07/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

13

---

31986R4057

---

L 378/14

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CEE) NR. 4057/86 AL CONSILIULUI

din 22 decembrie 1986

privind practicile tarifare neloiale în transportul maritim

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 84 alineatul (2),

având în vedere proiectul de regulament depus de Comisie,

având în vedere avizul Parlamentului European (1),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

întrucât se poate considera în mod justificat, inter alia pe baza sistemului informatic instituit prin Decizia 78/774/CEE a Consiliului (3), că anumite practici neloiale ale societăților de transport maritim din țări terțe au un impact negativ asupra participării competitive a armatorilor din Comunitate la piața transportului maritim internațional de linie;

întrucât structura sectorului de transport maritim din Comunitate este de așa natură, încât este necesar ca dispozițiile din prezentul regulament să se aplice în egală măsură cetățenilor statelor membre stabiliți în afara Comunității sau societăților de transport maritim de marfă înființate în afara Comunității și controlate de cetățeni dintr-un stat membru, dacă navele acestora sunt înmatriculate într-un stat membru, în conformitate cu legislația acestuia;

întrucât aceste practici neloiale constau în aplicarea la transportul anumitor categorii de mărfuri a unor tarife de transport de marfă constant mai mici decât cele mai scăzute tarife practicate pentru aceleași mărfuri de către armatori reprezentativi și cu tradiție;

întrucât astfel de practici tarifare devin posibile prin acordarea de avantaje necomerciale de către un stat care nu este membru al Comunității;

întrucât Comunitatea ar trebui să fie capabilă să adopte măsuri împotriva acestui tip de practici tarifare;

întrucât nu există reguli convenite pe plan internațional care să definească ce înseamnă un tarif neloial în domeniul transportului maritim;

întrucât, pentru a stabili existența unor practici tarifare neloiale, ar trebui să se prevadă o metodă corespunzătoare de calcul; întrucât, atunci când se calculează „navlul normal”, ar trebui să se țină cont de navlurile practicate efectiv de societăți cu tradiție și reprezentative care funcționează în cadrul sau în afara conferințelor sau, dacă nu, de un navlu reconstituit pe baza costurilor unor societăți comparabile plus o marjă rezonabilă de profit;

întrucât ar trebui definiți factorii care ar putea fi utili la stabilirea unui prejudiciu;

întrucât este necesar să se stabilească procedurile necesare pentru a le permite să depună plângere celor care acționează în numele sectorului transportului maritim din Comunitate care se consideră prejudiciați sau amenințați de practici tarifare neloiale și de consecințele acestora; întrucât este indicat să se precizeze clar că, în cazul retragerii unei plângeri, procedura respectivă poate fi închisă, deși acest lucru nu este obligatoriu;

întrucât statele membre și Comisia ar trebui să coopereze atât în legătură cu informațiile cu privire la existența unor practici tarifare neloiale și prejudiciile cauzate de acestea, cât și pentru examinarea ulterioară a chestiunii respective la nivel comunitar; întrucât, în acest scop, ar trebui să aibă loc consultări în cadrul unui comitet consultativ;

întrucât este oportun să se definească clar regulile de procedură ce trebuie urmate pe durata unei investigații, în special drepturile și obligațiile autorităților comunitare și ale părților în cauză, precum și condițiile în care părțile interesate pot să aibă acces la informații și pot să ceară să fie informate în legătură cu principalele fapte și considerente pe baza cărora se intenționează să se propună introducerea unei taxe compensatorii;

întrucât, pentru a descuraja practicile tarifare neloiale, fără însă a obstrucționa, restrânge sau denatura concurența în materie de prețuri de către liniile de transport maritim ce nu sunt membre ale unei conferințe, cu condiția ca acestea să funcționeze pe baze corecte și comerciale, este oportun să se prevadă, în cazurile în care faptele stabilite definitiv arată că e vorba de practici tarifare neloiale și de prejudicii, posibilitatea de a impune taxe compensatorii pentru motive speciale;

întrucât este esențial să se stabilească norme comune pentru aplicarea unor astfel de taxe compensatorii, pentru a asigura perceperea lor corectă și unitară; întrucât, dată fiind natura unor astfel de drepturi, aceste reguli pot să difere față de regulile privind perceperea taxelor de import obișnuite;

