COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 14.7.2021

COM(2021) 558 final

2021/0203(COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind eficiența energetică (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

{SEC(2021) 558 final} - {SWD(2021) 623 final} - {SWD(2021) 624 final} - {SWD(2021) 625 final} - {SWD(2021) 626 final} - {SWD(2021) 627 final}

EXPUNERE DE MOTIVE

Cu această ocazie, Comisia a anunțat de asemenea că va prezenta un plan, susținut de o evaluare a impactului, pentru a majora obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) până în 2030 într-un mod responsabil și s-a angajat să examineze și să propună „revizuirea, după caz, a legislației relevante în domeniul energiei până în iunie 2021” 2 .

Industria este unul dintre sectoarele care au înregistrat îmbunătățiri semnificative în domeniul eficienței energetice în ultimul deceniu. Cu toate acestea, există în continuare potențiale de economii eficiente din punctul de vedere al costurilor 14 . Încălzirea și răcirea utilizează jumătate din consumul final de energiei al Uniunii, devenind astfel cel mai important sector în ceea ce privește consumul de energie la nivelul utilizării finale. Există în continuare un mare potențial de reducere a consumului de energie în acest sector, obținând în același timp temperaturile necesare 15 . Prin urmare, încălzirea și răcirea joacă un rol esențial în obiectivul ambițios al Uniunii de a trece la o economie curată și neutră din punctul de vedere al emisiilor de carbon până în 2050. Majoritatea eforturilor sunt necesare în privința mai bunei izolări a clădirilor, dar există potențial și în ceea ce privește furnizarea mai eficientă a căldurii sau a răcorii necesare 16 . Pierderile de energie din cadrul transformării, transportului și distribuției energiei pot fi semnificative 17 . Absența unor metodologii și a unei raportări comune face dificilă compararea rețelelor, a operatorilor sau a performanțelor. În fapt, nu există o definiție uniformă a pierderilor de energie în cadrul Uniunii, ceea ce duce la o calitate a datelor sub nivelul optim – o problemă care trebuie soluționată.

Sectorul gospodăriilor reprezintă aproximativ un sfert din consumul final de energie total din Uniune. Comportamentul consumatorilor și al cetățenilor are un impact important asupra acestui consum de energie, iar DEE conține mai multe dispoziții care sprijină responsabilizarea cetățenilor și a consumatorilor. Lipsa unor aspecte puternice legate de comportamentul consumatorilor și de responsabilizarea consumatorilor în cadrul promovării eficienței energetice, mai ales la nivel local, duce la existența unor stimulente insuficiente pentru ca aceștia să realizeze îmbunătățiri ale eficienței energetice și să abordeze problema costurilor inițiale ridicate și a motivațiilor divergente 18 .

Deși Directiva privind eficiența energetică oferă deja stimulente pentru ca statele membre să abordeze problema sărăciei energetice, criza provocată de pandemia de COVID-19 a evidențiat necesitatea urgentă de a aborda sărăcia energetică, dacă Uniunea dorește să creeze o Europă socială, astfel cum s-a convenit în cadrul angajamentului social comun de la Porto 19 , care să răspundă nevoilor tuturor cetățenilor săi, permițându-le acestora să joace un rol activ în tranziția verde, atenuând în același timp efectele negative și nelăsând pe nimeni în urmă. Nivelurile de sărăcie energetică din toate statele membre se vor afla în centrul atenției pe măsură ce tot mai mulți europeni se pot confrunta cu dificultăți în ceea ce privește accesul la energia esențială, în special din cauza creșterii costurilor la energie și a creșterii șomajului. Și gospodăriile cu venituri medii ar putea fi expuse din ce în ce mai mult riscului de a se confrunta cu sărăcia energetică în viitorul apropiat, deoarece în prezent majoritatea gospodăriilor afectate de sărăcia energetică sunt gospodării cu venituri medii (inferioare). Eficiența energetică a fost identificată ca fiind cea mai eficace soluție pentru a atenua sărăcia energetică și pentru a depăși unele dintre posibilele efecte negative distributive ale măsurilor de stabilire a prețurilor 20 . În conformitate cu Pactul verde european, Directiva privind eficiența energetică, împreună cu celelalte inițiative din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55”, în special cu Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice, va aborda dubla provocare și va transforma atât nevoile climatice, cât și cele sociale în oportunități.

În acest context, modificările vor contribui la consolidarea Directivei privind eficiența energetică pentru a aborda mai bine barierele și deficiențele rămase pe piață, prin luarea în considerare a unor obiective mai ample ale Pactului verde european, care urmărește să nu lase pe nimeni în urmă și să ducă la obținerea unei economii sustenabile. Prin urmare, propunerea va consolida diferitele dispoziții ale Directivei privind eficiența energetică pentru a asigura faptul că aceasta contribuie în mod optim la atingerea obiectivului climatic mai ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030, stabilit în Planul privind obiectivul climatic.

Modificările aduse arhitecturii politice a Directivei privind eficiența energetică interacționează cu politici și măsuri existente și planificate, inclusiv cu mecanisme și măsuri de stabilire a prețurilor și de altă natură. Directiva privind eficiența energetică, care abordează barierele existente pe piață ce stau în calea eficienței energetice, funcționează în tandem cu introducerea comercializării certificatelor de emisii pentru combustibilii utilizați în clădiri, ceea ce va scurta perioada de amortizare a investițiilor în eficiența energetică și va consolida argumentele economice pentru măsurile de eficiență energetică în întreaga Uniune. Planul privind obiectivul climatic a demonstrat că este nevoie de o combinație între intervențiile de ordin normativ și stabilirea prețului carbonului pentru a obține calea cea mai eficientă din punctul de vedere al costurilor în direcția atingerii obiectivului de reducere cu 55 % a emisiilor de GES. Găsirea unui echilibru între stabilirea prețului carbonului și politicile de reglementare este esențială pentru atingerea obiectivului climatic mai ambițios, într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor, atenuând în același timp orice impact al repercutării costurilor carbonului, în special asupra utilizatorilor finali și clienților vulnerabili. În același timp, comercializarea certificatelor de emisii va genera venituri suplimentare din licitațiile de certificate, care pot fi redistribuite între statele membre și în cadrul statelor membre pentru a sprijini utilizatorii finali vulnerabili și afectați de sărăcia energetică să își plătească facturile și să efectueze renovări ale clădirilor.

Pachetul „Pregătiți pentru 55” reunește instrumentele de politică relevante care pot contribui la obiectivul de reducere cu 55 % a emisiilor de GES și urmărește să facă acest lucru în mod coerent și proporțional la nivelul altor regulamente și directive relevante. Acesta este în special cazul Directivei privind eficiența energetică, a Directivei privind energia din surse regenerabile (DERII), al sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii (ETS), al Regulamentului privind partajarea eforturilor (RPE), al exploatării terenurilor, schimbării destinației terenurilor și silviculturii (LULUCF), al impozitării energiei și al standardelor privind emisiile de CO2 pentru vehicule. Coerența dintre diferitele inițiative din cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55” a fost recunoscută ca esențială pentru asigurarea faptului că diferitele instrumente de politică ale pachetului, inclusiv Directiva privind eficiența energetică, contribuie la atingerea obiectivului climatic mai ambițios de 55 % în modul cel mai eficace. Aceste politici ale UE contribuie la realizarea obiectivelor Directivei privind eficiența energetică, în special în ceea ce privește obiectivul de eficiență energetică. Obiectivele și măsurile prevăzute în Directiva privind eficiența energetică vor asigura legături și sinergii mai eficace cu celelalte politici ale Uniunii 28 .

DEE are legături importante cu Directiva privind energia din surse regenerabile, în special în ceea ce privește încălzirea și răcirea, deoarece ambele contribuie și la realizarea obiectivului Strategiei pentru integrarea sectorului energetic. DEE oferă un cadru consolidat pentru planificare în ceea ce privește identificarea eficienței energetice și a potențialului de energie din surse regenerabile în cazul răcirii și încălzirii și impune statelor membre să implementeze politici și măsuri pentru a valorifica acest potențial. Aceste politici și măsuri sprijină în mod direct atingerea obiectivului privind energia din surse regenerabile în cazul încălzirii și al răcirii, stabilit la articolul 23 din Directiva privind energia din surse regenerabile. În sens invers, aceste obiective contribuie la îndeplinirea obiectivelor de eficiență energetică prevăzute la articolul 23 din DEE și în întreaga DEE.

EU ETS stabilește un plafon pentru emisiile de GES, care se reduce în timp. RPE stabilește obiective anuale obligatorii privind emisiile de GES pentru statele membre care vizează emisiile de GES din sectoare neincluse în EU ETS, și anume clădirile, transporturile și agricultura. RPE determină respectarea Directivei privind eficiența energetică, în special a obligației privind economiile de energie. Cerința de adiționalitate în temeiul obligației privind economiile de energie oferă statelor membre stimulente pentru a implementa politici și măsuri naționale care depășesc nivelurile cerințelor minime de performanță energetică stabilite la nivelul Uniunii (de exemplu, coduri naționale mai stricte în domeniul clădirilor și programe care promovează clase superioare ale aparatelor). Măsurile de stabilire a prețurilor, precum EU ETS 29 și Directiva privind impozitarea energiei 30 , fac ca investițiile în eficiența energetică să fie mai atractive din punct de vedere financiar, dar nu rezolvă problema barierelor de pe piață care conduc la un nivel suboptim al investițiilor. Prin urmare, ele completează legislația privind eficiența energetică, dar nu o înlocuiesc.

Înainte ca toate măsurile și obiectivele propuse în cadrul pachetului „Pregătiți pentru 55” să intre pe deplin în vigoare și să degreveze cetățenii europeni de dependența de combustibilii fosili și de costurile din ce în ce mai mari cu energia, unele acțiuni pot conduce la efecte distributive semnificative în cursul perioadei de tranziție. Se preconizează că extinderea EU ETS la sectorul clădirilor și la cel al transporturilor va avea ca rezultat creșterea prețurilor la energie, deoarece este probabil ca furnizorii de combustibili să transfere costurile emisiilor de carbon asupra consumatorilor și, astfel, pot afecta utilizatorii finali și clienții vulnerabili care se bazează pe combustibili fosili sau persoanele expuse riscului de sărăcie energetică. Măsuri specifice de facilitare a tranziției atât la nivel european, cât și la nivel național. Pachetul „Pregătiți pentru 55” propune măsuri specifice în temeiul DEE și un nou instrument de finanțare bazat pe veniturile din noul ETS pentru a atenua impactul costurilor mai ridicate pentru consumatori ca urmare a introducerii unui preț al carbonului în sectorul transportului rutier și în cel al clădirilor. Este esențial să se asigure faptul că investițiile în eficiența energetică sunt realizate în rândul persoanelor celor mai vulnerabile din societățile noastre. Măsurile de sprijin menite să consolideze obligația privind economiile de energie și să responsabilizeze și să protejeze clienții vulnerabili, gospodăriile afectate de sărăcie energetică sau expuse riscului de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale pot contribui la atenuarea acestor efecte. Un efect combinat al măsurilor propuse în temeiul DEE și al noului instrument de finanțare bazat pe veniturile provenite din comercializarea certificatelor de emisii în noile sectoare va contribui la abordarea posibilelor efecte sociale negative în mod eficace și în spiritul solidarității. Veniturile provenite din EU ETS, inclusiv din comercializarea certificatelor de emisii în noile sectoare, vor rămâne de asemenea la dispoziția statelor membre pentru a finanța măsuri menite să îmbunătățească eficiența energetică, sistemele de încălzire centralizată și izolația sau să ofere sprijin financiar gospodăriilor cu venituri mici și medii.

