul (1) literele (a) și (b) și de anexă, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată la propunerea Comisiei, stabilește condițiile suplimentare adecvate pentru transportul anumitor tipuri de animale precum solipedele, păsările sălbatice și mamiferele marine, pentru a asigura bunăstarea acestora.

Până la punerea în aplicare a prezentelor dispoziții, statele membre pot, cu respectarea dispozițiilor generale ale tratatului, să aplice norme naționale suplimentare relevante în materie.

Articolul 4

Statele membre se asigură că pe durata călătoriei animalele sunt identificate și înregistrate în conformitate cu articolul 3 alineatul (1) litera (c) din Directiva 90/425/CE și însoțite de documentele prevăzute de legislația comunitară sau națională, astfel încât să se permită autorității competente să controleze:

originea și proprietarul acestora;

locul lor de plecare și de destinație;

data și ora plecării.

Articolul 5

Statele membre se asigură că:

1.

orice persoană fizică sau juridică care transportă animale în scop lucrativ:

(a)

a făcut obiectul unei înregistrări care să permită autorității competente să controleze respectarea cerințelor prezentei directive;

(b)

utilizează pentru transportul animalelor menționate de prezenta directivă mijloace de transport care să permită respectarea cerințelor prevăzute în anexă;

(c)

nu transportă și nu dispune transportul unor animale în condiții care ar putea să le rănească sau să le supună la suferințe inutile.

2.

responsabilul întreprinderii de transport al animalelor:

(a)

încredințează transportul personalului care are cunoștințele necesare pentru a acorda în mod corespunzător eventualele îngrijiri animalelor transportate;

(b)

stabilește, pentru călătoriile care depășesc douăzeci și patru de ore, de la locul de plecare și ținând seama de locul de destinație, itinerarul – inclusiv eventualele puncte de oprire sau puncte de transfer – care să permită asigurarea odihnei, a hrănirii și adăpării, precum și o eventuală descărcare și găzduire a animalelor, cu respectarea cerințelor prezentei directive pentru tipul de animal transportat;

(c)

este capabil, în funcție de speciile transportate și în cazul în care distanțele de parcurs implică o durată a transportului de peste douăzeci și patru de ore, să furnizeze dovada că au fost luate măsuri pentru a satisface nevoile de adăpare și alimentație ale animalelor transportate în cursul călătoriei, chiar în cazul modificării foii de parcurs sau în caz de întrerupere a călătoriei din motive independente de voința sa;

(d)

se asigură că animalele sunt duse fără întârziere în locul de destinație, fără să aducă atingere intervalelor de odihnă normale de care beneficiază șoferii;

(e)

dispune ca transportul să fie însoțit, pe perioada călătoriei, de originalul foii de parcurs menționate la litera (b), completat cu data, locul și ora plecării;

(f)

păstrează, pe o perioadă determinată de către autoritatea competentă, o copie a foii de parcurs menționată anterior, care să poată fi prezentată, la cerere, autorității competente, pentru o eventuală verificare;

(g)

se asigură, atunci când animalele sunt transportate fără însoțitor, că expeditorul a respectat, la predarea animalelor, dispozițiile din prezenta directivă și că destinatarul a luat măsurile necesare pentru primirea animalelor;

3.

punctele de oprire, stabilite în prealabil de responsabilul menționat la punctul 2, sunt supuse unui control regulat de către autoritatea competentă.

Articolul 6

(1)   Directiva 90/425/CEE se modifică după cum urmează:

(a)

La articolul 1, al treilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„Nu sunt afectate de prezenta directivă controalele efectuate în cadrul misiunilor executate în mod nediscriminatoriu de către autoritățile responsabile cu aplicarea generală a legilor într-un stat membru.”

(b)

La anexa A, rubrica I se completează cu următoarea trimitere:

„Directiva 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (JO L 340, 11.12.1991, p. 17).”

(2)   Certificatele sau documentele menționate la articolul 3 din Directiva 90/425/CEE se completează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 pentru a se ține seama de cerințele prezentei directive.

(3)   Schimbul de informații între autorități pentru respectarea cerințelor prezentei directive trebuie integrat în sistemul informatizat prevăzut la articolul 20 din Directiva 90/425/CEE (Animo) și, pentru importurile care provin din țări terțe, în proiectul Shift, în conformitate cu articolul 12 alineatul (4) din Directiva 91/496/CEE.

