COMUNICAREA COMISIEI

Orientări destinate operatorilor economici și autorităților de supraveghere a pieței privind punerea în aplicare practică a articolului 4 din Regulamentul (UE) 2019/1020 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor

(Text cu relevanță pentru SEE)

(2021/C 100/01)

1.   INTRODUCERE

Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului (1) privind supravegherea pieței și conformitatea produselor introduce un cadru cuprinzător de protejare a consumatorilor de produsele nesigure și neconforme și de asigurare a condițiilor de concurență echitabile pentru operatorii economici.

Piața unică a UE le oferă operatorilor economici acces la consumatori și la alți utilizatori finali din toate statele membre, cu condiția ca aceștia și produsele acestora să îndeplinească cerințele legale ale UE menite să garanteze respectarea siguranței, a performanțelor de mediu și a altor interese publice. Autoritățile de supraveghere a pieței și autoritățile responsabile cu controlul produselor care intră pe piața UE (2) (denumite în continuare „autoritățile de frontieră”) trebuie să verifice și să asigure respectarea acestor cerințe. Acest lucru poate fi dificil, în special în cazul vânzărilor la distanță.

Noile norme privind supravegherea pieței și conformitatea produselor ar trebui să asigure respectarea cerințelor. Acestea contribuie la crearea unor condiții de concurență echitabile, și anume protejarea întreprinderilor care fabrică produse conforme de concurența neloială. De asemenea, normele scutesc autoritățile de supraveghere a pieței de a suporta costuri nejustificate în cadrul investigațiilor desfășurate.

Prezentele orientări se referă la punerea în aplicare a unei dispoziții esențiale a Regulamentului (UE) 2019/1020: articolul 4 privind „sarcinile operatorilor economici cu privire la produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii” (a se vedea secțiunea 6). În esență, articolul 4 prevede că, pentru anumite produse introduse pe piața UE, trebuie să existe un operator economic în UE care, la cerere, furnizează informații autorităților sau ia anumite măsuri. Acesta se aplică de la 16 iulie 2021 [articolul 44 din Regulamentul (UE) 2019/1020].

Prezentele orientări oferă îndrumări cu privire la modul în care operatorii economici trebuie să pună în aplicare articolul 4:

—	secțiunea 2 explică domeniul de aplicare și operatorul economic care trebuie să acționeze în calitate de operator economic menționat la articolul 4 pentru un anumit produs;

—	secțiunea 3 clarifică sarcinile operatorului economic menționat la articolul 4; și

—	secțiunea 4 oferă mai multe detalii cu privire la aplicarea practică a articolului 4 în funcție de tipul de operator economic care acționează în calitate de operator economic menționat la articolul 4.

În plus, întrucât scopul articolului 4 este de a facilita activitatea autorităților de supraveghere a pieței și a autorităților de frontieră, secțiunea 5 stabilește modul în care autoritățile pot utiliza în practică această cerință.

Orientările sunt concepute pentru a ajuta operatorii economici și autoritățile și pentru a facilita punerea în aplicare consecventă. Orientările vizează doar punerea în aplicare a articolului 4 și nu se aplică în cazul legislației UE privind produsele, care nu este vizată la acest articol și care poate impune cerințe similare, dar diferite (3). Acestea se referă la cerințele din legislația de armonizare a UE, astfel cum se aplică la data adoptării prezentelor orientări. Orientări cuprinzătoare privind legislația de armonizare a UE sunt disponibile în „Ghidul albastru”, la care se referă prezentele orientări (4). Comisia va actualiza aceste orientări în lumina evoluțiilor legislative ulterioare din alte domenii, cum ar fi Actul legislativ privind serviciile digitale (5).

Prezentul document are caracter pur orientativ, numai textul Regulamentului (UE) 2019/1020 în sine are efect juridic. Orientările reflectă punctele de vedere ale Comisiei Europene și, ca atare, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic. Interpretarea obligatorie a legislației UE este de competența exclusivă a Curții de Justiție a Uniunii Europene. Punctele de vedere exprimate aici nu pot aduce atingere poziției pe care Comisia ar putea să o adopte în fața Curții de Justiție. Nici Comisia și nici altă persoană care acționează în numele acesteia nu poate fi considerată răspunzătoare de modul în care ar putea fi utilizate informațiile prezentate în continuare.

2.   DOMENIU ȘI APLICARE

2.1.   Domeniu de aplicare

Este necesar un operator economic menționat la articolul 4 atunci când un produs:

—

intră sub incidența uneia sau mai multor directive sau regulamente enumerate la articolul 4 alineatul (5) sau a altor acte legislative care fac trimitere în mod explicit la articolul 4. Această „legislație sectorială” se referă la siguranța jucăriilor, echipamente electrice, echipamente radio, compatibilitatea electromagnetică, restricții de utilizare a substanțelor periculoase în echipamente electrice și electronice („RoHS”), produse cu impact energetic („proiectarea ecologică”), aparate consumatoare de combustibili gazoși, produse pentru construcții, echipamente tehnice, echipamente utilizate în exterior („zgomotul exterior”), echipamente destinate utilizării în atmosfere potențial explozive (ATEX), echipamente sub presiune, recipiente simple sub presiune, articole pirotehnice, ambarcațiuni de agrement, aparate de cântărit cu funcționare neautomată, echipamente individuale de protecție și sisteme de aeronave fără pilot la bord (6) („drone”) (7); și

—

este introdus pe piața UE (8) – și anume este pus la dispoziție (furnizat pentru distribuție, consum sau utilizare, pe piața UE, în cursul unei activități comerciale, în schimbul unei plăți sau gratuit) pentru prima dată pe piața Uniunii (9) –, la 16 iulie 2021 sau după această dată [articolul 4 alineatul (1) și articolul 44 din Regulamentul (UE) 2019/1020]. Produsele oferite spre vânzare online sau prin alte mijloace de vânzare la distanță sunt considerate ca fiind puse la dispoziție pe piață în cazul în care oferta este destinată utilizatorilor finali din UE. Se consideră că o ofertă de vânzare este destinată utilizatorilor finali din UE dacă operatorul economic relevant își direcționează activitățile, prin orice mijloace, către un stat membru [articolul 6 din Regulamentul (UE) 2019/1020] [acest lucru este stabilit de la caz la caz, având în vedere factori relevanți, cum ar fi zonele geografice în care este posibilă expedierea, limba (limbile) utilizată (utilizate) pentru ofertă sau pentru comandă, mijloacele de plată etc. (10)].

Astfel, un operator economic care intenționează să introducă pe piața UE, la 16 iulie 2021 sau după această dată, un produs care intră sub incidența articolului 4 trebuie să se asigure în primul rând că există în UE un operator economic menționat la articolul 4. În caz contrar, astfel de produse nu pot fi introduse pe piața UE la 16 iulie 2021 sau după această dată.

2.2.   Stabilirea operatorului economic menționat la articolul 4

Patru tipuri de operatori economici pot acționa în calitate de operator economic menționat la articolul 4:

—	un producător (11) stabilit în UE;

—	un importator (12) (prin definiție stabilit în UE), atunci când producătorul nu este stabilit în Uniune;

—	un reprezentant autorizat (13) (prin definiție stabilit în UE) care dispune de un mandat scris din partea producătorului care desemnează respectivul reprezentant autorizat prin care i se cere să îndeplinească sarcinile stabilite la articolul 4 alineatul (3) în numele producătorului;

—	un furnizor de servicii de logistică (14) stabilit în UE în cazul în care niciun producător, importator sau reprezentant autorizat nu este stabilit în Uniune.