Pentru a aborda impactul social al comercializării certificatelor de emisii pentru cele două noi sectoare ale clădirilor și transportului rutier, se creează un Fond pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice („fondul”). În vederea asigurării faptului că bugetul Uniunii poate suporta cheltuielile suplimentare pentru acest fond, Comisia prezintă, în paralel cu regulamentul privind fondul, propuneri de modificare atât a Regulamentului privind cadrul financiar multianual pentru perioada 2021-2027, cât și a Deciziei (UE, Euratom) 2020/2053 a Consiliului („Decizia privind resursele proprii”). În special, o parte din veniturile provenite din comercializarea certificatelor de emisii pentru transportul rutier și pentru clădiri vor reveni bugetului Uniunii. Fondul ar trebui să ofere finanțare statelor membre pentru a sprijini măsurile și investițiile acestora menite să sporească eficiența energetică a clădirilor, să realizeze îmbunătățiri ale eficienței energetice și renovări ale clădirilor, precum și să decarbonizeze încălzirea și răcirea clădirilor, inclusiv prin integrarea producției de energie din surse regenerabile, și să finanțeze mobilitatea cu emisii scăzute și emisii zero. De asemenea, statele membre ar putea lua în considerare acordarea de sprijin direct temporar gospodăriilor vulnerabile, pe lângă investițiile care accelerează și mai mult schimbările structurale.

În plus, în conformitate cu Strategia privind valul de renovări ale clădirilor, sprijinul financiar din partea Uniunii pentru investițiile în eficiența energetică și în renovarea clădirilor care vor contribui la soluționarea sau la prevenirea sărăciei energetice este prezent într-o serie de programe noi și existente ale CFM și ale instrumentului „Next Generation EU”.

O altă sursă esențială de finanțare pentru investițiile în eficiența energetică este reprezentată de Mecanismul de redresare și reziliență, care va pune la dispoziția statelor membre un cuantum total de 672,5 miliarde EUR sub formă de granturi și împrumuturi. În cadrul obiectivului global ca 37 % din fondurile MRR să fie dedicate acțiunilor climatice, statele membre intenționează să cheltuiască sume semnificative pentru investiții în renovarea clădirilor, în conformitate cu orientările Comisiei Europene, vizând în mod specific clădirile cu cele mai slabe performanțe și gospodăriile afectate de sărăcie energetică.

Fondurile politicii de coeziune, în cadrul obiectivului climatic general de 30 % și prin concentrarea tematică asupra obiectivului de politică 2, vor continua să aloce o parte importantă din bugetul Uniunii investițiilor în eficiența energetică și în renovarea clădirilor, în timp ce InvestEU, prin asistența tehnică și instrumentele financiare dedicate, în special prin intermediul instrumentului ELENA, va mobiliza la scară investiții private și publice în statele membre.

Fondul pentru o tranziție justă, cu bugetul total de 17,5 miliarde EUR, va urmări să atenueze costurile sociale și economice generate de tranziția către o economie neutră din punct de vedere climatic, inclusiv prin investiții în eficiență energetică și în renovarea clădirilor, care vor avea dublul avantaj de a crea locuri de muncă la nivel local și de a aborda sărăcia energetică într-un mod sustenabil.

În fine, programele gestionate la nivel central, precum LIFE sau Orizont Europa, vor avea priorități de finanțare care sprijină o tranziție verde justă, în conformitate cu obiectivele specifice ale programelor și cu natura acestora, și anume vizând inovarea tehnologică și comercială și dezvoltarea de bune practici în ceea ce privește implementarea politicilor în materie de eficiență energetică. Legislația UE privind emisiile de CO2 ale vehiculelor rutiere impune producătorilor să reducă emisiile medii de CO2 de la țeava de evacuare ale parcului de vehicule noi din cadrul mixului de vehicule pe care le comercializează. Au fost instituite reglementări pentru vehiculele grele și pentru autoturisme și vehiculele utilitare ușoare 31 . Aceste reglementări înseamnă că producătorii trebuie fie să implementeze tehnologii care să îmbunătățească eficiența energetică a vehiculelor (de exemplu, prin reducerea rezistenței aerodinamice sau la rulare a acestora sau a eficienței grupului motopropulsor), fie să utilizeze o sursă de energie cu emisii reduse de CO2 în exploatare. Trecerea la grupuri motopropulsoare complet electrice evită pierderile de energie ale motoarelor cu ardere internă și conduce la o fracțiune din consumul final de energie pe km. Reducerea consumului de energie în sectorul transporturilor ca urmare a legislației privind emisiile de CO2 ale vehiculelor este reflectată în cuantificarea obiectivului general de eficiență energetică al UE. Directiva privind eficiența energetică va crea sinergii cu măsurile Strategiei pentru o mobilitate sustenabilă și inteligentă. Deși lasă statelor membre întreaga flexibilitate și discreție în ceea ce privește alegerea măsurilor de reducere a consumului de energie în sectorul transporturilor, Directiva va încuraja adoptarea de măsuri de eficiență energetică în acest sector. Planul de acțiune pentru economia circulară este de asemenea complementar DEE. Proiectarea de produse și de infrastructuri cu o durată de viață mai lungă sau reutilizarea și reciclarea materiilor prime duce la scăderea consumului de energie și a emisiilor de GES de-a lungul ciclului de viață al produselor și al infrastructurilor. Strategia privind valul de renovări ale clădirilor pune accentul pe asigurarea faptului că clădirile din Europa sunt mai eficiente din punct de vedere energetic, mai puțin generatoare de emisii de carbon de-a lungul întregului lor ciclu de viață și mai sustenabile. Principiile economiei circulare pot contribui la reducerea poluării și a emisiilor de gaze cu efect de seră legate de materiale, asociate cu renovarea clădirilor.

Principiul subsidiarității este abordat în prezenta propunere deoarece Uniunea nu are competențe exclusive în domeniul politicii energetice. Propunerea se bazează pe importanța din ce în ce mai mare a eficienței energetice ca provocare politică și economică și pe legătura strânsă dintre aceasta și domeniile de politică ale siguranței alimentării cu energie, schimbărilor climatice, pieței interne și dezvoltării economice și sociale.

Necesitatea acțiunii la nivelul UE

Acțiunea la nivelul UE este astfel justificată de motive de subsidiaritate în conformitate cu articolul 191 din TFUE, deoarece coordonarea la nivel european sporește, în fapt, securitatea energetică și beneficiile pentru mediu și climă. Problemele subiacente care cauzează un deficit de economii de energie (comparativ cu nivelul optim din perspectiva societății) sunt aceleași în întreaga UE și sunt prezente pretutindeni 32 .

Acțiunea la nivelul Uniunii este necesară pentru a se asigura faptul că statele membre contribuie la obiectivul obligatoriu de eficiență energetică la nivelul UE și că acesta este îndeplinit în mod colectiv și eficient din punctul de vedere al costurilor. Statele membre trebuie să își definească propriile niveluri de ambiție, inclusiv traiectorii care corespund contextului și circumstanțelor lor naționale. Natura instrumentului și faptul că obiectivul de eficiență energetică nu este obligatoriu la nivel național respectă principiul subsidiarității. Ținând seama de contextul și de particularitățile naționale, statele membre vor păstra același nivel de flexibilitate în ceea ce privește selectarea mixului lor de politici, a sectoarelor și a abordării pentru realizarea economiilor de energie necesare până în 2030.

Dat fiind obiectivul climatic mai ambițios, acțiunea la nivelul Uniunii va completa și va consolida acțiunile la nivel național și local în direcția sporirii eforturilor în materie de eficiență energetică. Regulamentul privind guvernanța prevede deja obligația Comisiei de a acționa în cazul unui nivel insuficient de ambiție al statelor membre în ceea ce privește atingerea obiectivelor Uniunii, recunoscând astfel de facto, în mod oficial, rolul esențial al acțiunii la nivelul Uniunii în acest context, acțiunea la nivelul UE fiind astfel justificată din motive de subsidiaritate, în conformitate cu articolul 191 din TFUE.

Problemele subiacente care cauzează un deficit de economii de energie (comparativ cu nivelul optim din perspectiva societății) sunt aceleași în întreaga Uniune și sunt prezente pretutindeni. Având în vedere costurile externe ale consumului de energie (de exemplu, emisiile de gaze cu efect de seră, emisiile de poluanți atmosferici, securitatea energetică), este probabil ca acțiunile de sporire a eficienței energetice și de reducere a consumului de energie să ducă la beneficii dincolo de frontierele naționale. În cazul problemelor transfrontaliere, este puțin probabil ca acțiunile statelor membre să conducă la rezultate optime. În prezența unui obiectiv climatic mai ambițios, care necesită un obiectiv de eficiență energetică mai ridicat, acțiunea la nivelul Uniunii trebuie să completeze și să consolideze acțiunile la nivel național și local.

În plus, natura instrumentului și faptul că obiectivul de eficiență energetică nu este obligatoriu la nivel național respectă principiul subsidiarității. Statele membre vor păstra același nivel de flexibilitate în ceea ce privește selectarea mixului lor de politici, a sectoarelor și a abordării pentru realizarea economiilor de energie necesare până în 2030, ținând seama de contextul și de particularitățile naționale. Cu toate acestea, energia este un domeniu de politică cu nevoi mari de investiții.

O abordare coordonată la nivelul Uniunii poate crea încredere, fiabilitate și continuitate, sporind probabilitatea ca diferiți actori să investească și să se implice. Politicile la nivelul Uniunii pot crea, de asemenea, o tranziție justă și echitabilă pentru țările și regiunile ale căror economii este posibil să fie afectate în mod semnificativ de schimbările privind structura industrială sau ocuparea forței de muncă survenite ca urmare a tranziției energetice către decarbonizare.

Mai mult, o acțiune coordonată la nivelul Uniunii permite luarea în considerare cu mai multă acuratețe a diferitelor capacități de acțiune din rândul statelor membre. Un cost extern apare atunci când producerea sau consumarea unui bun sau a unui serviciu impune unei părți terțe un cost (efect negativ).

Valoarea adăugată a UE

Politicile în materie de eficiență energetică sunt un mecanism esențial pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și contribuie la obținerea de beneficii sociale, economice și de mediu, precum o mai bună calitate a aerului, facturi la energie reduse și o sănătate mai bună. Obiectivele Uniunii privind energia și clima pentru 2030 sunt obiective colective. În acest sens, politicile coordonate ale Uniunii au o șansă mai mare de a transforma Uniunea într-un continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. O abordare comună este cea mai eficientă modalitate de a asigura îndeplinirea angajamentelor internaționale.

Trebuie luate măsuri concrete la nivelul statelor membre pentru reducerea consumului de energie. Cu toate acestea, este necesar un cadru eficace pentru aceste măsuri la nivelul Uniunii. O abordare coordonată și armonizată la nivelul Uniunii va facilita și va consolida acțiunile statelor membre și va asigura cele patru libertăți. De exemplu, o abordare comună la nivelul Uniunii va contribui la crearea unor piețe mai mari pentru furnizorii, lucrătorii și bunurile europene și va asigura aplicarea acelorași obligații și norme. Acest lucru va proteja și va stimula concurența. O abordare comună la nivelul Uniunii va permite consumatorilor să se bucure de aceleași drepturi de bază și să primească informații comparabile și ușor de recunoscut în întreaga Uniune. O abordare comună la nivelul Uniunii în ceea ce privește eficiența energetică va permite abordarea unor provocări comune specifice, precum necesitatea de a reduce sărăcia energetică.

Experiența dobândită în urma punerii în aplicare a Directivei privind eficiența energetică a arătat că un cadru comun al Uniunii este just din punct de vedere social, reduce costurile, sporește beneficiile generate de piața internă și permite factorilor de decizie politică de la nivel național să învețe unii de la alții. Directiva privind eficiența energetică completează și catalizează cu eficacitate alte măsuri naționale și ale Uniunii. Politicile adoptate la nivelul Uniunii reflectă legătura strânsă dintre domeniile de politică privind schimbările climatice, siguranța alimentării, sustenabilitatea, mediul, piața internă, dezvoltarea socială și economică. Efectele asupra pieței unice în ceea ce privește creșterea economică, investițiile și crearea de locuri de muncă pot fi luate astfel în considerare atunci când se decid și se implementează politici și măsuri. Acest lucru a fost sprijinit de grupul operativ responsabil cu mobilizarea eforturilor statelor membre în vederea atingerii obiectivelor de eficiență energetică pentru 2020, care a solicitat un cadru de politică comun, solid și bine orientat în materie de eficiență energetică, pentru a atrage investițiile necesare și a asigura realizarea economiilor de energie într-un mod just și echitabil.

Mai mult, piața unică a Uniunii acționează ca un stimulent puternic pentru eficiența din punctul de vedere al costurilor în ceea ce privește realizarea reducerilor de emisii de GES.

