COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 6.2.2024

COM(2024) 60 final

2024/0035(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (reformare)

{SEC(2024) 57} - {SWD(2024) 32} - {SWD(2024) 33} - {SWD(2024) 34}

EXPUNERE DE MOTIVE

1.CONTEXTUL PROPUNERII

•Motivele și obiectivele propunerii

·să se asigure că sunt incriminate toate formele de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor, inclusiv cele care sunt făcute posibile sau sunt facilitate de evoluțiile tehnologice;

·să se asigure că normele naționale privind cercetarea și urmărirea penală prevăd o combatere eficace a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, ținând seama de evoluțiile tehnologice recente;

·să se îmbunătățească atât prevenirea, cât și asistența acordată victimelor și

·să se promoveze o coordonare mai bună a prevenirii și a combaterii abuzului sexual asupra copiilor între statele membre și, la nivel național, între toate părțile implicate.

•Coerența cu dispozițiile de politică deja existente în domeniul de politică vizat

–Directiva 2012/29/UE de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității;

–Directiva 2011/36/UE privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia;

–Regulamentul (UE) 2021/1232 privind o derogare temporară de la anumite dispoziții ale Directivei 2002/58/CE în ceea ce privește utilizarea tehnologiilor de către furnizorii de servicii de comunicații interpersonale care nu se bazează pe numere pentru prelucrarea datelor cu caracter personal și a altor date în scopul combaterii abuzului sexual online asupra copiilor 1 și propunerea adoptată recent de prelungire pe o perioadă limitată a derogării temporare și

–Propunerea de regulament de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor.

•Coerența cu alte politici ale Uniunii

–completează cadrul juridic al UE care reglementează serviciile digitale, mai ales Regulamentul privind serviciile digitale, adoptat recent 2 . Acesta din urmă abordează responsabilitatea furnizorilor de servicii online în ceea ce privește conținutul ilegal care circulă în cadrul serviciilor lor. Prezenta propunere asigură faptul că definiția unui anumit tip de conținut ilegal, și anume abuzul sexual online asupra copiilor, este actualizată și adecvată pentru a asigura acțiuni eficace în lumea digitală de astăzi și de mâine, punând, totodată, accentul pe sensibilizare și educare. Astfel, propunerea este, de asemenea, pe deplin complementară Strategiei UE „Un internet mai bun pentru copii” (BIK+);

–este consecventă cu Propunerea de directivă privind combaterea violenței împotriva femeilor și a violenței domestice și complementară acesteia. Această din urmă propunere vizează stabilirea unor standarde minime în ceea ce privește: definiția infracțiunilor și a sancțiunilor pentru violența împotriva femeilor și violența domestică în întreaga UE; protecția victimelor acestor infracțiuni și accesul la justiție; sprijinirea victimelor și prevenirea, precum și coordonarea și cooperarea între toate părțile interesate relevante;

–este consecventă cu propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile victimelor, care prevede modificări țintite menite să asigure faptul că victimele se pot baza pe deplin pe drepturile lor în UE;

–este consecventă, în special în ceea ce privește componentele sale de sensibilizare și educare, cu Strategia UE pentru tineret pentru perioada 2019-2027, care recunoaște că tinerii din UE se confruntă cu provocări specifice și că este crucial să fie capacitați, inclusiv prin educație, pentru a-i ajuta să facă față cu succes acestor provocări;

–este consecventă, de asemenea, cu Strategia cuprinzătoare a UE privind drepturile copilului, a cărei adoptare în 2021 a creat un cadru de politică global al UE privind drepturile copilului și protecția copilului. Comisia intenționează să o completeze printr-o recomandare a Comisiei privind sistemele integrate de protecție a copilului;

–este consecventă, de asemenea, cu Garanția europeană pentru copii, care vizează prevenirea și combaterea excluziunii sociale prin garantarea accesului efectiv al copiilor aflați în dificultate (inclusiv al celor care provin din medii familiale precare, violente și abuzive) la un set de servicii-cheie, cum ar fi educația, asistența medicală și locuința;

–este consecventă cu principiul de „a nu prejudicia în mod semnificativ”, care constă în a nu sprijini sau desfășura activități economice care prejudiciază în mod semnificativ vreun obiectiv de mediu, după caz, în sensul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2020/852 3 , deoarece directiva nu are niciun impact negativ asupra acestor obiective. Este consecventă, de asemenea, cu obiectivul neutralității climatice prevăzut în Legea europeană a climei 4 .

2.TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

•Temeiul juridic

·Geometrie variabilă

În ceea ce privește geometria variabilă, prezenta propunere urmează o abordare similară celei din directiva actuală.

În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda își poate notifica dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea directivei.

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul (nr. 22) privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei propuneri, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.

·Subsidiaritatea (în cazul competențelor neexclusive)

•Proporționalitatea

•Alegerea instrumentului

3.REZULTATELE EVALUĂRILOR EX POST, ALE CONSULTĂRILOR CU PĂRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUĂRILOR IMPACTULUI

•Evaluări ex post/verificări ale adecvării legislației existente

•Consultările cu părțile interesate

–autoritățile naționale ale statelor membre implicate în punerea în aplicare a directivei și în transpunerea acesteia (de exemplu, agențiile de aplicare a legii, serviciile responsabile de penitenciare, de detenție și de eliberarea condiționată, autoritățile administrative, autoritățile din domeniul protecției copilului și autoritățile judiciare) și autoritățile regionale și locale;

–agențiile relevante ale UE [inclusiv Europol, Eurojust și Agenția pentru Drepturi Fundamentale (FRA)];

–organizațiile relevante din țări din afara UE, inclusiv Centrul național pentru copii dispăruți și exploatați din SUA (NCMEC) și Centrul canadian pentru protecția copilului (C3P);

–organizațiile internaționale relevante, inclusiv Consiliul Europei;

–părțile interesate relevante din industrie;

–liniile telefonice directe, inclusiv rețeaua INHOPE, finanțată de UE, și alte organizații ale societății civile axate pe protecția copilului, drepturile copilului, prevenire și viață privată și

–cercetători și cadre universitare care lucrează în domeniul abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor.

•Evaluarea impactului

–atât creșterea prezenței online a copiilor, cât și cele mai recente evoluții tehnologice creează provocări pentru autoritățile de aplicare a legii și, în același timp, noi oportunități de abuz;

–diferitele cadre juridice în vigoare în statele membre în materie de cercetare și urmărire penală, care nu prevăd o combatere eficace a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor;

–deficiențele în ceea ce privește eforturile statelor membre de prevenire a abuzului sexual asupra copiilor și de sprijinire a victimelor, și anume natura lor limitată, neclaritatea eficacității lor și lipsa de coordonare între părțile interesate relevante.

Cele trei opțiuni de politică examinate au fost următoarele:

–opțiunea A: ajustări legislative țintite pentru a clarifica ambiguitățile cadrului actual, a asigura coerența cu noile instrumente și a îmbunătăți cantitatea și calitatea informațiilor disponibile;

–opțiunea B: opțiunea A plus modificări legislative prin care să se ajusteze definițiile infracțiunilor pentru a ține seama de evoluțiile tehnologice actuale și preconizate;

–opțiunea C: opțiunea B plus modificări legislative prin care să se asigure o mai mare eficacitate a prevenirii, a asistenței acordate victimelor, precum și a cercetării și urmăririi penale, ținând seama de dimensiunea transfrontalieră a fenomenului.

•Adecvarea reglementărilor și simplificarea

•Drepturile fundamentale

4.IMPLICAȚIILE BUGETARE

5.ALTE ELEMENTE

•Planuri de punere în aplicare și modalități de monitorizare, evaluare și raportare

•Documente explicative (pentru directive)

•Explicarea detaliată a dispozițiilor specifice ale propunerii

–pentru infracțiunile care se pedepsesc în temeiul prezentei directive cu o pedeapsă maximă de cel puțin 3 ani, termenul de prescripție trebuie să fie de cel puțin 20 de ani. Dat fiind că termenul de prescripție se calculează începând cu vârsta majoratului, acest lucru înseamnă că termenul de prescripție nu expiră până când victima nu are cel puțin 38 de ani;

–pentru infracțiunile care se pedepsesc în temeiul prezentei directive cu o pedeapsă maximă de cel puțin 5 ani, termenul de prescripție trebuie să fie de cel puțin 25 de ani. Dat fiind că termenul de prescripție se calculează începând cu vârsta majoratului, acest lucru înseamnă că termenul de prescripție nu expiră până când victima nu are cel puțin 43 de ani;

–pentru infracțiunile care se pedepsesc în temeiul prezentei directive cu o pedeapsă maximă de cel puțin 8 ani, termenul de prescripție trebuie să fie de cel puțin 30 de ani. Dat fiind că termenul de prescripție se calculează începând cu vârsta majoratului, acest lucru înseamnă că termenul de prescripție nu expiră până când victima nu are cel puțin 48 de ani.

Raționamentul care stă la baza abordării propuse în ceea ce privește termenele de prescripție este următorul:

–cercetările au arătat că adesea victimele abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor nu sunt în măsură să raporteze infracțiunea decât doar după mai multe decenii după ce a avut loc abuzul. Din cauza necesității de a depăși sentimentul de rușine, de vinovăție și de autoînvinuire, care pot fi legate, printre altele, de stigmatizarea socială și culturală a abuzului sexual, de secretul în care are loc abuzul, de comportamentul amenințător al autorului infracțiunii sau de învinuirea victimei de către autorul infracțiunii și/sau de traume, timp de mai multe decenii majoritatea victimelor nu pot nici măcar vorbi despre infracțiune, cu atât mai puțin să o denunțe unei autorități 9 ;

–un studiu actual arată că, în medie, supraviețuitorii abuzului sexual asupra copiilor spun cuiva ceea ce li s-a întâmplat numai după 17,2-21,4 de ani. Aproximativ 60-70 % dintre supraviețuitori nu spun nimic înainte de a fi adulți, iar 27,8 % dintre supraviețuitori nu spun nimănui ceea ce li s-a întâmplat 10 . Vârsta și genul sunt indicatori puternici ai amânării divulgării celor întâmplate sau a nedivulgării faptelor respective, tendințele arătând mai puține cazuri de divulgare de către copiii mai mici și de către băieți 11 .

–în prezent, termenele de prescripție diferă foarte mult de la un stat membru la altul. Unele dintre acestea au eliminat integral termenele penale de prescripție pentru toate sau pentru majoritatea infracțiunilor reglementate de directivă. Altele au termene de prescripție foarte scurte, care expiră înainte ca victima să împlinească vârsta de 40 de ani în cazul tuturor sau al majorității infracțiunilor reglementate de directivă. Un alt grup de state membre menține termene de prescripție care expiră după ce victima a împlinit vârsta de 40 de ani în cazul tuturor sau al majorității infracțiunilor reglementate de directivă;

–aceste diferențe între statele membre duc la un acces inegal la justiție pentru victime la nivelul UE în ceea ce privește posibilitatea ca infracțiunile relevante să facă obiectul urmăririi penale și posibilitatea de a se obține despăgubiri. În plus, infractorii ar putea profita de sistem și s-ar putea sustrage urmăririi penale prin mutarea într-un loc în care termenele de prescripție sunt mai scurte și, prin urmare, au expirat. Această situație creează riscul ca potențialii infractori să se sustragă urmăririi penale și să continue să reprezinte un pericol pentru copii timp de mai multe decenii;

–având în vedere cele de mai sus, pare clar că cercetarea și urmărirea penală eficace a infracțiunilor de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor, precum și furnizarea de asistență și de sprijin adecvat pentru victime pot avea loc numai dacă termenele de prescripție le permit victimelor să raporteze infracțiunea, fără a îngrădi posibilitatea de lansare a unei investigații, până când victimele au o vârstă suficient de înaintată.

⇩ nou

2024/0035 (COD)

🡻 2011/93/UE

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (reformare)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (2) și articolul 83 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

⇩ nou

(1)Trebuie aduse o serie de modificări Directivei 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului 13 . Din motive de claritate, directiva menționată ar trebui reformată.

🡻 2011/93/UE considerentul 1 (adaptat)

(2)Abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, inclusiv pornografia infantilă ⌦ materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, reprezintă violări grave ale drepturilor fundamentale, în special ale drepturilore copiilor la protecția și îngrijirea necesare pentru bunăstarea lor, astfel cum se stipulează în Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1989 cu privire la drepturile copilului și în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene 14 .

🡻 2011/93/UE considerentul 2 (adaptat)

⇨ nou

(3)În conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, Uniunea recunoaște drepturile, libertățile și principiile prevăzute de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, care, la articolul 24 alineatul (2), prevede că în toate acțiunile referitoare la copii, indiferent dacă sunt realizate de autorități publice sau de instituții private, interesul superior al copilului trebuie să fie considerat primordial. Pe lângă aceasta, Programul de la Stockholm – O Europă deschisă și sigură în serviciul cetățenilor și pentru protecția acestora ( 4 ), ⇨ Strategia UE pentru combaterea mai eficace a abuzului sexual asupra copiilor 15  ⇦ acordă o prioritate clară ⌦ intensificării luptei împotriva ⌫ combaterii abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile ⇨ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv prin acțiuni menite să asigure faptul că legislația existentă a Uniunii este în continuare eficace, actualizând-o dacă este necesar. Acest lucru este sprijinit, de asemenea, de Strategia UE privind drepturile copilului, prin obiectivul său de a combate violența împotriva copiilor și de a asigura o justiție în interesul copilului. ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 3 (adaptat)

(4)Pornografia infantilă, care constă în imagini cu abuzuri sexuale asupra unui copil ⌦ Materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, precum și alte forme deosebit de grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor iau amploare și se răspândesc prin intermediul utilizării noilor tehnologii și a internetului.

🡻 2011/93/UE considerentul 4 (adaptat)

⇨ nou

(5)Decizia-cadru 2004/68/JAI a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind combaterea exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile (5) apropie legislațiile statelor membre în vederea incriminării celor mai grave forme de abuz sexual asupra copilului și de exploatare sexuală a copilului, a extinderii competenței jurisdicțiilor naționale și a asigurării unui nivel minim de asistență pentru victime. Decizia-cadru 2001/220/JAI a Consiliului din 15 martie 2001 privind statutul victimelor în cadrul procedurilor penale (6) stabilește un set de drepturi ale victimelor în cadrul procedurilor penale, inclusiv dreptul la protecție și despăgubire. ⇨ Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului 16 stabilește un set de drepturi ale victimelor pentru toate victimele ale tuturor infracțiunilor, inclusiv pentru copiii care sunt victime ale abuzului sexual. Printre aceste drepturi se numără dreptul la informare, dreptul la sprijin și la protecție în funcție de nevoile individuale ale victimelor, un set de drepturi procedurale și dreptul la o hotărâre privind despăgubirile din partea autorului infracțiunii. Propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile victimelor consolidează și mai mult drepturile victimelor infracțiunilor în UE, inclusiv prin consolidarea dreptului la sprijin și la protecție pentru copiii care sunt victime ale infracțiunilor 17 . Prezenta directivă se bazează pe Directiva privind drepturile victimelor și se aplică în plus față de aceasta. ⇦ De asemenea, coordonarea urmăririi penale a cazurilor de abuz sexual asupra copiilor, de exploatare sexuală a copiilor și de pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ va fi ⌦ este ⌫ facilitată de punerea în aplicare a Deciziei-cadru 2009/948/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind prevenirea și soluționarea conflictelor referitoare la exercitarea competenței în cadrul procedurilor penale 18 . ⇨ În cazul în care urmărirea penală a unor astfel de cazuri este de competența mai multor state membre, statele membre în cauză ar trebui să coopereze pentru a stabili statul membru care este cel mai bine plasat pentru a efectua urmărirea penală. În cazul în care autoritățile competente ale statelor membre în cauză decid, în urma cooperării sau a consultărilor directe efectuate în temeiul Deciziei-cadru 2009/948/JAI a Consiliului 19 , să centralizeze procedurile penale într-un singur stat membru prin transferul procedurilor penale, ar trebui utilizat pentru un astfel de transfer Regulamentul (UE) .../... [Propunerea de regulament privind transferul procedurilor penale] 20 . ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 5

(6)În conformitate cu articolul 34 din Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului, statele părți se angajează să protejeze copilul de toate formele de exploatare sexuală și de abuz sexual. Protocolul opțional din 2000 al Organizației Națiunilor Unite la Convenția cu privire la drepturile copilului referitor la vânzarea de copii, prostituția copiilor și pornografia infantilă și, în special, Convenția Consiliului Europei din 2007 pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale reprezintă pași cruciali în procesul de consolidare a cooperării internaționale în acest domeniu.

🡻 2011/93/UE considerentul 6 (adaptat)

⇨ nou

(7)Infracțiunile grave precum exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă ⌦ materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ necesită o abordare cuprinzătoare care să includă urmărirea penală a infractorilor, protecția copiilor victime, precum și prevenirea fenomenului ⇨ , inclusiv evoluțiile și tendințele recente și previzibile ale acestuia, care implică tot mai mult utilizarea tehnologiilor online. În acest scop, cadrul juridic actual trebuie actualizat, pentru a se asigura faptul că rămâne eficace ⇦. Interesul superior al copilului trebuie să constituie elementul de bază în derularea oricăror măsuri de combatere a acestor infracțiuni în conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene și cu Convenția Organizației Națiunilor Unite cu privire la drepturile copilului. Decizia-cadru 2004/68/JAI ar trebui să fie înlocuită cu un instrument nou care să asigure un cadrul juridic cuprinzător, permițând atingerea acestui scop. 

🡻 2011/93/UE considerentul 7 (adaptat)

(8)Prezenta directivă ar trebui să fie complementară întru totul Directivei 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului 21 , întrucât unele victime ale traficului de persoane au fost și victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale când erau copii.