Secțiunea 4 conține detalii cu privire la rolul acestor operatori economici în temeiul legislației sectoriale și la modul în care acesta este corelat cu sarcinile care le revin în temeiul articolului 4.

Rolul pe care îl are operatorul economic în calitate de operator economic menționat la articolul 4 depinde în special de lanțul de aprovizionare. Caseta 1 oferă un scurt ghid în acest sens și este urmată de explicații suplimentare.

Caseta 1

Operatorul economic menționat la articolul 4 în diferite lanțuri de aprovizionare

Etapa 1: În cazul în care producătorul (indiferent dacă este stabilit sau nu în UE) a mandatat în scris un reprezentant autorizat să îndeplinească sarcinile specifice prevăzute la articolul 4, reprezentantul respectiv este operatorul economic menționat la articolul 4. În alte cazuri, depinde de lanțul de aprovizionare.

Etapa 2: Produsele provenite de la producători stabiliți în UE, indiferent dacă sunt vândute online sau în magazine fizice, sunt în general introduse pe piață de către producătorul din UE (15). Pentru astfel de produse, producătorul din UE este operatorul economic menționat la articolul 4 (cu excepția cazului în care acesta a desemnat un reprezentant autorizat pentru sarcinile prevăzute la articolul 4).

Etapa 3: Produsele provenite de la producători stabiliți în afara UE care sunt vândute în magazine fizice din UE sunt în principiu introduse pe piața UE de către un importator (16). Pentru astfel de produse, importatorul este operatorul economic menționat la articolul 4 (cu excepția cazului în care producătorul a desemnat un reprezentant autorizat pentru sarcinile prevăzute la articolul 4). Secțiunea 4.2 explică ce se întâmplă în cazul în care există mai mulți importatori pentru același tip de produs.

Etapa 4: În cazul produselor provenite de la producători stabiliți în afara UE, oferite spre vânzare online (sau prin alte mijloace de vânzare la distanță), poate, de asemenea, să existe un importator care, de exemplu, oferă el însuși produsul spre vânzare online sau îl vinde unui distribuitor care face acest lucru.

Etapa 5: În cazul în care nu există niciun importator, dar un furnizor de servicii de logistică stabilit în UE gestionează produsul, furnizor de servicii de logistică este operatorul economic menționat la articolul 4 (cu excepția cazului în care producătorul a desemnat un reprezentant autorizat pentru sarcinile prevăzute la articolul 4). Spre deosebire de importatori și de reprezentanții autorizați, furnizorii de servicii de logistică nu au în mod automat o legătură formală cu producătorul care să le permită să îndeplinească sarcinile operatorului economic menționat la articolul 4. Prin urmare, aceștia vor trebui să încheie acorduri cu operatorii economici cărora le furnizează servicii de logistică („clienți”) pentru a se asigura că primesc mai întâi de la client sau direct de la producător mijloacele necesare pentru a-și îndeplini obligațiile în calitate de operator economic menționat la articolul 4 (a se vedea secțiunea 4.4).

Etapa 6: În cazul produsului care este expediat din afara UE direct către un utilizator final din UE, dacă a fost mandatat în scris un reprezentant autorizat pentru sarcinile specifice prevăzute la articolul 4, acesta este operatorul economic menționat la articolul 4. Dacă producătorul nu a desemnat un reprezentant autorizat, produsul nu poate fi oferit spre vânzare utilizatorilor finali din UE. Operatorul economic care intenționează să ofere produsul spre vânzare (17) utilizatorilor finali din UE va trebui să se asigure că producătorul desemnează un reprezentant autorizat pentru produsul respectiv (a se vedea caseta 2).

Caseta 2

Perspectiva unui operator economic stabilit în afara UE care intenționează să ofere produse spre vânzare online consumatorilor sau altor utilizatori finali din UE: Cum pot desemna un operator economic menționat la articolul 4? (de exemplu)

— În primul rând, verificați dacă produsele sunt destinate pieței UE și dacă respectă legislația UE. Dacă aveți îndoieli, contactați producătorul. — În cazul în care totul este în regulă, întrebați producătorul dacă a desemnat deja un reprezentant autorizat pentru aceste produse. — Dacă l-a desemnat, asigurați-vă că numele și datele de contact ale reprezentantului autorizat sunt indicate conform cerințelor (a se vedea secțiunea 2.3). — În caz contrar, analizați (în cooperare cu producătorul) următoarele soluții: — dacă intenționați să oferiți produsele spre vânzare pe o piață online (a se vedea secțiunea 2.4), piața respectivă oferă un reprezentant autorizat sau servicii de logistică? — dacă vindeți deja produse pentru care este necesar un reprezentant autorizat în UE sau o entitate similară (de exemplu, produse cosmetice, dispozitive medicale și echipamente maritime), entitatea respectivă ar fi interesată să fie reprezentant autorizat pentru produsele dumneavoastră care intră sub incidența articolului 4? — există asociații profesionale relevante care au (ar putea avea) acces la informații privind reprezentanții autorizați existenți (deoarece mai mulți producători de produse care intră sub incidența articolului 4 pot avea deja un reprezentant autorizat în UE)? — Atunci când găsiți un potențial reprezentant autorizat, asigurați-vă că producătorul îl autorizează să îndeplinească sarcinile prevăzute (a se vedea secțiunile 3 și 4.3). Apoi, asigurați-vă că numele și datele de contact ale reprezentantului sunt indicate conform cerințelor (a se vedea secțiunea 2.3). — În cazul în care un furnizor de servicii de logistică urmează să acționeze în calitate de operator economic menționat la articolul 4, încheiați acorduri practice, în special asigurându-vă că acesta primește declarația de conformitate/performanță pentru produsele în cauză. Apoi, asigurați-vă că numele și datele sale de contact sunt indicate conform cerințelor (a se vedea secțiunea 2.3).

2.3.   Informații privind operatorul economic menționat la articolul 4

Numele (sau denumirea comercială înregistrată/marca comercială) și datele de contact (inclusiv adresa poștală) ale operatorului economic menționat la articolul 4 trebuie indicate pe cel puțin unul dintre următoarele elemente [articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020]:

—

produs;

—	ambalajul acestuia, și anume ambalajul de vânzare;

—	colet, și anume ambalajul de facilitare a gestionării și transportului;

—	un document însoțitor, de exemplu, declarația de conformitate/performanță (18).

NB: Dacă operatorul economic menționat la articolul 4 este un producător sau un importator din UE, aceste informații sunt, în mod normal, deja solicitate în temeiul legislației sectoriale (a se vedea secțiunea 4). Cerințele respective pot fi mai restrictive în ceea ce privește locul în care trebuie indicate informațiile, iar acestea trebuie respectate.

O adresă de site poate fi indicată în plus față de adresa poștală, dar nu în locul acesteia (care în mod normal conține strada/cutia poștală, numărul clădirii, codul poștal și orașul). De asemenea, este util să se includă o adresă de e-mail și/sau un număr de telefon pentru a facilita comunicarea rapidă cu autoritățile relevante.