O acțiune comună la nivelul Uniunii va asigura faptul că obiectivele politicii sunt atinse în mod colectiv, la cel mai mic cost posibil. Prin urmare, pentru atingerea în mod colectiv a obiectivelor generale, acțiunea coordonată la nivelul Uniunii poate facilita și consolida eforturile la nivel național prin asigurarea unei abordări mai armonizate, prin contribuirea la crearea de piețe de anvergură pentru furnizorii europeni și prin asigurarea faptului că aceștia se supun acelorași obligații și norme.

Un cadru la nivelul Uniunii va oferi, de asemenea, mai multă certitudine pentru investitori. El va da un impuls general pe întreaga piață unică pentru a se investi în produse mai eficiente din punct de vedere energetic, de toate tipurile. Definiția obiectivelor Uniunii și a obiectivelor naționale oferă o indicație clară cu privire la amploarea preconizată a eforturilor în materie de eficiență energetică și contribuie la definirea dimensiunii pieței produselor și serviciilor eficiente din punct de vedere energetic. Acest lucru va transmite un semnal furnizorilor și producătorilor, pentru a depune mai multe eforturi în privința dezvoltării de produse în acest sens.

Realizarea eficienței energetice și, în același timp, responsabilizarea consumatorilor necesită informații semnificative, exacte și ușor de înțeles privind consumul de energie, costurile asociate și accesul ușor la o piață competitivă a materialelor de construcție pentru clădiri (ferestre, izolație etc.), a soluțiilor de încălzire și răcire și a altor produse care contribuie la îmbunătățirea eficienței energetice.

Măsuri sectoriale specifice, care vizează, de exemplu, sectorul încălzirii și răcirii, pentru a se asigura acordarea unei atenții corespunzătoare sectoarelor în care trebuie realizată cea mai mare reducere a emisiilor de GES. O planificare armonizată asigură o calitate comparabilă a politicilor și măsurilor naționale. De asemenea, ea asigură disponibilitatea unor informații structurate cu privire la obiectivele și planurile sectoriale din statele membre, ajutând astfel statele membre și participanții la piață să își planifice activitățile. În cazul încălzirii și al răcirii, această planificare contribuie la asigurarea unei piețe suficiente cu standarde comune pentru furnizorii de echipamente de înaltă eficiență pentru încălzire centralizată și cogenerare, în vederea reducerii costurilor și a motivării furnizorilor să inoveze și să își îmbunătățească oferta.

Prin acțiunea la nivelul Uniunii se pot aborda mai multe bariere din calea investițiilor publice și private, soluționând lipsa de coordonare dintre diferitele organisme de autorizare de la nivel național și stimulând capacitatea administrativă de a implementa proiecte și scheme de sprijin transfrontaliere.

Directiva privind eficiența energetică stabilește, în esență, obiectivul general de eficiență energetică, însă lasă în responsabilitatea statelor membre majoritatea acțiunilor care trebuie întreprinse pentru atingerea acestui obiectiv. Aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” oferă flexibilitate statelor membre. Directiva privind eficiența energetică stabilește obiective de eficiență energetică obligatorii la nivelul Uniunii, dar nu va stabili obiective obligatorii la nivel național în perspectiva anilor 2020 și 2030. Statele membre trebuie să își stabilească propria contribuție la realizarea colectivă a obiectivului de eficiență energetică al UE, ținând seama de formula prevăzută în Directiva privind eficiența energetică. Obligația de a realiza o reducere anuală a consumului de energie în sectorul public va asigura faptul că sectorul public își îndeplinește rolul exemplar, în timp ce statele membre își păstrează integral flexibilitatea în ceea ce privește alegerea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru a realiza reducerea necesară a consumului final de energie. În plus, Directiva privind eficiența energetică va continua să prevadă o rată anuală de renovare obligatorie în legătură cu suprafața clădirilor. Domeniul de aplicare al acestei obligații este extins la clădirile deținute de toate organismele publice de pe teritoriul unui stat membru. Această măsură asigură faptul că statele membre continuă să dea un exemplu prin îmbunătățirea performanței energetice a clădirilor din sfera lor de competență, păstrând în același timp flexibilitatea în ceea ce privește alegerea măsurilor. Mai mult, Directiva privind eficiența energetică va oferi cadrul necesar pentru a asigura o performanță ridicată în materie de eficiență energetică a produselor, serviciilor, lucrărilor și clădirilor achiziționate de organismele publice și pentru a lua în considerare, acolo unde este cazul, aspecte mai ample legate de sustenabilitate, de mediu, de economia circulară și sociale. O abordare armonizată, inclusiv luarea în considerare a aspectelor legate de eficiența energetică în cadrul procedurilor de licitație, va menține concurența, va asigura economii de energie pe termen lung care să fie eficiente din punctul de vedere al costurilor și va permite existența în continuare a piețelor de anvergură. Directiva privind eficiența energetică va extinde economiile de energie prin sporirea ratei de economisire. Statele membre trebuie să continue realizarea de noi economii anuale de energie prin măsuri de politică în toate sectoarele. Întrucât obligația privind economiile de energie este o măsură eficace de îmbunătățire a eficienței energetice în diverse sectoare, ea este de asemenea un instrument eficace de sprijinire a statelor membre în vederea atenuării sărăciei energetice. Astfel, obligația privind economiile de energie va impune statelor membre să realizeze o cotă calculată individual din cantitatea totală de economii de energie necesară pentru utilizatorii finali și clienții vulnerabili, pentru persoanele afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, pentru persoanele care trăiesc în locuințe sociale. O abordare armonizată poate contribui la o tranziție energetică justă pentru toți cetățenii europeni. Obligația privind economiile de energie menține integral flexibilitatea statelor membre în ceea ce privește tipurile de măsuri de politică, precum și amploarea, domeniul de aplicare și conținutul acestora. Directiva privind eficiența energetică va asigura același nivel de drepturi contractuale de bază pentru toți cetățenii europeni în ceea ce privește încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră. În timp ce Directiva privind eficiența energetică va impune implementarea anumitor drepturi contractuale de bază ale clienților, competențele naționale nu ar fi limitate. Este nevoie, de asemenea, de condiții de concurență echitabile la nivelul întregii UE în ceea ce privește activitățile de informare și de sensibilizare a consumatorilor. Statele membre au obligația de a lua măsuri adecvate, dar conceperea concretă a unor astfel de acțiuni rămâne la latitudinea lor. Impactul crizei economice și sanitare la nivelul Uniunii arată că este necesară, de asemenea, o abordare armonizată pentru responsabilizarea și protejarea utilizatorilor finali și a clienților vulnerabili, precum și a persoanelor afectate de sărăcie energetică.

Pentru a se asigura același nivel de protecție și de responsabilizare, Directiva privind eficiența energetică impune implementarea și finanțarea cu prioritate a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice în rândul acestor persoane, ceea ce va sprijini de asemenea statele membre în eforturile lor de atenuare a efectelor distributive. O rețea de experți va facilita acțiunile statelor membre în această privință și trebuie să fie instituită în toate statele membre. Cu toate că se impun audituri energetice obligatorii pentru întreprinderile mari, deoarece economiile de energie pot fi semnificative, statele membre își vor păstra flexibilitatea de a dezvolta programe care să încurajeze IMM-urile să se supună auditurilor energetice. În ceea ce privește sectorul încălzirii și al răcirii, statele membre își mențin competențele de a efectua o evaluare cuprinzătoare a potențialului de cogenerare de înaltă eficiență și de încălzire și răcire centralizată eficientă și pot acorda scutiri în domeniul recuperării căldurii reziduale prin cogenerare de înaltă eficiență sau prin alimentarea unei rețele de încălzire sau răcire centralizată. De asemenea, Directiva privind eficiența energetică va permite statelor membre să introducă măsuri și proceduri de promovare a instalațiilor de cogenerare. Pentru a contribui la crearea unei piețe unice, toate statele membre, autoritățile naționale de reglementare și operatorii de sisteme de transport și de distribuție trebuie să aplice principiul „eficiența energetică înainte de toate” și să elimine toate măsurile de reglementare, tehnice și de altă natură pentru a îmbunătăți eficiența energetică în exploatarea rețelelor energetice. Dezvoltarea unei piețe a serviciilor energetice pentru a asigura disponibilitatea atât a cererii, cât și a ofertei de servicii energetice ar rămâne la latitudinea statelor membre. Directiva privind eficiența energetică ar menține flexibilitatea statelor membre de a lua măsuri în vederea identificării și abordării barierelor de reglementare și de altă natură aflate în calea îmbunătățirii eficienței energetice. Statele membre și regiunile ar fi încurajate să utilizeze pe deplin fondurile structurale și de investiții, precum și alte mecanisme de finanțare, pentru a stimula investițiile în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, pentru a reduce sărăcia energetică și pentru a atenua eventualele efecte distributive asupra utilizatorilor finali și clienților vulnerabili, a persoanelor afectate de sărăcie energetică și a persoanelor care trăiesc în locuințe sociale.

Prin urmare, propunerea respectă principiul subsidiarității.

Pe baza evaluării impactului 33 care însoțește prezentul document și în conformitate cu principiul proporționalității, în general modificările propuse nu depășesc ceea ce este necesar pentru îndeplinirea obiectivelor în vederea atingerii nivelului mai ridicat de ambiție în materie de eficiență energetică, având în vedere obiectivul climatic majorat pentru 2030. În ceea ce privește obiectivele de eficiență energetică, modificările sunt proporționale cu nivelul de ambiție necesar al Uniunii, în conformitate cu obiectivul climatic majorat de reducere cu cel puțin 55 % a emisiilor de GES propus în Planul privind obiectivul climatic. Există mai multe modificări care stabilesc obiective și obligații specifice pentru administrațiile publice de a realiza economii de energie în anumite domenii – sectorul public și sărăcia energetică – care vor fi în general proporționale. În legătură cu obligația privind economiile de energie pentru sectorul public, organismele publice sunt definite în Directiva 2014/24/UE privind achizițiile publice (autorități contractante). Statele membre ar trebui să creeze o bază de date cu organismele publice, care să conțină inclusiv consumul anual de energie al acestora. Obligația propusă de reducere a consumului de energie lasă statelor membre o flexibilitate semnificativă în ceea ce privește locul și modul în care ar putea fi realizate economiile de energie. Date fiind beneficiile în materie de costuri care ar rezulta în urma implementării măsurilor de economisire, acest efort este considerat eficace și neexcesiv. Propunerea urmărește, de asemenea, să abordeze impactul distributiv al extinderii sistemului de comercializare a certificatelor de emisii la clădiri și la transporturi. Stabilirea de definiții și de obligații, în special în ceea ce privește încălzirea și răcirea, ar fi proporțională cu economiile suplimentare de energie și cu sinergiile cu celelalte instrumente care ar putea fi realizate în acest sector. Proporționalitatea cerințelor suplimentare de monitorizare și de raportare depinde de echilibrul dintre creșterea costurilor și economiile realizate datorită unei mai bune înțelegeri a impactului măsurilor relevante.

Nivelul de constrângere impus este astfel proporțional cu obiectivul.

Directiva privind eficiența energetică rămâne relevantă pentru asigurarea unei eficiențe energetice sporite în Uniune și pentru contribuția la un obiectiv climatic mai ambițios de 55 %. De asemenea, ea generează și alte beneficii, precum scăderea dependenței de importurile de energie și stimularea inovării și a competitivității. Evaluarea a arătat că Directiva privind eficiența energetică este cea care trebuie să asigure faptul că statele membre iau în mod adecvat măsuri în anumite domenii consumatoare de energie. Diverse studii efectuate de Comisie, precum și dovezile furnizate de părțile interesate 36 arată că, chiar și în contextul tehnologiilor existente, există încă posibilități semnificative de investiții în eficiența energetică și de economii eficiente din punctul de vedere al costurilor care pot fi realizate în sectoarele economice ale statelor membre și în societate în ansamblu.