🡻 2011/93/UE considerentul 8 (adaptat)

(9)În contextul incriminării actelor legate de spectacoleleul ⌦ care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografic, prezenta directivă se referă la actele care constau într-o expunere organizată în direct adresată unui public, excluzând astfel din definiție comunicarea personală ⌦ față în față ⌫ directă între persoanele apropiate ca vârstă care își dau consimțământul reciproc și între copiii care au depășit vârsta consimțământului sexual și partenerii acestora.

🡻 2011/93/UE considerentul 9 (adaptat)

⇨ nou

(10)Pornografia infantilă ⌦ Materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ include adesea imagini care dovedesc ⌦ conțin ⌫ abuzurile sexuale asupra copiilor de către adulți. Acestea potAceasta poate include, de asemenea, imagini ale unor copii implicați într-un comportament sexual explicit sau ale organelor sexuale ale acestora, iar aceste imagini sunt produse sau utilizate în principal în scopuri sexuale și exploatate cu sau fără știința copiilor. Mai mult, conceptul de pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ se referă, de asemenea, la imagini cu caracter real ale unui copil implicat sau înfățișat ca implicat într-un comportament sexual explicit, în principal cu scop sexual ⇨, precum și la așa-numitele „manuale ale pedofililor” ⇦.

⇩ nou

(11)Cercetările au arătat că limitarea diseminării materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este crucială nu numai pentru a evita revictimizarea legată de circulația imaginilor și a materialelor video care conțin abuzul, ci și ca formă de prevenire a infracțiunilor, deoarece accesul la materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor este adesea primul pas către abuzul efectiv, indiferent dacă materialele respective prezintă abuzuri și exploatare reale sau realiste. Se preconizează că, dată fiind continua dezvoltare a aplicațiilor de inteligență artificială capabile să creeze imagini realiste care nu pot fi distinse de imaginile reale, numărul așa-numitelor imagini și materiale video „deep fake” care înfățișează abuzuri sexuale asupra copiilor va crește exponențial în următorii ani. În plus, dezvoltarea unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală care utilizează avatari, inclusiv feedbackul senzorial, de exemplu prin intermediul unor dispozitive care oferă senzația atingerii, nu sunt acoperite pe deplin de definiția existentă. Includerea unei trimiteri explicite la „reproduceri și reprezentări” ar trebui să asigure faptul că definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor acoperă aceste evoluții tehnologice și pe cele viitoare într-un mod suficient de neutru din punct de vedere tehnologic și, prin urmare, adaptat exigențelor viitorului.

(12)Pentru a preveni infracțiunile care implică abuzul sexual asupra copiilor, definiția materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ar trebui să includă așa-numitele „manuale ale pedofililor”. Manualele pedofililor oferă sfaturi cu privire la modul de găsire, de ademenire și de săvârșire a abuzului asupra copiilor și de evitare a identificării și urmăririi penale. Prin reducerea barierelor și furnizarea know-how-ului necesar, aceste manuale contribuie la incitarea infractorilor și sprijină comiterea de abuzuri sexuale. Diseminarea lor online a determinat deja anumite state membre să își modifice dreptul penal și să incrimineze în mod explicit deținerea și distribuirea unor astfel de manuale. Lipsa armonizării creează un nivel inegal de protecție la nivelul UE.

🡻 2011/93/UE considerentul 10

(13)În sine, handicapul nu constituie în mod automat o imposibilitate de a consimți la întreținerea de relații sexuale. Cu toate acestea, faptul de a abuza de existența unui astfel de handicap pentru a practica activități sexuale cu un copil ar trebui incriminat.

🡻 2011/93/UE considerentul 11 (adaptat)

(14)La adoptarea legislației în domeniul dreptului penal material, Uniunea ar trebui să asigure coerența acestei legislații, în special în ceea ce privește nivelul pedepselor. Concluziile Consiliului din 24 și 25 aprilie 2002 referitoare la abordarea aplicabilă în ceea ce privește armonizarea pedepselor care indică patru niveluri de pedepse ar trebui avute în vedere din perspectiva Tratatului de la Lisabona. Întrucât conține un număr deosebit de ridicat de infracțiuni diferite, prezenta directivă necesită, pentru a reflecta diferitele grade de gravitate, o diferențiere în ceea ce privește nivelul pedepselor, care depășește ceea ce ar trebui prevăzut în mod normal în instrumentele juridice ale Uniunii.

🡻 2011/93/UE considerentul 12 (adaptat)

⇨ nou

(15)Formele grave de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor ar trebui să facăconstituie obiectul unor pedepse eficace, proporționale și disuasive. Acestea includ, în special, diverse forme de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor care sunt facilitate de utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor, precum ademenirea copiilor online în scopuri sexuale prin rețelele de socializare și camerele virtuale de discuții. Definiția pornografiei infantile ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ ar trebui, de asemenea, să fie clarificată și apropiată de cea care se regăsește în instrumentele internaționale. ⇨ În sens mai larg, terminologia utilizată în prezenta directivă ar trebui aliniată la standardele internaționale recunoscute, cum ar fi Orientările privind terminologia pentru protecția copiilor împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale, adoptate de Grupul de lucru interagenții la Luxemburg, la 28 ianuarie 2016. ⇦ 

🡻 2011/93/UE considerentul 13

(16)Limitele maxime ale pedepsei cu închisoarea prevăzute în prezenta directivă pentru infracțiunile la care se referă ar trebui să se aplice cel puțin celor mai grave forme ale unor astfel de infracțiuni.

🡻 2011/93/UE considerentul 14 (adaptat)

(17)Pentru a ajunge la limita maximă a pedepsei cu închisoarea prevăzută în prezenta directivă pentru infracțiuni care privesc abuzul sexual asupra copiilor, exploatarea sexuală a copiilor și pornografia infantilă ⌦ materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, statele membre pot combina, ținând seama de legislația lor națională, duratele pedepselor cu închisoarea prevăzute în legislația națională pentru astfel de infracțiuni.

🡻 2011/93/UE considerentul 15 (adaptat)

⇨ nou

(18)Prezenta directivă ⇨ ar trebui să ⇦ obligeă statele membre să prevadă pedepse penale în legislația lor națională în vederea punerii în aplicare a dispozițiilor legale ale Uniunii privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫. Prezenta directivă nu ⇨ ar trebui să ⇦ creezează ⌦ nicio ⌫ obligației privind aplicarea de astfel de pedepse sau a oricărui alt sistem disponibil de asigurare a aplicării legii în cazuri individuale.

🡻 2011/93/UE considerentul 16

(19)În special pentru cazurile în care infracțiunile menționate în prezenta directivă sunt comise cu scopul obținerii unor câștiguri pecuniare, statele membre sunt invitate să ia în considerare posibilitatea de a impune sancțiuni financiare pe lângă pedeapsa privativă de libertate.

🡻 2011/93/UE considerentul 17 (adaptat)

⇨ nou

(20)În contextul pornografiei infantile ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, termenul ⌦ a nu se considera a fi săvârșită ⌫ „fără drept” permite statelor membre să ofere o apărare în cazul unei conduite legate de materialele pornografice ⇨ care ar putea constitui materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⇦ având, de exemplu, un scop medical, științific sau un scop similar. Acesta permite, de asemenea, desfășurarea unor activități în cadrul competențelor naționale în domeniul justiției, cum ar fi deținerea legitimă de pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, de către autorități în vederea derulării procedurilor penale sau a prevenirii, identificării sau anchetării unor infracțiuni ⇨ sau desfășurarea unor activități de către organizații care acționează în interes public împotriva abuzurilor sexuale asupra copiilor, atunci când aceste organizații au fost autorizate de autoritățile competente ale statului membru în care sunt stabilite. Aceste activități includ, în special, primirea, analizarea și generarea sesizărilor privind materialele suspectate a fi materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv stabilirea locului în care sunt găzduite materialele menționate în sesizările care le sunt transmise de utilizatorii online sau de alte organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor, precum și efectuarea de căutări pentru a detecta diseminarea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⇦. În plus, ⌦ termenul „fără drept” ⌫ nu exclude apărarea juridică sau principii aplicabile ⌦ relevante ⌫ similare care scutesc o persoană de răspundere în circumstanțe specifice, de exemplu, în cazurile în care liniile directe de contact telefonic sau pe Internet întreprind acțiuni pentru a raporta aceste cazuri.

🡻 2011/93/UE considerentul 18 (adaptat)

(21)Ar trebui incriminată obținerea accesului cu bună știință la pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. Pentru a fi considerată răspunzătoare, persoana ar trebui să aibă atât intenția de a accesa o ⌦ locație online unde sunt disponibile ⌫ pagină de Internet în cadrul căreia se pune la dispoziție pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, cât și să știe că astfel de ⌦ materiale pot fi găsite acolo ⌫ imagini sunt disponibile pe pagina de Internet respectivă. Nu ar trebui aplicate pedepse persoanelor care accesează în mod neintenționat ⌦ locații online ⌫ pagini de Internet care conțin pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫. Caracterul intențional al infracțiunii poate fi dedus, în special, din faptul că aceasta este recurentă sau că a fost săvârșită prin intermediul unui serviciu în schimbul unei plăți.

🡻 2011/93/UE considerentul 19 (adaptat)

⇨ nou

(22)Ademenirea copiilor în scopuri sexuale constituie o amenințare cu caracteristici specifice în contextul internetului, întrucât acesta le oferă utilizatorilor un anonimat fără precedent, deoarece aceștia au posibilitatea de a-și ascunde identitatea reală și caracteristicile personale, cum ar fi vârsta. ⇨ În ultimul deceniu, utilizarea tehnologiilor informației și comunicațiilor le-a oferit infractorilor un acces tot mai ușor la copii, contactul începând adesea cu atragerea copilului de către infractor în situații compromițătoare, infractorul pretinzând, de exemplu, că este o persoană apropiată ca vârstă de copil sau utilizând alte comportamente înșelătoare sau care flatează. Acest acces sporit la copii a dus la creșterea rapidă a unor fenomene de tipul „extorcării sexuale” (și anume, comportamentul care constă în amenințarea de a partaja materiale intime care o înfățișează pe victimă în vederea obținerii de bani, de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor sau orice alt beneficiu), care îi afectează atât pe copiii cu vârsta mai mică decât cea a consimțământului sexual, cât și pe cei cu vârsta mai mare decât cea a consimțământului sexual. În ultimii ani, s-a înregistrat o creștere puternică a extorcărilor sexuale motivate financiar practicate de către grupuri infracționale organizate care vizează în special băieții adolescenți, ceea ce a dus la multe cazuri în care copiii respectivi și-au luat viața. Prin urmare, este esențial ca toate aceste fenomene să fie reglementate în mod corespunzător în dreptul statelor membre. ⇦ În același timp, statele membre recunosc importanța combaterii, de asemenea, a ademenirii copiilor în afara contextului internetului, în special în cazul în care o astfel de ademenire nu se realizează prin utilizarea tehnologiei informațiilor și comunicațiilor. Statele membre sunt încurajate să incrimineze acel comportament prin care ademenirea copilului pentru a întâlni infractorul în scopuri sexuale are loc în prezența sau în apropierea copilului, de exemplu, sub forma unor ⌦ infracțiuni ⌫ preparatorii speciale, a tentativei de a comite infracțiunile menționate în prezenta directivă sau ca o formă specială de abuz sexual. Indiferent de soluția juridică aleasă pentru a incrimina ademenirea offline, statele membre ar trebui să se asigure că pun sub urmărire penală autorii acestor infracțiuni într-un fel sau altul.

⇩ nou

(23)Având în vedere evoluțiile tehnologice recente și, în special, dezvoltarea unor medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, incriminarea ademenirii copiilor nu ar trebui să se limiteze la conversațiile vocale, prin mesaje scrise sau e-mail, ci ar trebui să includă și contactele sau schimburile care au loc în medii de realitate augmentată, extinsă și virtuală, precum și ademenirea pe scară largă a copiilor prin utilizarea roboților de chat formați în acest scop, întrucât se preconizează că acest fenomen va căpăta proporții în contextul evoluției previzibile a aplicațiilor de inteligență artificială. Prin urmare, expresia „prin intermediul tehnologiei informației și comunicațiilor” ar trebui înțeleasă într-un mod suficient de larg încât să acopere toate aceste evoluții tehnologice. 

🡻 2011/93/UE considerentul 20 (adaptat)

⇨ nou

(24)Prezenta directivă nu reglementează politicile statelor membre cu privire la activitățile sexuale reciproc consimțite în care pot fi implicați copii și care pot fi considerate ca o descoperire normală a sexualității în cursul dezvoltării umane, avându-se în vedere tradițiile culturale și juridice diferite și noile forme de stabilire și menținere a relațiilor între copii și între adolescenți, inclusiv prin intermediul tehnologiilor informațiilor și comunicațiilor. Aceste aspecte nu intră în domeniul de aplicare a prezentei directive. Statele membre care recurg la posibilitățile menționate în prezenta directivă fac acest lucru în exercitarea competențelor proprii. ⇨ Mai precis, statele membre ar trebui să poată excepta de la incriminare activitățile sexuale reciproc consimțite care implică exclusiv copii cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual, precum și activitățile sexuale reciproc consimțite care implică persoane apropiate ca vârstă. Modificările aduse articolului respectiv sunt menite să clarifice domeniul de aplicare al derogării, având în vedere faptul că unele state membre par să fi interpretat formularea sa inițială în sens prea larg (de exemplu, exceptând de la incriminare activitățile consimțite între minori cu vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și adulți de orice vârstă, care au fost considerați „persoane apropiate ca vârstă”, în pofida unei diferențe semnificative de vârstă). ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 21 (adaptat)

(25)Statele membre ar trebui să prevadă în legislația lor națională circumstanțe agravante în conformitate cu normele ⌦ aplicabile ⌫ privind circumstanțele agravante prevăzute în sistemele lor juridice. Statele membre ar trebui să se asigure că instanțele pot lua în considerare respectivele circumstanțe agravante la condamnarea infractorilor, neexistând însă o obligație pentru instanțe de a le aplica. Respectivele circumstanțe agravante nu ar trebui prevăzute în legislațiile statelor membre atunci când nu prezintă relevanță, având în vedere natura infracțiunii în cauză. Relevanța diferitelor circumstanțe agravante prevăzute în prezenta directivă ar trebui evaluată la nivel național pentru fiecare dintre infracțiunile menționate în prezenta directivă.

🡻 2011/93/UE considerentul 22

(26)Incapacitatea fizică sau psihică în sensulînțelesul prezentei directive ar trebui înțeleasă ca incluzândsă cuprindă, de asemenea, starea de incapacitate fizică sau psihică cauzată de influența drogurilor și a alcoolului.

🡻 2011/93/UE considerentul 23 (adaptat)

⇨ nou

(27)În cadrul combaterii exploatării sexuale a copiilor ar trebui să se utilizeze din plin instrumentele existente referitoare la punerea sub sechestru și confiscarea produselor infracțiunilor, cum ar fi Convenția Organizației Națiunilor Unite împotriva criminalității transnaționale organizate 22 și protocoalele sale, Convenția Consiliului Europei din 1990 privind spălarea, descoperirea, sechestrarea și confiscarea produselor infracțiunii, Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii 23 , și Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea 24  ⇨ și Directiva [.../.../...] a Parlamentului European și a Consiliului 25 ⇦. Ar trebui încurajată utilizarea instrumentelor și a produselor infracțiunilor sechestrate și confiscate în urma săvârșirii infracțiunilor menționate în prezenta directivă pentru susținerea asistenței și protecției acordate victimelor.

🡻 2011/93/UE considerentul 24 (adaptat)

⇨ nou

(28)Ar trebui evitată victimizarea secundară în cazul a victimelor infracțiunilor menționate în prezenta directivă. ⇨ De exemplu, fără a aduce atingere garanțiilor prevăzute în Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului 26 , în ⇦ În statele membre în care prostituția sau apariția în producții cu caracter pornografic este pasibilă de pedepse în temeiul dreptului penal național, ar trebui să existe posibilitatea de a nu urmări penal sau de a nu aplica pedepse în temeiul respectivelor dispoziții legale, în cazul în care copilul în cauză a săvârșit acele acte ca o consecință a faptului că este era victimă a exploatării sexuale sau dacă acesta a fost obligat să participe la activități legate de pornografia infantilă ⇨ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Termenul „obligat” ar trebui înțeles în acest caz ca incluzând, pe lângă situațiile în care copilul a fost forțat sau constrâns să acționeze, și situațiile în care copilul a fost ademenit să acționeze, fără să fi fost forțat sau constrâns. ⇦ 

🡻 2011/93/UE considerentul 25 (adaptat)

(29)Ca instrument de armonizare apropiere a dispozițiilor de drept penal, prezenta directivă prevede niveluri de ale pedepselor care ar trebui aplicate fără a se aduce atingere politicilor specifice în materie penală ale statelor membre privind ⌦ persoanele suspectate de săvârșirea unei infracțiuni sexuale asupra unui minor sau condamnate pentru o astfel de infracțiune ⌫ infractorii minori.

🡻 2011/93/UE considerentul 26

(30)Ar trebui facilitate cercetarea penală a infracțiunilor și punerea sub acuzare în cadrul procedurilor penale, pentru a se ține seama de dificultatea, pentru copiii victime, de a denunța abuzul sexual, precum și de anonimatul infractorilor în spațiul virtual. Pentru a garanta succesul cercetării și urmăririi penale în cazul infracțiunilor menționate în prezenta directivă, inițierea acestora ar trebui să nu depindă, în principiu, de raportarea infracțiunii sesizarea sau de formularea de acuzații în acest sens de către victimă sau de către reprezentantul său. Durata perioadei suficient de lungi pentru urmărirea penală ar trebui să fie stabilită în conformitate cu dreptul național. 