întrucât ar trebui prevăzute proceduri deschise și echitabile pentru revizuirea măsurilor adoptate și pentru redeschiderea investigației atunci când împrejurările o impun;

întrucât ar trebui stabilite proceduri corespunzătoare pentru examinarea cererilor de restituire a taxelor compensatorii,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Obiectiv

Prezentul regulament stabilește procedura care trebuie urmată pentru a face față practicilor tarifare neloiale ale unor armatori din țări terțe, care asigură servicii internaționale de linie pentru transportul maritim de mărfuri, practici care perturbă grav structura transportului de mărfuri pe o anumită rută spre, dinspre sau în interiorul Comunității și care cauzează sau amenință să cauzeze prejudicii semnificative armatorilor din Comunitate care operează pe ruta respectivă, precum și intereselor comunitare.

Articolul 2

Ca răspuns la practicile tarifare neloiale descrise la articolul 1, care cauzează un prejudiciu important, Comunitatea poate să impună un drept compensator.

Amenințarea unui prejudiciu important poate să determine numai o examinare în sensul articolului 4.

Articolul 3

În sensul prezentului regulament:

(a)	„armator dintr-o țară terță” înseamnă societățile maritime de transport de linie de mărfuri, altele decât cele specificate la litera (d);

(b)

„practici tarifare neloiale” înseamnă practicarea în mod constant, pentru transportul anumitor sau tuturor mărfurilor pe o anumită rută de navigație spre, dinspre sau în interiorul Comunității, a unor tarife de transport de marfă inferioare navlului normal practicat într-o perioadă de cel puțin șase luni, în cazul în care astfel de tarife mai scăzute sunt posibile datorită faptului că armatorul în cauză beneficiază de avantaje necomerciale acordate de un stat care nu este membru al Comunității;

(c)

„navlul normal” se determină ținând cont de: (i) navlul comparabil practicat efectiv, în condițiile normale de transport maritim pentru același serviciu pe aceeași rută sau pe o rută comparabilă, de către societățile cu tradiție și reprezentative care nu beneficiază de avantajele descrise la litera (b); (ii) sau de un navlu reconstituit, care se determină ținând cont de costurile societăților comparabile care nu beneficiază de avantajele de la litera (b), plus o marjă rezonabilă de profit. Acest cost se calculează pe baza tuturor cheltuielilor, atât fixe cât și variabile, contractate în condițiile normale de transport maritim, la care se adaugă o sumă rezonabilă reprezentând cheltuieli de regie;

(d)

„armatori din cadrul Comunității” înseamnă: — toate societățile de transport maritim de marfă înființate, în sensul tratatului, într-un stat membru al Comunității; — cetățenii statelor membre stabiliți în afara Comunității sau societățile de transport maritim de marfă înființate în afara Comunității și controlate de cetățeni ai statelor membre, dacă navele acestora sunt înmatriculate într-un stat membru în conformitate cu legislația acestuia.

Articolul 4

Examinarea unui prejudiciu

(1)   Examinarea unui prejudiciu trebuie să includă următorii factori:

(a)	navlul oferit pe ruta respectivă de concurenții armatorilor din Comunitate, în special pentru a determina dacă acesta a fost semnificativ mai scăzut decât navlul normal oferit de armatorii din Comunitate, ținând cont de nivelul serviciilor oferite de toate societățile în cauză;

(b)

efectul factorului vizat la litera (a) asupra armatorilor din Comunitate, după cum reiese din tendințele unui număr de indicatori economici, ca de exemplu: — servicii de transport maritim; — gradul de utilizare a capacității; — navlosiri; — cota de piață; — tarifele de transport de marfă (mai exact, scăderea tarifelor de transport de marfă sau obstrucționarea creșterilor de navlu care ar fi trebuit să intervină în mod normal); — beneficii; — rentabilitatea capitalului; — investiții; — ocuparea forței de muncă.

