Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 62019CN0055

    Cauza C-55/19 P: Recurs introdus la 25 ianuarie 2019 de Prosegur Compañía de Seguridad, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-406/11, Prosegur Compañía de Seguridad/Comisia

    JO C 112, 25.3.2019, p. 34–35 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    25.3.2019   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 112/34


    Recurs introdus la 25 ianuarie 2019 de Prosegur Compañía de Seguridad, S.A. împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a noua) din 15 noiembrie 2018 în cauza T-406/11, Prosegur Compañía de Seguridad/Comisia

    (Cauza C-55/19 P)

    (2019/C 112/40)

    Limba de procedură: spaniola

    Părțile

    Recurentă: Prosegur Compañía de Seguridad, S.A. (reprezentanți: J. Buendía Sierra, E. Abad Valdenebro, R. Calvo Salinero, A. Lamadrid de Pablo, avocați)

    Cealaltă parte din procedură: Comisia Europeană

    Concluziile

    anularea Hotărârii Tribunalului din 15 noiembrie 2018;

    admiterea recursului în anulare și anularea definitivă a deciziei atacate; și

    obligarea Comisiei Europene la plata cheltuielilor de judecată.

    Motivele și principalele argumente

    La 15 noiembrie 2018, Tribunalul a pronunțat Hotărârea T-406/11, Prosegur Compañía de Seguridad, S.A./Comisia Europeană (1), împotriva căreia se îndreaptă prezentul recurs. Prin această hotărâre a fost respinsă acțiunea recurentei împotriva deciziei Comisiei Europene din 12 ianuarie 2011 (2) privind „fondul comercial financiar” reglementat la articolul 12 alineatul (5) din Ley española de Impuesto sobre Sociedades (Legea spaniolă privind impozitul pe profit).

    În susținerea recursului său, recurenta invocă un motiv unic, întemeiat pe erorile de drept săvârșite în hotărârea atacată în ceea ce privește interpretarea articolului 107 alineatul (1) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în legătură cu noțiunea „selectivitate”.

    În special, în recurs se susține că prin hotărârea atacată au fost săvârșite erori:

    în stabilirea sistemului de referință în cadrul primei etape a analizei selectivității;

    în stabilirea obiectivului în funcție de care se compară diversele situații de fapt și de drept în cadrul celei de a doua etape a analizei selectivității;

    în consecință, au fost de asemenea săvârșite erori în atribuirea sarcinii probei și în aplicarea principiului proporționalității;

    cu titlu subsidiar, în analizarea presupusei lipse de probe privind cauzalitatea dintre imposibilitatea întreprinderilor de a fuziona în străinătate și achiziționarea de titluri de participare în străinătate; și

    cu titlu subsidiar, prin înlăturarea separabilității măsurii în funcție de procentajul de control.

    Pe lângă menținerea unui raționament incorect din punct de vedere juridic, prin hotărâre se înlocuiește, în mai multe puncte, raționamentul deciziei cu un raționament distinct și propriu, rezultând, astfel, erori de drept suplimentare.


    (1)  Hotărârea din 15 noiembrie 2018, Prosegur Compañía de Seguridad/Comisia (T-406/11, nepublicată, EU:T:2018:793).

    (2)  Decizia 2011/282/UE a Comisiei din 12 ianuarie 2011 privind amortizarea fiscală a fondului comercial financiar în cazul achiziționării unor titluri de participare străine C 45/07 (ex NN 51/07, ex CP 9/07) pusă în aplicare de Spania (JO 2011, L 135, p. 1).


    Top