⇩ nou

(31)Adesea, victimele abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor nu sunt în măsură să raporteze infracțiunea decât la câteva decenii de la comiterea acesteia din cauza rușinii, a sentimentului de culpă și a faptului că se autoînvinuiesc, lucru care poate fi legat, printre altele, de stigmatizarea socială și culturală care planează în continuare asupra abuzului sexual, de comiterea abuzului în taină, de comportamentul amenințător al autorului infracțiunii sau de învinuirea victimei de către autorul infracțiunii și/sau de traume. Autorii abuzurilor sexuale asupra copiilor și ai exploatării sexuale a copiilor, spre deosebire de autorii altor infracțiuni săvârșite prin violență, tind să rămână activi până la bătrânețe, continuând să reprezinte o amenințare pentru copii. Astfel, cercetarea și urmărirea penală eficace a infracțiunilor care implică abuz sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, precum și o asistență și un sprijin adecvat pentru victime pot fi furnizate numai dacă termenele de prescripție le acordă victimelor o perioadă de timp semnificativ de lungă pentru raportarea infracțiunii.

🡻 2011/93/UE considerentul 27 (adaptat)

⇨ nou

(32)Ar trebui puse la dispoziția persoanelor responsabile de cercetarea și urmărirea penală a infracțiunilor menționate în prezenta directivă instrumente eficace de anchetă. Aceste instrumente pot include interceptarea comunicațiilor, supravegherea sub acoperire, inclusiv supravegherea electronică, monitorizarea conturilor bancare sau alte tipuri de investigații financiare, ținând seama, inter alia, de principiul proporționalității, precum și de natura și gravitatea infracțiunilor care fac obiectul cercetării. După caz și în ⌦ În ⌫ conformitate cu legislația națională, aceste instrumente ar trebui să includă, de asemenea, posibilitatea ca autoritățile de asigurare a aplicării legii să utilizeze o identitate ascunsă pe internet ⇨ și să distribuie, sub supraveghere judiciară, materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Solicitarea ca statele membre să permită utilizarea acestor tehnici de anchetă este esențială pentru a asigura cercetarea și urmărirea penală eficace a infracțiunilor care implică abuz sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor. Întrucât aceste infracțiuni sunt, în majoritatea cazurilor, facilitate sau favorizate de instrumente online și, prin urmare, sunt intrinsec transfrontaliere, operațiunile sub acoperire și utilizarea unor honeypot s-au dovedit a fi instrumente de anchetă deosebit de eficace în ceea ce privește infracțiunile de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor. Pentru a asigura eficacitatea cercetării și a urmăririi penale, autoritățile competente ale statelor membre ar trebui, de asemenea, să coopereze prin intermediul Europol și Eurojust și cu acestea, în limitele competențelor lor și în conformitate cu cadrul juridic aplicabil. Aceste autorități competente ar trebui, de asemenea, să facă schimb de informații între ele și cu Comisia cu privire la problemele întâmpinate în cadrul cerectărilor și urmăririlor penale. ⇦

⇩ nou

(33)Unele forme de abuz sexual online asupra copiilor, cum ar fi streamingul în direct al abuzurilor asupra copiilor, care sunt adesea comise fizic de persoane prezente în țări terțe la cererea unor autori din UE care plătesc pentru acest lucru, creează provocări specifice în materie de investigare, deoarece abuzul transmis prin streaming nu lasă, de obicei, în urmă imagini sau înregistrări. Cooperarea cu serviciile financiare definite la articolul 2 litera (b) din Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului 27 și cu alți furnizori de servicii relevanți poate fi esențială pentru depășirea provocărilor legate de cercetarea și urmărirea penală a unor astfel de infracțiuni. Prin urmare, pentru a asigura eficacitatea cercetării și a urmăririi penale, statele membre ar trebui să aibă în vedere furnizarea unor cadre pentru o cooperare strânsă între serviciile financiare și alți furnizori de servicii relevanți, cum ar fi furnizorii de servicii de streaming în direct. Acest lucru ar reduce impunitatea și ar asigura faptul că toate infracțiunile reglementate de prezenta directivă pot fi investigate în mod eficace, utilizând instrumente și resurse specifice și adecvate.

🡻 2011/93/UE considerentul 28

⇨ nou

(34)Statele membre ar trebui să încurajeze toate persoanele care dețin informații sau au suspiciuni în ceea ce privește abuzul sexual asupra unui copil sau exploatarea sexuală a unui copil să raporteze ceea ce știu serviciilor competente. ⇨ În special, statele membre ar trebui să pună la dispoziția copiilor informații cu privire la posibilitatea de a raporta abuzurile, inclusiv cu privire la liniile de asistență telefonică. ⇦ Este responsabilitatea fiecărui stat membru să determine autoritățile competente cărora le pot fi raportate astfel de suspiciuni. Respectivele autorități competente nu ar trebui limitate la serviciile de protecție a copilului sau la serviciile sociale relevante. Cerința referitoare la o suspiciune bazată pe „buna-credință” ar trebui concepută astfel încât să împiedice apariția situației în care dispoziția este invocată pentru a autoriza denunțarea unor fapte pur imaginare sau neadevărate în scopuri răuvoitoare.

🡻 2011/93/UE considerentul 29 (adaptat)

(35)Ar trebui să fie modificate normele privind jurisdicția pentru a se asigura că persoanele din Uniune care abuzează sexual de un copil sau exploatează sexual un copil sunt urmărite penal chiar dacă acestea săvârșesc infracțiunile în afara Uniunii, în special prin așa-numitul turism sexual. ⌦ Prin „exploatare sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului” ⌫ Turismul sexual cu implicarea copiilor ar trebui să se înțeleagăfie înțeles drept exploatarea ⌦ sexuală a ⌫ copiilor de către una sau mai multe persoane care călătoresc din mediul lor obișnuit către o destinație din afara granițelor, unde au contacte sexuale cu copii. Atunci când În cazul în care turismul sexual cu copii ⌦ exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului ⌫ are loc în afara Uniunii, statele membre sunt încurajate să își consolideze cooperarea cu țările terțe și organizațiile internaționale, prin intermediul instrumentelor disponibile la nivel național și internațional, inclusiv prin tratatele bilaterale sau multilaterale privind extrădarea, asistența reciprocă sau transferul de proceduri, în vederea combaterii turismului sexual. Statele membre ar trebui să promoveze dialogul și comunicarea deschisă cu țările din afara Uniunii pentru a putea urmări penal, în temeiul legislației naționale în vigoare, autorii infracțiunilor care călătoresc în afara frontierelor Uniunii în scopuri legate de ⌦ exploatarea sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului ⌫ turismul sexual cu implicarea copiilor.

🡻 2011/93/UE considerentul 30 (adaptat)

⇨ nou

(36)Măsurile de protecție a copiilor victime Aar trebui să fie adoptate măsuri ⌦ exhaustive ⌫ de protecție a copiilor victime, în interesul superior al acestora, ținându-se seama de o evaluare a nevoilor lor. ⇨ O protecție eficace a copiilor necesită o abordare la nivelul întregii societăți. Punând copilul în centrul atenției, toate autoritățile și serviciile relevante ar trebui să colaboreze pentru a proteja și a sprijini copilul și interesul său superior. Modelul „Barnahus”, care constă în oferirea unui mediu propice copiilor, dotat cu specialiști din toate disciplinele relevante, este în prezent cel mai avansat exemplu de abordare a justiției care este în interesul copilului și de evitare a revictimizării. Dispozițiile relevante ale prezentei directive se bazează pe principiile modelului menționat. Modelul respectiv urmărește să asigure faptul că toți copiii implicați în investigații privind abuzul asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor beneficiază de o evaluare de înaltă calitate în medii propice copiilor, de sprijin psihosocial adecvat și de servicii de protecție a copilului. Prezenta directivă își propune să asigure faptul că toate statele membre respectă aceste principii, însă nu le impune statelor membre să urmeze modelul Barnahus propriu-zis. În cazul în care sunt necesare examinări medicale ale copilului pentru cercetările penale, de exemplu pentru a strânge dovezi cu privire la comiterea abuzului, acestea ar trebui să se limiteze la strictul necesar pentru a limita retraumatizarea. Această obligație nu ar trebui să împiedice alte examinări medicale necesare pentru bunăstarea copilului. ⇦ Accesul la justiție al copiilor victime ⇨ la o justiție în interesul copilului ⇦ , precum și la ⇨ căi de atac și la ⇦ măsurile de soluționare a conflictelor de interese atunci când abuzul sexual asupra copiilor sau exploatarea sexuală a copiilor are loc în cadrul familiei, ar trebui să fie simplu. În cazul în care ar trebui numit un reprezentant special pentru un copil în cursul unei cercetări penale sau al unei proceduri penale, acest rol poate fi îndeplinit, de asemenea, de o persoană juridică, de o instituție sau de o autoritate. În plus, copiii victime ar trebui să fie protejați de aplicarea de pedepse, de exemplu a celor aplicate în temeiul legislației naționale privind prostituția, dacă aduc cazul lor în atenția autorităților competente. În plus, participarea copiilor victime la procedurile penale nu ar trebui să le provoace traume suplimentare, în măsura posibilului, ca rezultat al audierilor sau al contactului vizual cu infractorii. ⇨ Toate autoritățile implicate în proceduri ar trebui să fie instruite în domeniul justiției în interesul copilului.⇦ O bună înțelegere a copiilor și a modului în care aceștia se comportă atunci când sunt confruntați cu experiențe traumatizante va contribui la asigurarea unui proces de strângere a probelor de înaltă calitate și va reduce, de asemenea, stresul la care sunt supuși copiii în momentul aplicării măsurilor necesare. ⇨ În cazul în care copiii victime participă la procedurile penale, instanța ar trebui să țină seama pe deplin la desfășurarea procedurilor de vârsta și maturitatea lor și ar trebui să se asigure că procedurile sunt accesibile și că pot fi înțelese de către copil. ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 31

⇨ nou

(37)Statele membre ar trebui să ia în considerare acordarea de acorde asistență ⇨ personalizată și amplă ⇦ pe termen scurt și lung copiilor victime. Orice vătămare cauzată de abuzul sexual asupra unui copil și de exploatarea sexuală a unui copil este importantă și ar trebui abordată ⇨ cât mai curând posibil după primul contact al victimei cu autoritățile. Asistența imediată acordată victimelor înainte și în timpul cercetărilor și procedurilor penale este esențială pentru limitarea traumelor pe termen lung legate de abuzul suferit. Pentru a facilita furnizarea rapidă de asistență, inclusiv identificarea serviciilor de sprijin relevante, statele membre ar trebui să emită orientări și protocoale pentru profesioniștii din domeniul sănătății, al educației și al serviciilor sociale, inclusiv pentru personalul care deservește liniile de asistență telefonică ⇦. Dată fiind natura vătămării cauzate de abuzul sexual și de exploatarea sexuală, această asistență ar trebui să continue atât timp cât este necesar pentru recuperarea fizică și psihologică a copilului și se poate prelungi în viața de adult a acestuia, dacă este necesar. Ar trebui luată în considerare extinderea acordării de asistență și consiliere pentru părinții ⇨, îngrijitorii ⇦ sau tutorii copiilor victime, în cazul în care aceștia nu sunt suspectați de comiterea infracțiunii în cauză, pentru a-i sprijini în eforturile lor de acordare de asistență copiilor victime pe parcursul procedurilor.

⇩ nou

(38)Traumele cauzate de abuzul sexual asupra copiilor și de exploatarea sexuală a copiilor durează adesea până când victima atinge cu mult vârsta maturității, ducând la efecte pe termen lung care adesea împiedică victimele să raporteze infracțiunea și să solicite asistență și sprijin timp de mai mulți ani sau chiar timp de mai multe decenii. Prin urmare, statele membre ar trebui să ofere asistență personalizată și amplă pe termen scurt și lung nu numai copiilor victime, ci și adulților care au suferit în copilărie abuz sexual și exploatare sexuală.

🡻 2011/93/UE considerentul 32 (adaptat)

⇨ nou

(39)Decizia-cadru 2001/220/JAI ⌦ Directiva 2012/29/UE ⌫ stabilește un set de drepturi ale victimelor în cadrul procedurilor penale, inclusiv dreptul la protecție și ⇨ dreptul de a obține o hotărâre privind ⇦ la despăgubirile ⇨ de la autorul infracțiunii ⇦. ⇨ Propunerea de revizuire a Directivei privind drepturile victimelor prevede modificări specifice ale drepturilor tuturor victimelor. ⇦ În plus, ⌦ Pe lângă drepturile stabilite în directiva menționată, ⌫ copiii victime ale abuzului sexual, ale exploatării sexuale sau ale pornografiei infantile ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ ar trebui să beneficieze de acces la consiliere juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție relevante, la reprezentare judiciară, inclusiv în scopul solicitării de despăgubiri. Consilierea juridică și reprezentarea judiciară ar putea fi acordate, de asemenea, de către autoritățile competente în scopul solicitării de despăgubiri de la stat. Obiectivul consilierii juridice este de a le permite victimelor să fie informate și să primească sfaturi cu privire la diferitele posibilități pe care le au. Consilierea juridică ar trebui asigurată de o persoană care a beneficiat de o formare juridică corespunzătoare, fără a fi necesar ca persoana respectivă să aibă calitatea de jurist. Consilierea juridică și, în funcție de rolul victimelor în cadrul sistemelor de justiție respective, reprezentarea judiciară ar trebui să fie furnizate gratuit, cel puțin în situația în care victima nu dispune de suficiente resurse financiare, într-un mod care să fie compatibil cu procedurile interne ale statelor membre.

⇩ nou

(40)Centrul UE pentru prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copiilor („Centrul UE”), instituit prin Regulamentul [.../.../UE de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor] 28 , ar trebui să sprijine eforturile și obligațiile statelor membre de prevenire și de acordare de asistență victimelor prevăzute în prezenta directivă. Acesta ar trebui să faciliteze schimbul de bune practici în cadrul Uniunii și în afara acesteia. Centrul UE ar trebui să încurajeze dialogul între toate părțile interesate relevante pentru a contribui la dezvoltarea unor programe de prevenire de ultimă generație. În plus, prin cooperarea cu statele membre și prin contribuirea la standardizarea colectării de date din întreaga Uniune privind abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, Centrul UE ar trebui să fie un atu în sprijinirea unei politici bazate pe dovezi, atât în ceea ce privește prevenirea, cât și asistența acordată victimelor. Statele membre ar trebui să instituie autorități naționale sau entități echivalente, în funcție de opțiunea pe care o consideră cea mai adecvată dată fiind organizarea lor internă, ținând seama de necesitatea unei structuri minime cu sarcini identificate, capabilă să efectueze evaluări ale tendințelor în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor, să colecteze statistici, să măsoare rezultatele acțiunilor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor și să raporteze periodic cu privire la astfel de tendințe, statistici și rezultate. Aceste autorități naționale ar trebui să aibă rolul de punct național de contact și ar trebui ca în activitatea lor să adopte o abordare integratoare care să implice mai multe părți interesate. În plus, statele membre ar trebui să instituie mecanismele necesare la nivel național pentru a asigura coordonarea și cooperarea eficace în elaborarea și punerea în aplicare a măsurilor de prevenire și de combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, atât online, cât și offline, între toți actorii publici și privați relevanți, precum și să faciliteze cooperarea cu Centrul UE și cu Comisia.

⇩ nou

(41)Statele membre pot alege să numească organisme sau entități existente, cum ar fi autoritățile naționale de coordonare desemnate deja în conformitate cu Regulamentul [.../.../UE (Propunerea de regulament privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor)], în calitate de autorități naționale sau mecanisme echivalente în temeiul prezentei directive, în măsura în care acest lucru este compatibil cu nevoia de a se asigura faptul că sarcinile care le sunt atribuite în temeiul prezentei directive sunt îndeplinite în mod eficace și integral.

🡻 2011/93/UE considerentul 33 (adaptat)

⇨ nou

(42)Statele membre ar trebui să întreprindă acțiuni în vederea prevenirii sau a interzicerii actelor legate de promovarea abuzului sexual asupra copiilor și a ⌦ abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului ⌫ turismului sexual cu implicarea copiilor. Ar putea fi luate în considerare diferite măsuri de prevenire, precum elaborarea și consolidarea unui cod de conduită și a unor mecanisme de autoreglementare în sectorul turismului, stabilirea unui cod de etică sau a unor „etichete de calitate” ⇨ ori stabilirea unei politici explicite ⇦ pentru organizațiile din sectorul turismului care luptă împotriva ⌦ abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului ⌫ turismului sexual cu implicarea copiilor sau stabilirea unei politici explicite de combatere a turismului sexual cu implicarea copiilor. ⇨ Statele membre ar trebui să utilizeze instrumentele de care dispun în temeiul dreptului UE, al dreptului intern și al acordurilor internaționale în scopul prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului pe sau către teritoriul lor, în special prin luarea măsurilor adecvate la primirea informațiilor relevante de la țările terțe, inclusiv prin efectuarea de verificări suplimentare sau prin emiterea unui refuz al intrării în contextul Regulamentului (UE) 2018/1861 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere 29 . ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 34 (adaptat)

⇨ nou

(43)Statele membre ar trebui, prin intermediul campaniilor de informare și de sensibilizare ⇨, inclusiv pentru părinți, îngrijitori și societatea în ansamblul ei, ⇦ și al programelor de cercetare și de educație, să instituie și/sau să consolideze politici de prevenire a ⌦ abuzului sexual asupra copiilor și a ⌫ exploatării sexuale a copiilor, inclusiv să adopte măsuri de descurajare și reducere a cererii care favorizează toate formele de abuz sexual și de exploatare sexuală a copiilor, și măsuri de reducere a riscului ca copiii să devină victime. În cazul cadrul unor astfel de inițiative, statele membre ar trebui să adopte o abordare care susține drepturile copilului. Ar trebui să existe o grijă deosebită pentru a se asigura că astfel de campanii de sensibilizare care vizează copiii sunt adecvate și suficient de ușor de înțeles ⇨ și adaptate nevoilor specifice ale copiilor din diferite grupe de vârstă, inclusiv ale copiilor preșcolari. În ceea ce privește măsurile de prevenire, ar trebui să se utilizeze o abordare holistică a fenomenului abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor, abordând dimensiunile online și offline ale acestuia și mobilizând toate părțile interesate relevante. În special în ceea ce privește dimensiunea online, printre aceste măsuri ar trebui să se numere dezvoltarea competențelor de alfabetizare digitală, inclusiv implicarea critică în lumea digitală, pentru a ajuta utilizatorii să identifice și să abordeze tentativele de abuz sexual online asupra copiilor, să caute sprijin și să prevină comiterea acestora. Ar trebui să se acorde o atenție deosebită prevenirii abuzului sexual asupra copiilor și exploatării sexuale a copiilor care sunt îngrijiți într-un centru colectiv, și nu în familie ⇦. Ar trebui să fie luată în considerare înființarea de linii de asistență sau de linii telefonice directe ⇨ dedicate acestei probleme ⇦ ⌦ dacă nu au fost înființate deja⌫.