Cu toate acestea, în condițiile menținerii situației actuale și cu atât mai mult ca urmare a efectelor socioeconomice negative și a pierderilor de venituri în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, o mare parte din acest potențial de eficiență energetică și de economisire a energiei ar rămâne nevalorificat, inclusiv din cauza disfuncționalităților pieței și ale reglementărilor, care împiedică realizarea de investiții și de acțiuni eficiente din punctul de vedere al costurilor în domeniul eficienței energetice. Dat fiind potențialul semnificativ de economisire a energiei, este necesar să se promoveze în continuare acțiunile de eficiență energetică și să se elimine barierele care continuă să existe în calea comportamentului eficient din punct de vedere energetic, inclusiv în ceea ce privește investițiile.

Evaluarea arată că în sectoarele publice pare să existe o reticență în ceea ce privește includerea sistematică a cerințelor de eficiență energetică în achizițiile publice, în principal din cauza prețului de achiziție. Prin urmare, există posibilitatea de a consolida și de a raționaliza Directiva privind eficiența energetică astfel încât aceasta să contribuie la atingerea obiectivului climatic mai ambițios și a obiectivelor Pactului verde european. În plus, Directiva privind eficiența energetică are potențialul de a aborda mai bine provocările socioeconomice, cum ar fi protejarea și responsabilizarea utilizatorilor finali și a clienților vulnerabili și reducerea sărăciei energetice. În ceea ce privește industriile, evaluarea arată că o barieră principală este probabil faptul că majoritatea întreprinderilor nu dispun de expertiza necesară pentru a ști ce oportunități tehnice de economisire a energiei sunt disponibile sau care ar putea fi beneficiile economice ale acestora pentru întreprindere.

În ceea ce privește eficacitatea, Directiva privind eficiența energetică a condus la îmbunătățiri ale eficienței energetice în întreaga Uniune, datorită obiectivelor sale (în special articolul 3 și articolul 5) și măsurilor sale obligatorii (în special articolul 7, referitor la obligațiile privind economiile de energie), chiar dacă progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor de eficiență energetică ale Uniunii pentru 2020 nu au fost suficiente. Atingerea nivelului necesar de îmbunătățire a eficienței energetice depinde în mare măsură de ambiția statelor membre atunci când stabilesc obiective și de eforturile pe care le depun atunci când elaborează și implementează măsuri de eficiență energetică la nivel național. Cu toate că Directiva privind eficiența energetică stabilește limite privind consumul final de energie și consumul de energie primară pentru întreaga Uniune, iar Regulamentul privind guvernanța prevede măsuri suplimentare la nivelul Uniunii în cazul în care obiectivele nu sunt îndeplinite, caracterul orientativ al obiectivului nu sprijină realizarea acestuia. Articolul 7 rămâne o măsură eficace responsabilă pentru generarea de economii de energie în principal în sectorul clădirilor. Obligațiile pentru sectorul public (articolele 5 și 6) s-au dovedit esențiale pentru a demonstra rolul exemplar al administrațiilor centrale în promovarea eficienței energetice prin renovări și prin achiziții publice. Cu toate acestea, măsurile au fost implementate la o scară redusă și există o serie de limitări care împiedică valorificarea potențialului de economisire a energiei în sectorul public. Directiva privind eficiența energetică a fost, de asemenea, esențială pentru promovarea utilizării auditurilor energetice în întreaga Uniune (articolul 8). Cu toate acestea, există în continuare limitări importante, precum monitorizarea auditurilor și provocări legate de aplicarea definiției IMM-urilor și de lipsa cerințelor și a stimulentelor pentru implementarea de sisteme de gestionare a energiei. Cerințele de la articolul 14 privind încălzirea și răcirea, în special cerința de a realiza evaluări cuprinzătoare, au contribuit la creșterea importanței și a conștientizării la nivel general a aspectului reprezentat de încălzire și de răcire în toate statele membre. Cu toate acestea, analiza a arătat că impactul global a fost destul de scăzut, în special din cauza faptului că nu s-a dat curs constatărilor din evaluările cuprinzătoare realizate în conformitate cu articolul 14 și din cauza utilizării pe scară largă a derogărilor permise. Directiva privind eficiența energetică a contribuit în mare măsură la dezvoltarea piețelor serviciilor energetice și a contractelor de performanță energetică (articolul 18). Încă există, însă, bariere importante care nu au fost abordate.

În ceea ce privește eficiența, în general, Directiva privind eficiența energetică a contribuit la realizarea de economii de energie în Uniune într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor. Mai multe dispoziții care fac obiectul unor „condiționalități” (de exemplu, din articolele 5, 6, 9-11, 14) impuneau luarea de măsuri, dacă acest lucru era eficient din punctul de vedere al costurilor sau fezabil din punct de vedere economic sau tehnic. Ele ofereau statelor membre o flexibilitate semnificativă în ceea ce privește alegerea măsurilor. Cu toate acestea, statele membre nu au demonstrat întotdeauna modul în care era stabilită fezabilitatea. Nu există indicii ale unor diferențe semnificative între statele membre în ceea ce privește amploarea costurilor pentru majoritatea dispozițiilor Directivei privind eficiența energetică, cu excepția articolului 7 (costurile depind de concepția și de domeniul de aplicare al măsurii).

În ceea ce privește coerența, Directiva privind eficiența energetică este, în ansamblu, coerentă cu politicile mai ample din domeniul energiei și al climei; cu toate acestea, legăturile din ce în ce mai importante cu energia din surse regenerabile și cu EU ETS necesită o raționalizare adecvată și o analiză mai aprofundată în privința reducerii sarcinii administrative. În plus, dispozițiile Directivei privind eficiența energetică trebuie adaptate pentru a sprijini obiectivele de decarbonizare și de reducere a poluării la zero în contextul inițiativelor din cadrul Pactului verde european.

În ceea ce privește valoarea adăugată a Uniunii, intervenția Uniunii a fost esențială pentru realizarea de îmbunătățiri ale eficienței energetice în întreaga Uniune. Este clar că, în absența obiectivului la nivelul UE și a măsurilor obligatorii, acest lucru nu ar fi fost realizat la nivelul observat. Cu toate acestea, există posibilitatea de a consolida și de a raționaliza unele dispoziții pentru a se asigura faptul că Directiva privind eficiența energetică impulsionează realizarea eforturilor necesare în vederea atingerii obiectivului climatic mai ambițios al Uniunii pentru 2030 de cel puțin 55 %.

Foaia de parcurs a evaluării / evaluarea inițială a impactului a fost publicată la 3 august 2020 și a fost disponibilă până la 21 septembrie 2020.

Comisia a primit 189 de răspunsuri și 99 de părți interesate au trimis declarații și informații suplimentare în legătură cu răspunsurile lor. Cel mai mare număr de răspunsuri a fost primit din partea asociațiilor de întreprinderi (80 de răspunsuri), urmate de societăți (36 de răspunsuri) și de ONG-uri (26 de răspunsuri). În plus, în perioada septembrie-octombrie 2020 au fost organizate nouă reuniuni dedicate părților interesate, cu grupuri specifice de părți interesate, pe teme specifice, iar la 10 noiembrie 2020 a avut loc o reuniune specială a grupului de experți pentru Directiva privind eficiența energetică. De asemenea, Comisia a lansat consultarea publică pe internet în perioada 17 noiembrie 2020-9 februarie 2021, în conformitate cu normele Comisiei privind o mai bună legiferare. Sondajul a cuprins mai multe variante de răspuns și întrebări deschise care acopereau o gamă largă de aspecte privind evaluarea ex post și opțiunile de revizuire a Directivei privind eficiența energetică. S-au primit în total 344 de răspunsuri. Cel mai mare grup de respondenți vizat a fost cel al asociațiilor de întreprinderi (132 de răspunsuri), apoi cel al societăților și întreprinderilor individuale (92 de răspunsuri), urmate de ONG-uri (34 de contribuții). Dintre respondenți, 21 au răspuns în calitate de cetățeni individuali. De asemenea, au răspuns 24 de autorități publice, inclusiv autorități naționale din nouă state membre (Cipru, Cehia, Estonia, Finlanda, Franța, Lituania, Țările de Jos, Spania și Suedia). 

O majoritate clară a părților interesate (86 % dintre respondenți) a exprimat opinii conform cărora eficiența energetică ar trebui să joace un rol esențial în sprijinirea unor obiective climatice mai ambițioase pentru 2030 și în vederea realizării până în 2050 a neutralității Uniunii din punctul de vedere al emisiilor de carbon. Părțile interesate au sprijinit în mare măsură consolidarea Directivei privind eficiența energetică în această privință. Majoritatea părților interesate (53 %) s-au exprimat în favoarea unor obiective de eficiență energetică obligatorii, inclusiv la nivel național (47 %). Părțile interesate au considerat că sunt necesare eforturi suplimentare în materie de eficiență energetică în sectorul clădirilor (76 %) și în cel al transporturilor (62 %), urmate de industrie (52 %) și de TIC (40 %).

Opiniile părților interesate, astfel cum au fost exprimate în cadrul consultării publice și în timpul atelierelor, au fost luate în considerare la elaborarea diferitelor opțiuni de politică privind domeniile de politică respective în cadrul evaluării impactului.

În luna iunie, Comisia Europeană a găzduit o audiere cu partenerii sociali europeni cu privire la pachetul „Pregătiți pentru 55”. Partenerii sociali europeni au fost invitați să își împărtășească reacțiile inițiale cu privire la acest pachet și să își exprime punctul de vedere cu privire la care dintre măsurile și mecanismele însoțitoare ar putea fi puse în practică pentru a se asigura faptul că nimeni nu este lăsat în urmă. S-a subliniat necesitatea unor interacțiuni mai puternice între Pilonul european al drepturilor sociale și Pactul verde european, explicându-se faptul că obiectivele celor două dimensiuni ar trebui să fie două fețe ale aceleiași monede.

Revizuirea este o reformare a directivei. Evaluarea impactului 38 a identificat posibilități de simplificare a legislației existente și de reducere a costurilor de reglementare, vizând în același timp eficacitatea modificărilor propuse. Eliminarea abordării alternative în privința renovării clădirilor organismelor publice va simplifica dispozițiile, deoarece s-ar concentra doar pe renovări. Anumite aspecte tehnice legate de clădirile publice și anumite excepții sunt eliminate, având în vedere faptul că acestea sunt reglementate de Directiva privind performanța energetică a clădirilor. Eliminarea condiționalităților legate de eficacitatea din punctul de vedere al costurilor și de fezabilitatea tehnică sau economică în ceea ce privește cerințele de eficiență energetică în achizițiile publice va simplifica implementarea cerințelor de eficiență energetică, deoarece acestea se vor aplica în mod egal tuturor autorităților publice. Opțiunile de dezvoltare și de achiziții în materie de tehnologie a informației vor face obiectul aprobării prealabile de către Consiliul pentru tehnologia informației și securitate cibernetică al Comisiei Europene.

Asigurarea faptului că eforturile de audit energetic se concentrează pe utilizatorii de energie mai mari va conduce la economii de energie proporțional mai mari, ceea ce ar duce la o reducere substanțială a sarcinii pentru întreprinderile cu o utilizare mai scăzută a energiei, precum și la simplificarea sarcinii pentru administrațiile publice, deoarece acestea ar avea un criteriu mai simplu pentru a evalua necesitatea auditurilor, ca și la scăderea numărului de întreprinderi care trebuie verificate. Costurile crescute de asigurare a conformității pentru întreprinderile care rămân în domeniul de aplicare al dispoziției respective sunt preconizate a fi compensate prin adoptarea pe scară mai largă a unor măsuri de îmbunătățire eficiente din punctul de vedere al costurilor.

Modificările vor consolida cerințele existente de monitorizare și de raportare, în special în ceea ce privește măsurile care vizează sărăcia energetică în cadrul obligației privind economiile de energie (articolul 8), precum și renovările clădirilor pentru sectorul public, care vor asigura rezultate mai eficace, dar vor duce, de asemenea, la o sarcină administrativă mai mare pentru autoritățile publice. Impunerea unor cerințe suplimentare de monitorizare și de raportare în ceea ce privește achizițiile publice și contractele de performanță energetică ar îmbunătăți și mai mult eficacitatea acestor dispoziții, dar este posibil să ducă la creșterea într-o anumită măsură a sarcinii administrative pentru întreprinderi și pentru autoritățile publice.