Este posibil ca numele și datele de contact ale mai multor operatori economici să fie indicate pe produs sau împreună cu acesta. Deși este posibil să nu existe nicio cerință explicită ca acestea să fie precedate de expresii precum „manufactured by”, „imported by”, „represented by” sau „fulfilled by” („fabricat de”, „importat de”, „reprezentat de” sau „servicii de logistică furnizate de”), informațiile nu trebuie să inducă în eroare autoritățile de supraveghere a pieței. Dacă rolurile operatorilor nu sunt specificate, autoritățile vor trebui să le stabilească chiar ele. Fiecare operator economic trebuie să fie în măsură să își dovedească rolul. Nu există nicio obligație de a traduce termenii din limba engleză „manufactured by”, „imported by”, „represented by” sau „fulfilled by”; se consideră că acești termeni în limba engleză sunt ușor de înțeles în întreaga UE.

Numele și datele de contact ale operatorului economic menționat la articolul 4 trebuie să fie prezente atunci când produsul este declarat la vamă pentru liberă circulație [articolul 26 alineatul (1) litera (d) din Regulamentul (UE) 2019/1020]. Prin urmare, dacă produsul este destinat punerii în liberă circulație în UE și nu este prevăzută nicio prelucrare suplimentară a produsului după expedierea acestuia (19), operatorii economici din afara UE care oferă produse spre vânzare trebuie să se asigure că informațiile sunt indicate astfel cum se descrie mai sus, adăugându-le (sau comandând adăugarea lor) înainte de expediere, dacă este necesar.

2.4.   Produse vândute prin intermediul piețelor online

O piață online este un tip de serviciu de comerț electronic în cadrul căruia produsele sunt oferite spre vânzare de către mai mulți operatori economici (20). Aceasta le permite operatorilor economici, pe de o parte, și utilizatorilor finali, pe de altă parte, să încheie tranzacții de vânzare de produse.

Articolul 4 se aplică produselor vândute prin intermediul piețelor online.

Acesta nu impune nicio obligație specifică piețelor online în cazul în care acestea se limitează numai la furnizarea de servicii de intermediere către vânzători terți și intră sub incidența articolului 2 litera (b) din Directiva 2000/31 a Parlamentului European și a Consiliului (21). În situația în care o piață online intermediază oferta de vânzare către utilizatorii finali din UE a unui produs care intră sub incidența articolului 4 pentru care nu există un operator economic menționat la articolul 4 (22) și obține informații efective cu privire la conținut ilegal sau ia cunoștință efectiv de un astfel de conținut (de exemplu, prin intermediul unei notificări suficient de precise și corespunzător justificate din partea unei autorități de supraveghere a pieței), respectiva piață online se poate baza numai pe exonerarea de răspundere prevăzută la articolul 14 alineatul (1) din Directiva 2000/31/CE, dacă, din momentul în care ia cunoștință despre acesta, acționează prompt pentru a elimina conținutul ilegal în cauză sau pentru a bloca accesul la acesta.

În cazul în care o piață online este, de asemenea, producător, importator, reprezentant autorizat sau furnizor de servicii de logistică, aceasta ar putea fi operatorul economic menționat la articolul 4.

3.   SARCINILE OPERATORULUI ECONOMIC MENȚIONAT LA ARTICOLUL 4

Prezenta secțiune clasifică și oferă orientări cu privire la sarcinile operatorului economic menționat la articolul 4. Operatorul economic respectiv, în special dacă este producător sau importator din UE, poate avea deja obligații în temeiul legislației sectoriale (în funcție de modul în care este clasificat) care acoperă integral sau parțial sarcinile respective (a se vedea secțiunea 4).

În primul rând, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) litera (a), operatorul economic menționat la articolul 4 trebuie să îndeplinească o serie de sarcini atunci când își preia atribuțiile sau atunci când un nou produs este adăugat în portofoliul său:

—

verifică dacă declarația de conformitate/performanță a fost întocmită și o păstrează – toate actele legislative sectoriale menționate la articolul 4 prevăd astfel de declarații (23). Astfel cum se specifică în legislația menționată la articolul 4, declarația trebuie păstrată timp de 10 ani după introducerea pe piață a produsului (24). În cazul în care unui produs i se aplică mai multe acte legislative, se întocmește o singură declarație de conformitate pentru toate actele aplicabile împreună (25); și

—

verifică dacă documentația tehnică a fost întocmită (26) și se asigură că aceasta poate fi pusă la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței, la cerere – în cazul în care operatorul economic menționat la articolul 4 nu păstrează documentația chiar el, se presupune că acesta verifică dacă documentația există și obține asigurări din partea producătorului că, la cerere, va transmite documentația fie operatorului economic menționat la articolul 4, fie direct autorităților de supraveghere a pieței (a se vedea mai jos).

În al doilea rând, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) literele (c) și (d), în cazul în care operatorul economic menționat la articolul 4 are motive să creadă că un produs prezintă un risc (27), acesta trebuie:

—	să informeze autoritatea relevantă de supraveghere a pieței. Trebui să procedeze astfel în fiecare stat membru în care produsul a fost pus la dispoziție (28); de asemenea, este important să informeze autoritățile cu privire la măsurile corective care au fost sau vor fi luate; și

—	să se asigure că se iau imediat măsurile corective necesare pentru a remedia orice caz de neconformitate sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a atenua riscul (a se vedea mai jos).

În final, în conformitate cu articolul 4 alineatul (3) literele (a), (b) și (d), operatorul economic menționat la articolul 4 trebuie să ia anumite măsuri atunci când i se solicită acest lucru de către o autoritate de supraveghere a pieței:

—	să furnizeze autorității declarația de conformitate/performanță;

—	să furnizeze autorității documentația tehnică sau, în cazul în care operatorul economic menționat la articolul 4 nu păstrează această documentație, să se asigure că documentația tehnică este pusă la dispoziția autorității (în special de către producător);

—

să furnizeze alte informații și documente pentru a demonstra conformitatea produsului (acestea pot include, de exemplu, certificate și decizii emise de un organism notificat) într-o limbă care poate fi ușor de înțeles de către autoritate [a se negocia cu autoritatea — aceasta ar putea fi o altă limbă decât limba (limbile) națională (naționale)];

—	să coopereze cu autoritatea. Măsura necesară va depinde de cererea autorității, care trebuie să fie în conformitate cu principiul proporționalității [articolul 14 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020]; și

—

să se asigure că se iau imediat măsurile corective necesare pentru a remedia orice neconformitate cu legislația de armonizare a UE aplicabilă produsului în cauză sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a atenua riscurile prezentate de produs. Măsura ar putea implica aducerea produsului în conformitate, retragerea sau rechemarea acestuia, după caz (29). Operatorul economic menționat la articolul 4 nu este obligat să ia măsuri corective sau să atenueze riscul chiar el dacă respectivul operator economic nu este obligat să procedeze astfel în temeiul legislației sectoriale, dar trebuie să se asigure că se iau măsuri, de exemplu, solicitând producătorului să răspundă cererii și verificând dacă acesta a răspuns.

Operatorul economic menționat la articolul 4 trebuie să acționeze într-un interval de timp rezonabil sau într-un termen stabilit de autoritățile de supraveghere a pieței. Acesta trebuie să furnizeze fără întârziere declarația de conformitate/performanță și alte documente într-un termen rezonabil (30).

În cazul în care operatorul economic menționat la articolul 4 constată că nu își poate îndeplini una sau mai multe dintre sarcinile sale din cauza unei probleme în relațiile sale cu producătorul (31) (de exemplu, producătorul nu răspunde unei solicitări), o măsură subsecventă adecvată ar fi să se reamintească producătorului obligațiile care îi revin în temeiul legislației UE. Dacă problema persistă, consecința logică ar putea fi ca acesta să ia măsurile necesare pentru a înceta să mai fie operatorul economic menționat la articolul 4 pentru produsele în cauză, pe motiv că nu își poate îndeplini sarcinile prevăzute la articolul 4. Cu alte cuvinte, în cazul:

—	unui importator – ar putea să nu mai introducă produsele pe piață;

—	unui reprezentant autorizat – ar putea încerca să pună capăt relației sale cu producătorul;

—	unui furnizor de servicii de logistică – ar putea să nu mai gestioneze produsele, respectiv să nu le mai expedieze către utilizatorii finali.