🡻 2011/93/UE considerentul 35 (adaptat)

(44)În ceea ce privește sistemul de raportare a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor și de acordare a asistenței pentru copiii aflați într-o situație dificilă, liniile telefonice directe, și anume 116 000 pentru copiii dispăruți, 116 006 pentru victimele infracțiunilor și 116 111 de asistență pentru copii, astfel cum au fost introduse prin Decizia 2007/116/CE a Comisiei din 15 februarie 2007 privind rezervarea seriei naționale de numere care încep cu „116” ca numere armonizate pentru servicii armonizate cu caracter social 30 , ar trebui promovate, iar experiența dobândită în legătură cu funcționarea lor ar trebui luată în calcul.

⇩ nou

(45)Organizațiile care acționează în interes public în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor, cum ar fi membrii rețelei de linii telefonice directe INHOPE, sunt active de mai mulți ani în mai multe state membre, cooperând cu autoritățile de aplicare a legii și cu furnizorii pentru a facilita procesul de eliminare și raportare a materialelor online care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor. Această activitate combate revictimizarea prin limitarea răspândirii materialelor online ilegale și poate furniza dovezi autorităților de aplicare a legii cu privire la infracțiunile comise. Cu toate acestea, cadrul juridic în care funcționează acestea diferă considerabil de la un stat membru la altul și, în multe cazuri, lipsește în ceea ce privește identificarea sarcinilor pe care aceste organizații le pot îndeplini în mod legal, precum și condițiile aferente acestora. Statele membre ar trebui să poată acorda o autorizație pentru ca aceste organizații să îndeplinească sarcini relevante, în special prelucrarea materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, caz în care prelucrarea nu ar trebui considerată „fără drept”. Astfel de autorizații sunt încurajate, deoarece sporesc securitatea juridică, maximizează sinergiile dintre autoritățile naționale și alți actori implicați în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor și sprijină drepturile victimelor prin eliminarea din sfera digitală publică a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor.

🡻 2011/93/UE considerentul 36 (adaptat)

⇨ nou

(46)ProfesioniștiiSpecialiștii care ar putea ⌦ este probabil să ⌫ intrea în contact cu copiii care sunt victime ale abuzurilor sexuale sau ale exploatării sexuale ar trebui să fie instruiți în mod corespunzător pentru a identifica și a se ocupa de astfel de victime. ⇨ Pentru a asigura o justiție în interesul copilului pe tot parcursul cercetării și urmăririi penale a cazurilor de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor, această ⇦ Această formare profesională ar trebui promovată pentru membrii următoarelor categorii de personal, în cazul în care este probabil că vor intra în contact cu copiii victime: polițiști, procurori, avocați, magistrați și personalul judiciar, personalul din serviciile sociale sau de îngrijire a copilului ⇨, personalul din sectorul educației, inclusiv din cadrul educației și îngrijirii timpurii, din sectorul serviciilor sociale și personalul care oferă sprijin pentru victime și servicii de justiție reparatorie ⇦, dar ar putea implica, de asemenea, alte grupuri de persoane care sunt susceptibile de a întâlni în activitatea lor copii victime ale abuzurilor sexuale sau ale exploatării sexuale.

🡻 2011/93/UE considerentul 37

(47)Pentru a preveni abuzurile sexuale și exploatarea sexuală a copiilor, ar trebui propuse programe sau măsuri de intervenție care să vizeze persoanele care săvârșesc infracțiuni de natură sexuală. Programele sau măsurile de intervenție respective ar trebui să urmeze o abordare cuprinzătoare și flexibilă, care să se concentreze asupra aspectelor medicale și psihosociale, și ar trebui să aibă un caracter neobligatoriu. Programele sau măsurile de intervenție în cauză nu aduc atingere programelor sau măsurilor de intervenție impuse de autoritățile judiciare competente.

🡻 2011/93/UE considerentul 38

⇨ nou

(48)Programele sau măsurile de intervenție nu sunt oferite ca drept automat. Statul membru este cel care decide cecare programe sau măsuri de intervenție sunt adecvate. ⇨ În cazul persoanelor cărora le este teamă că ar putea comite infracțiuni, programele sau măsurile în cauză ar trebui să fie accesibile în conformitate cu standardele naționale în materie de asistență medicală. ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 39 (adaptat)

⇨ nou

(49)Pentru a prevenirea și a limitarea recidivaei, infractorii ar trebui să fie supuși unei evaluări a pericolului pe care îl prezintă și a riscurilor posibile de recidivă în ceea ce privește infracțiunile sexuale împotriva copiilor. Modalitățile de efectuare a unei astfel de evaluări, precum tipul de autoritate competentă să dispună efectuarea evaluării și să o efectueze sau momentul, înainte sau după o procedură penalăe, în care ar trebui efectuată evaluarea respectivă, precum și modalitățile de asigurare a unor programe sau măsuri de intervenție eficiente în urma evaluării respective, ar trebui să fie consecvente cu procedurile interne ale statelor membre. În vederea aceluiași obiectiv de prevenire și limitare a recidivei, infractorii ar trebui, de asemenea, să aibă acces la programe sau măsuri de intervenție eficace, pe bază de voluntariat. Programele sau măsurile de intervenție în cauză nu ar trebui să aducă atingere sistemelor naționale instituite în scopul tratării persoanelor care suferă de tulburări psihice ⇨ boli mintale și ar trebui să fie accesibile și abordabile din punct de vedere financiar în conformitate cu standardele naționale privind asistența medicală, de exemplu în ceea ce privește eligibilitatea acestora pentru rambursare în cadrul sistemelor de sănătate ale statelor membre ⇦. 

🡻 2011/93/UE considerentul 40 (adaptat)

⇨ nou

(50)Infractorii condamnați ar trebui împiedicați, temporar sau permanent, să exercite cel puțin activități profesionale care presupun contacte directe și periodice cu copiii ⇨ sau activități profesionale în cadrul unor organizații care lucrează pentru copii sau al unor organizații care acționează în interesul public în lupta împotriva abuzului sexual asupra copiilor ⇦, dacă este cazul, ⌦ atunci când acest lucru este adecvat, dat fiind ⌫ pericolul pe care îl reprezintă aceștia și riscurile posibile de recidivă impun acest lucru. Angajatorii au dreptul să fie informați, Aatunci când recrutează personal pentru un post care implică contactul direct și periodic cu copiii, ⇨ angajatorii ar trebui să ceară informații ⇦ cu privire la existența unor condamnări pentru infracțiuni sexuale împotriva copiilor înscrise în cazierul judiciar sau a unor decăderi din drepturi. În sensul prezentei directive, noțiunea de „angajatori” ar trebui să se refere, de asemenea, la persoanele care conduc o organizație implicată într-o activitatea de voluntariat legată de supravegherea și/sau îngrijirea copiilor, care presupuneând un contact direct și periodic cu copiii ⇨ , inclusiv medii comunitare, cum ar fi școlile, spitalele, serviciile de asistență socială, cluburile sportive sau comunitățile religioase ⇦. Modalitatea de a furniza astfel de informații, cum ar fi, de exemplu, accesul prin intermediul persoanei în cauză, și conținutul exact al acestor informații, înțelesul noțiunilor de activități de voluntariat organizate și de contact direct și periodic cu copiii ar trebui să fie stabilite în conformitate cu legislația națională. ⇨ Cu toate acestea, informațiile transmise de o autoritate competentă alteia ar trebui să conțină cel puțin toate evidențele relevante păstrate de orice stat membru în registrele sale naționale de caziere judiciare și toate evidențele relevante care pot fi obținute ușor de la țări terțe, cum ar fi informațiile care pot fi obținute de la Regatul Unit prin canalul instituit în conformitate cu partea a treia titlul IX din Acordul comercial și de cooperare dintre Uniunea Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice, pe de o parte, și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord, pe de altă parte 31 . ⇦ 

🡻 2011/93/UE considerentul 41

⇨ nou

(51)⇨ În domeniul abuzului sexual asupra copiilor, fenomenul infractorilor care capătă din nou acces la copii după o condamnare sau decădere din drepturi prin mutarea într-o altă jurisdicție este deosebit de răspândit și îngrijorător. Prin urmare, este crucial să se ia toate măsurile necesare pentru a preveni acest lucru. ⇦ Ținând cont de diferitele tradiții juridice ale statelor membre, prezenta directivă ia în considerare faptul că accesul la cazierele judiciare este permis fie numai de autoritățile competente, fie numai de persoana în cauză. Prezenta directivă nu stabilește o obligație de a modifica sistemele naționale de reglementare a cazierelor judiciare sau a modalităților de acces la aceste caziere. 

🡻 2011/93/UE considerentul 42

⇨ nou

(52)⇨ În ceea ce privește informațiile care nu sunt disponibile sau nu sunt încă disponibile în ECRIS, de exemplu informațiile privind infractorii care sunt resortisanți ai țărilor terțe, până la punerea în aplicare integrală a Regulamentului 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului 32 , statele membre ar trebui să utilizeze alte canale pentru a furniza toate informațiile relevante angajatorilor care recrutează personal pentru un post care implică un contact direct și periodic cu copiii. ⇦ Obiectivul prezentei directive nu este acela de a armoniza normele privind consimțământul persoanei în cauză în momentul schimbului de informații existente în cazierul judiciar, și anume dacă este necesar un astfel de consimțământ sau nu. Indiferent dacă consimțământul este obligatoriu sau nu în conformitate cu legislația națională, prezenta directivă nu stabilește nicio obligație nouă de a modifica legislația națională și procedurile naționale în această privință.

🡻 2011/93/UE considerentul 43 (adaptat)

(53)Statele membre pot lua și măsuri administrative suplimentare cu privire la autori, cum ar fi înregistrarea persoanelor condamnate pentru infracțiunile menționate în prezenta directivă în registrele persoanelor condamnate pentru infracțiuni sexuale. Accesul la aceste registre ar trebui să fie supus unor limitări în conformitate cu principiile constituționale naționale și cu standardele aplicabile de protecție a datelor, de exemplu prin limitarea accesului la organele judiciare și/sau de asigurarea a aplicării legii.

🡻 2011/93/UE considerentul 44 (adaptat)

⇨ nou

(54)Statele membre sunt încurajate să creeze ⇨ ar trebui să ia măsurile necesare pentru a crea ⇦ mecanisme de colectare a datelor sau puncte centrale, la nivel național, sau local ⌦ sau regional ⌫, în colaborare cu societatea civilă, în vederea observării și evaluării fenomenului de abuz sexual asupra copiilor și de exploatare sexuală a copiilor ⇨ , bazându-se, de asemenea, pe obligațiile mai ample de colectare a datelor prevăzute în Directiva […/…] [Directiva privind drepturile victimelor, reformare] și în Regulamentul (UE) [Regulamentul privind prevenirea și combaterea abuzului sexual asupra copiilor] ⇦. Pentru a putea evalua în mod adecvat rezultatele acțiunilor de combatere a abuzului sexual ⌦ asupra copiilor ⌫, a exploatării sexuale ⌦ a copiilor ⌫ și a pornografiei infantile ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, Uniunea ar trebui să continue să-și dezvolte metodologiile și metodele de colectare a datelor pentru a produce statistici comparabile. ⇨ Centrul UE, în calitate de centru de cunoștințe privind abuzul sexual asupra copiilor în Uniune, ar trebui să joace un rol-cheie în acest sens. ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 45

(55)Statele membre ar trebui să întreprindă acțiuni corespunzătoare pentru înființarea de servicii de informare care să ofere informații privind modurile în care se pot recunoaște semnele abuzului sexual și ale exploatării sexuale.

🡻 2011/93/UE considerentul 46 (adaptat)

(56)Pornografia infantilă, care constă în imagini cu copii supuși unor abuzuri sexuale, ⌦ Materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ reprezintă un tip specific de conținut care nu poate fi considerat ca exprimare a unei opinii. Pentru combaterea acestueia, este necesară reducerea circulației materialelor ⌦ care conțin ⌫ abuzuri sexuale ⌦ asupra copiilor ⌫, îngreunând astfel încărcarea de către infractori a unui astfel de conținut pe paginile de Internet internet accesibile publicului. Prin urmare, este necesară eliminarea conținutului și reținerea celor care ⌦ se fac vinovați de producerea, ⌫ distribuireae sau descărcarea de descarcă imagini cu copii supuși unor ⌦ materiale care conțin ⌫ abuzuri sexuale ⌦ asupra copiilor ⌫. În vederea sprijinirii eforturilor Uniunii de combatere a pornografiei infantile ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫, statele membre ar trebui să facă tot posibilul pentru a coopera cu țările terțe în încercarea de a asigura eliminarea unui astfel de conținut de pe serverele aflate pe teritoriile lor.

⇩ nou

(57)Eforturile statelor membre de a reduce circulația materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, inclusiv prin cooperarea cu țările terțe în temeiul prezentei directive, nu ar trebui să aducă atingere Regulamentului (UE) 2022/2065, Regulamentului (UE) 2021/1232 și nici [Regulamentului .../... de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor]. Conținutul online care constituie sau facilitează infracțiunile menționate în prezenta directivă va face obiectul unor măsuri în temeiul Regulamentului (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului 33 în ceea ce privește conținutul ilegal.

🡻 2011/93/UE considerentul 47 (adaptat)

⇨ nou

(58)Cu toate acestea, Îîn ciuda unor astfel de eforturi ⌦ ale statelor membre ⌫, eliminarea la sursă a conținuturilor cu pornografie infantilă ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor⌫ se dovedește deseori imposibilă atunci când materialele originale nu se află în Uniune, deoarece fie statul pe teritoriul căruia sunt localizate serverele nu este dispus să coopereze, fie procesul de eliminare a materialului de către statul în cauză se dovedește a fi deosebit de lung. Pot fi instituite, de asemenea, mecanisme de blocare a accesului, de pe teritoriul Uniunii, la pagini de Internet internet identificate ca diseminând sau conținând pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫. Măsurile întreprinse de statele membre în conformitate cu prezenta directivă în scopul de a elimina sau, după caz, de a bloca paginile de ⌦ site-urile ⌫ Internet internet care conțin pornografie infantilă ⌦ pe care se găsesc materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ s-ar putea baza pe diverse tipuri de măsuri publice, cum ar fi măsuri de ordin legislativ, nelegislativ, judiciar sau de alt tipși altele. În acest context, prezenta directivă nu aduce atingere măsurilor voluntare luate de industria internetului pentru a preveni utilizarea abuzivă a serviciilor sale, nici sprijinului pentru astfel de acțiuni oferit de statele membre. Indiferent de temeiul sau metoda alese pentru luarea măsurilor, statele membre ar trebui să se asigure că oferă utilizatorilor și furnizorilor de servicii un nivel corespunzător de securitate juridică și previzibilitate. Tot în vederea eliminării și blocării conținuturilor cu abuzuri asupra copiilor copilului, ar trebui să se stabilească și consolideze cooperarea între autoritățile publice, în special pentru a asigura liste naționale, cât mai complete posibil, ale ⌦ site-urilor ⌫ paginilor de internet Internet care conțin ⌦ pe care se găsesc ⌫ materiale ⌦ care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor⌫ cu pornografie infantilă și pentru a evita suprapunerea activităților. Orice astfel de acțiuni trebuie să țină seama de drepturile utilizatorilor finali, să fie conforme cu procedurile juridice și judiciare existente și să respecte Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și Carta Ddrepturilor Ffundamentale a Uniunii Europene. Programul pentru un Internet mai sigur a stabilit o rețea de linii directe al cărei scop este colectarea de informații și asigurarea unei acoperiri corespunzătoare și a schimbului de rapoarte cu privire la tipurile majore de conținut online ilegal. ⇨ Rețeaua cofinanțată de UE de linii telefonice directe 34 se ocupă de raportările primite anonim din partea publicului cu privire la presupuse materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și cooperează cu autoritățile de aplicare a legii și cu industria la nivel național, european și mondial pentru a asigura eliminarea rapidă a acestui tip de conținut. ⇦

🡻 2011/93/UE considerentul 48

48. Prezenta directivă are drept scop modificarea și extinderea dispozițiilor Deciziei-cadru 2004/68/JAI. Deoarece modificările care urmează să fie aduse sunt numeroase și au un caracter substanțial, din motive de claritate, decizia-cadru ar trebui înlocuită în întregime în ceea ce privește statele membre participante la adoptarea prezentei directive.