Normele de aplicare a prezentului alineat sunt adoptate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

Articolul 7

(1)   Statele membre se asigură că sunt luate măsurile necesare pentru a se evita sau reduce la minimum orice întârziere pe durata transportului sau orice suferință a animalelor în caz de grevă sau altă circumstanță care ar împiedica aplicarea prezentei directive. Se adoptă dispoziții speciale în porturile, aeroporturile, gările feroviare, stațiile de triaj, punctele de control la frontieră prevăzute la articolul 6 din Directiva 91/496/CEE pentru a accelera transportul animalelor în condiții conforme cu cerințele prezentei directive.

(2)   Fără să aducă atingere altor măsuri comunitare de sănătate animală, deplasarea animalelor nu poate fi întreruptă decât în cazul în care o asemenea măsură este indispensabilă pentru bunăstarea animalelor transportate. În cazul în care deplasarea animalelor trebuie întreruptă pentru mai mult de două ore, trebuie luate măsuri adecvate pentru ca animalele să primească îngrijiri și, în cazul în care este necesar, să fie descărcate și adăpostite.

Articolul 8

Statele membre se asigură că, în conformitate cu principiile și normele de control stabilite în Directiva 90/425/CEE, autoritățile competente controlează respectarea cerințelor prezentei directive, efectuând, în mod nediscriminatoriu, inspecția:

(a)

mijloacelor de transport și a animalelor în momentul sosirii la locul de destinație;

(b)

mijloacelor de transport și a animalelor în piețe, la locurile de plecare, precum și la punctele de oprire și la punctele de transfer;

(c)

mențiunilor care figurează pe documentele însoțitoare.

De asemenea, se pot efectua controale și în cursul transportului animalelor pe teritoriul unui stat membru, în cazul în care autoritatea competentă a statului membru în cauză dispune de informații care indică posibilitatea comiterii unei infracțiuni.

Nu sunt afectate de dispozițiile prezentului articol controalele efectuate în cadrul misiunilor executate în mod nediscriminatoriu de către autoritățile responsabile cu aplicarea generală a legilor într-un stat membru.

Articolul 9

(1)   În cazul în care, pe durata transportului, se constată că dispozițiile prezentei directive nu sunt sau nu au fost respectate, autoritatea competentă din locul unde se face această constatare solicită responsabilului mijlocului de transport să adopte orice măsură pe care autoritatea competentă o consideră necesară, astfel încât să se garanteze bunăstarea animalelor în cauză.

După caz, această măsură poate consta în adoptarea dispozițiilor necesare pentru:

(a)

încheierea călătoriei sau retrimiterea animalelor la locul lor de plecare, pe itinerarul cel mai direct, astfel încât această măsură să nu provoace suferințe inutile animalelor;

(b)

ca animalele să fie adăpostite corespunzător și să primească îngrijirile necesare până la soluționarea problemei;

(c)

sacrificarea animalelor cu suferință minimă. Destinația și utilizarea carcaselor acestor animale sunt reglementate de dispozițiile prevăzute de Directiva 64/433/CEE (12).

(2)   În cazul în care responsabilul transportului nu respectă instrucțiunile autorității competente, aceasta pune imediat în executare măsurile adoptate și recuperează, în conformitate cu procedura adecvată, cheltuielile ocazionate de executarea acestor măsuri.

(3)   Prezenta directivă nu aduce atingere căilor de atac existente în legislația în vigoare în statele membre împotriva deciziilor autorităților competente.

Deciziile adoptate de autoritățile competente ale statelor membre trebuie comunicate, indicându-se motivația lor, expeditorului sau mandatarului acestuia, precum și autorității competente din statul membru de expediere.

În cazul în care expeditorul sau mandatarul acestuia solicită acest lucru, deciziile motivate trebuie să le fie comunicate în scris, cu indicarea căilor de atac pe care le oferă legislația în vigoare din statul membru de destinație, precum și a formei și termenelor în care trebuie introdus recursul.

Cu toate acestea, în caz de litigiu și în cazul în care cele două părți sunt de acord, acestea pot, în termen de maximum o lună, să supună litigiul evaluării de către un expert care figurează pe lista experților Comunității, care urmează să fie stabilită de Comisie.

Expertul este însărcinat să emită avizul într-un termen de maximum șaptezeci și două de ore. Părțile se supun avizului expertului, cu respectarea legislației veterinare comunitare.

Articolul 10

(1)   Experții Comisiei pot, în cazul în care este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, să efectueze, în colaborare cu autoritățile competente ale statelor membre, controale la fața locului. Statul membru pe teritoriul căruia este efectuat controlul acordă experților tot ajutorul necesar îndeplinirii misiunii lor. Comisia informează statele membre asupra rezultatelor controalelor efectuate.