Operatorul economic menționat la articolul 4 poate fi sancționat (32) dacă nu își îndeplinește sarcinile prevăzute la articolul 4. Eventualele sancțiuni trebuie să fie eficace, proporționale și disuasive [articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020]. Producătorul rămâne responsabil pentru conformitatea produsului cu legislația sectorială și (la fel ca alți actori din lanțul de aprovizionare) are în continuare obligațiile legale care îi revin în ceea ce privește produsele, garanțiile, răspunderea pentru pagubele generate de produsele cu defect etc. Articolul 4 nu impune obligații legale suplimentare față de consumatori sau alți utilizatori finali.

4.   IMPLICAȚII PRACTICE PENTRU OPERATORII ECONOMICI

Sarcinile operatorului economic menționat la articolul 4 (astfel cum sunt descrise la articolul 4) sunt aceleași indiferent de tipul de operator economic care le îndeplinește, dar diferă măsura în care acestea se suprapun celorlalte sarcini ale operatorului economic care îi revin în temeiul legislației sectoriale. Se aplică toate „obligațiile prevăzute la articolul 4”, indiferent de cerințele legislației sectoriale care îi revin operatorului economic în cauză. Există unele diferențe sectoriale, dar majoritatea actelor legislative respectă îndeaproape modelul dispozițiilor legale privind obligațiile operatorilor economici (33). Această secțiune evidențiază diferențele care afectează punerea în aplicare a articolului 4.

4.1.   Producători stabiliți în UE

Producător înseamnă orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care comandă proiectarea sau fabricarea unui produs și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie ]articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1020] (34). În cazul în care este stabilit în UE, acesta este, în principiu, operatorul economic menționat la articolul 4, cu excepția cazului în care a desemnat un reprezentant autorizat pentru sarcinile specifice prevăzute la articolul 4.

Producătorii stabiliți în UE au deja responsabilități în temeiul legislației sectoriale care, în general, se suprapun cu obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) și le depășesc. O excepție este că – spre deosebire de articolul 4 –, legislația UE privind zgomotul exterior, echipamentele tehnice și proiectarea ecologică nu le impune în mod explicit să informeze autoritățile de supraveghere a pieței în cazul în care au motive să creadă că un produs reglementat de o astfel de legislație prezintă un risc. Producătorii stabiliți în UE și care sunt operatorul economic menționat la articolul 4 vor trebui totuși să informeze autoritățile respective pentru produsele care fac obiectul acestor acte legislative.

Majoritatea actelor legislative sectoriale prevăd ca numele/marca comercială și adresa producătorului să fie indicate pe produs, cu toate acestea:

—	pentru anumite sectoare, aceste informații pot fi indicate în schimb, în unele cazuri, pe ambalaj sau într-un document de însoțire;

—	legislația în materie de proiectare ecologică nu conține nicio astfel de cerință;

—	legislația privind zgomotul exterior și echipamentele tehnice prevede, în schimb, ca numele și adresa să fie indicate în declarația de conformitate (35) (sau în declarația de încorporare, în cazul echipamentelor tehnice parțial finalizate (36)) și ca declarația să însoțească produsul (37).

Prin urmare, în cazul excepțional al unui produs reglementat de legislația în materie de proiectare ecologică, dar nu și de alte acte legislative sectoriale care intră sub incidența articolului 4, articolul 4 impune producătorilor stabiliți în UE și care acționează în calitate de operator economic, în sensul articolului 4, să ia măsuri suplimentare de indicare a numelui și a datelor lor de contact.

4.2.   Importatori

Importator înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în UE și care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii [articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1020]. În cazul în care există un importator în UE, acesta este, în principiu, operatorul economic menționat la articolul 4, cu excepția cazului în care producătorul a desemnat un reprezentant autorizat pentru îndeplinirea sarcinilor specifice prevăzute la articolul 4.

În general, actele legislative sectoriale impun importatorului obligații care se suprapun cu obligațiile prevăzute la articolul 4 alineatul (3) și le depășesc (38). Și în acest caz, există o excepție, și anume că, spre deosebire de articolul 4, legislația UE privind zgomotul exterior, echipamentele tehnice și proiectarea ecologică nu le impune în mod explicit importatorilor să informeze autoritățile de supraveghere a pieței în cazul în care au motive să creadă că un produs reglementat de o astfel de legislație prezintă un risc. Importatorii de produse care intră sub incidența legislației respective și care acționează în calitate de operator economic în sensul articolului 4, vor trebui totuși să informeze autoritățile respective pentru produsele care fac obiectul acestor acte legislative.

Dispozițiile sectoriale specifice privind indicarea numelui și a datelor de contact ale importatorului pe produs sau împreună cu acesta sunt în mare măsură aceleași ca în cazul producătorului (a se vedea mai sus). Prin urmare, numai în cazuri excepționale articolul 4 impune importatorului care este operatorul economic menționat la articolul 4 să ia măsurile suplimentare de indicare a numelui și a datelor sale de contact.

În cazul în care mai mulți importatori manipulează același tip de produs, fiecare acționează în calitate de operator economic în sensul articolului 4 pentru unitățile pe care le-a introdus pe piața UE și va trebui să se asigure că numele său apare pe unitățile respective sau împreună cu acestea, după caz. Acest lucru este deja valabil în temeiul legislației sectoriale în cazul în care există mai mulți importatori pentru același tip de produs. Prin urmare, un produs individual ar trebui, în principiu, să poarte numai numele importatorului relevant.

4.3.   Reprezentanți autorizați

Reprezentant autorizat înseamnă orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Uniunii, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante sau al cerințelor din Regulamentul (UE) 2019/1020 (articolul 3). În cazul în care un producător dorește ca un reprezentant autorizat să acționeze în calitate de operator economic menționat la articolul 4, acesta trebuie să se asigure că mandatul include toate sarcinile enumerate la articolul 4 alineatul (3). Reprezentantul autorizat trebuie să dispună de mijloacele adecvate pentru a-și putea îndeplini sarcinile [articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020].

Legislația sectorială permite adesea numirea unui reprezentant autorizat (39). În cazul în care se recurge la această opțiune, în general, aceasta impune ca reprezentantul să fie autorizat să îndeplinească cel puțin următoarele:

—	să păstreze declarația de conformitate/performanță și documentația tehnică la dispoziția autorităților naționale de supraveghere a pieței pentru o anumită perioadă (în general, 10 ani în cazul actelor legislative sectoriale prevăzute la articolul 4);

—	în urma unei cereri motivate, să furnizeze unei autorități naționale competente toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea unui produs și

—	să coopereze cu autoritățile naționale competente, la cererea acestora, cu privire la orice măsură întreprinsă pentru eliminarea riscurilor prezentate de produsele (40) acoperite de mandatul său.

Excepții în acest sens pot fi găsite în legislația privind zgomotul exterior, echipamentele tehnice și proiectarea ecologică, în temeiul căreia reprezentantul autorizat are sarcini diferite, mai apropiate de cele ale producătorului.

