This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62013TN0293
Case T-293/13: Action brought on 24 May 2013 — Theophilou v Commission and ECB
Cauza T-293/13: Acțiune introdusă la 24 mai 2013 — Theophilou/Comisia și BCE
Cauza T-293/13: Acțiune introdusă la 24 mai 2013 — Theophilou/Comisia și BCE
JO C 226, 3.8.2013, p. 18–19
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
JO C 226, 3.8.2013, p. 5–5
(HR)
3.8.2013 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 226/18 |
Acțiune introdusă la 24 mai 2013 — Theophilou/Comisia și BCE
(Cauza T-293/13)
(2013/C 226/25)
Limba de procedură: engleza
Părțile
Reclamanți: Christos Theophilou (Nicosia, Cipru) și Eleni Theophilou (Nicosia) (reprezentanți: C. Paschalides, Solicitor, și A. Paschalides, avocat)
Pârâte: Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană
Concluziile
Reclamanții solicită Tribunalului:
— |
acordarea unor despăgubiri în cuantum de 1 583 479 de euro pentru faptul că condițiile impuse la punctele 1.23-1.27 din memorandumul de înțelegere din 26 aprilie 2013 încheiat între Cipru și pârâte conțineau cerințe care încălcau flagrant o legislație de rang superior pentru protecția individului, și anume: articolul 17 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și articolul 1 din Primul Protocol la Convenția europeană a drepturilor omului; |
— |
declararea respectivelor condiții ca fiind nule și dispunerea unei revizuiri urgente a instrumentelor de asistență financiară prevăzute la articolele 14-18 din Tratatul de instituire a Mecanismului european de stabilitate (denumit în continuare „Tratatul MES”), potrivit articolului 19, luând în considerare hotărârea Tribunalului, în vederea operării modificărilor necesare pentru respectarea acestei hotărâri și |
— |
în măsura în care despăgubirile solicitate în primul capăt de cerere nu sunt acordate deoarece condițiile menționate trebuie să fie anulate, acordarea de despăgubiri pentru încălcarea articolului 263 TFUE. |
Motivele și principalele argumente
În susținerea acțiunii, reclamanții invocă cinci motive.
1. |
Primul motiv, întemeiat pe faptul că respectivele condiții din memorandumul de înțelegere conțineau cerințe „care încălcau flagrant o normă superioară de drept pentru protecția individului” (1), întrucât:
|
2. |
Al doilea motiv, întemeiat pe faptul că încălcările de mai jos, considerate împreună, au fost atât de ample, încât au determinat o încălcare flagrantă a unei legislații de rang superior, după cum urmează:
|
3. |
Al treilea motiv, întemeiat pe faptul că lipsirea reclamanților de depozitele lor nu era necesară sau proporțională. |
4. |
Al patrulea motiv, întemeiat pe faptul că, în cele din urmă, pârâtele au determinat lipsirea reclamanților de depozitele lor bancare deoarece, în lipsa încălcării flagrante, depozitele bancare ale reclamanților ar fi fost protejate de drepturile de care beneficiază aceștia în temeiul Cartei și al Protocolului, astfel încât pierderea reclamanților era suficient de directă și de previzibilă. |
5. |
Al cincilea motiv, întemeiat pe faptul că, în cazul în care afirmațiile de mai sus sunt fondate, condițiile menționate trebuie declarate nule, cu toate că respectivele condiții erau adresate Ciprului, întrucât acestea îi privesc în mod direct și individual pe fiecare dintre reclamanți, pentru motivul că aceste condiții și modul în care au fost implementate încalcă Tratatul și/sau o normă de drept în legătură cu aplicarea acestuia și/sau, în măsura în care se consideră că lipsirea reclamanților de depozitul lor bancar a subminat principiul supremației legii, cu încălcarea articolului 6 alineatul (1) TUE, au constituit un abuz de putere. |
(1) A se vedea Hotărârea din 2 decembrie 1971, Zuckerfabrik Schoeppenstedt/Consiliul (5/71, Rec., p. 975).
(2) Articolul 52 alineatul (1) din Cartă.