(2)   Normele de aplicare a prezentului articol sunt stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17.

CAPITOLUL III

Import provenind din țări terțe

Articolul 11

(1)   Se aplică normele prevăzute de Directiva 91/496/CEE, în special în ceea ce privește organizarea și urmărirea controalelor.

(2)   Importul, tranzitul și transportul în și pe teritoriul Comunității de animale vii provenind din țări terțe, prevăzute de prezenta directivă, nu sunt autorizate decât în cazul în care exportatorul și/sau importatorul se angajează în scris să respecte cerințele prezentei directive și să adopte măsurile necesare pentru a se conforma acestora.

(3)   De la data de 1 ianuarie 1993, articolul 4 alineatul (2) litera (d) primul paragraf din Directiva 91/496/CEE se înlocuiește cu următorul text:

„(d)

verificarea respectării cerințelor Directivei 91/628/CEE a Consiliului din 19 noiembrie 1991 privind protecția animalelor în cursul transportului și de modificare a Directivelor 90/425/CEE și 91/496/CEE (13)

(4)   Certificatul sau documentele prevăzute la articolul 4 alineatul (1) a treia liniuță din Directiva 91/496/CEE se completează în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 pentru a se ține seama de cerințele prezentei directive.

Până la adoptarea prezentelor dispoziții, se aplică normele naționale relevante în domeniu, cu respectarea dispozițiilor generale ale tratatului.

CAPITOLUL IV

Dispoziții finale

Articolul 12

Normele și procedura de informare prevăzute de Directiva 89/608/CEE (14) pot fi aplicate, mutatis mutandis, în sensul prezentei directive.

Articolul 13

(1)   Comisia înaintează, înainte de data de 1 iulie 1992, un raport elaborat pe baza unui aviz al Comitetului științific veterinar, însoțit de eventuale propuneri, cu privire la:

chestiunea stabilirii unei durate maxime de transport pentru unele tipuri de animale;

intervalele prevăzute la capitolul I rubrica A alineatul (2) litera (d) din anexă;

durata de odihnă prevăzută la articolul 5 alineatul (2) litera (b);

standardele de densitate a încărcăturii aplicabile transportului anumitor tipuri de animale;

standardele pe care trebuie să le respecte mijloacele de transport în ceea ce privește transportul anumitor tipuri de animale.

Consiliul hotărăște cu majoritate calificată asupra acestor propuneri.

(2)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 și după consultarea Comitetului științific veterinar, Comisia stabilește criteriile comunitare pe care trebuie să le respecte punctele de oprire în ceea ce privește alimentația, adăparea, încărcarea, descărcarea și eventuala adăpostire a anumitor tipuri de animale.

(3)   Comisia prezintă Consiliului, la trei ani de la punerea în aplicare a dispozițiilor prezentei directive, un raport cu privire la experiența acumulată de statele membre, în special în ceea ce privește dispozițiile menționate la alineatele (1) și (2), însoțit de eventuale propuneri de modificare a acestor dispoziții asupra cărora Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

(4)   Până la punerea în aplicare a dispozițiilor prevăzute la alineatele (1) și (2), se aplică normele naționale în domeniu, cu respectarea dispozițiilor generale ale tratatului.

Articolul 14

Anexa la prezenta directivă este modificată de Consiliu care hotărăște cu majoritate calificată asupra propunerii Comisiei, în special în scopul adaptării sale la progresul tehnologic și științific.

Articolul 15

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, certificatele sau documentele însoțitoare prevăzute de reglementările comunitare privind transportul animalelor menționate la articolul 1 pot fi completate de o atestare a autorității competente, în sensul articolului 2 alineatul (6) din Directiva 90/425/CEE, care să certifice respectarea cerințelor prezentei directive.

Articolul 16

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17, se adoptă, pe baza indicațiilor prevăzute la al doilea paragraf, normele care se aplică în ceea ce privește bunăstarea animalelor în cursul transportului, circulației animalelor în unele părți ale teritoriilor menționate în anexa 1 la Directiva 90/675/CEE, inclusiv, în ceea ce privește Regatul Spaniei, Insulele Canare, pentru a se ține seama de condițiile naturale specifice ale acestora și, în special, de depărtarea lor în raport cu partea continentală a teritoriului Comunității.

În acest scop, la data de 1 iulie 1992 cel târziu, statele membre în cauză înaintează Comisiei normele speciale care trebuie respectate în materie de bunăstare a animalelor în cursul transportului, în cazul circulației acestor animale în regiunile respective, ținându-se seama de condițiile specifice pentru respectivele teritorii.