🡻 2011/93/UE considerentul 49 (adaptat)

(59)Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile ⌦ materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor⌫, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre și, prin urmare, ⌦ dar datorită dimensiunilor și efectelor acțiunii preconizate ⌫ având în vedere mploarea și efectele acțiunii, poate fi realizat mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar în vederea atingerii acestui obiectiv.

🡻 2011/93/UE considerentul 50

(60)Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și principiile recunoscute în special de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, cu precădere respectarea demnității umane, interzicerea torturii și a tratamentelor și pedepselor inumane sau degradante, drepturile copilului, dreptul la libertate și securitate, libertatea de exprimare și de informare, dreptul la protecția datelor cu caracter personal, dreptul la o cale de atac eficientă și la un proces echitabil și principiile legalității și proporționalității infracțiunilor și pedepselor penale. În special, prezenta directivă urmărește să asigure respectarea deplină a acestor drepturi și principii și trebuie pusă în aplicare în mod corespunzător.

🡻 2011/93/UE considerentul 51

51. În conformitate cu articolul 3 din Protocolul (nr. 21) privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Regatul Unit și Irlanda și-au notificat intenția lor de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.

⇩ nou

(61)[În conformitate cu articolul 3 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Irlanda și-a notificat, [prin scrisoarea din data de ... ,] dorința de a participa la adoptarea și la aplicarea prezentei directive.]

SAU    

[În conformitate cu articolele 1 și 2 și cu articolul 4a alineatul (1) din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și fără a aduce atingere articolului 4 din protocolul respectiv, Irlanda nu participă la adoptarea prezentei directive, nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul aplicării sale.]

🡻 2011/93/UE considerentul 52

⇩ nou

(63)Obligația de a transpune prezenta directivă în dreptul intern ar trebui să se limiteze la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile neschimbate rezultă din directiva anterioară.

⇩ nou

(64)Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor statelor membre referitoare la termenul de transpunere în dreptul intern a directivei menționat în anexa I,

🡻 2011/93/UE (adaptat)

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă instituie norme minime privind definirea infracțiunilor și a sancțiunilor în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor și exploatarea sexuală a copiilor, pornografia infantilă ⌦ materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ și ademenirea copiilor în scopuri sexuale. Directiva introduce, de asemenea, dispoziții care să asigure o mai bună prevenire a săvârșirii infracțiunilor respective și o mai bună protecție a victimelor acestora.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

(1)„copil” înseamnă orice persoană cu vârsta mai mică de 18 ani;

(2)„vârsta consimțământului sexual” înseamnă vârsta sub care este interzisă, în conformitate cu legislația națională, practicarea activităților sexuale cu un copil;

(3)„pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫” înseamnă:

(a)orice material care prezintă vizual un copil care este implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat;

(b)orice reprezentare a organelor genitale ⌦ sexuale ⌫ ale unui copil în principal cu scop sexual;

(c)orice material care prezintă vizual orice persoană care pare a fi un copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat, sau orice reprezentare a organelor sexuale ale unei persoane care pare a fi un copil, în principal cu scop sexual; sau

(d)imagini realiste ⇨, reproduceri sau reprezentări ⇦ ale unui copil implicat într-un comportament sexual explicit sau imagini realiste ale organelor sexuale ale unui copil, în principal cu scop sexual;

⇩ nou

(e)orice material, indiferent de forma sa, menit să ofere sfaturi, orientări sau instrucțiuni cu privire la modul de comitere a abuzurilor sexuale asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor sau a ademenirii copiilor;

🡻 2011/93/UE (adaptat)

(4)„⌦ exploatare a copiilor prin ⌫ prostituție infantilă” înseamnă folosirea unui copil pentru activități sexuale în condițiile în ⌦ pentru ⌫ care se acordă sau se promit bani sau orice altă formă de remunerare sau foloase, în schimbul implicării copilului în activități sexuale, indiferent dacă plata, promisiunea sau foloasele se acordă copilului sau unui terț;

(5)„spectacol ⌦ care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografic” înseamnă expunerea în direct adresată unui public, inclusiv prin tehnologia informațiilor și comunicațiilor:

(a)a unui copil implicat într-un comportament sexual explicit, real sau simulat; ori

(b)a organelor genitale ⌦ sexuale ⌫ ale unui copil în principal cu scop sexual;

(6)„persoană juridică” înseamnă o entitate care are personalitate juridică, în temeiul legislației aplicabile, cu excepția statelor sau organismelor publice în exercitarea prerogativelor de putere publică și a organizațiilor internaționale publice;.

⇩ nou

(7)„serviciu al societății informaționale” înseamnă un serviciu astfel cum este definit la articolul 1 litera (b) din Directiva (UE) 2015/1535/UE 35 ;

(8)„persoană apropiată ca vârstă” înseamnă o persoană apropiată ca vârstă și ca grad de dezvoltare sau de maturitate psihologică și fizică.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 3

Infracțiuni referitoare la abuzul sexual

1.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că faptele săvârșite cu intenție menționate la alineatele (2) - (6) ⇨ (8) ⇦ sunt pasibile de aplicarea unei pedepse.

2.Determinarea, cu scop sexual, a unui copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual să asiste la activități sexuale, chiar și fără a fi obligat să participe, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an.

3.Determinarea, cu scop sexual, a unui copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual să asiste la un abuz sexual, chiar și fără a fi obligat să participe, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin doi ani.

4.Practicarea unor activități sexuale cu un copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual ⇨ sau determinarea copilului să practice activități sexuale cu o altă persoană ⇦ este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin cinci ⇨ 8 ⇦ ani.

(a)se abuzează de o poziție recunoscută de încredere, autoritate sau influență asupra copilului, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin opt ⇨ 10 ⇦ ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin trei ⇨ 6 ⇦ ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă; sau

(b)se abuzează de situația deosebit de vulnerabilă a unui copil, în principal ca urmare a unui handicap psihic sau fizic sau ca urmare a unei situații de dependență, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin opt ⇨ 10 ⇦ ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin trei ⇨ 6 ⇦ ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă; sau

(c)se recurge la constrângere, forță sau amenințări, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin zece ⇨ 12 ⇦ ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin cinci ⇨ 7 ⇦ ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

6.Constrângerea, forțarea sau amenințarea unui copil în scopul practicării unor activități sexuale cu un terț este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin zece ⇨ 12 ⇦ ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin cinci ⇨ 7 ⇦ ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

⇩ nou

7.Următoarele comportamente săvârșite cu intenție sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 12 ani:

(a)practicarea cu un copil cu vârsta mai mică decât vârsta consimțământului sexual a oricărui act de penetrare vaginală, anală sau orală de natură sexuală, cu orice parte a copului sau cu orice obiect;

(b)determinarea unui copil cu vârsta mai mică decât vârsta consimțământului sexual să practice cu o altă persoană a oricărui act de penetrare vaginală, anală sau orală de natură sexuală, cu orice parte a corpului sau cu orice obiect.

8.În cazul în care copilul are vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și nu și-a dat consimțământul cu privire la actul respectiv, comportamentul menționat la alineatul (7) este pasibil de aplicarea unei pedepse maxime cu închisoarea de cel puțin 10 ani.

9.În sensul alineatului (8), statele membre se asigură că:

(a)prin „act neconsensual” se înțelege un act care este efectuat fără consimțământul copilului exprimat în mod voluntar, ca rezultat al liberului arbitru al copilului evaluat în contextul circumstanțelor existente sau care este realizat fără ca copilul să fie în măsură să își exercite liberul arbitru din cauza prezenței circumstanțelor menționate la alineatul (5) sau din cauza altor circumstanțe, inclusiv ca urmare a stării fizice sau mentale a copilului, cum ar fi o stare de inconștiență, intoxicare, încremenire, boală sau vătămare corporală;

(b)consimțământul poate fi retras în orice moment înainte și în timpul actului;

(c)lipsa consimțământului nu poate fi invalidată exclusiv prin tăcerea copilului, prin lipsa rezistenței verbale sau fizice a acestuia sau prin comportamentul sexual al acestuia din trecut.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 4

Infracțiuni referitoare la exploatarea sexuală

1.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că faptele săvârșite cu intenție menționate la alineatele (2)-(7) sunt pasibile de aplicarea unei pedepse.

2.Incitarea ⌦ Determinarea unui copil să participe ⌫ sau recrutarea unui copil în scopul participării la spectacole ⌦ care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografice sau obținerea de foloase ⌦ de pe urma unui copil ⌫ sau exploatarea unui copil în orice alt fel în acest scop este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin cinci ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin doi ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

3.Constrângerea sau forțarea unui copil să participe la spectacole ⌦ care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografice sau amenințarea unui copil în acest scop este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin opt ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin cinci ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

4.Vizionarea cu bună știință de spectacole ⌦ care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografice care implică participarea unui copil este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin doi ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin un an, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

5.Determinarea sau recrutarea unui copil în scopul participării la ⌦ exploatare prin ⌫ prostituțiea infantilă sau obținerea de foloase ⌦ de pe urma unui copil ⌫ sau exploatarea în alt fel a unui copil în astfel de scopuri este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin opt ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin cinci ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

6.Constrângerea sau forțarea unui copil să ⌦ fie exploatat prin ⌫ practice prostituțiea infantilă sau amenințarea unui copil în astfel de scopuri este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin zece ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin cinci ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

7.Practicarea unor activități sexuale cu un copil, recurgându-se la ⌦ exploatare prin ⌫ prostituțiea infantilă, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin cinci ⇨ 8 ⇦ ani, dacă copilul nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual, și de cel puțin doi ⇨ 4 ⇦ ani, dacă copilul a depășit vârsta respectivă.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

Articolul 5

Infracțiuni referitoare la ⌦ materialele care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor⌫ pornografia infantilă 

1.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că faptele săvârșite cu intenție menționate la alineatele (2)-(6), atunci când sunt săvârșite fără drept, sunt pasibile de aplicarea unei pedepse.

2.Achiziționarea sau deținerea de ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografie infantilă este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an.

3.Obținerea cu bună știință, prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, a accesului la ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografie infantilă este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an.

4.Distribuirea, diseminarea sau transmiterea de ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografie infantilă este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin doi ani.

5.Oferirea, furnizarea sau punerea la dispoziție de ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografie infantilă este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin doi ani.

6.Producerea de ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografie infantilă este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin trei ani.

⇩ nou

7.În sensul alineatului (1), faptele menționate la alineatele (2), (3) și (4) nu se consideră a fi săvârșite fără drept în special în cazul în care sunt săvârșite de către sau în numele și sub responsabilitatea unei organizații stabilite într-un stat membru care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor și care a fost autorizată de autoritățile competente ale statului membru respectiv, atunci când astfel de acțiuni au fost întreprinse în conformitate cu condițiile prevăzute în respectiva autorizație.

Aceste condiții pot include cerința ca organizațiile care primesc astfel de autorizații să aibă expertiza și independența necesare, să existe mecanisme adecvate de raportare și supraveghere pentru a se asigura faptul că organizațiile respective acționează cu promptitudine, diligență și în interes public și că organizațiile în cauză utilizează canale de comunicare securizate la desfășurarea acțiunilor care fac obiectul autorizației.

8.Statele membre se asigură că autorizațiile acordate unei organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor menționate la alineatul (7) permit unele sau toate activitățile următoare:

a. primirea și analizarea sesizărilor privind materialele suspectate a conține abuzuri sexuale asupra copiilor, care le sunt trimise de victime, de utilizatori online sau de alte organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor;

b. notificarea promptă cu privire la sesizarea de conținut ilegal a autorității relevante de aplicare a legii a statului membru în care sunt găzduite materialele;

c. colaborarea cu organizații care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor și care sunt autorizate să primească sesizări privind materiale suspectate a conține abuzuri sexuale asupra copiilor în conformitate cu litera (a) în statul membru sau în țara terță în care sunt găzduite materialele;

d. efectuarea de căutări în materialele accesibile publicului în cadrul serviciilor de găzduire pentru a detecta diseminarea de materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, pe baza sesizărilor privind materialele suspectate a conține abuzuri sexuale asupra copiilor menționate la litera (a) sau la cererea unei victime.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

9.⌦ Este la latitudinea ⌫ statelorStatele membre să decidă dacă dispozițiile prezentului articol se aplică cazurilor care implică ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografie infantilă, astfel cum sunt menționate la articolul 2 ⌦ punctul 3 ⌫ litera (c) punctul (iii), în care o persoană care pare a fi un copil avea, de fapt,are în realitate 18 ani sau mai mult la data reprezentării sale pe materialele respective.

10.Statele membre decid dacă dispozițiile alineatelor (2) și (6) din prezentul articol se aplică cazurilor în care s-a stabilit că materialul pornografic, astfel cum este menționat la articolul 2 litera (c) punctul (iv), este produs și deținut de producător exclusiv pentru uzul său privat, în măsura în care nu s-a utilizat material pornografic, astfel cum este menționat la articolul 2 litera (c) punctele (i), (ii) și (iii), în scopul producerii sale și cu condiția ca fapta să nu implice riscul diseminării materialului.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 6

Ademenirea copiilor în scopuri sexuale

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că următoarea faptă săvârșită cu intenție ⌦ de către un adult ⌫ este pasibilă de aplicarea unei pedepse ⌦ după cum urmează ⌫:

(a)propunerea, efectuată prin intermediul tehnologiei informațiilor și comunicațiilor, de către un adult de a se întâlni ⇨, fie online, fie în persoană, ⇦ în vederea întâlnirii unui cu un copil care nu a ajuns la vârsta consimțământului sexual cu scopul de a săvârși oricare dintre infracțiunile prevăzute la articolul 3 alineateleul (4) ⇨, (5), (6) și (7) ⇦ și la articolul 5 alineatul (6), atunci când propunerea a fost urmată de fapte concrete de stabilire a unei astfel de întâlniri, este pasibilă de aplicarea unei pedepse cu închisoarea cu maximul de cel puțin un an;

⇩ nou

(b)fapta menționată la primul paragraf este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 2 ani în cazul în care se recurge la constrângere, forță sau amenințări.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că este ⌦ pasibilă ⌫ pedepsită ⇨ de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 6 luni ⇦ tentativa efectuată prin intermediul tehnologiilor informației și comunicațiilor de a comite infracțiunile prevăzute la articolul 5 alineatele (2) și (3) de către un adult care ademenește un copil care nu a împlinit vârsta consimțământului sexual să furnizeze ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ pornografie infantilă în care este reprezentat acel copil.

⇩ nou

Fapta menționată la primul paragraf este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 1 an în cazul în care se recurge la constrângere, forță sau amenințări. 

3.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că tentativa efectuată prin intermediul tehnologiei informației și comunicațiilor de a săvârși infracțiunile prevăzute la articolul 4 alineatele (2) și (5) de către un adult care determină un copil să participe la spectacole care prezintă abuzuri sexuale asupra copiilor și la exploatare prin prostituție este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 6 luni. 

Fapta menționată la primul paragraf este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 1 an în cazul în care se recurge la constrângere, forță sau amenințări.

⇩ nou

Articolul 7

Ademenirea în vederea comiterii unui abuz sexual

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că promiterea sau oferirea cu intenție oricărei persoane a unei sume de bani ori a altei forme de remunerație sau de foloase pentru a o determina să comită oricare dintre infracțiunile enumerate la articolul 3 alineatele (4), (5), (6), (7) și (8), la articolul 4 alineatele (2) și (3) și la articolul 5 alineatul (6) este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani.

⇩ nou

Articolul 8

Operarea unui serviciu online în scopul săvârșirii de abuzuri sexuale asupra copiilor sau al exploatării sexuale a copiilor

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că operarea sau administrarea cu intenție a unui serviciu al societății informaționale conceput pentru a facilita sau a încuraja săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-7 este pasibilă de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 1 an.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 9

Instigarea, complicitatea și tentativa

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că instigarea și complicitatea la săvârșirea oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 6 ⇨ 8 ⇦ sunt pasibile de aplicarea unei pedepse.

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că pedepsirea tentativaei de săvârșire a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolul 3 alineatele (4), (5) și ⌦ , ⌫ (6), ⇨ (7) și (8), ⇦ la articolul 4 alineatele (2), (3), (5), (6) și (7) și ⌦ , ⌫ la articolul 5 alineatele (4), (5) și (6) ⇨ , la articolul 7 și la articolul 8 ⇦ ⌦ este pasibilă de aplicarea unei pedepse ⌫.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 10

Activități sexuale reciproc consimțite

1.⌦ Este la latitudinea ⌫ statelorStatele membre să decidă dacă dispozițiile articolului 3 alineatele (2) și (4) se aplică activităților sexuale reciproc consimțite dintre persoane apropiate ca vârstă și ca nivel psihologic și fizic de dezvoltare sau maturitate, în măsura în care faptele nu au implicat niciun abuz.

2.⌦ Este la latitudinea ⌫ statelorStatele membre să decidă dacă dispozițiile articolului 4 alineatul (4) se aplică unui spectacol pornografic desfășurat în contextul uneiunor relații consimțite, atunci când copilul a ajuns la vârsta consimțământului sexual, sau între persoane apropiate ca vârstă și ca nivel psihologic și fizic de dezvoltare sau maturitate, în măsura în care faptele nu au implicat niciun abuz sau exploatare și nu se acordă bani și nicio altă formă de remunerare sau foloase în schimbul spectacolului ⌦ respectiv ⌫ pornografic.