(2)   În cazul în care se presupune iminența unui prejudiciu, Comisia poate, de asemenea, să analizeze dacă este clar previzibil ca o situație anume să se transforme într-un prejudiciu real. În această privință, se poate ține seama de factori precum:

(a)	creșterea tonajului transportat pe ruta de navigație unde există concurență cu armatorii din Comunitate;

(b)	capacitatea deja disponibilă sau care urmează să devină disponibilă în viitorul previzibil în țara armatorilor străini și măsura în care tonajul care rezultă din această capacitate poate fi direcționat pe ruta de navigație specificată la litera (a).

(3)   Prejudiciile cauzate de alți factori care, fie individual, fie în combinație, au un impact negativ asupra armatorilor din Comunitate nu trebuie puse pe seama practicilor în chestiune.

Articolul 5

Plângeri

(1)   Orice persoană fizică sau juridică sau orice altă asociație care nu are personalitate juridică ce acționează în numele sectorului de transport maritim din cadrul Comunității, care se consideră prejudiciată sau amenințată de practici tarifare neloiale, poate să depună o plângere în scris.

(2)   Plângerea trebuie să conțină suficiente dovezi ale existenței unor practici tarifare neloiale și a prejudiciilor ce rezultă din astfel de practici.

(3)   Plângerea poate fi înaintată Comisiei sau unui stat membru, acesta din urmă depunând-o la rândul său la Comisie. Comisia transmite statelor membre o copie a oricărei plângeri pe care o primește.

(4)   Plângerea poate fi retrasă, iar în acest caz procedura poate fi încheiată, cu excepția cazului în care o astfel de încetare nu este în interesul Comunității.

(5)   În situația în care, în urma consultărilor, se ajunge la concluzia că plângerea nu conține suficiente dovezi care să justifice inițierea unei investigații, reclamantul va fi informat în consecință.

(6)   În situația în care, în absența unei plângeri, un stat membru deține suficiente dovezi cu privire la existența atât a unor practici tarifare neloiale, cât și a unor prejudicii decurgând din acestea care afectează armatorii din Comunitate, statul membru comunică imediat Comisiei acest lucru.

Articolul 6

Consultări

(1)   Consultările prevăzute în prezentul regulament au loc în cadrul unui comitet consultativ, format din reprezentanți ai fiecărui stat membru și prezidat de un reprezentant al Comisiei. Consultările au loc imediat, la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei.

(2)   Comitetul se reunește la convocarea președintelui său. Acesta comunică statelor membre, în cel mai scurt timp, toate informațiile relevante.

(3)   Atunci când este necesar, consultările pot avea loc numai în scris; în astfel de cazuri, Comisia notifică statele membre și specifică termenul în care acestea au dreptul să își spună punctul de vedere sau să solicite consultări orale.

(4)   Consultările se referă cu precădere la:

(a)	existența unor practici tarifare neloiale și amploarea acestora;

(b)	existența unui prejudiciu și dimensiunile acestuia;

(c)	legătura de cauzalitate între practicile tarifare neloiale și prejudiciu;

(d)	măsurile care, în împrejurările date, se impun pentru a preveni sau a repara prejudiciul cauzat de practicile tarifare neloiale, precum și căile și mijloacele de punere în aplicare a unor astfel de măsuri.

Articolul 7

Inițierea și desfășurarea investigației

(1)   În cazul în care consultările conduc la concluzia că există suficiente dovezi pentru a iniția o procedură, Comisia ia imediat următoarele măsuri:

(a)

anunță inițierea unei proceduri în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene; un astfel de anunț conține numele și țara de origine a armatorului străin în cauză, un rezumat al informațiilor primite și precizează toate informațiile pertinente care urmează să fie comunicate Comisiei; anunțul precizează termenul în care părțile interesate pot să-și facă cunoscut punctul de vedere în scris și pot să solicite să fie audiate oral de către Comisie, în conformitate cu alineatul (5);

(b)	aduce imediat acest lucru la cunoștința armatorilor, navlositorilor și expeditorilor de marfă pe care Comisia îi știe implicați, precum și reclamanților;

(c)

începe o investigație la nivelul Comunității, acționând în cooperare cu statele membre; o astfel de investigație vizează atât practicile tarifare neloiale, cât și prejudiciile care decurg din acestea și se desfășoară în conformitate cu alineatele (2)-(8); investigarea practicilor tarifare neloiale acoperă o perioadă de minimum șase luni înainte de inițierea procedurii.