Articolul 17

(1)   În cazul în care se face trimitere la procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul veterinar permanent, instituit prin Decizia 68/361/CEE (15), denumit în continuare „comitet”, este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei înaintează comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul emite avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu majoritatea prevăzută la articolul 148 alineatul (2) din tratat pentru deciziile pe care Consiliul trebuie să le adopte la propunerea Comisiei. În cadrul comitetului, voturile reprezentanților statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul menționat anterior. Președintele nu participă la vot.

(3)   Comisia adoptă măsurile preconizate, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului.

(4)   În cazul în care măsurile nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia înaintează Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile care trebuie adoptate. Consiliul hotărăște cu majoritate calificată.

În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu a hotărât, Comisia adoptă măsurile propuse, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat cu majoritate simplă împotriva măsurilor în cauză.

Articolul 18

(1)   Statele membre adoptă măsurile specifice adecvate pentru sancționarea oricărei încălcări a prezentei directive, comise fie de o persoană fizică, fie de o persoană juridică.

(2)   În caz de încălcări repetate ale prezentei directive sau de abateri care determină suferințe grave pentru animale, un stat membru poate, fără să aducă atingere altor sancțiuni prevăzute, să ia măsurile necesare pentru a remedia abaterile constatate.

Articolul 19

Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere obligațiilor care rezultă din legislația vamală.

Articolul 20

Directivele 77/489/CEE și 81/389/CEE se abrogă cel târziu de la data prevăzută la articolul 21.

Articolul 21

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la data de 1 ianuarie 1993. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Atunci când statele membre adoptă actele prevăzute la alineatul (1), ele cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

Articolul 22

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

Adoptată la Bruxelles, 19 noiembrie 1991.

Pentru Consiliu

Președintele

P. BUKMAN


(1)  JO C 214, 21.8.1989, p. 36 și JO C 154, 23.6.1990, p. 7.

(2)  JO C 113, 7.5.1990, p. 206.

(3)  JO C 56, 7.3.1990, p. 29.

(4)  JO C 76, 7.3.1987, p. 185.

(5)  JO L 384, 31.12.1982, p. 1. Regulament, astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 197/90 al Comisiei (JO L 29, 31.1.1990, p. 1).

(6)  JO L 200, 8.8.1977, p. 10.

(7)  JO L 150, 6.6.1981, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 3768/85 (JO L 362, 31.12.1985, p. 8).

(8)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/496/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).

(9)  JO L 268, 24.9.1991, p. 56.

(10)  JO L 395, 30.12.1989, p. 13. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/496/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).

(11)  JO L 373, 31.12.1990, p. 1. Directivă, astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 91/496/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 56).

(12)  Astfel cum a fost modificată și codificată prin Directiva 91/497/CEE (JO L 268, 24.9.1991, p. 68).

(13)  JO L 340, 11.12.1991, p. 17.”.

(14)  JO L 351, 2.12.1989, p. 34.

(15)  JO L 255, 18.10.1968, p. 23.


ANEXĂ

CAPITOLUL I

SOLIPEDE DOMESTICE ȘI ANIMALE DOMESTICE DIN SPECIILE BOVINĂ, OVINĂ, CAPRINĂ ȘI PORCINĂ

A.   Dispoziții generale

1.

Animalele gestante care trebuie să fete în perioada corespunzătoare duratei transportului, precum și animalele care au fătat de mai puțin de patruzeci și opt de ore sau animalele nou născute al căror ombilic nu este complet cicatrizat nu sunt considerate apte pentru călătorie.

2.

(a)

Animalele trebuie să dispună de suficient spațiu pentru a putea sta ridicate în poziția lor naturală și, după caz, trebuie prevăzute bariere pentru a le proteja împotriva mișcărilor mijlocului de transport. Cu excepția cazului în care anumite condiții speciale legate de protecția animalelor impun contrariul, ele trebuie să aibă spațiu pentru a se culca.

(b)

Mijloacele de transport și containerele trebuie concepute și manipulate pentru a proteja animalele împotriva intemperiilor și a variațiilor mari de temperatură. Ventilația și cubajul aerului trebuie să fie adaptate condițiilor de transport și adecvate speciei de animale transportate.

(c)

Mijloacele de transport și containerele trebuie să poată fi curățate cu ușurință, trebuie amenajate astfel încât animalele să nu poată scăpa, construite astfel încât să se evite orice rănire sau suferință inutilă a lor și echipate pentru a li se asigura condiții de siguranță. Containerele care servesc la transportul animalelor trebuie să fie prevăzute cu un simbol care să indice prezența animalelor vii și cu un semn care să indice poziția în care se află acestea. Ele trebuie, de asemenea, să permită examinarea animalelor și acordarea îngrijirilor necesare și trebuie dispuse astfel încât să nu stânjenească circulația aerului. În cursul transportului și al manipulărilor, containerele trebuie ținute tot timpul în poziție verticală și nu trebuie să fie expuse la zdruncinături, nici la ciocniri violente.