3.⌦ Este la latitudinea ⌫ statelorStatele membre să decidă dacă dispozițiile articolului 5 alineatele (2) ⇨, (3), (4) ⇦ și (6) se aplică producerii, achiziționării, sau deținerii de ⇨ sau accesului la ⇦ materiale ⇨ care implică exclusiv: ⇦ în care sunt înfățișați 

⌦ (a) ⌫ copii care au ajuns la vârsta consimțământului sexual ⌦ sau ⌫

⇨ (b) copii care au vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și persoane apropiate ca vârstă de aceștia, ⇦

în situația ⌦ cazul ⌫ în care materialele respective sunt produse și deținute cu consimțământul copiilor respectivi ⌦ implicați ⌫ și numai pentru uzul privat al persoanelor implicate, în măsura în care faptele ⌦ actele respective ⌫ nu au implicat ⌦ niciun ⌫ nicio formă de abuz.

⇩ nou

4.Este la latitudinea statelor membre să decidă dacă articolul 6 se aplică propunerilor, conversațiilor, contactelor sau schimburilor între persoane apropiate ca vârstă.

5.În sensul alineatelor (1)-(4), se poate considera că un copil care are vârsta mai mare decât vârsta consimțământului sexual și-a dat consimțământul pentru o activitate numai în cazul în care consimțământul a fost dat în mod voluntar, ca urmare a liberului arbitru al copilului, evaluat în contextul circumstanțelor existente. 

Consimțământul poate fi retras în orice moment.

Lipsa consimțământului nu poate fi invalidată exclusiv prin tăcerea copilului, prin lipsa rezistenței verbale sau fizice a acestuia sau prin comportamentul acestuia din trecut.

6.Partajarea consensuală a unor imagini sau materiale video intime ale unei persoane nu poate fi interpretată ca un consimțământ al acesteia pentru orice partajare sau difuzare ulterioară a imaginii sau materialului video respectiv.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 11

Circumstanțe agravante

În măsura în care circumstanțele următoare nu fac deja parte din elementele constitutive ale infracțiunilor menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele circumstanțe pot fi considerate agravante, în conformitate cu dispozițiile relevante din dreptul intern, în legătură cu infracțiunile relevante menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦:

(a)infracțiunea a fost săvârșită împotriva unui copil aflat într-o situație de vădită vulnerabilitate, de exemplu, un copil cu un handicap psihic sau fizic, într-o situație de dependență sau într-o stare de incapacitate fizică sau psihică;

(b)infracțiunea a fost săvârșită de către un membru al familiei copilului, de către o persoană care coabitează cu copilul sau de către o persoană care a abuzat de poziția sa recunoscută de încredere ⌦ , ⌫ sau de autoritate ⇨ sau de influență ⇦ asupra copilului;

(c)infracțiunea a fost săvârșită de mai multe persoane acționând împreună;

(d)infracțiunea a fost săvârșită în cadrul unei organizații criminale, în sensul Deciziei-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate 36 ;

(e)infractorul a fost condamnat în trecut pentru infracțiuni de aceeași natură;

(f)infractorul a pus în pericol viața copilului în mod intenționat sau din culpă;

(g)infracțiunea a fost săvârșită prin recurgerea la violențe grave sau a cauzat vătămarea gravă a copilului ⌦ ; ⌫ .

⇩ nou

(h)infracțiunea a fost săvârșită în mod repetat; 

(i)infracțiunea a fost săvârșită cu utilizarea sau sub amenințarea utilizării unei arme sau

(j)infracțiunea a fost săvârșită prin determinarea victimei să ia, să utilizeze sau să fie afectată de droguri, alcool sau alte substanțe intoxicante. 

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 12

Decăderea din drepturi ca urmare a unei condamnări

1.Pentru a evita riscul recidivei, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că unei persoane fizice care a fost condamnată pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ i se poate interzice, cu caracter temporar sau permanent, să desfășoare cel puțin activități profesionale care presupun contactul direct și periodic cu copiii.

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, atunci când recrutează o persoană pentru activități profesionale sau activități organizate de voluntariat care implică contactul direct și periodic cu copiii, angajatorii ⇨ și organizațiile care acționează în interes public împotriva abuzului sexual asupra copiilor, atunci când recrutează personal, ⇦ au dreptul ⌦ obligația ⌫ să solicite informații, în conformitate cu legislația națională, prin orice modalitate adecvată, precum accesul la cerere sau prin intermediul persoanei în cauză, cu privire la existența unor condamnări penale pentru infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, înscrise în cazierul judiciar, sau cu privire la orice decăderi din drepturi în ceea ce privește exercitarea de activități care implică contactul direct și periodic cu copiii care decurg din respectivele condamnări penale.

3.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, pentru aplicarea alineatelor (1) și (2) din prezentul articol, ⇨ atunci când sunt solicitate de autoritățile competente, sunt transmise ⇦ informațiile privind existența unor condamnări penale pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ sau a unor decăderi din drepturi în ceea ce privește exercitarea de activități care implică contacte directe și periodice cu copiii ce sunt o consecință a respectivelor condamnări penale, sunt transmise în conformitate cu procedurile prevăzute în Decizia-cadru 2009/315/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 privind organizarea și conținutul schimbului de informații extrase din cazierele judiciare între statele membre (13) atunci când sunt solicitate în temeiul articolului 6 din decizia-cadru respectivă cu acordul persoanei în cauză ⇨ și că informațiile transmise sunt cât mai complete posibil, conținând cel puțin informațiile privind existența unor condamnări penale sau a unor decăderi din drepturi care rezultă din condamnări penale păstrate de oricare stat membru. În acest sens, informațiile în cauză se transmit prin ECRIS sau prin mecanismul de schimb de informații privind cazierele judiciare instituit cu țările terțe ⇦ .

🡻 2011/93/UE

Articolul 11

Punerea sub sechestru și confiscarea

Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile lor competente au dreptul de a pune sub sechestru și de a confisca mijloacele și produsele obținute în urma săvârșirii infracțiunilor menționate la articolele 3, 4 și 5.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 13

Răspunderea persoanelor juridice

1.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că poate fi angajată răspunderea persoanelore juridice pot răspunde penal pentru oricare dintre infracțiunile prevăzute la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, care au fost săvârșite în beneficiul lor de către orice persoană, acționând fie în nume propriu, fie ca parte a unui organ al persoanei juridice, având o funcție de conducere în cadrul persoanei juridice, în temeiul:

(a)unei împuterniciri din partea persoanei juridice;

(b)unei prerogative de a lua decizii în numele persoanei juridice; sau

(c)unei prerogative de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.

2.Statele membre iau, de asemenea, măsurile necesare pentru a se asigura că poate fi angajată răspunderea unei persoane juridice atunci când lipsa supravegherii sau a controlului din partea unei persoane menționate la alineatul (1) a făcut posibilă săvârșirea, de către o persoană aflată sub autoritatea sa, a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, în beneficiul acelei persoane juridice, de către o persoanăa aflată sub autoritatea sa.

3.Răspunderea persoanelor juridice în temeiul alineatelor (1) și (2) nu exclude inițierea procedurilor penale împotriva persoanelor fizice care sunt autori, instigatori sau complici la infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 14

Sancțiuni în cazul persoanelor juridice

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că orice persoană juridică a cărei răspundere este angajată în temeiul articolului ⌦ 13 ⌫ 12 alineatul (1) este pasibilă de aplicarea unor sancțiuni eficace, proporționale și disuasive, care includ amenzi penale sau administrative ⌦ de altă natură decât penale ⌫ și pot să includă alte sancțiuni, precum:

(a)decăderea din dreptul de a primi beneficii publice sau ajutor public;

(b)⇨ excluderea de la accesul la finanțare publică, inclusiv de la procedurile de achiziții publice, granturi și concesiuni; ⇦ 

(c)interdicția temporară sau permanentă de a desfășura activități comerciale;

(d)punerea sub supraveghere judiciară;

(e)lichidarea judiciară; sau

(f)închiderea temporară sau permanentă a unităților care au servit la săvârșirea infracțiunii.

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că o persoană juridică a cărei răspundere este angajată în temeiul articolului 12 alineatul (2) este pasibilă de aplicarea unor sancțiuni sau măsuri eficace, proporționale și disuasive.

⇩ nou

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul persoanelor juridice a căror răspundere este angajată în temeiul articolului 13, infracțiunile care în cazul persoanelor fizice sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 2 ani sunt pasibile de amenzi al căror nivel maxim nu ar trebui să fie mai mic de 1 procent din cifra de afaceri la nivel mondial totală a persoanei juridice respective înregistrată în exercițiul financiar care precedă decizia de aplicare a amenzii.

3.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul persoanelor juridice a căror răspundere este angajată în temeiul articolului 13, infracțiunile care în cazul persoanelor fizice sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani sunt pasibile de amenzi al căror nivel maxim nu ar trebui să fie mai mic de 5 procente din cifra de afaceri la nivel mondial totală a persoanei juridice respective înregistrată în exercițiul financiar care precedă decizia de aplicare a amenzii.

Articolul 15

Neînceperea urmăririi penale sau neaplicarea de sancțiuni victimei

Statele membre, în conformitate cu principiile de bază ale sistemelor lor de drept, iau măsurile necesare pentru a se asigura că autoritățile lor competente au dreptul de a nu urmări penal sau de a nu impune sancțiuni copiilor victime ale abuzului sexual și exploatării sexuale, pentru implicarea lor în activități infracționale pe care au fost obligați să le săvârșească ca o consecință directă a faptului că au făcut obiectul oricăreia dintre faptele menționate la articolul 4 alineatele (2), (3), (5) și (6), precum și la articolul 5 alineateleul ⇨ (4), (5) și ⇦ (6).

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 16

Cercetarea și urmărirea penală ⇨ și termenele de prescripție ⇦

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că cercetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ nu este condiționată de depunerea unei plângeri sau de formularea unei acuzații de către victimă sau de reprezentantul acesteia și că procedurile penale pot continua chiar dacă persoana în cauză și-a retras declarațiile.

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite urmărirea penală a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolul 3, la articolul 4 alineatele (2), (3) (5), (6) și (7), precum și a oricăror infracțiuni grave menționate la articolul 5 alineatul (6), în cazul în care cărora s-au utilizat pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor, ⌫ astfel cum sunteste definită ⌦ menționate ⌫ la articolul 2 ⌦ punctul 3 literele (a) și (b) ⌫ litera (c) punctele (i) și (ii) ⇨ și a oricăror infracțiuni menționate la articolele 7 și 8 ⇦, pentru o perioadă suficientă după ce victima a împlinit vârsta majoratului, perioadă care este proporțională cu gravitatea infracțiunii în cauză.

⇩ nou

Perioada de timp menționată la primul paragraf este:

(a)de cel puțin 20 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani;

(b)de cel puțin 25 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 5 ani;

(c)de cel puțin 30 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile pasibile, în temeiul prezentei directive, de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 8 ani.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

3.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele, unitățile sau serviciile responsabile de cercetarea sau urmărirea penală a infracțiunilor menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ au acces la instrumente eficiente de anchetă, cum ar fi cele utilizate pentru cazurile de criminalitate organizată sau pentru alte infracțiuni grave. 

⇩ nou

4.Statele membre se asigură că persoanele, unitățile sau serviciile care cercetează și urmăresc penal infracțiunile menționate la articolele 3-9 dispun de personal suficient, de expertiză și de instrumente de anchetă eficace pentru a cerceta și a urmări penal în mod eficace astfel de infracțiuni, inclusiv cele comise prin utilizarea tehnologiei informației și comunicațiilor, în conformitate cu normele aplicabile ale dreptului Uniunii și ale dreptului intern. După caz, aceste instrumente includ instrumente speciale de anchetă, cum ar fi cele utilizate în combaterea criminalității organizate sau în alte cazuri de infracțiuni grave, cum ar fi posibilitatea de a efectua anchete sub acoperire.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

5.Statele membre iau măsurile necesare pentru a permite unităților sau serviciilor responsabile de cercetarea penală să încerce identificarea victimelor infracțiunilor menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, în special prin analizarea materialelor ⌦ care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫de pornografie infantilă, ca de exemplu a fotografiilor și înregistrărilor audio-video transmise sau puse la dispoziție prin intermediul tehnologiei informației și comunicațiilor.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 17

Raportarea suspiciunii privind de abuzul sexual asupra copiilor sau de exploatarea sexuală a copiilor

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că normele de confidențialitate impuse de dreptul intern în cazul anumitor categorii profesionale a căror sarcină principală o reprezintă activitățile cu copiii nu constituie un obstacol în ceea ce privește posibilitatea ca aceste persoane să raporteze serviciilor responsabile cu protecția copiilor orice situație în care au motive întemeiate să creadă că un copil este victima oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦.

2.Statele membre iau măsurile necesare pentru a încuraja orice persoană care are cunoștință sau care suspectează, cu bună credință, săvârșirea că a fost săvârșită oricareăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ să raporteze aceste fapte serviciilor competente ⇨ , fără a aduce atingere articolului 18 din Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului 37 și articolului 12 din Regulamentul (UE) .../... 38 [de stabilire a normelor de prevenire și combatere a abuzului sexual asupra copiilor] ⇦.

⇩ nou

3.Statele membre se asigură că cel puțin profesioniștii din sectoarele protecției copilului, educației, îngrijirii copiilor și asistenței medicale care lucrează îndeaproape cu copiii sunt obligați să raporteze autorităților competente dacă au motive rezonabile să creadă că a fost comisă sau este probabil să fie comisă o infracțiune care se pedepsește în temeiul prezentei directive.

4.Statele membre exceptează de la obligația de raportare prevăzută la alineatul (3) profesioniștii care lucrează în sectoarele asistenței medicale în contextul programelor dedicate persoanelor care au fost condamnate pentru săvârșirea unei infracțiuni care se pedepsește în temeiul prezentei directive sau dedicate persoanelor cărora le este teamă că ar putea comite oricare dintre infracțiunile care se pedepsesc în temeiul prezentei directive.

5.Statele membre, sprijinite de Centrul UE, după ce acesta va fi înființat, emit orientări pentru persoanele menționate la alineatul (3) care să le ajute să identifice dacă a fost comisă sau este probabil să fie comisă o infracțiune care se pedepsește în temeiul prezentei directive și orientări privind raportarea către autoritățile competente. Aceste orientări trebuie să indice, de asemenea, modul de abordare a nevoilor specifice ale victimelor.

⇩ nou

Articolul 18

Raportarea abuzului sexual asupra copiilor sau a exploatării sexuale a copiilor

1.Pe lângă drepturile pe care le au victimele atunci când depun o plângere în temeiul articolului 5 din Directiva 2012/29/UE și al articolului 5a din Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității], statele membre se asigură că victimele pot raporta autorităților competente infracțiunile menționate la articolele 3-9 din prezenta directivă într-un mod ușor și accesibil. Acest lucru include posibilitatea de a raporta infracțiunile respective și de a prezenta probe, atunci când este fezabil, prin intermediul unor tehnologii ale informației și comunicațiilor ușor accesibile și de utilizat.

2.Statele membre se asigură că procedurile de raportare menționate la alineatul (1) sunt sigure, confidențiale și concepute într-un mod și într-un limbaj adaptat copiilor, în funcție de vârsta și de maturitatea lor. Statele membre se asigură că pentru a efectua raportarea nu este necesar consimțământul părinților.

3.Statele membre se asigură că autorităților competente care intră în contact cu victimele care raportează infracțiuni de abuz sexual asupra copiilor sau de exploatare sexuală a copiilor li se interzice să transfere date cu caracter personal referitoare la statutul de rezident al victimei către autoritățile competente din domeniul migrației, cel puțin până la finalizarea primei evaluări individuale a nevoilor de protecție ale victimelor, efectuată în conformitate cu articolul 22 din Directiva 2012/29/UE.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 19

Competența și coordonarea urmăririi penale

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a-și stabili competența în privința infracțiunilor menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ atunci când:

(a)infracțiunea a fost săvârșită, în totalitate sau parțial, pe teritoriul lor; sau

(b)autorul infracțiunii este unul dintre resortisanții lor.

2.Un stat membru informează Comisia atunci când decide să își extindă competența în privința unei infracțiuni menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, care a fost săvârșită în afara teritoriului său, inter alia, în cazul în care:

(a)infracțiunea a fost săvârșită împotriva unuia dintre resortisanții săi sau împotriva unei persoane care își are reședința obișnuită pe teritoriul său;

(b)infracțiunea a fost săvârșită în folosul unei persoane juridice care își are sediul pe teritoriul său; sau

(c)autorul infracțiunii își are reședința obișnuită pe teritoriul său.

3.Statele membre se asigură că competența acestora include situațiile în care o infracțiune menționată la articolele 5 și ⌦ , ⌫ 6 ⇨ și 8 ⇦ și, în măsura în care este relevant, la articolele 3 și ⇨, 4, ⇦ 7 ⇨ și 9 ⇦ este săvârșită prin mijloace ale tehnologiei informației și comunicațiilor accesate de pe teritoriul lor, indiferent dacă acestea se află sau nu pe teritoriul lor.

4.Pentru urmărirea penală a oricărei infracțiuni menționate la articolul 3 alineatele (4), (5) și ⌦ , ⌫ (6), ⇨ (7) și (8), ⇦ la articolul 4 alineatele (2), (3), (5), (6) și (7) și ⌦ , ⌫ la articolul 5 alineatul (6) ⇨ , la articolul 7 și la articolul 8 ⇦ săvârșite în afara teritoriului statului membru în cauză, în ceea ce privește alineatul (1) litera (b) din prezentul articol, fiecare stat membru adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că competența sa nu este subordonată condiției ca faptele să fie considerate infracțiune în la locul în care au fost săvârșite.

5.Pentru urmărirea penală a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ , care au fost săvârșite în afara teritoriului statului membru în cauză, în ceea ce privește alineatul (1) litera (b) din prezentul articol, fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că propria sa competență nu este subordonată condiției ca urmărirea penală să poată fi începută numai în urma unei plângeri depuse de victimă la locul în care a fost săvârșită infracțiunea sau în urma unui denunț din partea statului locului în care a fost săvârșită infracțiunea.