Furnizarea de sprijin și de orientări suplimentare pentru acțiunile statelor membre, de exemplu în ceea ce privește sensibilizarea, va duce la o creștere pe termen scurt a sarcinii administrative, deoarece diferitele campanii de informare, schimburi de cunoștințe sau scheme de sprijin vor trebui instituite de către statele membre, dar se preconizează că acest lucru va fi eficient din punctul de vedere al costurilor pe termen mediu, datorită creșterii economiilor de energie.

Cerințele suplimentare de raportare și de monitorizare nu vor crea noi sisteme de raportare, ci vor face obiectul cadrului de monitorizare și de raportare existent în temeiul Regulamentului privind guvernanța (UE/2018/1999).

–Elaborarea unui tabel de corespondență care să servească drept listă de verificare a transpunerii atât pentru statele membre, cât și pentru Comisie.

–Organizarea de reuniuni cu experții din statele membre responsabili cu transpunerea diferitelor părți ale directivei, pentru a discuta modul de transpunere a acestora și pentru a soluționa semnele de întrebare, fie în contextul acțiunii concertate pentru Directiva privind eficiența energetică (AC-DEE), fie într-un format de comitet.

–Disponibilitatea pentru reuniuni bilaterale și pentru convorbiri cu statele membre în cazul unor întrebări specifice referitoare la transpunerea directivei.

–După termenul de transpunere, Comisia va realiza o evaluare cuprinzătoare pentru a stabili dacă statele membre au transpus directiva în mod complet și corect.

Regulamentul (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice a instituit un cadru integrat de planificare, monitorizare și raportare în domeniul energiei și al climei, pentru a monitoriza progresele înregistrate în direcția atingerii obiectivelor în materie de climă și de energie, în conformitate cu cerințele de transparență prevăzute în Acordul de la Paris. Statele membre trebuiau să prezinte Comisiei planurile lor naționale integrate privind energia și clima până la sfârșitul anului 2019, acoperind cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice pentru perioada 2021-2030. Statele membre trebuie să raporteze o dată la doi ani cu privire la progresele înregistrate în implementarea planurilor și, în plus, până la 30 iunie 2023 ele trebuie să notifice Comisiei proiectele lor de actualizare a planurilor, versiunile actualizate finale trebuind să fie prezentate până la 30 iunie 2024. Această actualizare ar urma să includă orice noi obiective convenite în cadrul revizuirii DEE. Se consideră că acest sistem de raportare în temeiul Regulamentului privind guvernanța a fost eficace pentru monitorizarea progreselor înregistrate de statele membre în direcția realizării de contribuții în materie de eficiență energetică la nivelul Uniunii și la nivel național.

Principalele dispoziții care modifică în mod substanțial Directiva 2012/27/UE sau care îi adaugă elemente noi sunt următoarele:

Articolele 1 și 4 stabilesc un obiectiv de eficiență energetică al Uniunii mai ambițios pentru consumul final de energie și pentru consumul de energie primară, precum și contribuții naționale orientative în materie de eficiență energetică, și prevăd o formulă pentru calcularea contribuțiilor statelor membre. Obiectivele Uniunii sunt stabilite în ceea ce privește nivelul consumului final de energie și al consumului de energie primară care trebuie atins în 2030, iar gradul de ambiție este exprimat prin compararea acestor niveluri cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință din 2020. Nivelul de ambiție exprimat astfel reflectă eforturile suplimentare în comparație cu eforturile existente sau indicate în planurile naționale privind energia și clima. În considerente se păstrează comparații cu nivelul de referință anterior, și anume cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință din 2007 și cu valorile istorice din 2005.

Contribuțiile naționale rămân orientative, având în vedere opoziția fermă a majorității statelor membre față de existența unor obiective naționale obligatorii, exprimată în cadrul consultării publice și al altor foruri. Cu toate acestea, se propun valori de referință și noi mecanisme privind decalajele în materie de rezultate, care le completează pe cele care propuse în Regulamentul privind guvernanța.

Articolul 3 introduce o nouă dispoziție privind principiul „eficiența energetică înainte de toate”, în scopul furnizării temeiului juridic pentru aplicarea principiului, reducând în același timp la minimum sarcina administrativă. El include obligația de a lua în considerare soluții de eficiență energetică în deciziile de politică și de investiții privind sistemele energetice și sectoarele neenergetice, inclusiv în ceea ce privește locuințele sociale.

Articolul 5 introduce obligația sectorului public de a-și reduce consumul de energie pentru serviciile publice și pentru instalațiile organismelor publice. Acest lucru poate fi realizat în orice subsector al sectorului public, inclusiv în cel al transporturilor, al clădirilor publice, al amenajării teritoriului și în cele ale gestionării apei și deșeurilor, printre altele.

Articolul 6 extinde domeniul de aplicare al obligației de renovare. Obligația se va aplica acum tuturor organismelor publice, la toate nivelurile de administrație și în toate sectoarele de activitate ale organismelor publice, inclusiv în domeniul sănătății, al educației și al locuințelor publice, în cazul în care clădirile sunt deținute de organisme publice. Acest lucru va face ca beneficiile renovării clădirilor publice să fie mai accesibile tuturor persoanelor din toate statele membre și va multiplica renovările din sectorul public. Articolul 6 vizează renovările care respectă standardul privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero (NZEB), care este un standard mai ridicat pentru renovări, eficient din punctul de vedere al costurilor. Rata de renovare rămâne de cel puțin 3 %, care este cel mai mic numitor comun pentru o rată minimă de renovare, deși este recunoscut faptul că unele state membre, regiuni și orașe au adoptat deja cerințe și standarde mai ridicate în materie de renovare în sectorul public. În fine, alternativele care permiteau statelor membre să realizeze economii de energie similare prin alte măsuri decât renovările sunt eliminate. Astfel de măsuri pot fi luate în considerare în continuare pentru obligațiile privind economisirea energiei în temeiul articolului 8 și pot contribui la îndeplinirea obligației prevăzute la articolul 8. Articolul 6 vizează renovările în conformitate cu Strategia privind valul de renovări ale clădirilor.

Articolul 7 consolidează dispozițiile privind achizițiile publice prin extinderea obligației de a ține seama de cerințele de eficiență energetică de către toate nivelurile administrației publice și prin eliminarea condiționalităților în ceea ce privește eficacitatea din punctul de vedere al costurilor și fezabilitatea tehnică și economică. Modificările vor include o dispoziție conform căreia statele membre pot impune ca organismele publice să ia în considerare, acolo unde este cazul, aspecte legate de economia circulară și criterii de achizițiile publice ecologice în practicile de achiziții publice. Statele membre vor avea obligația de a sprijini organismele publice prin furnizarea de orientări și de metodologii privind evaluarea costurilor pe ciclu de viață, prin instituirea unor centre de sprijin pentru competențe și prin încurajarea utilizării achizițiilor publice agregate și a achizițiilor digitale. Statele membre ar urma să aibă obligația de a publica informații privind ofertele câștigătoare (în conformitate cu pragurile stabilite în directivele privind achizițiile publice).

Ca parte a rolului exemplar al sectorului public, articolul 7 include, de asemenea, o dispoziție conform căreia autoritățile contractante pot impune ca ofertele să precizeze potențialul de încălzire globală al clădirilor noi [indicator numeric în kgCO2e/m² (de suprafață interioară utilă) pentru fiecare etapă a ciclului de viață, calculat ca medie pentru un an dintr-o perioadă de studiu de referință de 50 de ani], în special pentru clădirile noi cu o suprafață mai mare de 2 000 de metri pătrați. Aceasta este legată de o dispoziție care vizează sporirea gradului de sensibilizare cu privire la economia circulară și la întregul ciclu de viață al emisiilor de carbon în practicile de achiziții publice.

Modificările aduse articolului 8 majorează obligația privind economiile de energie la 1,5 % pentru toate statele membre (inclusiv Cipru și Malta) și include cerințe specifice pentru reducerea sărăciei energetice. Aceasta necesită implementarea cu prioritate a unor măsuri de politică în rândul utilizatorilor finali și al clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale și utilizarea optimă a fondurilor publice și, după caz, luarea în considerare a utilizării veniturilor obținute în urma comercializării certificatelor ETS. Articolul 8 impune statelor membre să se asigure că mixul de politici naționale nu are efecte adverse asupra utilizatorilor finali și clienților vulnerabili, a persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, asupra persoanelor care trăiesc în locuințe sociale și că aceste politici atenuează și reduc în mod eficace sărăcia energetică. Articolul 8 impune statelor membre să atingă o cotă din cantitatea totală de economii de energie necesare la nivelul utilizării finale în rândul utilizatorilor finali și al clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Articolul 8 instituie un mecanism privind decalajele în materie de rezultate, în legătură cu cantitatea necesară de economii de energie care trebuie realizate într-o anumită perioadă de obligații. Obligația privind economiile de energie nu prevede aplicarea de mecanisme de flexibilitate pentru calcularea în mod alternativ a cantității necesare de economii de energie începând de la 1 ianuarie 2024 [articolul 8 alineatele (6)-(9)]. Articolul 9 include operatorii de transport și de sistem ca potențiale părți obligate și permite statelor membre să impună părților obligate să realizeze o cantitate de economii de energie în rândul utilizatorilor finali și al clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Anexa V exclude luarea în considerare a economiilor de energie generate de măsuri de politică care vizează utilizarea tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili și clarifică faptul că o reducere a consumului de energie prin măsuri în temeiul Directivei ETS nu poate fi luată în considerare pentru îndeplinirea obligației privind economiile de energie și, în plus, consolidează cerința de adiționalitate în ceea ce privește măsurile de impozitare.

Articolul 11 transferă criteriul pentru auditurile energetice și sistemele de gestionare a energiei de la tipul de întreprinderi la nivelul consumului de energie și impune aprobarea recomandărilor de audit de către conducerea întreprinderii. De asemenea, el impune ca cele mai mari întreprinderi consumatoare de energie să dispună de sisteme de gestionare a energiei care să fie susceptibile de a fi mai eficace în ceea ce privește asigurarea realizării mai multor investiții pentru economisirea de energie care să genereze și economii de costuri, implicând în același timp, probabil, o sarcină mai mică în ceea ce privește costurile totale pentru întreprindere. În fine, acest articol introduce o obligație de monitorizare a performanței energetice a centrelor de date, cu scopul de a stabili ulterior un set de „indicatori de sustenabilitate a centrelor de date”.

Articolul 20 consolidează protecția consumatorilor prin introducerea unor drepturi contractuale de bază pentru încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră centralizată, în concordanță cu drepturile pe care le-a introdus Directiva (UE) 2019/944 în ceea ce privește energia electrică.

Articolul 21 consolidează obligațiile față de consumatori, în special disponibilitatea și furnizarea de informații, măsurile de sensibilizare și consilierea sau asistența tehnică și financiară oferită. Ghișeele unice, punctele unice de contact și mecanismele alternative de soluționare a litigiilor sunt structuri care vor contribui în mod semnificativ la responsabilizarea clienților și a utilizatorilor finali. În fine, articolul include obligații de identificare și de eliminare a barierelor relevante pentru motivațiile divergente care apar între chiriași și proprietari sau între proprietari.

Articolul 22 se referă la conceptul de clienți vulnerabili, pe care statele membre trebuie să îl stabilească în temeiul articolelor 28 și 29 din Directiva (UE) 2019/944 și al articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2009/73/CE. Articolul 22 impune statelor membre să stabilească acest concept luând în considerare și utilizatorii finali, care nu au un contract direct sau individual cu furnizorii de energie.

Articolul 22 introduce obligația statelor membre de a implementa măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice ca prioritate în rândul clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, pentru a atenua sărăcia energetică. Statele membre au obligația de a implementa măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice pentru a atenua efectele distributive ale altor politici și măsuri, precum măsurile de impozitare implementate în conformitate cu articolul 9 din prezenta directivă sau aplicarea comercializării certificatelor de emisii în temeiul Directivei EU ETS, și de a încuraja introducerea unor instrumente financiare și de finanțare care să faciliteze acest lucru. Articolul 22 consolidează rolul rețelelor de experți.