(d)

În cursul transportului, animalele trebuie să fie adăpate și să primească o alimentație adecvată la intervale corespunzătoare. Aceste intervale nu trebuie să depășească douăzeci și patru de ore, cu excepția cazurilor specifice care necesită o prelungire a acestei perioade cu maximum două ore, în interesul animalelor, ținându-se seama, în special, de speciile transportate, de mijloacele de transport utilizate, precum și de apropierea locului de descărcare.

(e)

Solipedele trebuie dotate pe timpul transportului cu un căpăstru. Această dispoziție nu se aplică în mod obligatoriu mânjilor nedresați, nici animalelor transportate în boxe separate.

(f)

În cazul în care animalele sunt legate, legăturile folosite trebuie să aibă o rezistență care să nu permită ruperea lor în condiții normale de transport; aceste legături trebuie să fie suficient de lungi pentru a permite animalelor să se culce, să se hrănească și să se adape și concepute astfel încât să se evite orice risc de strangulare sau de rănire. Animalele nu trebuie legate de coarne și nici prin intermediul unui inel în nas.

(g)

Solipedele trebuie transportate în staluri sau boxe separate și concepute astfel încât să protejeze animalele împotriva șocurilor. Cu toate acestea, aceste animale pot fi transportate și în grup; în aceste condiții însă trebuie avut grijă ca animalele ostile unele față de altele să nu fie transportate împreună sau, în cazul în care sunt transportate împreună, să aibă copitele din spate nepotcovite.

(h)

Solipedele nu trebuie transportate cu vehicule pe mai multe niveluri.

3.

(a)

În cazul în care în același mijloc de transport sunt transportate animale din mai multe specii, ele trebuie separate pe specii, cu excepția cazului în care ar suferi dacă ar călători separat. De asemenea, trebuie prevăzute măsuri speciale pentru a evita inconvenientele care pot rezulta din prezența în aceeași expediere a speciilor ostile în mod natural una față de alta. Atunci când încărcătura aceluiași mijloc de transport este compusă din animale de vârste diferite, animalele adulte trebuie separate de cele tinere; cu toate acestea, această restricție nu se aplică femelelor care călătoresc cu puii pe care îi alăptează. Masculii adulți necastrați trebuie separați de femele. Vierii destinați reproducerii trebuie separați unii de alții, la fel ca și armăsarii. Aceste dispoziții nu sunt aplicabile decât în măsura în care animalele nu au fost crescute în grupuri compatibile sau în cazul în care nu sunt obișnuite unele cu altele.

(b)

În compartimentele unde se găsesc animalele nu trebuie puse mărfuri care să le afecteze bunăstarea.

4.

Pentru încărcarea și descărcarea animalelor trebuie folosite instalații adecvate, cum ar fi punțile, rampele sau pasarelele. Aceste instalații trebuie prevăzute cu podele nederapante și, în cazul în care este necesar, cu protecție laterală. Pe durata transportului, animalele nu trebuie să fie menținute suspendate prin mijloace mecanice, nici ridicate sau trase de cap, coarne, labe, coadă sau blană. De asemenea, trebuie evitate, pe cât posibil, bastoanele electrice.

5.

Podeaua mijlocului de transport sau a containerului trebuie să fie suficient de solidă pentru a rezista greutății animalelor transportate; ea nu trebuie să fie alunecoasă; în cazul în care este prevăzută cu deschizături sau perforații, acestea nu trebuie să aibă asperități, astfel încât să se evite rănirea animalelor. Podeaua trebuie prevăzută cu un așternut de paie corespunzător pentru a absorbi dejecțiile, în cazul în care nu există o modalitate alternativă care să prezinte cel puțin aceleași avantaje sau în cazul în care dejecțiile nu pot fi evacuate în mod regulat.

6.

Pentru a asigura îngrijirile necesare animalelor în cursul transportului, acestea trebuie să fie însoțite de cineva, cu excepția cazului în care:

(a)

animalele sunt transportate în containere sigure, corect ventilate și care conțin, pentru orice eventualitate, apă și hrană în distribuitoare care nu se pot vărsa, suficientă chiar pentru o călătorie de durată dublă față de cea prevăzută;

(b)

transportatorul își asumă funcția de însoțitor;

(c)

expeditorul a însărcinat un mandatar să aibă grijă de animale în punctele de oprire corespunzătoare.