⇩ nou

6.În cazul în care o infracțiune menționată la articolele 3-9 intră în sfera de competență a mai multor state membre, aceste state membre cooperează pentru a stabili care stat membru urmează să desfășoare procedurile penale. Atunci când este cazul și în conformitate cu articolul 12 din Decizia-cadru 2009/948/JAI, este sesizat Eurojust cu privire la această chestiune.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 20

Dispoziții generale privind asistența, sprijinul și măsurile de protecție pentru copiii victime

1.Copiilor victime ale infracțiunilor menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ li se acordă asistență, sprijin și protecție, în conformitate cu articolele 19 și 20 ⌦ 21 și 22 ⌫, avându-se în vedere interesul superior al copilului.

2.Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se oferi asistență și sprijin copilului de îndată ce autoritățile competente au motive ⌦ rezonabile ⌫ întemeiate să creadă că este posibil ca acesta să fi fost victima unei infracțiuni menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦.

3.Statele membre se asigură că, atunci când există incertitudine cu privire la vârsta unei persoane care a fost victima unei infracțiuni menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ și atunci când există motive pentru a crede că persoana este copil, se prezumă că persoana respectivă este copil pentru a primi acces imediat la asistență, sprijin și protecție în conformitate cu articolele 19 și 20 ⌦ 21 și 22 ⌫.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 21

Acordarea de aAsistență și de sprijin acordate victimelor

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că se acordă asistență și sprijin ⇨ specializat și adecvat ⇦ victimelor înainte de procedurile penale, pe parcursul acestora și pentru o perioadă de timp corespunzătoare după încheierea lor, pentru a le permite să își exercite drepturile prevăzute în Decizia-cadru 2001/220/JAI ⌦ Directiva 2012/29/UE, ⌫ ⇨ în Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității] ⇦ , precum și în prezenta directivă. ⇨ Statele membre se asigură, în special, că victimele infracțiunilor menționate la articolele 3-9 au acces la servicii de sprijin specifice și integrate pentru copii, în conformitate cu articolul 9a din Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității] ⇦. Statele membre adoptă, în special, măsurile necesare asigurării protecției pentru acei copii care raportează cazuri de abuzuri care au loc în cadrul familieiilor lor.

⇩ nou

2.Victimelor li se oferă asistență medicală coordonată și adaptată vârstei, sprijin emoțional, psihosocial, psihologic și educațional, precum și orice alt sprijin adecvat, adaptat în special situațiilor de abuz sexual. 

3.În cazul în care este necesar să se asigure cazare provizorie, copiii sunt plasați, cu prioritate, la alți membri ai familiei, dacă este necesar în locuințe temporare sau permanente, dotate cu servicii de sprijin.

4.Victimele infracțiunilor pasibile de pedeapsă în temeiul prezentei directive au acces la centrele pentru victime instituite în temeiul articolului 28 din Directiva [(UE) …/… Propunerea de directivă privind violența împotriva femeilor 39 ]. 

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

5.2. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că asistența și sprijinul acordate copiilor victime nu sunt condiționate de dorința victimei de a coopera pe parcursul cercetărilor penale, al urmăririi penale sau în faza de judecată.

6.3. Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că acțiunile specifice întreprinse în vederea acordării de asistență și de sprijin copiilor victime, pentru a beneficia de drepturile prevăzute în prezenta directivă, se întreprind în urma unei evaluări individuale a situației specifice a fiecărui copil victimă, ⇨ efectuate în conformitate cu articolul 22 din Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității] și ⇦ ținându-se seama ⌦ în mod corespunzător ⌫ de opiniile, nevoile și preocupările copilului.

7.4. Copiii victime ale oricărora dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ sunt considerați victime deosebit de vulnerabile în temeiul articolului 2 alineatul (2), al articolului 8 alineatul (4) și al articolului 14 alineatul (1) din Decizia-cadru 2001/220/JAI ⇨ 22 alineatul (2) din Directiva 2012/29/UE și al Directivei (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității] ⇦.

8.5. Statele membre adoptă, în măsura în care acest lucru este adecvat și posibil, măsuri pentru a oferi asistență și sprijin familiei copilului victimă pentru a beneficia de drepturile prevăzute în prezenta directivă, în situația în care familia se află pe teritoriul unui stat membru. În special, în măsura în care acest lucru este adecvat și posibil, statele membre aplică dispozițiile articolului 4 din Decizia-cadru 2001/220/JAI ⌦ Directiva 2012/29/UE ⌫ și din ⇨ Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității] ⇦ cu privire la familia copilului victimă în cauză.

⇩ nou

9.Odată înființat, Centrul UE va sprijini în mod proactiv eforturile statelor membre în ceea ce privește acordarea de asistență victimelor prin: 

(a)invitarea altor instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, precum și a autorităților, organismelor sau agențiilor relevante ale statelor membre să comunice Centrului UE informații cu privire la asistența acordată victimelor abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor, ori de câte ori este adecvat și cel puțin o dată pe an;

(b)colectarea din proprie inițiativă de informații privind măsurile și programele din domeniul asistenței acordate victimelor abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor, inclusiv privind măsurile și programele implementate în țările terțe;

(c)facilitarea schimbului de bune practici între statele membre și între statele membre și țările terțe, prin ținerea unei baze de date publice cu măsurile și programele de asistență pentru victime implementate în fiecare stat membru, precum și în țările terțe; baza de date nu trebuie să conțină date cu caracter personal;

(d)facilitarea pregătirii orientărilor și protocoalelor menționate la alineatul (10).

10.Statele membre, sprijinite de Centrul UE, odată înființat, emit orientări pentru profesioniștii din domeniul asistenței medicale, al educației și al serviciilor sociale cu privire la furnizarea unui sprijin adecvat victimelor abuzului sexual asupra copiilor sau ale exploatării sexuale a copiilor, inclusiv cu privire la îndrumarea victimelor către serviciile de sprijin relevante și la clarificarea rolurilor și a responsabilităților. Aceste orientări trebuie să indice, de asemenea, modul de abordare a nevoilor specifice ale victimelor.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 22

Protejarea copiilor victime în cadrul cercetării penale și al procedurilor penale

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul cercetării penale și al procedurilor penale, în funcție de rolul victimelor în sistemul de justiție relevant, autoritățile competente numesc un reprezentant special pentru copilul victimă, în cazul în care, în temeiul dreptului național, titularii răspunderii părintești nu pot să reprezinte copilul ca urmare a unui conflict de interese între aceștia și copilul victimă sau atunci când copilul este neînsoțit sau separat de familie.

2.Statele membre se asigură că copiii victime au acces imediat la consiliere juridică și, în funcție de rolul victimelor în sistemul de justiție relevant, la reprezentare juridică, inclusiv în vederea solicitării de despăgubiri. Consilierea juridică și reprezentarea judiciară sunt gratuite în cazul în care victima nu dispune de suficiente resurse financiare.

3.Fără a se aduce atingere dreptului la apărare, statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cadrul cercetărilor penale pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦:

(a)audierile copilului victimă au loc fără întârzieri nejustificate, după ce autoritățile competente au fost sesizate cu privire la faptele respective;

(b)audierile copilului victimă se desfășoară, atunci când este necesar, în spații special amenajate sau adaptate în acest scop;

(c)audierile copilului victimă sunt efectuate de către sau cu ajutorul unor specialiști care au beneficiat de o formare profesională în acest scop;

(d)în măsura posibilului și dacă este cazul, toate audierile copilului victimă sunt efectuate de aceleași persoane;

(e)numărul audierilor este cât mai redus posibil, iar audierile au loc numai atunci când sunt strict necesare pentru derularea cercetărilor penale și a procedurilor penale;

(f)copilul victimă poate fi însoțit de reprezentantul său legal sau, după caz, de un adult desemnat de copil, cu excepția cazului în care s-a adoptat o decizie contrară motivată cu privire la persoana respectivă;.

⇨ (g)examinările medicale ale copilului victimă în scopul procedurilor penale sunt cât mai limitate posibil și sunt efectuate de profesioniști formați în acest scop. ⇦

4.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cursul cercetărilor penale pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, toate audierile unui copil victimă sau, după caz, ale copilului care este martor pot fi înregistrate prin mijloace audiovizuale și că aceste audieri înregistrate pot fi acceptate ca mijloace de probă în cadrul procedurilor penale în instanță, în conformitate cu normele lor de drept intern.

5.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că în cadrul procedurilor penale în instanță se poate dispune privind oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ ca:

(a)ședința de judecată să nu fie publică;

(b)copilul victimă să fie audiat în instanță fără a fi prezent, în special prin folosirea tehnologiilor de comunicații adecvate.

6.Statele membre iau măsurile necesare, dacă atunci când acestea sunt în interesul copiilor victime și ținând seama de alte interese fundamentale, în vederea protejării vieții private, a identității și a imaginii acestora, precum și pentru a împiedica diseminarea publică a oricăror informații care ar putea duce la identificarea copiilor victime.

⇩ nou

7.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că, în cazul în care este necesară participarea unui copil la procedurile judiciare penale referitoare la oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3-9, instanța ia în considerare vârsta și maturitatea copilului în cadrul procedurilor judiciare respective.

⇩ nou

Articolul 23

Dreptul victimei la despăgubiri

1.Statele membre se asigură că victimele infracțiunilor menționate la articolele 3-9 din prezenta directivă au dreptul la despăgubiri pentru orice prejudiciu suferit. Statele membre se asigură că se pot solicita despăgubiri autorilor oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-9, de la persoanele juridice răspunzătoare de astfel de infracțiuni în temeiul articolelor 13 și 14 și, după caz, de la sistemele naționale de despăgubire instituite în beneficiul victimelor infracțiunilor.

2.Pe lângă drepturile care le revin în temeiul articolului 16a din Directiva (UE) .../... [Propunerea de directivă de modificare a Directivei 2012/29 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității], victimelor li se permite să solicite despăgubiri în contextul procedurilor penale și civile pentru orice prejudiciu care le-a fost cauzat de oricare dintre infracțiunile care sunt pasibile de pedeapsă în temeiul prezentei directive într-o perioadă de timp suficientă și proporțională cu gravitatea infracțiunii, după împlinirea vârstei majoratului.

3.Perioada menționată la alineatul (2) este:

(a)de cel puțin 20 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 3 ani;

(b)de cel puțin 25 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 5 ani;

(c)de cel puțin 30 de ani de la data la care victima a împlinit vârsta majoratului pentru infracțiunile care în temeiul prezentei directive sunt pasibile de o pedeapsă maximă cu închisoarea de cel puțin 8 ani.

4.Statele membre se asigură că, pentru a garanta o despăgubire suficientă a victimelor infracțiunilor pasibile de pedeapsă în temeiul prezentei directive, sunt luate în considerare toate elementele relevante, inclusiv:

(a)orice durere și suferință fizică sau mentală cauzate de infracțiune, inclusiv durerea și suferința legate de circulația online a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor care se referă la victima în cauză;

(b)orice costuri de îngrijire legate de recuperarea de pe urma unor astfel de dureri și suferințe, inclusiv cheltuielile legate de sănătatea și tratamentele mentale și fizice și eventualele costuri de călătorie suportate pentru a avea acces la o astfel de îngrijire și

(c)orice pierdere de venit cauzată de infracțiune.

⇩ nou

Articolul 24

Autoritățile naționale sau entitățile echivalente

Statele membre instituie autorități naționale sau entități echivalente pentru a desfășura următoarele activități:

(1)facilitarea și, atunci când este necesar, coordonarea eforturilor la nivel național în materie de prevenire și de acordare de asistență victimelor;

(2)efectuarea de evaluări ale tendințelor în ceea ce privește abuzul sexual asupra copiilor, atât online, cât și offline;

(3)evaluarea rezultatelor programelor și măsurilor de prevenire, precum și ale programelor și măsurilor menite să acorde asistență victimelor și să le sprijine, inclusiv colectarea de statistici în strânsă cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile active în acest domeniu;

(4)raportarea cu privire la astfel de tendințe, rezultate și statistici.

În special, autoritățile naționale sunt responsabile de obligațiile de colectare a datelor, de cercetare și de raportare menționate la articolul 31.

⇩ nou

Articolul 25

Coordonarea și cooperarea între mai multe agenții și mai multe părți interesate

Statele membre instituie mecanisme adecvate de asigurare a unei coordonări și cooperări eficace în vederea elaborării și punerii în aplicare la nivel național a unor măsuri de combatere a abuzului sexual asupra copiilor și a exploatării sexuale a copiilor, atât online, cât și offline, între autoritățile, agențiile și organismele relevante, inclusiv autoritățile locale și regionale, agențiile de aplicare a legii, sistemul judiciar, procurori, furnizori de servicii de sprijin, precum și furnizori de servicii ale societății informaționale, organizațiile neguvernamentale, serviciile sociale, inclusiv autoritățile de protecție sau de asistență socială a copilului, furnizorii de servicii de învățământ și de asistență medicală, partenerii sociali, fără a aduce atingere autonomiei acestora, și alte organizații și entități relevante. Aceste mecanisme asigură, de asemenea, coordonarea și cooperarea eficace cu Centrul UE și cu Comisia.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 26

Măsuri împotriva promovării oportunităților de săvârșire a abuzurilor și ⌦ de abuz și exploatare sexuală a copiilor în cadrul călătoriilor și al turismului ⌫ a turismului sexual cu implicarea copiilor

Statele membre iau măsuri adecvate pentru a împiedica sau interzice:

(a)diseminarea materialelor care promovează oportunități de săvârșire a oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 6 ⇨ 8 ⇦; și

(b)organizarea pentru alte persoane, în scopuri comerciale sau nu, a unor călătorii în vederea săvârșirii oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3- ⌦, 4 și ⌫ 5.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 27

Programe sau măsuri de intervenție preventivă

⌦ 1. ⌫ Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele care se tem că ar putea săvârși una ⌦ oricare ⌫ dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦ pot avea ⌦ au ⌫ acces, dacă este cazul, la măsuri sau programe de intervenție eficace ⇨ și specifice ⇦ , menite să evalueze și să prevină riscul săvârșirii respectivelor infracțiuni.

⇩ nou

2. Statele membre se asigură că programele sau măsurile menționate la alineatul (1) sunt accesibile fără restricții nejustificate, în conformitate cu standardele naționale privind asistența medicală.

🡻 2011/93/UE

⇨ nou

Articolul 28

Prevenirea

1.⇨ Pentru a descuraja și a reduce cererea care favorizează toate formele de exploatare sexuală a copiilor, ⇦ sStatele membre iau măsurile corespunzătoare, precum educarea și formarea profesională, ⇨ campanii de informare și de sensibilizare cu privire la consecințele pe viață ale abuzului sexual asupra copiilor și ale exploatării sexuale a copiilor, la caracterul ilegal al acestora și la posibilitatea ca persoanele care se tem că ar putea comite infracțiuni conexe să aibă acces la programe sau măsuri de intervenție specifice și eficace ⇦ pentru a descuraja și a reduce cererea care favorizează toate formele de exploatare sexuală a copiilor..

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

2.Statele membre desfășoară acțiuni corespunzătoare, inclusiv prin intermediul internetului, de exemplu campanii de informare și de sensibilizare, programe ⇨ sau materiale ⇦ de cercetare ⌦ , ⌫ și de educare ⇨ și de formare ⇦, dacă este cazul în cooperare cu organizațiile relevante ale societății civile și cu alte părți interesate, menite să sensibilizeze publicul larg și să reducă riscul ca copiii să devină victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale.

3.Statele membre promovează activități periodice de formare ⇨, inclusiv în ceea ce privește justiția în interesul copilului, pentru profesioniștii, judecătorii și ⇦ a funcționariilor publici care sunt susceptibili de a intra în contact cu copii care sunt victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale, inclusiv ⇨ , dar fără a se limita la următoarele categorii: profesioniștii din domeniul protecției copilului, profesioniștii din domeniul juridic, profesorii și educatorii, judecătorii din instanțe de dreptul familiei și ⇦ a ofițeriilor de poliție din prima linie, astfel încât care să le permită să identifice și să se ocupe de copiii care sunt victime și potențiale victime ale abuzului sexual sau ale exploatării sexuale.

⇩ nou

4.Statele membre iau măsurile adecvate pentru a îmbunătăți prevenirea abuzului sexual asupra copiilor în medii comunitare, inclusiv în școli, spitale, servicii de asistență socială, cluburi sportive sau comunități religioase.

Aceste măsuri includ:

(a)activități specifice de formare și de sensibilizare pentru personalul care lucrează în astfel de medii;

(b)orientări, protocoale interne și standarde specifice care să identifice bunele practici, cum ar fi instituirea unor mecanisme de supraveghere și răspundere pentru personalul care lucrează în strânsă legătură cu copiii în astfel de medii;

(c)crearea unor spații sigure, gestionate de personal specializat și instruit în mod corespunzător, în care copiii, părinții, îngrijitorii și membrii comunității să poată raporta comportamentele necorespunzătoare.

Măsurile de prevenire trebuie să pună un accent deosebit pe necesitatea de a proteja copiii deosebit de vulnerabili, inclusiv copiii cu handicap psihic sau fizic.