Articolele 23 și 24 prevăd o planificare și o monitorizare mai stricte ale evaluărilor cuprinzătoare privind încălzirea și răcirea, inclusiv promovarea nivelurilor locale și regionale. Aceste articole introduc cerințe minime pentru sisteme eficiente de încălzire și răcire centralizată, cerințe cost-beneficiu mai ample și obligații privind reutilizarea căldurii reziduale. Cerințele minime pentru eficientizarea încălzirii centralizate vor fi majorate treptat, în vederea asigurării, până în 2050, a unei oferte de căldură sau de răcire complet decarbonizate în cadrul unor sisteme eficiente de încălzire sau de răcire centralizată. Cerințele pentru cogenerarea de înaltă eficiență vor fi completate cu un criteriu privind emisiile directe de CO2 provenite din cogenerare, atunci când aceasta nu este alimentată din surse regenerabile sau cu deșeuri.

Articolul 25 clarifică și consolidează rolul autorităților naționale de reglementare în ceea ce privește implementarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” în planificarea și exploatarea rețelelor energetice. De asemenea, el utilizează cunoștințele ENTSO-E, ale ENTSOG și ale entității OSD a UE pentru monitorizarea progreselor înregistrate. Din cauza numărului foarte mare de operatori de sistem, este preferabilă o abordare indirectă.

Articolul 26 clarifică și consolidează dispozițiile privind disponibilitatea sistemelor de calificare, de acreditare și de certificare pentru diferiți furnizori de servicii energetice, auditori energetici, manageri energetici și instalatori. Noile dispoziții vor impune statelor membre să evalueze schemele o dată la patru ani începând din decembrie 2024.

Articolul 27 introduce cerințe suplimentare pentru creșterea gradului de adoptare a contractelor de performanță energetică.

Articolul 28 introduce cerința ca statele membre să raporteze cu privire la investițiile în eficiența energetică, inclusiv cu privire la contractele de performanță energetică încheiate (ca parte a Regulamentului privind guvernanța). Statele membre vor avea obligația de a institui mecanisme de asistență pentru dezvoltarea de proiecte la nivel național, regional și local în vederea promovării investițiilor în eficiența energetică, pentru a contribui la atingerea obiectivelor de eficiență energetică mai ambițioase.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

2021/0203 (COD)

Propunere de

DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

privind eficiența energetică, de modificare a Directivelor 2009/125/CE și 2010/30/UE și de abrogare a Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE (reformare)

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 194 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei Europene,

după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European 39 ,

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor 40 ,

hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,

întrucât:

⇩ nou

(1)Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului 41 a fost modificată de mai multe ori în mod substanțial 42 . Întrucât se impun noi modificări, este necesar, din motive de claritate, să se procedeze la reformarea respectivei directive.

🡻 2012/27/UE considerentul 1 (adaptat)

Uniunea se confruntă cu provocări fără precedent cauzate de dependența crescândă față de importurile de energie și de cantitatea redusă de resurse energetice, precum și de necesitatea de a limita schimbările climatice și de a depăși criza economică. Eficiența energetică reprezintă o modalitate importantă prin care pot fi abordate provocările în cauză. Aceasta îmbunătățește securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii prin reducerea consumului de energie primară și a importurilor de energie. Eficiența energetică contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră într-o manieră rentabilă și, prin urmare, la atenuarea schimbărilor climatice. Trecerea la o economie mai eficientă din punct de vedere energetic ar trebui, de asemenea, să accelereze difuzarea soluțiilor inovatoare în plan tehnologic și să îmbunătățească competitivitatea industriei în Uniune, favorizând creșterea economică și crearea de locuri de muncă de înaltă calitate în mai multe sectoare care au legătură cu eficiența energetică.

🡻 2012/27/UE considerentul 2 (adaptat)

Concluziile Consiliului European din 8-9 martie 2007 au subliniat necesitatea de a spori eficiența energetică în cadrul Uniunii în vederea îndeplinirii obiectivului de reducere cu 20 % a consumului de energie primară al Uniunii până în 2020 în raport cu previziunile pentru anul respectiv. Concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 au subliniat că trebuie realizat obiectivul de creștere a eficienței energetice cu 20 % pentru 2020, care în prezent nu se încadrează în grafic, astfel cum s-a convenit în cadrul Consiliului European din iunie 2010. Previziunile din 2007 au indicat un consum de energie primară de 1842 Mtep în 2020. O reducere de 20 % este echivalentă cu 1474 Mtep în 2020, și anume o reducere de 368 Mtep în raport cu previziunile.

🡻 2012/27/UE considerentul 3 (adaptat)

Concluziile Consiliului European din 17 iunie 2010 au confirmat că obiectivul de eficiență energetică este unul dintre obiectivele principale ale noii strategii a Uniunii pentru ocuparea forței de muncă și o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii („Strategia Europa 2020”). În cadrul acestui proces și pentru a pune în aplicare acest obiectiv la nivel național, statele membre au obligația să-și stabilească obiectivele naționale în strâns dialog cu Comisia și să indice, în programele lor naționale de reformă, modalitatea prin care intenționează să realizeze obiectivele în cauză.

🡻 2012/27/UE considerentul 4 (adaptat)

Comunicarea Comisiei din 10 noiembrie 2010 intitulată „Energie 2020” plasează eficiența energetică la baza strategiei energetice a Uniunii pentru 2020 și subliniază necesitatea unei noi strategii în materie de eficiență energetică, care să permită tuturor statelor membre să decupleze consumul energetic de creșterea economică.

🡻 2012/27/UE considerentul 5 (adaptat)

În rezoluția sa din 15 decembrie 2010 referitoare la revizuirea planului de acțiune pentru eficiență energetică, Parlamentul European a solicitat Comisiei să includă în planul revizuit de acțiune pentru eficiență energetică măsuri menite să reducă decalajul pentru a atinge obiectivul global al Uniunii în materie de eficiență energetică în 2020.

🡻 2012/27/UE considerentul 6 (adaptat)

Una dintre inițiativele Strategiei Europa 2020 este inițiativa emblematică privind o Europă eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, adoptată de Comisie la 26 ianuarie 2011. Aceasta identifică eficiența energetică drept un element esențial în asigurarea durabilității utilizării resurselor de energie.

🡻 2012/27/UE considerentul 7 (adaptat)

Concluziile Consiliului European din 4 februarie 2011 au recunoscut că obiectivul Uniunii în materie de eficiență energetică nu se află în graficul stabilit și că se impune o acțiune hotărâtă pentru a valorifica potențialul considerabil de creștere a economiilor de energie ale clădirilor, ale transporturilor și ale produselor și proceselor. De asemenea, concluziile respective prevăd faptul că se va revizui punerea în aplicare a obiectivului de eficiență energetică al Uniunii până în 2013 și că se vor lua în considerare și alte măsuri în caz de necesitate.

🡻 2012/27/UE considerentul 8 (adaptat)

La 8 martie 2011, Comisia a adoptat comunicarea sa privind planul 2011 pentru eficiență energetică. Comunicarea a confirmat că Uniunea nu își poate îndeplini obiectivul privind eficiența energetică. Acest fapt se constată cu toate că s-au înregistrat progrese în politicile naționale pentru eficiență energetică, prezentate în cadrul primelor planuri naționale de acțiune pentru eficiență energetică înaintate de statele membre în îndeplinirea cerințelor Directivei 2006/32/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind eficiența energetică la utilizatorii finali și serviciile energetice 43 . Analiza inițială a celui de-al doilea plan de acțiune confirmă faptul că Uniunea nu își poate îndeplini obiectivul. Pentru a remedia acest aspect, planul pentru eficiență energetică în 2011 cuprindea o serie de politici și măsuri în ceea ce privește eficiența energetică care reglementează întregul lanț energetic, inclusiv producerea, transportul și distribuția energiei; rolul principal al sectorului public în ceea ce privește eficiența energetică; clădirile și aparatele; industria și necesitatea de a autoriza consumatorii finali să-și gestioneze propriul consum de energie. Eficiența energetică în sectorul transportului a fost analizată în paralel în Cartea albă privind transporturile, adoptată la 28 martie 2011. În special, inițiativa 26 din cartea albă solicită standarde corespunzătoare pentru emisiile de CO2 ale vehiculelor în cadrul tuturor modurilor de transport, completate acolo unde este cazul cu cerințe privind eficiența energetică, pentru a aborda toate tipurile de sisteme de propulsie.

🡻 2012/27/UE considerentul 9 (adaptat)

La 8 martie 2011, Comisia a adoptat, de asemenea, Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, prin care identifica, din această perspectivă, necesitatea de a se acorda o atenție sporită eficienței energetice.

🡻 2012/27/UE considerentul 10 (adaptat)

În acest context, este necesară actualizarea cadrului juridic al Uniunii pentru eficiență energetică printr-o directivă care să urmărească obiectivul global de reducere cu 20 % a consumului de energie primară al Uniunii până în 2020 și îmbunătățirea ulterioară în materie de eficiență energetică după 2020. În acest scop, prezenta directivă ar trebui să stabilească un cadru comun pentru promovarea eficienței energetice în cadrul Uniunii, precum și acțiuni specifice de punere în aplicare a unora dintre propunerile incluse în Planul 2011 pentru eficiență energetică și de îndeplinire a potențialului semnificativ nerealizat de economisire a energiei pe care îl identifică.

🡻 2012/27/UE considerentul 11 (adaptat)

Decizia nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind efortul statelor membre de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră astfel încât să respecte angajamentele Comunității de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2020 44 solicită Comisiei să evalueze și să prezinte un raport până în anul 2012 cu privire la progresele înregistrate de Uniune și de statele sale membre pentru îndeplinirea obiectivului de reducere a consumului de energie cu 20 % până în 2020 în comparație cu prognozele. De asemenea, decizia prevede că, pentru a ajuta statele membre în îndeplinirea angajamentelor de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră la nivelul Uniunii, Comisia ar trebui să propună, până la 31 decembrie 2012, măsuri consolidate sau măsuri noi de accelerare a eficienței energetice. Prezenta directivă răspunde cerinței în cauză. De asemenea, aceasta contribuie la îndeplinirea obiectivelor stabilite în Foaia de parcurs pentru trecerea la o economie competitivă cu emisii scăzute de dioxid de carbon până în 2050, în special prin reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră din sectorul energiei și la atingerea până în 2050 a obiectivului de producere de energie electrică cu emisii zero. 

🡻 2012/27/UE considerentul 12 (adaptat)

Este necesar să fie adoptată o abordare integrată pentru a valorifica întregul potențial existent de economisire a energiei, care include economiile din sectorul aprovizionării cu energie și, respectiv, din sectorul utilizatorilor finali. În același timp, ar trebui consolidate dispozițiile Directivei 2004/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 februarie 2004 privind promovarea cogenerării pe baza cererii de energie termică utilă pe piața internă a energiei 45 și ale Directivei 2006/32/CE.

⇩ nou

(2)În Planul privind obiectivul climatic 46 , Comisia a propus creșterea nivelului de ambiție al Uniunii prin majorarea obiectivului privind emisiile de gaze cu efect de seră („GES”) la cel puțin 55 % sub nivelurile din 1990 până în 2030. Aceasta reprezintă o creștere substanțială față de obiectivul actual de 40 %. Propunerea a dat curs angajamentului asumat în Comunicarea privind Pactul verde european 47 de a prezenta un plan cuprinzător de majorare a obiectivului Uniunii pentru 2030 la 55 % într-un mod responsabil. De asemenea, ea este în conformitate cu obiectivele celei de a 21-a Conferințe a părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice („Acordul de la Paris”) de a menține creșterea temperaturii globale la mult sub 2 °C și de a continua eforturile de menținere a acesteia la 1,5 °C.

(3)În decembrie 2020, Consiliul European a aprobat un obiectiv obligatoriu al Uniunii de reducere internă netă cu cel puțin 55 % a emisiilor de gaze cu efect de seră până în 2030 comparativ cu 1990 48 . Consiliul European a concluzionat că nivelul de ambiție în ceea ce privește clima trebuie majorat într-un mod care să stimuleze creșterea economică, să creeze locuri de muncă, să ofere beneficii în materie de sănătate și de mediu pentru cetățenii Uniunii și să contribuie la competitivitatea generală pe termen lung a economiei Uniunii, prin promovarea inovării în domeniul tehnologiilor ecologice.