7.

(a)

Însoțitorul sau mandatarul expeditorului este obligat să aibă grijă de animale, să le adape, să le hrănească, și, după caz, să le mulgă.

(b)

Vacile în lactație trebuie mulse la intervale de aproximativ douăsprezece ore, dar în nici un caz mai mult de cincisprezece ore.

(c)

Pentru a putea asigura aceste îngrijiri, însoțitorul trebuie să aibă la dispoziție, după caz, un mijloc de iluminare adecvat.

8.

Animalele nu trebuie încărcate decât în mijloace de transport curățate cu grijă și, după caz, dezinfectate. Cadavrele animalelor, gunoiul și dejecțiile trebuie îndepărtate cât de repede posibil.

B.   Dispoziții speciale privind transportul pe cale ferată

9.

Orice vagon utilizat pentru transportul animalelor trebuie să fie prevăzut cu un simbol care să indice prezența animalelor vii, cu excepția cazului în care aceste animale sunt transportate în containere. În lipsa vagoanelor speciale pentru transportul animalelor, vagoanele utilizate trebuie să fie acoperite, capabile să circule cu mare viteză și prevăzute cu deschizături de aerisire suficient de largi sau cu un sistem de ventilare adecvat, chiar și cu turație mică. Pereții interiori trebuie să fie din lemn sau din orice alt material fără asperități și dotat cu inele sau bare de priponire, plasate la o înălțime convenabilă, pentru cazul în care animalele trebuie să fie legate.

10.

În cazul în care nu sunt transportate în boxe individuale, solipedele trebuie să fie legate fie de-a lungul aceluiași perete despărțitor, fie față în față. Cu toate acestea, mânjii și animalele nedresate nu trebuie legate.

11.

Animalele mari trebuie dispuse în vagoane astfel fel încât să permită însoțitorului să circule printre ele.

12.

Atunci când, în conformitate cu punctul 3 litera (a), trebuie să se separe animalele, aceasta se realizează fie legându-le în părți separate ale vagonului, în cazul în care suprafața acestuia permite acest lucru, fie cu ajutorul unor bariere adecvate.

13.

La formarea trenului sau la oricare altă manevră a vagoanelor, trebuie luate toate măsurile de precauție pentru a evita ciocnirea violentă a vagoanelor în care se transportă animale.

C.   Dispoziții speciale privind transportul pe șosea

14.

Vehiculele trebuie să fie amenajate astfel încât animalele să nu poată scăpa și echipate astfel încât să se asigure siguranță animalelor; de asemenea, vehiculele trebuie să fie prevăzute cu un acoperiș care să asigure o protecție eficace împotriva intemperiilor.

15.

În vehiculele utilizate pentru transportul animalelor mari, care în mod normal trebuie legate, trebuie instalate dispozitive de legare. În cazul în care se impune compartimentarea vehiculelor, aceasta trebuie realizată cu ajutorul unor pereți despărțitori rezistenți.

16.

Vehiculele trebuie să aibă un echipament adecvat care să îndeplinească condițiile prevăzute la punctul 4.

D.   Dispoziții speciale privind transportul pe apă

17.

Echipamentul navelor trebuie să permită transportul animalelor fără ca acestea să fie expuse la răniri sau la suferințe evitabile.

18.

Animalele nu trebuie să fie transportate pe punți descoperite, doar, eventual, în containere legate corespunzător sau în alte incinte autorizate, agreate de autoritatea competentă și care să asigure o protecție corespunzătoare împotriva mării și a intemperiilor.

19.

Animalele trebuie să fie legate sau plasate în mod corespunzător în boxe sau în containere.

20.

Pentru a asigura accesul la toate boxele, containerele sau vehiculele în care se găsesc animale, trebuie să fie amenajate pasaje adecvate. Trebuie prevăzut un dispozitiv de iluminare adecvat.

21.

Numărul însoțitorilor trebuie să fie suficient în raport cu numărul de animale transportate și cu durata călătoriei.

22.

Toate părțile navei ocupate de către animale trebuie să fie prevăzute cu dispozitive de scurgere a apei care să fie întreținute în bună stare de curățenie.

23.

La bord trebuie să existe un instrument de un tip autorizat de autoritatea competentă, pentru a se putea efectua, în caz de nevoie, sacrificarea animalelor.

24.