(2)

(a) Dacă este cazul, Comisia solicită toate informațiile pe care le consideră necesare și încearcă să verifice exactitatea acestor informații cu armatorii, agenții, navlositorii, expeditorii de marfă, conferințele, asociațiile sau alte organizații, cu condiția ca întreprinderile sau organizațiile respective să își dea acordul. (b) Dacă este cazul, după consultări, Comisia desfășoară investigații în țări terțe, cu condiția ca entitățile în cauză să își dea acordul și ca guvernul țării respective să primească o notificare oficială și să nu ridice obiecții. Comisia este asistată de reprezentanții statelor membre respective care solicită acest lucru.

(3)

(a) Comisia poate să ceară statelor membre: — să furnizeze informații; — să facă toate verificările și inspecțiile necesare, în special în rândul navlositorilor, al expeditorilor de marfă, al armatorilor din Comunitate și al agenților acestora; — să desfășoare investigații în țări terțe, cu condiția ca entitățile în cauză să își dea acordul și ca guvernul țării respective să fie notificat oficial și să nu ridice obiecții. (b) Statele membre iau toate măsurile necesare pentru a da curs cererilor Comisiei. Acestea transmit Comisiei informațiile solicitate, împreună cu rezultatele inspecțiilor, ale verificărilor sau ale investigațiilor făcute. (c) Dacă informațiile sunt de interes general sau dacă transmiterea acestora a fost solicitată de un stat membru, Comisia înaintează informațiile statelor membre, cu condiția ca acestea să nu fie confidențiale, caz în care se transmite un rezumat cu caracter neconfidențial. (d) Reprezentanții Comisiei sunt autorizați, la cererea Comisiei sau a unui stat membru, să asiste reprezentanții statelor membre în exercitarea funcțiilor acestora.

(4)

(a) Reclamanții, precum și navlositorii sau armatorii care se știe că sunt interesați, pot să ia cunoștință de toate informațiile puse la dispoziția Comisiei de către orice parte implicată în investigație, cu excepția documentelor interne elaborate de autoritățile Comunității sau ale statelor membre, cu condiția ca aceste informații să fie relevante pentru apărarea intereselor lor, să nu fie confidențiale în sensul articolului 8 și să fie utilizate de Comisie în cursul investigației. În acest scop, ele adresează o cerere în scris Comisiei, specificând informațiile solicitate. (b) Armatorii care fac obiectul investigației și reclamantul pot să solicite să fie informați cu privire la principalele fapte și considerente pe baza cărora se intenționează să se recomande impunerea de taxe compensatorii. (c) (i) Solicitările de informații în conformitate cu litera (b) trebuie: — să fie adresate Comisiei în scris; — să menționeze aspectele specifice în legătură cu care se solicită informațiile. (ii) Informațiile pot să fie comunicate verbal sau în scris, după cum consideră Comisia potrivit. Ele nu afectează nici o decizie ulterioară pe care Consiliul poate să o adopte. Informațiile confidențiale sunt tratate în conformitate cu articolul 8. (iii) În mod normal, informațiile se furnizează cu cel puțin 15 zile înainte de prezentarea de către Comisie a unei propuneri de măsură în conformitate cu articolul 11. Declarațiile făcute după furnizarea informațiilor pot fi luate în considerare numai dacă ele se primesc în termenul stabilit de Comisie în fiecare caz în parte, termen care este de cel puțin 10 zile, ținându-se cont de urgența chestiunii.

(5)   Comisia poate să audieze părțile în cauză. Acestea trebuie să fie audiate de Comisie dacă au solicitat în scris acest lucru în termenul prevăzut în anunțul publicat în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, demonstrând că sunt părți interesate ce pot fi afectate de rezultatul procedurii și că există motive anume să fie audiate.

(6)   În plus, la cerere, Comisia dă părților direct interesate ocazia să se întâlnească, astfel încât să prezinte puncte de vedere sau argumente ce se constituie în dovezi contrare. Atunci când le dă această posibilitate, Comisia ține cont de necesitatea de a păstra caracterul confidențial al informației și de ceea ce le convine părților. Nici una din părți nu este obligată să participe la întâlnire, iar absența unei părți nu îi influențează în mod negativ cazul.