În cazul în care un producător a desemnat un reprezentant autorizat în temeiul legislației sectoriale și dorește ca acesta să acționeze în calitate de operator economic menționat la articolul 4, în consecință, va trebui să își revizuiască mandatul pentru a se asigura că include toate sarcinile enumerate la articolul 4 alineatul (3). În special, poate fi necesar să adauge sarcini care trebuie îndeplinite în cazul în care reprezentantul are motive să creadă că un produs prezintă un risc.

În mod similar, în cazul în care un producător intenționează să desemneze un reprezentant autorizat pentru a facilita respectarea articolului 4 și în cazul în care dorește să numească un reprezentant autorizat în cadrul legislației sectoriale, acesta va trebui să verifice legislația sectorială aplicabilă pentru eventuale sarcini suplimentare față de cele prevăzute la articolul 4.

De asemenea, pe lângă sarcinile enumerate la articolul 4 alineatul (3), reprezentantul autorizat trebuie, la cerere, să furnizeze unei autorități de supraveghere a pieței o copie a mandatului său într-o limbă a UE stabilită de autoritate [articolul 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020].

Legislația privind zgomotul exterior, echipamentele tehnice și produsele pentru construcții prevede ca numele și datele de contact ale reprezentantului autorizat să fie indicate în declarația de conformitate/performanță (41) care trebuie să însoțească produsele respective (42). În multe alte sectoare, legislația impune producătorului să indice o adresă de contact pe produs sau împreună cu acesta; adresa respectivă poate fi cea a reprezentantului autorizat. În cazul în care numele și datele de contact ale unui reprezentant autorizat, care este operatorul economic menționat la articolul 4, nu sunt încă indicate pe produs sau împreună cu acesta, operatorul economic care introduce produsul pe piața Uniunii trebuie să se asigure că acestea sunt adăugate conform cerințelor (pentru un proces mai fluent, acesta ar putea solicita producătorului să le adauge în mod sistematic).

4.4.   Furnizori de servicii de logistică stabiliți în UE

Un furnizor de servicii de logistică este o persoană fizică sau juridică care oferă cel puțin două dintre următoarele servicii în cadrul unei activități comerciale, fără a avea proprietatea asupra produselor respective:

—	depozitare;

—

ambalare;

—	adresare; și

—	expediere.

Serviciile eligibile nu includ servicii poștale (43), servicii de livrare de colete (44) sau alte servicii poștale sau de transport de mărfuri [articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1020].

Furnizorii de servicii de logistică depozitează în mod normal produsele în UE, astfel încât acestea să poată fi livrate rapid consumatorilor din UE sau altor utilizatori finali, imediat ce sunt comandate online. Astfel, aceștia furnizează servicii altor operatori economici. La primirea unei comenzi, aceștia ambalează produsul (cu excepția cazului în care produsul este deja ambalat în mod corespunzător pentru transport), aplică adresa de livrare și îl expediază, fie prin predarea acestuia la un serviciu poștal, de livrare de colete sau de transport, fie prin livrarea directă a produsului.

Există o gamă largă de scenarii operaționale pentru serviciile de logistică, dar, astfel cum se descrie aici, acestea le depășesc pe cele ale furnizorilor de servicii poștale/de livrare de colete (și anume, vămuire și sortare, transport și livrare de colete). În cazul în care o persoană fizică sau juridică oferă atât servicii de logistică, cât și servicii poștale/de livrare de colete sau de transport de mărfuri, articolul 4 ar putea fi relevant numai în ceea ce privește produsele gestionate de serviciile sale de logistică.

Furnizorii de servicii de logistică stabiliți în UE sunt operatorul economic menționat la articolul 4 pentru produsele pe care le gestionează în cazurile în care nu există niciun producător, importator sau reprezentant autorizat în UE pentru produsele respective. Prin urmare, înainte de a accepta să furnizeze serviciul de logistică pentru un produs care intră sub incidența articolului 4, furnizorii trebuie să verifice împreună cu clientul lor dacă există deja unul dintre celelalte tipuri de operatori economici în UE pentru produsul respectiv. Dacă nu există, furnizorii vor fi agentul economic menționat la articolul 4.

Legislația sectorială nu face referire la furnizorii de servicii de logistică. Prin urmare, atunci când acționează în calitate de operator economic menționat la articolul 4, furnizorii vor fi nevoiți să încheie acorduri cu clienții lor pentru a se asigura că, înainte de a accepta să furnizeze serviciul, furnizorii primesc de la client sau direct de la producător mijloacele de îndeplinire a obligațiilor, în special:

—	declarația de conformitate/performanță pentru produsele în cauză; și

—	garanții de cooperare pentru a-i ajuta să își îndeplinească alte sarcini, cum ar fi: — furnizarea documentației tehnice; și — luarea de măsuri corective la cererea autorităților.

Clientul trebuie să se asigure că numele și datele de contact ale furnizorului de servicii sunt indicate pe produs sau împreună cu acesta, cu excepția cazului în care producătorul le-a indicat deja astfel. Clientul le poate indica el însuși sau poate comanda altcuiva să le indice înainte ca produsul să fie declarat la vamă pentru punerea în liberă circulație (a se vedea secțiunea 2.3).

Ca și în cazul importatorilor, pot exista mai mulți furnizori de servicii de logistică pentru un anumit tip de produs. Fiecare furnizor este operatorul economic menționat la articolul 4 și va trebui să aibă numele și datele sale de contact pe unitățile pe care le gestionează sau împreună cu acestea.

Producătorul poate desemna un furnizor de servicii de logistică drept reprezentantul său autorizat. În astfel de cazuri, sunt relevante în schimb părțile din prezentele orientări referitoare la reprezentanții autorizați.

Caseta 3

Sunt furnizor de servicii de logistică în UE, cum procedez? (de exemplu)

O listă de verificare practică ar include următoarele: — informați clienții existenți și potențiali cu privire la faptul că orice produs care intră sub incidența articolului 4 pe care îl vând trebuie să fie corelat cu un operator economic menționat la articolul 4. Atrageți-le atenția asupra articolului 4 și acestor orientări; — indicați clienților faptul că dumneavoastră veți fi operatorul economic menționat la articolul 4 dacă nu există niciun producător, importator sau reprezentant autorizat stabilit în UE (sau, dacă nu doriți, indicați în mod clar acest lucru și indicați faptul că aceștia nu pot utiliza serviciile dumneavoastră de logistică pentru produsele respective, decât dacă există un producător, importator sau reprezentant autorizat stabilit în UE); — în cazul în care clienții doresc să acționați în calitate de operator economic menționat la articolul 4, verificați dacă nu îndepliniți deja acest rol pentru același tip de produs pentru un alt client, dacă da, aveți deja tot ce vă trebuie; dacă nu, decideți în ce măsură veți organiza ceea ce aveți nevoie și în ce măsură doriți ca să se ocupe clientul de acest lucru pentru dumneavoastră; — spuneți-le clienților care doresc să acționați în calitate de operator economic menționat la articolul 4 ce trebuie să facă ei înainte de a putea începe să utilizeze serviciile dumneavoastră de logistică, de exemplu, că trebuie să furnizeze datele de contact ale producătorului, declarațiile de conformitate/performanță etc.; — informați clienții după ce ați luat toate măsurile necesare care să vă permită să acționați în calitate de operator economic menționat la articolul 4, astfel încât aceștia să poată începe să ofere produsele spre vânzare.