Navele folosite pentru transportul animalelor trebuie să fie dotate, înainte de plecare, cu rezerve de apă potabilă – în cazul în care nu dispun de un sistem adecvat de obținere a acesteia – și de alimente corespunzătoare în cantități suficiente, atât în raport cu specia și numărul animalelor transportate, cât și cu durata călătoriei.

25.

Trebuie luate măsuri în vederea izolării în cursul transportului a animalelor bolnave sau rănite și pentru a le acorda primele îngrijiri în caz de nevoie.

26.

(a)

În cazul în care animalele sunt transportate în vehicule feroviare încărcate pe vapoare, trebuie prevăzute dispoziții speciale pentru a garanta o ventilare suficientă a animalelor pe parcursul călătoriei. Punctele 17-19 nu se aplică transportului de animale efectuat cu vehicule feroviare sau rutiere încărcate pe ferry boats sau pe alte nave similare.

(b)

În cazul în care animalele sunt transportate în vehicule rutiere încărcate pe vapoare, trebuie aplicate următoarele măsuri:

(i)

compartimentele cu animale trebuie bine fixate pe vehicul; vehiculul și compartimentul cu animale trebuie să fie dotate cu legături adecvate care să asigure o fixare solidă de vapor. Pe un pod de transbordare acoperit, trebuie să fie menținută o ventilație corespunzătoare, în funcție de numărul vehiculelor transportate. În cazul în care acest lucru este posibil, vehiculul pentru transportul animalelor trebuie plasat în apropierea unei surse de aer proaspăt;

(ii)

compartimentul cu animale trebuie prevăzut cu un număr suficient de deschizături sau de alte mijloace care să asigure o ventilație suficientă, ținând seama de faptul că debitul de aer este limitat în spațiul închis din buncărul pentru vehicule de pe vapor. Spațiul liber din interiorul compartimentului pentru animale, la fiecare nivel al său, trebuie să fie suficient pentru a permite o ventilare adecvată deasupra animalelor, atunci când ele se află în mod natural în poziție ridicată;

(iii)

în fiecare parte a compartimentului cu animale trebuie prevăzut un acces direct, astfel încât animalele să poată fi, după caz, îngrijite, hrănite și adăpate pe durata călătoriei.

E.   Dispoziții speciale privind transportul prin aer

27.

Animalele trebuie plasate în containere, boxe sau staluri adecvate pentru specia transportată, cel puțin conforme cu reglementările cele mai recente ale Asociației de Transport Aerian Internațional (ATAI) privind transportul animalelor vii.

28.

Trebuie luate măsuri de precauție pentru a evita temperaturi prea ridicate sau prea coborâte la bord, ținând seama de specie. De asemenea, trebuie evitate variațiile mari ale presiunii aerului.

29.

La bordul avionului de transport marfă trebuie să existe un instrument de un tip autorizat de autoritatea competentă pentru sacrificarea animalelor în caz de nevoie.

CAPITOLUL II

PĂSĂRI DE CURTE, PĂSĂRI DOMESTICE ȘI IEPURI DOMESTICI

30.

Dispozițiile prevăzute la următoarele punctele din capitolul I se aplică mutatis mutandis transportului de păsări de curte, păsări domestice și iepuri domestici: punctul 2 literele (a), (b) și (c), punctele 3, 5, 6, 8, 9, 13, 17-22, 24 și 26-29.

31.

Animalele trebuie să dispună de hrană adecvată și apă în cantități suficiente, cu excepția cazului unui:

(i)

transport cu o durată mai mică de douăsprezece ore, fără să se țină cont de timpul de încărcare și descărcare;

(ii)

transport cu o durată mai mică de douăzeci și patru de ore, în cazul în care este vorba de păsări mici din orice specie, cu condiția ca transportul să fie terminat în cele șaptezeci și două de ore care urmează eclozării.

CAPITOLUL III

CÂINI DOMESTICI ȘI PISICI DOMESTICE

32.

Fără să aducă atingere dispozițiilor prevăzute la articolul 1 alineatul (2) litera (a), următoarele punctele din capitolul I se aplică mutatis mutandis transportului de câini domestici și pisici domestice: punctul 1, punctul 2 literele (a), (b) și (c), punctele 3, 5, 6, punctul 7 literele (a) și (c), punctele 8, 9, 12, 13, 15 și 17-29.

33.

Animalele transportate trebuie să fie hrănite la intervale care să nu depășească douăzeci și patru de ore și adăpate la intervale care să nu depășească douăsprezece ore. Animalele trebuie să fie însoțite de instrucțiuni de alimentație și adăpare, redactate în mod clar. Femelele în călduri trebuie separate de masculi.