(7)

(a) Acest articol nu împiedică Consiliul să tragă concluzii preliminare sau să aplice unele măsuri cu promptitudine. (b) În cazurile în care oricare din părțile implicate refuză accesul la informațiile necesare sau nu le furnizează într-un termen rezonabil sau obstrucționează în mod semnificativ investigația, concluziile acesteia – pozitive sau negative – pot fi stabilite pe baza datelor disponibile.

(8)   Inițierea unei proceduri împotriva unor practici tarifare neloiale nu constituie un obstacol pentru vămuirea mărfurilor cărora le-au fost aplicate tarifele de transport în cauză.

(9)

(a) O investigație se încheie fie atunci când ajunge la sfârșit, fie în urma unei măsuri în temeiul articolului 11. Investigația ar trebui în mod normal să se încheie în termen de un an de la inițierea procedurii. (b) O procedură se încheie fie o dată cu finalizarea investigației fără impunerea de drepturi și fără acceptarea de angajamente, fie la expirarea sau abrogarea unor astfel de drepturi sau atunci când angajamentele devin caduce în conformitate cu articolul 14 sau 15.

Articolul 8

Confidențialitate

(1)   Informațiile primite în temeiul prezentului regulament se utilizează exclusiv în scopurile pentru care au fost solicitate.

(2)

(a) Consiliul, Comisia, statele membre sau reprezentanții acestora nu fac publice informațiile pe care le-au primit în temeiul prezentului regulament și pentru care un tratament confidențial a fost solicitat de partea care le-a furnizat, fără autorizarea expresă a acesteia din urmă. (b) Fiecare cerere de tratament confidențial indică motivul pentru care informația este confidențială și este însoțită de un rezumat cu caracter neconfidențial al informației sau de o expunere a motivelor pentru care informația nu poate fi rezumată.

(3)   Se consideră că o informație are caracter confidențial dacă dezvăluirea sa este de natură să aibă un efect negativ semnificativ asupra părții care a furnizat-o sau asupra sursei informației.

(4)   Cu toate acestea, dacă o cerere de confidențialitate se dovedește a fi nejustificată și dacă cel care a furnizat informația nu dorește nici să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea ei în termeni generali sau în formă rezumată, informația respectivă poate să nu fie luată în considerare.

De asemenea, în cazul în care cererea de confidențialitate este justificată, este posibil să nu se ia în considerare o informație dacă partea care a furnizat-o nu vrea să prezinte un rezumat cu caracter neconfidențial al informației respective, cu condiția ca informația să poată face obiectul unui astfel de rezumat.

(5)   Prezentul articol nu exclude publicarea, de către autoritățile comunitare, a unor informații generale și în special a motivelor pe baza cărora se adoptă deciziile în conformitate cu prezentul regulament sau publicarea dovezilor pe care se bazează autoritățile comunitare, în măsura în care acest lucru este necesar, pentru a-și susține argumentele într-o acțiune în instanță. O astfel de publicare trebuie să țină cont de interesul legitim al părților interesate ca secretele lor de serviciu să nu fie date publicității.

Articolul 9

Încetarea procedurilor în cazul în care măsurile de protecție nu sunt necesare

(1)   Dacă, în urma consultărilor, se conchide că nu este necesară nici o măsură de protecție și dacă nu se exprimă nici o obiecție în cadrul comitetului consultativ specificat în articolul 6 alineatul (1), procedura se încheie. În toate celelalte cazuri, Comisia prezintă imediat Consiliului un raport conținând rezultatele consultării, însoțit de o propunere de încetare a procedurii. Procedura încetează dacă, în termen de o lună, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, nu decide contrariul.

(2)   Comisia informează părțile cunoscute a fi interesate și comunică încetarea procedurii în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, prezentând principalele sale concluzii sau un rezumat al motivelor pentru care procedura a încetat.

Articolul 10

Angajamente

(1)   În cazul în care, pe parcursul investigației, se iau angajamente pe care Comisia, după consultări, le consideră acceptabile, investigația poate să fie încheiată fără impunerea de taxe compensatorii.