5.   SUPRAVEGHEREA PIEȚEI ȘI CONTROLUL PRODUSELOR CARE INTRA PE PIAȚA UNIUNII

5.1.   Supravegherea pieței

Autoritățile de supraveghere a pieței trebuie să efectueze verificări corespunzătoare ale caracteristicilor produselor la o scară adecvată [articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020]. Pentru a decide ce verificări trebuie să efectueze, pentru ce tipuri de produse și la ce scară, autoritățile trebuie să urmeze o abordare bazată pe riscuri [articolul 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2019/1020] concepută pentru a obține cel mai mare impact asupra pieței.

După ce decid ce produse să verifice, este posibil să aibă nevoie să solicite documentația de conformitate. Operatorul economic menționat la articolul 4 le ajută să obțină aceste informații, facilitându-le contactul și cooperarea cu producătorul. Autoritățile de supraveghere a pieței pot contacta direct operatorul economic menționat la articolul 4, chiar dacă acesta se află într-un alt stat membru (45). Acestea trebuie să specifice clar tipul documentelor de care au nevoie și produsele pentru care au nevoie de ele.

În cazul vânzărilor online sau al altor vânzări la distanță pentru care autoritățile de supraveghere a pieței doresc să verifice documentația de conformitate fără a verifica produsul sau înainte de a-l verifica, este posibil ca acestea să nu cunoască numele și datele de contact ale operatorului economic menționat la articolul 4. În astfel de cazuri, autoritățile pot contacta operatorul economic [astfel cum este definit la articolul 3 din Regulamentul (UE) 2019/1020] care oferă produsul spre vânzare pentru a-i solicita aceste informații (46).

Operatorul economic menționat la articolul 4 va servi drept punct de contact pentru rezolvarea întrebărilor sau a problemelor altele decât cele care țin de documentație [articolul 4 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul (UE) 2019/1020]. În astfel de cazuri, autoritățile trebuie să clarifice care sunt așteptările lor.

Autoritățile de supraveghere a pieței pot contacta operatorul economic menționat la articolul 4 cu privire la o chestiune care este relevantă pentru producătorul al cărui produs(e) este (sunt) vizat(e), dar care nu intră în mod specific sub incidența articolului 4, și anume o chestiune care privește legislația sau produse care nu intră sub incidența articolului 4. Deși articolul 4 nu prevede în mod specific astfel de cereri, operatorul economic menționat la articolul 4 este încurajat să faciliteze contactele dintre autorități și producători în acest scop.

5.2.   Controalele produselor care intră pe piața UE

Autoritățile de frontieră au datoria de a controla produsele care intră în UE. Acestea efectuează acest control pe baza analizei riscurilor. Atunci când efectuează controale fizice asupra produselor prevăzute la articolul 4, se recomandă ca aceste autorități să verifice dacă numele și datele de contact ale operatorului economic menționat la articolul 4 sunt indicate pe produs sau pe ambalajul acestuia, colet sau un document de însoțire [articolul 4 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2019/1020]. În caz contrar sau dacă din orice alt motiv, atunci când este justificat să creadă că produsul nu este conform cu articolul 4 (47), aceste autorități ar trebui să suspende punerea în liberă circulație, să notifice autoritățile de supraveghere a pieței [articolul 26 din Regulamentul (UE) 2019/1020] și să aștepte reacția acestora din urmă.

5.3.   Neconformitatea cu articolul 4

Având în vedere că scopul articolului 4 este în principal de a facilita verificarea documentelor de conformitate, absența numelui și a datelor de contact ale operatorului economic menționat la articolul 4 este problematică, deoarece împiedică supravegherea pieței. De asemenea, aceasta indică faptul că produsul poate să nu fie destinat pieței UE și/sau poate să nu fie conform cu normele UE.

Prin urmare, în cazul în care autoritățile de supraveghere a pieței constată, în cursul investigațiilor lor, că lipsesc numele și datele de contact ale operatorului economic menționat la articolul 4, acestea trebuie să solicite operatorului economic (48) relevant să ia măsuri corective. De asemenea, acestea au competența de a impune sancțiuni [articolul 14 alineatul (4) litera (i) din Regulamentul (UE) 2019/1020].

Același lucru este valabil și în cazul în care numele și datele de contact ale operatorului economic menționat la articolul 4 sunt indicate pe un produs sau împreună cu acesta, dar autoritățile constată, în cursul investigațiilor lor, că acestea sunt false, de exemplu adresa nu există sau nu există niciun astfel de operator la adresă.

Cerința de a indica numele și datele de contact ale operatorului economic menționat la articolul 4 nu va constitui obiectul principal al unei investigații. Cu toate acestea, autoritățile de supraveghere a pieței pot lua măsuri specifice în acest domeniu în contextul sensibilizării pe acest subiect, eventual prin acțiuni comune la nivelul UE.

Conform secțiunii 3, operatorul economic menționat la articolul 4 poate fi sancționat dacă nu își îndeplinește obligațiile și, în special, dacă nu cooperează [articolul 41 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020]. Orice sancțiune trebuie să fie efectivă, proporțională și cu efect de descurajare [articolul 41 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2019/1020].

6.   TEXTUL DISPOZIȚIEI

Articolul 4 Sarcinile operatorilor economici cu privire la produsele care fac obiectul anumitor acte din legislația de armonizare a Uniunii (1)   Fără a aduce atingere obligațiilor prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii, un produs care face obiectul legislației menționate la alineatul (5) poate fi introdus pe piață numai în cazul în care există un operator economic stabilit în Uniune care este responsabil pentru sarcinile stabilite la alineatul (3) cu privire la produsul respectiv. (2)   În sensul prezentului articol, operatorul economic menționat la alineatul (1) înseamnă oricare dintre următoarele: (a) un producător stabilit în Uniune; (b) un importator, atunci când producătorul nu este stabilit în Uniune; (c) un reprezentant autorizat care dispune de un mandat scris din partea producătorului care desemnează respectivul reprezentant autorizat prin care i se cere să îndeplinească sarcinile stabilite la alineatul (3) în numele producătorului; (d) un furnizor de servicii de logistică stabilit în Uniune în ceea ce privește produsele gestionate de acesta în cazul în care niciun alt operator economic, astfel cum este menționat la literele (a), (b) și (c), nu este stabilit în Uniune. (3)   Fără a aduce atingere obligațiilor operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, un operator economic menționat la alineatul (1) îndeplinește următoarele sarcini: (a) în cazul în care legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă produsului prevede o declarație UE de conformitate sau o declarație de performanță și documentație tehnică, verifică dacă declarația UE de conformitate sau declarația de performanță și documentația tehnică au fost întocmite, păstrează declarația de conformitate sau declarația de performanță la dispoziția autorităților de supraveghere a pieței pentru perioada de timp prevăzută de legislația respectivă și se asigură că documentația tehnică poate fi pusă la dispoziția autorităților respective, la cererea acestora; (b) prezintă autorității de supraveghere a pieței, în urma unei cereri motivate din partea acesteia, toate informațiile și documentele necesare pentru a demonstra conformitatea produsului, într-o limbă care poate fi ușor de înțeles de către autoritatea în cauză; (c) atunci când consideră că un produs în cauză prezintă un risc, informează autoritățile de supraveghere a pieței de acest fapt; (d) cooperează cu autoritățile de supraveghere a pieței, inclusiv în urma unei cereri motivate care să garanteze că se iau măsuri corective imediate, necesare, pentru a remedia orice caz de neconformitate cu cerințele prevăzute în legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă produsului în cauză sau, dacă acest lucru nu este posibil, pentru a reduce riscurile prezentate de produsul în cauză atunci când autoritățile de supraveghere a pieței le solicită acest lucru, ori din proprie inițiativă, atunci când operatorul economic menționat la alineatul (1) consideră sau are motive să creadă că produsul în cauză prezintă un risc. (4)   Fără a aduce atingere obligațiilor care revin operatorilor economici în temeiul legislației de armonizare a Uniunii aplicabile, denumirea, denumirea comercială înregistrată sau marca înregistrată și datele de contact, inclusiv adresa poștală, ale operatorului economic menționat la alineatul (1) sunt indicate pe produs sau pe ambalajul acestuia, colet sau un document de însoțire. (5)   Prezentul articol se aplică numai produselor care fac obiectul Regulamentelor (UE) nr. 305/2011, (UE) 2016/425 și (UE) 2016/426 ale Parlamentului European și ale Consiliului și Directivelor 2000/14/CE, 2006/42/CE, 2009/48/CE, 2009/125/CE, 2011/65/UE, 2013/29/UE, 2013/53/UE, 2014/29/UE, 2014/30/UE, 2014/31/UE, 2014/32/UE, 2014/34/UE, 2014/35/UE, 2014/53/UE și 2014/68/UE ale Parlamentului European și ale Consiliului.