(4)Pentru a implementa aceste obiective, Programul de lucru al Comisiei Europene pentru 2021 49 a anunțat un pachet „Pregătiți pentru 55” vizând reducerea emisiilor de GES cu cel puțin 55 % până în 2030 și realizarea unei Uniuni Europene neutre din punct de vedere climatic până în 2050. Acest pachet acoperă o gamă de domenii de politică ce include eficiența energetică, energia din surse regenerabile, exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura, impozitarea energiei, partajarea eforturilor și comercializarea certificatelor de emisii.

(5)Previziunile indică faptul că, în contextul implementării integrale a politicilor actuale, reducerile de emisii de GES până în 2030 ar fi de aproximativ 45 % în comparație cu nivelurile din 1990, dacă se exclud emisiile și absorbțiile legate de utilizarea terenurilor, și de aproximativ 47 % dacă acestea sunt incluse. Prin urmare, Planul privind obiectivul climatic pentru 2030 prevede un set de acțiuni necesare în toate sectoarele economiei și revizuiri ale principalelor instrumente legislative pentru a atinge acest obiectiv mai ambițios.

(6)Eficiența energetică este un domeniu de acțiune esențial, fără de care decarbonizarea completă a economiei Uniunii nu poate fi realizată 50 . Necesitatea de a capta oportunitățile de economisire a energiei într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor a condus la actuala politică a Uniunii în materie de eficiență energetică. În decembrie 2018, în cadrul pachetului „Energie curată pentru toți europenii” a fost inclus un nou obiectiv principal de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030 de cel puțin 32,5 % (față de consumul de energie preconizat pentru 2030).

(7)Pentru atingerea obiectivului climatic mai ambițios, evaluarea impactului care însoțește Planul privind obiectivul climatic a arătat că îmbunătățirile în materie de eficiență energetică vor trebui să fie sporite în mod semnificativ față de nivelul actual de ambiție de 32,5 %.

(8)Suma contribuțiilor naționale comunicate de statele membre în planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC) nu atinge nivelul de ambiție al Uniunii de 32,5 %. Luate împreună, contribuțiile ar genera o reducere de 29,4 % pentru consumul final de energie și de 29,7 % pentru consumul de energie primară față de previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință din 2007. Acest lucru s-ar traduce printr-un decalaj colectiv de 2,8 puncte procentuale pentru consumul de energie primară și de 3,1 puncte procentuale pentru consumul final de energie, pentru UE-27.

(9)Deși potențialul de economisire a energiei rămâne ridicat în toate sectoarele, există o provocare deosebită legată de transporturi, deoarece acestea sunt responsabile pentru peste 30 % din consumul final de energie, precum și de clădiri, întrucât 75 % din parcul imobiliar al Uniunii are o performanță energetică scăzută. Un alt sector din ce în ce mai important este sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC), care este responsabil pentru 5-9 % din consumul total de energie electrică la nivel mondial și pentru peste 2 % din totalul emisiilor. În 2018, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică din UE-28. „Energy-efficient Cloud Computing Technologies and Policies for an Eco-friendly Cloud Market” (Tehnologii și politici de cloud computing eficiente din punct de vedere energetic, pentru o piață de cloud computing ecologică). În acest context, Strategia digitală a Uniunii 51 a evidențiat necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic și durabile, precum și a unor măsuri de transparență pentru operatorii de telecomunicații în ceea ce privește amprenta lor de mediu. În plus, trebuie să se țină seama și de posibila creștere a cererii de energie din partea sectorului industrial care ar putea rezulta din decarbonizarea acestuia, în special în ceea ce privește procesele mari consumatoare de energie.

(10)Nivelul sporit de ambiție necesită o promovare mai puternică a măsurilor de eficiență energetică ce sunt eficiente din punctul de vedere al costurilor, în toate domeniile sistemului energetic și în toate sectoarele relevante unde activitățile afectează cererea de energie, precum sectorul transporturilor, al apei și al agriculturii. Îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului lanț energetic, inclusiv producția, transportul, distribuția și utilizarea finală a energiei, va genera beneficii pentru mediu, va îmbunătăți calitatea aerului și sănătatea publică, va reduce emisiile de GES, va îmbunătăți securitatea energetică, va scădea costurile cu energia ale gospodăriilor și ale întreprinderilor, va contribui la atenuarea sărăciei energetice și va duce la o creștere a competitivității, a locurilor de muncă și a activității economice la nivelul întregii economii, îmbunătățind astfel calitatea vieții cetățenilor. Acest lucru respectă angajamentele Uniunii asumate în cadrul uniunii energetice și al Planului global de acțiune împotriva schimbărilor climatice stabilit prin Acordul de la Paris din 2015.

🡻 2018/2002 considerentul 1

Moderarea cererii de energie reprezintă una dintre cele cinci dimensiuni ale Strategiei privind uniunea energetică, stabilită prin Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice”. Îmbunătățirea eficienței energetice de-a lungul întregului lanț energetic, inclusiv producția, transportul, distribuția și utilizarea finală de energie, va genera beneficii pentru mediu, va îmbunătăți calitatea aerului și sănătatea publică, va reduce emisiile de gaze cu efect de seră, va îmbunătăți securitatea energetică prin reducerea dependenței de importurile de energie din afara Uniunii, va scădea costurile cu energia ale gospodăriilor și ale societăților, va contribui la atenuarea sărăciei energetice și va duce la o creștere a competitivității, a locurilor de muncă și a activității economice la nivelul tuturor sectoarelor economiei, îmbunătățind astfel calitatea vieții cetățenilor. Acest lucru este în conformitate cu angajamentele asumate de Uniune în cadrul uniunii energetice și al agendei globale privind schimbările climatice stabilite prin Acordul de la Paris din 2015 asupra schimbărilor climatice, rezultat în urma Conferinței părților la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice 52 („Acordul de la Paris”), care reprezintă un angajament de a menține creșterea temperaturii medii globale cu mult sub 2 °C peste nivelurile preindustriale și de a continua eforturile pentru limitarea acestei creșteri a temperaturii la 1,5 °C peste nivelurile preindustriale.

🡻 2018/2002 considerentul 2 (adaptat)

⇨ nou

(11)⌦ Prezenta directivă ⌫ Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European și a Consiliului 53  constituie ⇨ reprezintă un pas înainte ⇦ o componentă a progresului în direcția realizării uniunii energetice ⇨ neutralității climatice până în 2050 ⇦, în temeiul căreia eficiența energetică ar trebui tratată ca o sursă de energie în sine. Atunci când se stabilesc noi norme privind oferta și alte domenii de politică ar trebui să se țină seama de Pprincipiul „eficiența energetică înainte de toate” ⇨ este un principiu general de care ⇦ ar trebui să se țină seama ⇨ în toate sectoarele, dincolo de sistemul energetic, la toate nivelurile, inclusiv în sectorul financiar. Soluțiile de eficiență energetică ar trebui luate în considerare ca primă opțiune în deciziile de politică, de planificare și de investiții, ⇦ atunci când se stabilesc noi norme privind oferta și alte domenii de politică. ⇨ Cu toate că principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat fără a aduce atingere altor principii, obiective și obligații legale, nici acestea nu ar trebui să împiedice aplicarea sa sau să deroge de la aplicarea acestui principiu. ⇦ Comisia ar trebui să se asigure că eficiența energetică și răspunsul din partea cererii pot concura în mod egal cu capacitatea de producție. Eficiența energetică trebuie luată în considerare ori de câte ori se iau decizii referitoare la planificarea sistemului energetic sau la finanțare. Trebuie realizate îmbunătățiri în materie de eficiență energetică ori de câte ori acestea sunt mai ⌦ eficiente din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabile decât soluțiile echivalente din partea ofertei. Acest lucru ar trebui să ajute la valorificarea numeroaselor beneficii pe care eficiența energetică le poate aduce Uniunii, în special cetățenilor și întreprinderilor. ⇨ Implementarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice ar trebui să constituie, de asemenea, o prioritate în vederea atenuării sărăciei energetice. ⇦

🡻 2018/2002 considerentul 3

⇨ nou

(12)Eficiența energetică ar trebui recunoscută ca un element esențial și o considerație prioritară în viitoarele decizii privind investițiile în infrastructura energetică a Uniunii. ⇨ Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat ținându-se seama în primul rând de abordarea eficienței sistemului și de perspectiva societală. În consecință, el ar trebui să contribuie la creșterea eficienței sectoarelor individuale de utilizare finală și a întregului sistem energetic. Aplicarea acestui principiu ar trebui să sprijine, de asemenea, investițiile în soluții eficiente din punct de vedere energetic care contribuie la obiectivele de mediu enumerate în Regulamentul (UE) 2020/852 al Parlamentului European și al Consiliului 54 . ⇦

⇩ nou

(13)Principiul „eficiența energetică înainte de toate” a fost definit în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului 55 și se află în centrul Strategiei pentru integrarea sistemului energetic 56 . Deși principiul se bazează pe eficacitatea din punctul de vedere al costurilor, aplicarea sa are implicații mai ample, care pot varia în funcție de circumstanțe. Comisia a pregătit orientări specifice privind funcționarea și aplicarea principiului, propunând instrumente specifice și exemple de aplicare în diferite sectoare. De asemenea, Comisia a emis o recomandare adresată statelor membre, care se bazează pe cerințele prezentei directive și solicită acțiuni specifice în ceea ce privește aplicarea acestui principiu.

(14)Pentru a avea un impact, principiul „eficiența energetică înainte de toate” trebuie să fie aplicat în mod consecvent de către factorii de decizie în toate deciziile relevante de politică, de planificare și de investiții majore – și anume investiții la scară largă cu o valoare de peste 50 de milioane EUR fiecare sau 75 de milioane EUR pentru proiecte de infrastructură de transport – care afectează consumul sau furnizarea de energie. Aplicarea corectă a principiului necesită utilizarea unei metodologii adecvate de analiză costuri-beneficii, stabilirea unor condiții favorabile pentru soluții eficiente din punct de vedere energetic și o monitorizare adecvată. Flexibilitatea cererii poate genera beneficii semnificative pentru consumatori și pentru societate în ansamblu și poate spori eficiența sistemului energetic, reducând costurile energiei, de exemplu prin reducerea costurilor de exploatare a sistemului, ceea ce duce la tarife mai mici pentru toți consumatorii. Statele membre ar trebui să țină seama de potențialele beneficii ale flexibilității cererii atunci când aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate” și, acolo unde este relevant, să ia în considerare răspunsul la cerere, stocarea energiei și soluțiile inteligente în cadrul eforturilor lor de sporire a eficienței sistemului energetic integrat.

(15)Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat întotdeauna în mod proporțional, iar cerințele prezentei directive nu ar trebui să implice obligații care se suprapun sau sunt contradictorii pentru statele membre, în cazul în care aplicarea principiului este asigurată direct de alte acte legislative. Acesta ar putea fi cazul proiectelor de interes comun incluse în lista Uniunii în conformitate cu [articolul 3 din Regulamentul TEN-E revizuit], care introduce cerința de a se ține seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate” în elaborarea și evaluarea proiectelor respective.

(16)O tranziție justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este esențială pentru Pactul verde european. Sărăcia energetică reprezintă un concept esențial, consolidat prin pachetul legislativ „Energie curată pentru toți europenii” și destinat să faciliteze o tranziție energetică justă. În temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 și al Directivei (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului 57 , Comisia a furnizat îndrumări orientative cu privire la indicatorii adecvați pentru a măsura sărăcia energetică și pentru a defini ce înseamnă un „număr semnificativ de gospodării afectate de sărăcia energetică” 58 . Directiva (UE) 2019/944 și Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului 59 impun statelor membre să ia măsuri adecvate pentru a aborda sărăcia energetică ori de câte ori aceasta este identificată, inclusiv măsuri care abordează contextul mai larg al sărăciei.

(17)Gospodăriile cu venituri mici și medii, clienții vulnerabili, inclusiv utilizatorii finali, persoanele care se confruntă cu sărăcie energetică sau cu riscul de sărăcie energetică și persoanele care trăiesc în locuințe sociale ar trebui să beneficieze de aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate”. Măsurile de eficiență energetică ar trebui implementate în mod prioritar pentru a îmbunătăți situația acestor persoane și gospodării sau pentru a atenua sărăcia energetică. O abordare holistică în ceea ce privește elaborarea politicilor și implementarea politicilor și a măsurilor impune ca statele membre să se asigure că alte politici și măsuri nu au niciun efect advers asupra acestor persoane și gospodării.