Cu excepția unor împrejurări excepționale, angajamentele nu pot fi asumate după expirarea termenului stabilit, în conformitate cu articolul 7 alineatul (4) litera (c) punctul (iii), pentru declarații. Încetarea este hotărâtă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 9 alineatul (1), iar informațiile sunt furnizate și anunțul este publicat în conformitate cu articolul 9 alineatul (2).

(2)   Angajamentele prevăzute la alineatul (1) sunt angajamente de revizuire a tarifelor până la nivelul la care Comisia este convinsă că se elimină practicile tarifare neloiale sau efectele negative ale acestora.

(3)   Comisia poate să sugereze angajamentele, dar faptul că astfel de angajamente nu sunt asumate sau că invitația de a le asuma nu este acceptată nu influențează negativ examinarea cazului. Totuși, continuarea practicilor tarifare neloiale poate fi considerată drept o dovadă a faptului că materializarea amenințării unui prejudiciu este mai probabilă.

(4)   Dacă angajamentele sunt acceptate, investigația cu privire la prejudicii este totuși dusă până la capăt în cazul în care Comisia, în urma consultărilor, hotărăște acest lucru sau dacă armatorii în cauză din Comunitate solicită acest lucru. Într-un astfel de caz, dacă în urma consultărilor Comisia stabilește absența prejudiciilor, angajamentele devin automat caduce. Cu toate acestea, dacă concluzia că nu există amenințarea unor prejudicii este trasă în principal pe baza existenței unui angajament, Comisia poate să solicite menținerea angajamentului.

(5)   Comisia poate să solicite oricăreia dintre părțile care și-au asumat angajamente ce au fost acceptate să furnizeze periodic informații utile în legătură cu îndeplinirea acelor angajamente și să permită verificarea datelor referitoare la acestea. Nerespectarea acestor cerințe se interpretează ca o încălcare a angajamentelor.

Articolul 11

Taxe compensatorii

Dacă investigația constată practici tarifare neloiale, că acestea au determinat prejudicii și că interesele Comunității fac necesară o intervenție comunitară, Comisia propune Consiliului, după consultări în conformitate cu articolul 6, să instituie taxe compensatorii. Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, adoptă o decizie în termen de două luni.

Articolul 12

La adoptarea deciziei privind taxele compensatorii, Consiliul ține de asemenea cont de considerente legate de politica de comerț exterior, de interesele portuare și de considerente privind politica de transport maritim a statelor membre în cauză.

Articolul 13

Dispoziții generale în materie de taxe

(1)   Taxele compensatorii se impun armatorilor străini în cauză prin regulament.

(2)   Un astfel de regulament precizează în special valoarea și tipul taxei percepute, marfa sau mărfurile transportate, numele și țara de origine a armatorului străin respectiv și motivele care stau la baza regulamentului.

(3)   Valoarea taxelor percepute nu depășește diferența dintre tariful de transport practicat și navlul normal prevăzut la articolul 3 litera (c). Valoarea este inferioară acestei diferențe dacă o sumă mai mică este suficientă pentru a repara prejudiciul.

(4)

(a) Taxele nu se percep și nu se măresc cu efect retroactiv și ele se aplică transportului de mărfuri care, după intrarea în vigoare a unor astfel de taxe, sunt încărcate sau descărcate într-un port din Comunitate. (b) Cu toate acestea, în cazul în care Consiliul constată că un angajament a fost încălcat sau denunțat, taxele compensatorii pot fi impuse, la propunerea Comisiei, la transportul mărfurilor care au fost încărcate sau descărcate într-un port din Comunitate în cele 90 de zile care preced data aplicării acestor taxe, sub rezerva faptului că în caz de nerespectare sau denunțare a unui angajament, taxele nu pot fi aplicate retroactiv la transportul mărfurilor care au fost încărcate sau descărcate într-un port din Comunitate pentru perioada care precede nerespectarea sau denunțarea. Aceste taxe pot fi calculate pe baza faptelor stabilite înainte de acceptarea angajamentului.

(5)   Taxele se percep de către statele membre în forma, la rata și potrivit celorlalte criterii stabilite în momentul impunerii lor, independent de taxele vamale și alte taxe percepute în mod normal la importurile de bunuri transportate.