5.Odată înființat, Centrul UE va sprijini în mod proactiv eforturile de prevenire ale statelor membre prin: 

(a)invitarea altor instituții, organe, oficii și agenții ale Uniunii, precum și a autorităților, organismelor sau agențiilor relevante ale statelor membre să îi comunice informații cu privire la măsurile și programele de prevenire în domeniul abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor, ori de câte ori este adecvat și cel puțin o dată pe an;

(b)colectarea de informații privind măsurile și programele de prevenire în domeniul abuzului sexual asupra copiilor și al exploatării sexuale a copiilor, inclusiv privind măsurile și programele implementate în țările terțe;

(c)facilitarea schimbului de bune practici între statele membre și între statele membre și țările terțe, prin ținerea unei baze de date publice cu măsurile și programele de prevenire implementate în fiecare stat membru, precum și în țările terțe.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 29

Programe sau măsuri de intervenție pe bază de voluntariat pe parcursul procedurilor penale sau după acestea

1.Fără a se aduce atingere programelor sau măsurilor de intervenție impuse de autoritățile judiciare competente în temeiul legislației naționale, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura punerea la dispoziție a unor programe sau măsuri de intervenție ⇨ specifice și ⇦ eficace în vederea prevenirii și a limitării riscurilor de recidivă în ceea ce privește infracțiunile cu caracter sexual împotriva copiilor. Respectivele programe sau măsuri sunt accesibile în orice moment al procedurilor penale ⇨ și sunt disponible atât ⇦ , în mediul carceral, cât și sau în afara acestuia, conform legislației naționale.

2.Programele sau măsurile de intervenție menționate la alineatul (1) răspund nevoilor specifice de dezvoltare ale copiilor care săvârșesc infracțiuni sexuale.

3.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele persoane pot avea acces la programele sau măsurile de intervenție menționate la alineatul (1):

(a)persoanele care fac obiectul procedurilor penale pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3- 7 ⇨ 9 ⇦, în condiții care nu sunt nici în detrimentul și nici contrare dreptului la apărare sau cerințelor pentru un proces echitabil și imparțial, în special cu respectarea principiului prezumției de nevinovăție; și

(b)persoanele condamnate pentru oricare dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦.

4.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele menționate la alineatul (3) fac obiectul unei evaluări a pericolului pe care îl reprezintă și a posibilelor riscuri de recidivă în cazul oricăreia dintre infracțiunile menționate la articolele 3 - 7 ⇨ 9 ⇦, în scopul identificării programelor sau măsurilor de intervenție adecvate.

5.Statele membre iau măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele menționate la alineatul (3) cărora le-au fost propuse programele sau măsurile de intervenție în conformitate cu alineatul (4):

(a)sunt pe deplin informate cu privire la motivele propunerii;

(b)consimt să participe la programe sau măsuri în deplină cunoștință de cauză;

(c)pot să refuze și, în cazul persoanelor condamnate, le sunt aduse la cunoștință potențialele consecințe ale unui astfel de refuz.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

Articolul 30

Măsuri împotriva paginilor site-urilor de Internet internet care conțin sau difuzează pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ 

1.Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura eliminarea promptă a paginilor de Internet internet care conțin sau difuzează pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫ găzduite pe teritoriul lor și pentru a depune eforturi pentru a obține eliminarea unor astfel de pagini găzduite în afara teritoriului lor.

2.Statele membre pot lua măsuri de blocare a accesului utilizatorilor de Iinternet de pe teritoriile lor la paginile de Internet internet care conțin sau difuzează pornografie infantilă ⌦ materiale care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor ⌫. Aceste măsuri trebuie să fie instituite prin proceduri transparente și să ofere garanții corespunzătoare, în special pentru a asigura faptul că restricția se limitează la ceea ce este necesar și proporțional și că utilizatorii sunt informați asupra motivelor restricției. Aceste garanții includ, de asemenea, posibilitatea recurgerii la o cale de atac în instanță.

⇩ nou

Articolul 31

Colectarea datelor

1.Statele membre trebuie să aibă un sistem de colectare, dezvoltare, producere și difuzare a statisticilor publice privind infracțiunile menționate la articolele 3-9.

2.Statisticile trebuie să includă următoarele date defalcate în funcție de sexul și vârsta victimei și ale autorului infracțiunii, de relația dintre victimă și autorul infracțiunii și de tipul infracțiunii:

(a)numărul victimelor care au făcut obiectul uneia dintre infracțiunile menționate la articolele 3-9 în ultimele 12 luni, în ultimii cinci ani și în cursul vieții;

(b)numărul anual de persoane urmărite penal și condamnate pentru infracțiunile menționate la articolele 3-9, obținut din surse administrative naționale;

(c)rezultatele inițiativelor lor în materie de prevenire întreprinse în temeiul articolelor 27, 28 și 29 în ceea ce privește numărul infractorilor și al potențialilor infractori care au accesat programe de prevenire și procentul acestor infractori și infractori potențiali care au fost condamnați pentru una dintre infracțiunile menționate la articolele 3-9 după ce au participat la astfel de programe.

3.Statele membre efectuează o anchetă statistică în rândul populației o dată la 3 ani, utilizând metodologia armonizată a Comisiei (Eurostat) pentru a contribui la colectarea datelor menționate la alineatul (2) litera (a) și, pe această bază, evaluează prevalența și tendințele cu privire la toate infracțiunile menționate la articolele 3-9 din prezenta directivă. Pentru prima dată, statele membre transmit aceste date Comisiei (Eurostat) până cel târziu la [3 ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive].

4.Statele membre colectează date administrative în temeiul alineatului (2) pe baza defalcărilor comune elaborate în cooperare cu Centrul UE. Statele membre transmit anual datele respective Centrului UE. Datele transmise nu trebuie să conțină date cu caracter personal.

5.Centrul UE sprijină statele membre în colectarea datelor menționate la alineatul (2), inclusiv prin promovarea elaborării unor standarde voluntare comune privind unitățile de numărare, normele de numărare, defalcările comune, formatele de raportare și clasificarea infracțiunilor.

6.Statele membre transmit statisticile Centrului UE și Comisiei și pun anual la dispoziția publicului statisticile colectate. Centrul UE compilează statisticile și le pune la dispoziția publicului. Statisticile nu trebuie să conțină date cu caracter personal.

7.Statele membre sprijină cercetarea privind cauzele profunde, efectele, incidențele, măsurile de prevenire eficace, măsurile eficace de asistență pentru victime și ratele de condamnare în ceea ce privește infracțiunile menționate la articolele 3-9 din prezenta directivă.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

Articolul 32

Raportare

1.Până la 18 decembrie 2015, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a gradului în care statele membre au adoptat măsurile necesare pentru a se conforma prezentei directive, însoțit, dacă este necesar, de propuneri legislative.

2.Până la 18 decembrie 2015, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport de evaluare a punerii în aplicare a măsurilor menționate la articolul 25.

⇩ nou

Până la [5 ani de la data de începere a aplicării prezentei directive] și, ulterior, o dată la 5 ani, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind aplicarea prezentei directive [în statele membre] și, dacă este cazul, propune modificări ale acesteia.

🡻 2011/93/UE

Articolul 26

Înlocuirea Deciziei-cadru 2004/68/JAI

Decizia-cadru 2004/68/JAI se înlocuiește prin prezenta directivă, în ceea ce privește statele membre participante la adoptarea prezentei directive, fără a se aduce atingere obligațiilor statelor membre privind termenele pentru transpunerea deciziei-cadru în dreptul intern.

În ceea ce privește statele membre participante la adoptarea prezentei directive, trimiterile la Decizia-cadru 2004/68/JAI se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă.

🡻 2011/93/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 33

Transpunere

1.Statele membre asigură punerea în aplicare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive ⇨ articolului 2 alineatul (3) litera (d) și alineatele (4), (5), (6), (8) și (9); articolului 3 alineatele (1) și (4)-(9); articolului 4 alineatele (4)-(7); articolului 5 alineatele (2)-(10); articolelor 6-10; articolului 11 formularea introductivă și literele (b), (h), (i) și (j); articolului 12; articolului 13; articolului 14 alineatul (1) formularea introductivă și litera (b) și alineatele (2) și (3); articolelor 15-20; articolului 21 alineatele (1)-(4) și (6)-(10); articolului 22 alineatul (3) formularea introductivă și litera (g) și alineatele (4), (5) și (7); articolelor 23-28; articolului 29 alineatele (1), (3) și (4) și articolelor 30-32 din prezenta directivă ⇦ până la ⇨ [doi ani de la intrarea în vigoare] ⇦ 18 decembrie 2013. ⇨ Statele membre comunică de îndată Comisiei textul dispozițiilor respective. ⇦

2.Statele membre transmit Comisiei textul dispozițiilor care transpun în dreptul intern obligațiile care le revin în temeiul prezentei directive.

2.3. Atunci când statele membre adoptă dispozițiile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. ⇨ De asemenea, dispozițiile respective includ o declarație conform căreia trimiterile făcute în actele cu putere de lege și actele administrative existente la directiva abrogată prin prezenta directivă se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă. ⇦ Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri ⇨ și modul de formulare a acestei declarații ⇦.

⇩ nou

3.Statele membre comunică Comisiei textul principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă, inclusiv un tabel de corespondență între măsurile naționale respective și obligațiile din prezenta directivă la care se referă.

⇩ nou

Articolul 34

Abrogare

Directiva 2011/93/UE se abrogă din data de [ziua următoare celei de a doua date menționate la articolul 32 primul paragraf], fără a aduce atingere obligațiilor statelor membre în ceea ce privește termenul de transpunere în dreptul intern a prezentei directive, menționat în anexa I.

Trimiterile la directiva abrogată se interpretează ca trimiteri la prezenta directivă și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa II.

🡻 2011/93/UE

⇨ nou

Articolul 35

Intrare în vigoare ⇨ și aplicare ⇦ 

Prezenta directivă intră în vigoare ⇨ în a douăzecea zi de ⇦ la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

⇩ nou

Obligațiile prevăzute la articolul 33 alineatul (1) se aplică de la [... ziua de după termenul de transpunere menționat la articolul 33 alineatul (1)], cu excepția articolului 21 alineatul (9), a articolului 28 alineatul (5) și a articolului 31 alineatele (4), (5) și (6), care se aplică de la [data trebuie aliniată cu Regulamentul privind abuzurile sexuale asuora copiilor].

🡻 2011/93/UE

Articolul 36

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre în conformitate cu tratatele.

Adoptată la Strasbourg,

(1)    Propunerea de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de modificare a Regulamentului (UE) 2021/1232 al Parlamentului European și al Consiliului privind o derogare temporară de la anumite dispoziții ale Directivei 2002/58/CE în scopul combaterii abuzului sexual online asupra copiilor, COM(2023) 777 final, 30.11.2023.

(2)    Regulamentul (UE) 2022/2065 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale), JO L 277, 27.10.2022, p. 1.

(3)    Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 iunie 2020 privind instituirea unui cadru care să faciliteze investițiile durabile și de modificare a Regulamentului (UE) 2019/2088, JO L 198, 22.6.2020, p. 13.

(4)    Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”), JO L 243, 9.7.2021, p. 1.

(5)    Studiu în sprijinul evaluării și al evaluării impactului Directivei 2011/93/UE din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și al evaluării impactului posibilelor opțiuni de modificare a acesteia (finalizat la 30 noiembrie 2022).

(6)     Help seeker and Perpetrator Prevention Initiatives - Child Sexual Abuse and Exploitation , ISBN 978-92-76-60601-7, doi:10.2760/600662, JRC131323, 2023

(7)     Terminology Guidelines for the Protection of Children from Sexual Exploitation and Sexual Abuse , 2016

(8)    Protect Children, CSAM Users in the Dark Web: Protecting Children Through Prevention, 2021.

(9)    A se vedea, de exemplu: McElvaney et al., „Child sexual abuse disclosures: Does age make a difference?”, Child Abuse & Neglect, 2020, Vol. 99 (2020), p. 6; Australian Royal Commission into Institutional Responses to Child Sexual Abuse, Final Report Volume 4 – Identifying and disclosing child sexual abuse, 2017, p. 77.

(10)    J.E. Halvorsen, E. Tvedt Solberg & S. Hjelen Stige, „To say it out loud is to kill your own childhood.” – An exploration of the first person perspective of barriers to disclosing child sexual abuse, Children and Youth Services Review Vol. 113 (2020), p. 2.

(11)    R. Alaggia, D. Collin-Vézin & R. Lateef, „Facilitators and Barriers to Child Sexual Abuse (CSA) Disclosures: A Research Update (2000--2016)”, Trauma, Violence & Abuse 2019, Vol. 2 (2020), p. 276.

(12)     Terminology Guidelines for the Protection of Children from Sexual Exploitation and Sexual Abuse , adoptate de Grupul de lucru interagenții la Luxemburg, la 28 ianuarie 2016.

(13)    Directiva 2011/93/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a pornografiei infantile și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (JO L 335, 17.12.2011, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2011/93/oj ).

(14)    JO C 364, 18.12.2000, p. 1.

(15)    COM(2020) 607, 24 iulie 2020.

(16)    Directiva 2012/29/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 de stabilire a unor norme minime privind drepturile, sprijinirea și protecția victimelor criminalității (JO L 315, 14.11.2012, p. 57).

(17)    COM(2023) 424 final, 12 iulie 2023.

(18)    Decizia-cadru 2009/948/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind prevenirea și soluționarea conflictelor referitoare la exercitarea competenței în cadrul procedurilor penale (JO L 328, 15.12.2009, p. 42, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dec_framw/2009/948/oj .

(19)    Decizia-cadru 2009/948/JAI a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind prevenirea și soluționarea conflictelor referitoare la exercitarea competenței în cadrul procedurilor penale (JO L 328, 15.12.2009, p. 42, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dec_framw/2009/948/oj .

(20)    COM(2023) 185 final.

(21)    Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor acestuia, precum și de înlocuire a Deciziei-cadru 2002/629/JAI a Consiliului (JO L 101, 15.4.2011, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/dir/2011/36/oj).

(22)    JO L 261, 6.8.2004, p. 70.

(23)    Decizia-cadru 2001/500/JAI a Consiliului din 26 iunie 2001 privind spălarea banilor, identificarea, urmărirea, înghețarea, sechestrarea și confiscarea instrumentelor și produselor infracțiunii (JO L 182, 5.7.2001, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dec_framw/2001/500/oj )

(24)    Decizia-cadru 2005/212/JAI a Consiliului din 24 februarie 2005 privind confiscarea produselor, a instrumentelor și a bunurilor având legătură cu infracțiunea (JO L 68, 15.3.2005, p. 49, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dec_framw/2005/212/oj ).

(25)    COM(2022) 245, 25.5.2022.

(26)    Directiva (UE) 2016/800 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind garanțiile procedurale pentru copiii care sunt persoane suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale (JO L 132, 21.5.2016, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2016/800/oj .

(27)    Directiva 2002/65/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum și de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului și a Directivelor 97/7/CE și 98/27/CE (JO L 271, 9.10.2002, p. 16, ELI:  http://data.europa.eu/eli/dir/2002/65/oj ).

(28)    COM(2022) 209, 11.5.2022.

(29)    Regulamentul (UE) 2018/1861 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 noiembrie 2018 privind instituirea, funcționarea și utilizarea Sistemului de informații Schengen (SIS) în domeniul verificărilor la frontiere, de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și de modificare și abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1987/2006, JO L 312, 7.12.2018, p. 14-55, ELI : http://data.europa.eu/eli/reg/2018/1861/oj .

(30)    Decizia 2007/116/CE a Comisiei din 15 februarie 2007 privind rezervarea seriei naționale de numere care încep cu 116 ca numere armonizate pentru servicii armonizate cu caracter social (JO L 49, 17.2.2007, p. 30, ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/2007/116(1)/oj ).

(31)    JO L 149, 30.4.2021, p. 10, ELI:  http://data.europa.eu/eli/agree_internation/2021/689(1)/oj http://data.europa.eu/eli/agree_internation/2021/689(1)/oj .

(32)    Regulamentul (UE) 2019/816 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2019 de stabilire a unui sistem centralizat pentru determinarea statelor membre care dețin informații privind condamnările resortisanților țărilor terțe și ale apatrizilor (ECRIS-TCN), destinat să completeze Sistemul european de informații cu privire la cazierele judiciare și de modificare a Regulamentului (UE) 2018/1726 (JO L 135, 22.5.2019, p. 1, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2019/816/oj.

(33)    Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1).

(34)    În prezent, aceasta face parte din programul „Europa digitală”.

(35)    Directiva (UE) 2015/1535 a Parlamentului European și a Consiliului din 9 septembrie 2015 referitoare la procedura de furnizare de informații în domeniul reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (text codificat), JO L 241, 17.9.2015, p. 1.

(36)    Decizia-cadru 2008/841/JAI a Consiliului din 24 octombrie 2008 privind lupta împotriva crimei organizate, JO L 300, 11.11.2008, p. 42.

(37)    Regulamentul (UE) 2022/2065 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 octombrie 2022 privind o piață unică pentru serviciile digitale și de modificare a Directivei 2000/31/CE (Regulamentul privind serviciile digitale) (JO L 277, 27.10.2022, p. 1, ELI:  http://data.europa.eu/eli/reg/2022/2065/oj ).

(38)    Regulamentul (UE)

(39)    COM(2022) 105, 8.3.2022.

COMISIA EUROPEANĂ

Strasbourg, 6.2.2024

COM(2024) 60 final

ANEXE

la

Propunerea de directivă a Parlamentului European și a Consiliului

privind combaterea abuzului sexual asupra copiilor, a exploatării sexuale a copiilor și a materialelor care conțin abuzuri sexuale asupra copiilor și de înlocuire a Deciziei-cadru 2004/68/JAI a Consiliului (reformare)

{SEC(2024) 57 final} - {SWD(2024) 32 final} - {SWD(2024) 33 final} - {SWD(2024) 34 final}

ANEXA I

Termenul de transpunere în dreptul intern 
(menționat la articolul 35)

_____________

ANEXA II

Tabel de corespondență între articolele din Directiva 2011/93 și prezenta directivă

_____________

ANEXA III

Tabel de corespondență între considerentele și articolele din prezenta directivă