---

(1)  Regulamentul (UE) 2019/1020 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 iunie 2019 privind supravegherea pieței și conformitatea produselor și de modificare a Directivei 2004/42/CE și a Regulamentelor (CE) nr. 765/2008 și (UE) nr. 305/2011 (JO L 169, 25.6.2019, p. 1).

(2)  Și anume, toate autoritățile desemnate de un stat membru în temeiul articolului 25 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(3)  De exemplu, Directiva 2014/90/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 privind echipamentele maritime și de abrogare a Directivei 96/98/CE a Consiliului (JO L 257, 28.8.2014, p. 146), care prevede la articolul 13 obligația producătorilor care nu sunt situați pe teritoriul Uniunii de a numi un reprezentant autorizat, precum și Regulamentul (CE) nr. 1223/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind produsele cosmetice (JO L 342, 22.12.2009, p. 59), care prevede la articolul 4 desemnarea unei persoane responsabile în UE. Acestea nu intră sub incidența articolului 4 sau a prezentelor orientări.

(4)  Comunicarea Comisiei – „Ghidul albastru” din 2016 referitor la punerea în aplicare a normelor UE privind produsele (JO C 272, 26.7.2016, p. 1) sau documentul care îi va succeda.

(5)  Propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului privind Piața unică a serviciilor digitale (Actul legislativ privind serviciile digitale) și de modificare a Directivei 2000/31/CE [COM(2020) 825 din 15 decembrie 2020].

(6)  Astfel cum se prevede la articolul 5 alineatul (3) din Regulamentul delegat (UE) 2019/945 al Comisiei din 12 martie 2019 privind sistemele de aeronave fără pilot la bord și operatorii de sisteme de aeronave fără pilot la bord din țări terțe (JO L 152, 11.6.2019, p. 1).

(7)  Informații cu privire la directivele sau regulamentele care s-ar putea aplica unui anumit produs sunt disponibile prin YourEurope; https://europa.eu/youreurope/business/product/product-rules-specifications/index_ro.htm

(8)  Zona geografică acoperită poate fi extinsă, de exemplu, odată ce Regulamentul (UE) 2019/1020 este inclus în anexele la Acordul privind Spațiul Economic European, zona geografică acoperită va include Islanda, Liechtenstein și Norvegia.

(9)  A se vedea definițiile de la articolul 3 punctele 1 și 2 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(10)  Considerentul 15 din Regulamentul (UE) 2019/1020. A se vedea „Ghidul albastru” pentru mai multe detalii privind introducerea pe piață (de exemplu, în ceea ce privește calendarul, inclusiv pentru produsele pentru care procesul de fabricare nu s-a finalizat încă la momentul ofertei și pentru produsele destinate târgurilor comerciale).

(11)  Conform definiției de la articolul 3 punctul 8 din Regulamentul (UE) 2019/1020, „orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care comandă proiectarea sau fabricarea unui produs și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie”.

(12)  Conform definiției de la articolul 3 punctul 9 din regulament, „orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii”.

(13)  Conform definiției de la articolul 3 punctul 12 din regulament, „orice persoană fizică sau juridică stabilită în interiorul Uniunii, care a primit un mandat scris din partea unui producător pentru a acționa în numele acestuia pentru sarcini specifice în ceea ce privește obligațiile acestuia din urmă în temeiul legislației de armonizare a Uniunii relevante sau al cerințelor din prezentul regulament”.

(14)  Conform definiției de la articolul 3 punctul 11 din regulament, „orice persoană fizică sau juridică care oferă, în cursul activității comerciale, cel puțin două dintre următoarele servicii: depozitare, ambalare, adresare și expediere fără a avea proprietatea asupra produselor respective, cu excepția serviciilor poștale definite la articolul 2 punctul 1 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a serviciilor de livrare de colete definite la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului și a oricăror alte servicii poștale sau de transport de mărfuri”.

(15)  Producătorul este definit la articolul 3 din regulament ca fiind „orice persoană fizică sau juridică care fabrică un produs sau care comandă proiectarea sau fabricarea unui produs și care comercializează produsul respectiv sub numele sau marca comercială proprie”. Importatorul este definit ca fiind „orice persoană fizică sau juridică stabilită în Uniune și care introduce un produs dintr-o țară terță pe piața Uniunii”. Înseamnă că, în cazul în care produsul este fabricat în afara UE, dar o societate stabilită în UE îl comercializează sub numele sau marca sa comercială, se consideră că societatea respectivă este producătorul. Iar în cazul în care producătorul respectiv introduce produsul pe piața UE, chiar dacă importul efectiv este efectuat de o altă societate, nu există niciun „importator” în sensul regulamentului.

(16)  Cu excepția cazului în care procesul de fabricare are loc în UE, iar producătorul nu este stabilit în UE. În acest caz, nu există niciun producător în UE și niciun importator, prin urmare, rămâne ca opțiune numai reprezentantul autorizat sau furnizorul de servicii de logistică menționat la articolul 4.

(17)  A nu se confunda cu o entitate care doar găzduiește oferta de vânzare online; pentru astfel de situații, a se vedea secțiunea 2.4.

(18)  Nu este suficientă o mențiune în declarația vamală (electronică), deoarece aceasta nu însoțește fizic produsul.

(19)  Considerentul 53 din regulament reamintește că articolele 220, 254, 256, 257 și 258 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1) prevăd că produsele care intră pe piața Uniunii care necesită o prelucrare suplimentară pentru a fi în conformitate cu legislația de armonizare a UE aplicabilă sunt plasate sub regimul vamal corespunzător care să permită prelucrarea respectivă de către importator.

(20)  Articolul 4 alineatul (1) litera (f) din Regulamentul (UE) nr. 524/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 mai 2013 privind soluționarea online a litigiilor în materie de consum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 și a Directivei 2009/22/CE (Regulamentul privind SOL în materie de consum) (JO L 165, 18.6.2013, p. 1) definește „piața online” după cum urmează: „un furnizor de servicii astfel cum este definit la articolul 2 litera (b) din Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (Directiva privind comerțul electronic), care permite consumatorilor și comercianților să încheie contracte de vânzare și de prestare de servicii online pe site-ul internet al pieței online”.