(6)   Permisiunea de a încărca sau de a descărca marfa într-un port din Comunitate poate să fie condiționată de constituirea unei garanții cu o valoare egală cu cea a taxelor.

Articolul 14

Reexaminare

(1)   Regulamentele prin care se instituie taxe compensatorii și deciziile de acceptare a angajamentelor fac obiectul unei reexaminări, integral sau parțial, dacă este necesar. O asemenea reexaminare are loc fie la cererea unui stat membru, fie la inițiativa Comisiei. Reexaminarea poate de asemenea să aibă loc la cererea unei părți interesate care prezintă dovezi în legătură cu o modificare a împrejurărilor care este suficientă pentru a justifica o astfel de reexaminare, cu condiția să fi trecut cel puțin un an de la încheierea investigației. Asemenea cereri se adresează Comisiei, care informează statele membre.

(2)   În cazul în care, în urma consultărilor, reexaminarea apare ca o necesitate, investigația este redeschisă în conformitate cu articolul 7, atunci când împrejurările impun acest lucru. Redeschiderea investigației nu afectează per se măsurile în vigoare.

(3)   În cazul în care reexaminarea, cu sau fără redeschiderea investigației, impune acest lucru, măsurile sunt modificate, abrogate sau anulate de către instituția comunitară competentă care le adoptă.

Articolul 15

(1)   Sub rezerva alineatului (2), taxele compensatorii și angajamentele devin caduce după cinci ani începând de la data intrării lor în vigoare sau de la data la care au fost modificate ultima dată sau confirmate.

(2)   După consultări, Comisia procedează în mod normal, cu șase luni înainte de expirarea termenului de cinci ani, la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a unui anunț referitor la expirarea în scurt timp a măsurii în cauză și informează armatorii din Comunitate cunoscuți a fi interesați. Acest anunț precizează intervalul de timp în care părțile interesate pot să își facă cunoscute punctele de vedere în scris și pot să solicite acordarea unei audiențe la Comisie, în conformitate cu articolul 7 alineatul (5).

Dacă o parte interesată arată că expirarea unei măsuri ar duce din nou la un prejudiciu sau la amenințarea cu un prejudiciu, Comisia procedează la o reexaminare a măsurii. Măsura rămâne în vigoare până când rezultatul reexaminării este cunoscut.

În cazul în care taxele compensatorii și angajamentele devin caduce în temeiul prezentului articol, Comisia publică un anunț în acest sens în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 16

Restituire

(1)   Dacă armatorul în cauză poate să demonstreze că drepturile percepute depășesc valoarea diferenței între tariful de transport practicat și navlul normal vizat la articolul 3 litera (c), suma în excedent este restituită.

(2)   Pentru a solicita rambursarea prevăzută la alineatul (1), armatorul străin poate să depună o cerere la Comisie. Cererea este depusă prin intermediul statului membru pe teritoriul căruia mărfurile transportate au fost încărcate sau descărcate și în termen de trei luni de la data la care suma reprezentând taxele compensatorii ce trebuie percepute a fost stabilită legal de autoritățile competente.

În cel mai scurt timp, statul membru înaintează Comisiei cererea, însoțită sau nu de un aviz cu privire la temeinicia ei.

Comisia informează imediat celelalte state membre și își dă avizul cu privire la chestiunea în cauză. Dacă statele membre sunt de acord cu avizul Comisiei sau nu ridică obiecții în legătură cu acesta în termen de o lună de la data la care au fost informate, Comisia poate să adopte o decizie în conformitate cu avizul menționat. În toate celelalte cazuri, Comisia, după consultări, decide dacă și în ce măsură ar trebui să dea curs cererii.

Articolul 17

Dispoziții finale

Prezentul regulament nu exclude aplicarea dispozițiilor speciale prevăzute în acordurile încheiate între Comunitate și țările terțe.

Articolul 18

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 iulie 1987.

---

(1)  JO C 255, 15.10.1986, p. 169.

(2)  JO C 344, 31.12.1985, p. 31.

(3)  JO L 258, 21.9.1978, p. 35.

---