CAPITOLUL IV

ALTE MAMIFERE ȘI PĂSĂRI

(a)

Dispozițiile prezentului capitol se aplică transportului de mamifere și păsări care nu au fost menționate de capitolele precedente.

(b)

Următoarele puncte din capitolul I se aplică mutatis mutandis transportului speciilor prevăzute de prezentul capitol: punctul 1, punctul 2 literele (a), (b) și (c), punctele 4, 5, 6, punctul 7 literele (a) și (c), punctele 8, 9 și 13-29.

35.   Fără să aducă atingere articolului 3 alineatul (1) litera (b), doar animalele apte pentru transport și cu o stare bună de sănătate pot fi transportate. Animalele aflate în mod vizibil într-un stadiu avansat de gestație sau animalele care au fătat recent, precum și animalele nou-născute, incapabile să se hrănească singure și neînsoțite de mama lor nu trebuie considerate apte pentru transport. În cazul în care este necesar, în circumstanțe excepționale, prezentele dispoziții pot face obiectul unor derogări în interesul animalului, în sensul de a-l transporta într-un loc unde i se poate administra un tratament adecvat.

36.   Nu trebuie administrate calmante decât în cazuri excepționale și, în acest caz, numai sub supravegherea unui medic veterinar. Un document de informare asupra administrării calmantului trebuie să însoțească animalul până la destinație.

37.   Animalele trebuie să fie transportate exclusiv în mijloace de transport adecvate pe care să fie inscripționată, după caz, o mențiune care să indice că este vorba de animale sălbatice, fricoase sau periculoase. De asemenea, animalele trebuie să fie însoțite de instrucțiuni redactate cu claritate privind alimentația, adăparea și îngrijirile speciale care le sunt necesare.

Animalele care călătoresc în cadrul CITES trebuie transportate în conformitate cu dispozițiile cele mai recente ale directivelor privind transportul și pregătirea pentru expediere a animalelor sălbatice vii și a plantelor CITES. În cazul transportului pe calea aerului, animalele trebuie să fie transportate cel puțin în conformitate cu reglementarea cea mai recentă a ATAI privind transportul animalelor vii. Ele trebuie duse la destinație cât de repede posibil.

38.   Animalele reglementate de prezentul capitol trebuie îngrijite în conformitate cu instrucțiunile și directivele menționate la punctul 37.

39.   Trebuie prevăzut un termen adecvat de reținere și de pregătire a animalelor pentru expediere, în cursul căruia acestea să poată fi introduse treptat, în cazul în care este necesar, în containerul lor.

40.   Nu trebuie puse în același container animale din specii diferite. De asemenea, animalele din aceeași specie nu trebuie puse în același container decât în cazul în care se știe că nu sunt ostile unele față de celelalte.

41.   Cervideele nu trebuie transportate în perioada de refacere a coarnelor.

42.   Păsările trebuie ținute în semiobscuritate.

43.   Fără să aducă atingere dispozițiilor speciale care trebuie adoptate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3), mamiferele marine trebuie să se afle în permanență sub îngrijirea unei persoane calificate. Mijloacele de transport nu trebuie să fie supraetajate.

(a)

Trebuie asigurată o ventilație suplimentară, prin intermediul unor orificii de dimensiuni adecvate, în pereții containerelor, pentru a garanta în permanență un flux de aer adecvat. Aceste orificii trebuie să fie de o dimensiune care să împiedice animalele să intre în contact cu persoanele care manipulează containerele sau să se rănească.

(b)

Pe toți pereții laterali, superiori și inferiori ai containerului trebuie fixate antretoaze de dimensiuni corespunzătoare, astfel încât aerul să poată circula liber și să ajungă la animale în caz de stivuire sau depozitare densă.

45.   Animalele nu trebuie plasate în locuri aflate în apropierea alimentelor sau în locuri accesibile persoanelor neautorizate.

CAPITOLUL V

ALTE ANIMALE VERTEBRATE ȘI ANIMALE CU SÂNGE RECE

46.

Celelalte animale vertebrate și animalele cu sânge rece trebuie transportate în containere adecvate și ținând seama de necesități privind în special spațiul, ventilarea, temperatura, siguranța, aprovizionarea cu apă și oxigenarea, specifice speciilor în cauză. Animalele reglementate de CITES trebuie transportate în conformitate cu directivele privind transportul și pregătirea de expediere a animalelor sălbatice și a plantelor CITES. În cazul transportului pe calea aerului, ele trebuie transportate cel puțin în conformitate cu reglementările cele mai recente ale ATAI privind transportul animalelor vii. Ele trebuie duse la destinație cât mai repede posibil.


Top