(21)  Directiva 2000/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2000 privind anumite aspecte juridice ale serviciilor societății informaționale, în special ale comerțului electronic, pe piața internă (JO L 178, 17.7.2000, p. 1).

(22)  Aceasta se încadrează la „activitatea sau informația ilicită” menționată la articolul 14 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2000/31/CE, deoarece respectă articolul 4 din regulament.

(23)  Declarația de performanță pentru produsele pentru construcții; declarația de conformitate pentru altele.

(24)  Legislația privind zgomotul exterior, echipamentele tehnice și proiectarea ecologică specifică 10 ani de la ultima dată de fabricație.

(25)  Articolul 5 din Decizia nr. 768/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 9 iulie 2008 privind un cadru comun pentru comercializarea produselor și de abrogare a Deciziei 93/465/CEE a Consiliului (JO L 218, 13.8.2008, p. 82).

(26)  Toate actele legislative menționate la articolul 4 prevăd obligația producătorului de a întocmi documentația tehnică.

(27)  Conform articolului 3 punctul 19 din Regulamentul (UE) 2019/1020, „produs care prezintă un risc” înseamnă „un produs care are potențialul de a afecta în mod negativ sănătatea și siguranța persoanelor în general, sănătatea și siguranța la locul de muncă, protecția consumatorilor, mediul, siguranța publică și alte interese publice, protejate prin legislația de armonizare a Uniunii aplicabilă, într-o măsură care depășește ceea ce este considerat rezonabil și acceptabil în raport cu scopul preconizat sau în condiții normale sau rezonabil previzibile de utilizare a produsului în cauză, care includ durata de utilizare și, după caz, cerințele privind punerea în funcțiune, instalarea și întreținerea”.

(28)  Pentru date de contact, a se vedea: https://ec.europa.eu/growth/single-market/goods/building-blocks/market-surveillance/organisation_ro

(29)  Aceste opțiuni sunt menționate în mod specific în majoritatea actelor legislative sectoriale pentru producător și importator; alte eventuale măsuri corective sunt enumerate la articolul 16 din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(30)  Unele acte legislative sectoriale (de exemplu, privind siguranța jucăriilor și proiectarea ecologică) conțin dispoziții mai detaliate privind promptitudinea cu care anumiți operatori economici trebuie să furnizeze anumite documente autorităților de supraveghere a pieței. Acestea se aplică în continuare.

(31)  Sau dacă un furnizor de servicii de logistică este afectat de o problemă cu clientul său sau între clientul său și producător.

(32)  Articolul 41 alineatul (1) din regulament prevede obligația statelor membre de a adopta regimul sancțiunilor care se aplică în cazul nerespectării regulamentului și a altor dispoziții ale regulamentului.

(33)  Conform Deciziei nr. 768/2008/CE; „Ghidul albastru” oferă orientări suplimentare privind obligațiile operatorilor economici.

(34)  Unele acte legislative sectoriale conțin o definiție diferită a producătorului. În special, Directiva 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic (JO L 285, 31.10.2009, p. 10) omite precizarea „sau care comandă proiectarea sau fabricarea unui produs”.

(35)  Anexa II la Directiva 2000/14/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 mai 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la zgomotul emis de echipamentele utilizate în exterior (JO L 162, 3.7.2000, p. 1) și, respectiv, partea 1.A.1 din anexa II la Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice și de modificare a Directivei 95/16/CE (JO L 157, 9.6.2006, p. 24).

(36)  Partea 1.B.1 din anexa II la Directiva 2006/42/CE.

(37)  Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/14/CE și, respectiv, articolul 5 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/42/CE.

(38)  Legislația UE privind zgomotul exterior [articolul 4 alineatul (2) din Directiva 2000/14/CE] și echipamentele tehnice [articolul 2 litera (i) din Directiva 2006/42/CE] nu utilizează termenul „importator”, ci se referă la orice altă persoană „care plasează [produsul] pe piață”.

(39)  Cu excepția articolelor pirotehnice. Cu toate acestea, în temeiul articolelor 4 și 5 din Regulamentul (UE) 2019/1020, poate fi desemnat un reprezentant autorizat pentru articole pirotehnice; în acest caz, sarcinile sale vor fi cele enumerate la articolul 4.

(40)  În cazul legislației privind restricțiile de utilizare a substanțelor periculoase („RoHS”), orice acțiune întreprinsă pentru a asigura conformitatea [articolul 8 litera (b) din Directiva 2011/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 8 iunie 2011 privind restricțiile de utilizare a anumitor substanțe periculoase în echipamentele electrice și electronice (JO L 174, 1.7.2011, p. 88)] și, în cazul legislației privind dronele, orice acțiune întreprinsă pentru eliminarea neconformității sau a riscurilor la adresa siguranței [articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul delegat (UE) 2019/945 al Comisiei din 12 martie 2019 privind sistemele de aeronave fără pilot la bord și operatorii de sisteme de aeronave fără pilot la bord din țări terțe (JO L 152, 11.6.2019, p. 1).

(41)  Anexa II la Directiva 2000/14/CE, partea 1.A.1 din anexa II la Directiva 2006/42/CE și, respectiv, anexa III la Regulamentul (UE) nr. 305/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2011 de stabilire a unor condiții armonizate pentru comercializarea produselor pentru construcții și de abrogare a Directivei 89/106/CEE a Consiliului (JO L 88, 4.4.2011, p. 5).

(42)  Articolul 4 alineatul (1) din Directiva 2000/14/CE, articolul 5 alineatul (1) litera (e) din Directiva 2006/42/CE și, respectiv, articolul 7 din Regulamentul (UE) nr. 305/2011.

(43)  Conform definiției de la articolul 2 punctul 1 din Directiva 97/67/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 decembrie 1997 privind normele comune pentru dezvoltarea pieței interne a serviciilor poștale ale Comunității și îmbunătățirea calității serviciului (JO L 15, 21.1.1998, p. 14).

(44)  Conform definiției de la articolul 2 punctul 2 din Regulamentul (UE) 2018/644 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 aprilie 2018 privind serviciile de livrare transfrontalieră de colete (JO L 112, 2.5.2018, p. 19).

(45)  În cazul în care o autoritate de supraveghere a pieței întâmpină dificultăți, aceasta poate solicita asistență din partea unei autorități din celălalt stat membru prin intermediul procedurilor și în condițiile prevăzute în capitolul VI din Regulamentul (UE) 2019/1020.

(46)  În conformitate cu articolul 7 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2019/1020, operatorii economici (astfel cum sunt definiți la articolul 3) au obligația de a coopera cu autoritățile de supraveghere a pieței în ceea ce privește anumite măsuri. Considerentul 24 din Regulamentul (UE) 2019/1020 prevede că, la cererea autorităților, cooperarea include furnizarea datelor de contact ale operatorilor economici cu sarcini în ceea ce privește produsele care fac obiectul unei anumite legislații de armonizare a Uniunii, în cazul în care aceste informații se află la dispoziția lor.

(47)  De exemplu, în cazul în care numele și datele de contact ale operatorului economic menționate la articolul 4 sunt indicate pe produs sau împreună cu acesta, dar autoritatea constată, în cursul controlului, că acestea sunt false, de exemplu adresa nu există sau nu există niciun astfel de operator la adresa indicată.

(48)  În mod normal, producătorul (cu excepția cazului în care, de exemplu, producătorul nu intenționa ca produsele să fie introduse pe piața Uniunii, dar un alt operator economic le-a introdus). Acest lucru va fi posibil numai dacă producătorul și datele sale de contact pot fi identificate.