(18)Prezenta directivă face parte dintr-un cadru mai larg de politici privind eficiența energetică ce abordează potențialul de eficiență energetică în anumite domenii de politică, inclusiv în domeniul clădirilor (Directiva 2010/31/CE 60 ), al produselor [Directiva 2009/125/CE, Regulamentul (UE) 2017/1369 și Regulamentul (UE) 2020/740 61 ] și al mecanismului de guvernanță (Regulamentul (UE) 2018/1999). Aceste politici joacă un rol foarte important în realizarea de economii de energie atunci se înlocuiesc produse sau se construiesc sau renovează clădiri 62 .

🡻 2018/2002 considerentul 4 (adaptat)

⇨ nou

(19)Realizarea unui obiectiv de eficiență energetică ambițios necesită eliminarea anumitor bariere pentru a facilita investițiile în măsuri vizând eficiența energetică. ⇨ Subprogramul „Tranziție către o energie curată” din cadrul LIFE va aloca fonduri pentru sprijinirea dezvoltării de bune practici europene în ceea ce privește implementarea politicilor de eficiență energetică vizând barierele comportamentale, de piață și de reglementare din calea eficienței energetice. ⇦ Un pas în această direcție o reprezintă precizarea din 19 septembrie 2017 din partea Eurostat privind modul de înregistrare a contractelor de performanță energetică în conturile naționale, care vine să elimine incertitudinile și să faciliteze desfășurarea unor astfel de contracte.

🡻 2018/2002 considerentul 5 (adaptat)

(20)Consiliul European din 23 și 24 octombrie 2014 a sprijinit un obiectiv de eficiență energetică de 27 % pentru 2030 la nivelul Uniunii, care trebuie revizuit până în 2020 „luând în considerare un nivel al UE de 30 %”. În rezoluția sa din 15 decembrie 2015 intitulată „Către o uniune europeană a energiei”, Parlamentul European i-a solicitat Comisiei să evalueze, de asemenea, viabilitatea unui obiectiv de eficiență energetică de 40 % pentru același interval de timp. Prin urmare, este oportună modificarea Directivei 2012/27/UE, pentru a o adapta perspectivei pentru anul 2030.

⇩ nou

(21)Se estimează că obiectivul de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030 de 32,5 % și celelalte instrumente de politică ale cadrului existent ar duce la o reducere a emisiilor de GES cu aproximativ 45 % până în 2030 63 . Pentru un obiectiv climatic mai ambițios de reducere cu 55 % a emisiilor de GES până în 2030, evaluarea impactului aferentă Planului privind obiectivul climatic pentru 2030 a estimat nivelul eforturilor care ar fi necesare în diferitele domenii de politică. Concluzia a fost că, în raport cu nivelul de referință, atingerea obiectivului privind emisiile de GES într-un mod optim din punctul de vedere al costurilor înseamnă o scădere a consumului final de energie și a consumului de energie primară cu cel puțin 36-37 % și, respectiv, 39-41 %.

(22)Obiectivul de eficiență energetică al Uniunii a fost inițial stabilit și calculat utilizând ca nivel de referință previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință din 2007. Modificarea metodologiei Eurostat de calculare a bilanțului energetic și îmbunătățirea previziunilor de modelare ulterioare necesită o modificare a nivelului de referință. Astfel, utilizând aceeași abordare pentru a defini obiectivul, și anume comparându-l cu previziunile viitoare ale nivelului de referință, nivelul de ambiție al obiectivului de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030 este stabilit în raport cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință din 2020, care reflectă contribuțiile naționale din PNEC-uri. Având în vedere acest nivel de referință actualizat, Uniunea va trebui să își sporească și mai mult ambiția în materie de eficiență energetică, cu cel puțin 9 % în 2030 față de nivelul eforturilor necesare în cadrul scenariului de referință din 2020. Noua modalitate de exprimare a nivelului de ambiție pentru obiectivele Uniunii nu afectează nivelul efectiv al eforturilor necesare și corespunde unei reduceri de 36 % a consumului final de energie și, respectiv, de 39 % al consumului de energie primară, în comparație cu previziunile pentru 2030 ale scenariului de referință din 2007.

(23)Metodologia de calcul al consumului final de energie și al consumului de energie primară este aliniată la noua metodologie Eurostat, dar indicatorii utilizați în sensul prezentei directive au un domeniu de aplicare diferit - și anume exclud căldura ambiantă și includ consumul de energie al aviației internaționale pentru obiectivul privind energia finală. Utilizarea de noi indicatori implică, de asemenea, faptul că orice modificare a consumului de energie al furnalelor înalte se reflectă în prezent doar în consumul de energie primară.

🡻 2018/2002 considerentul 6 (adaptat)

⇨ nou

(24)Necesitatea îndeplinirii obiectivelor de eficiență ⇨ ca Uniunea să își îmbunătățească eficiența ⇦ energetică la nivelul Uniunii, ⇨ ar trebui să fie ⇦ exprimatăe în consum de energie primară și/sau ⌦ în consum final de energie ⌫ finală, ar trebui să fie explicit stabilită sub forma unui obiectiv de 32,5 % pentru 2030. Prognozele efectuate în 2007 au indicat pentru 2030 un consum de energie primară de 1887 Mtep și un consum de energie finală de 1416 Mtep. O reducere de 32,5 % are ca rezultat, în 2030, 1273 Mtep și, respectiv, 956 Mtep. Acest obiectiv, având o natură similară obiectivului Uniunii pentru 2020, ar trebui să fie evaluat de Comisie în vederea revizuirii sale ascendente până în 2023 în cazul unor reduceri substanțiale ale costurilor sau dacă este necesar în vederea îndeplinirii angajamentelor internaționale ale Uniunii pentru decarbonizare. ⇨ care să fie realizat până în 2030, indicând nivelul eforturilor suplimentare necesare în comparație cu măsurile existente sau planificate în cadrul planurilor naționale privind energia și clima. Scenariul de referință din 2020 previzionează 864 Mtep pentru consumul final de energie și 1 124 Mtep pentru consumul de energie primară, valori care trebuie atinse în 2030 (excluzând căldura ambiantă și incluzând aviația internațională). O reducere suplimentară de 9 % are ca rezultat, în 2030, 787 Mtep și, respectiv, 1 023 Mtep. În comparație cu nivelurile din 2005, aceasta înseamnă că consumul final de energie din Uniune ar trebui redus cu aproximativ 23 %, iar consumul de energie primară ar trebui redus cu aproximativ 32 %. ⇦ Nu există obiective obligatorii la nivelul statelor membre în perspectiva anului 2020 și a anului 2030, iar ⇨ statele membre ar trebui să își stabilească propriile contribuții la realizarea obiectivului de eficiență energetică al Uniunii ținând seama de formula prevăzută în prezenta directivă. ⇦ libertatea statelor membre ⌦ Statele membre ar trebui să dispună de libertatea ⌫ de a-și stabili propriile contribuții ⇨ obiective ⇦ naționale pe baza consumului de energie primară sau ⌦ a consumului final de energie ⌫ finală, a economiilor de energie primară sau finală sau a intensității energetice ar trebui să fie menținută fără restricții. ⇨ Prezenta directivă modifică modul în care statele membre trebuie să își exprime contribuțiile naționale la obiectivul Uniunii. Contribuțiile statelor membre la obiectivul Uniunii trebuie să fie exprimate drept consum final de energie și consum de energie primară, pentru a se asigura consecvența și monitorizarea progreselor. ⇦ Statele membre ar trebui să își stabilească propriile contribuții naționale orientative în materie de eficiență energetică ținând seama de faptul că, în 2030, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1273 Mtep de energie primară și/sau de maximum 956 Mtep de energie finală. În consecință, consumul de energie primară ar trebui redus cu 26 %, iar consumul de energie finală ar trebui redus cu 20 % la nivelul Uniunii, față de nivelurile din 2005. Este necesară o evaluare periodică a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor Uniunii pentru 2030, aceasta fiind prevăzută în Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului.

🡻 2012/27/UE considerentul 13

⇨ nou

(25)Ar fi preferabil ca îndeplinirea obiectivului de 20 % în materie de eficiență energetică să fie rezultatul punerii în aplicare cumulative a măsurilor naționale și europene specifice care promovează eficiența energetică în diferite domenii. Statele membre ar trebui să-și stabilească obiective, scheme și programe ⇨ politici și măsuri ⇦ naționale indicative în materie de eficiență energetică. ⇨ Politicile și măsurile ⇦ Obiectivele respective și eforturile individuale ale fiecărui stat membru ar trebui evaluate de către Comisie, împreună cu datele privind progresele înregistrate, pentru a evalua probabilitatea îndeplinirii obiectivului global al Uniunii și măsura în care eforturile individuale sunt suficiente pentru realizarea obiectivului comun. Prin urmare, Comisia ar trebui să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a programelor naționale de eficiență energetică prin intermediul cadrului său legislativ revizuit și în contextul procesului Europa 2020. Cu ocazia stabilirii obiectivelor naționale indicative în materie de eficiență energetică, statele membre ar trebui să poată ține seama de situația națională care afectează consumul de energie primară, ca de exemplu potențialul rămas de economisire rentabilă a energiei, schimbările înregistrate în importurile și exporturile de energie, dezvoltarea tuturor surselor regenerabile de energie, energia nucleară, captarea și stocarea dioxidului de carbon și acțiunea timpurie. Cu ocazia realizării unor exerciții de modelare, Comisia ar trebui să consulte statele membre cu privire la ipotezele modelelor și la rezultatele preliminare ale modelării în timp util și într-un mod transparent. Sunt necesare modele îmbunătățite ale impactului măsurilor în materie de eficiență energetică și al tehnologiilor și performanței acestora.

🡻 2012/27/UE considerentul 14 (adaptat)

Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile 64 prevede că Cipru și Malta, datorită caracterului insular și periferic, se bazează pe aviație ca mod de transport, care este esențial pentru cetățenii și economia acestora. În consecință, Cipru și Malta au un consum final brut de energie în transportul aerian național care este disproporționat de mare, respectiv mai mult de trei ori media comunitară pe 2005 și, prin urmare, sunt afectate într-un mod disproporționat de actualele constrângeri tehnologice și de reglementare.

🡻 2012/27/UE considerentul 15

⇨ nou

(26)Volumul total al cheltuielilor publice reprezintă 19 % din produsul intern brut al Uniunii. ⇨ Sectorul public este responsabil pentru circa 5-10 % din consumul final de energie total al Uniunii. Autoritățile publice cheltuiesc aproximativ 1,8 mii de miliarde EUR anual. Aceasta reprezintă circa 14 % din produsul intern brut al Uniunii. ⇦ Din acest motiv, sectorul public constituie un motor important pentru orientarea pieței către produse, clădiri și servicii mai eficiente din punct de vedere energetic, precum și în favoarea modificării comportamentului de consum energetic al cetățenilor și întreprinderilor. De asemenea, reducerea consumului energetic prin intermediul măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice poate elibera resursele publice în alte scopuri. Organismele publice de la nivel național, regional și local ar trebui să îndeplinească un rol exemplar în ceea ce privește eficiența energetică.

🡻 2012/27/UE considerentul 16 (adaptat)

Având în vedere că în Concluziile Consiliului din 10 iunie 2011 privind Planul 2011 pentru eficiență energetică s-a subliniat faptul că 40 % din consumul final de energie al Uniunii este reprezentat de clădiri, iar pentru a beneficia de posibilitățile de creștere economică și de ocupare a forței de muncă în sectoarele comerțului specializat și construcțiilor, precum și în producția de articole de construcție și în activitățile profesionale precum arhitectura, consultanța și ingineria, statele membre ar trebui să instituie o strategie pe termen lung, post-2020, vizând mobilizarea investițiilor în renovarea clădirilor rezidențiale și comerciale în vederea îmbunătățirii performanței energetice a parcului imobiliar. Strategia respectivă ar trebui să vizeze renovările profunde, eficiente din punct de vedere al costurilor, care să reducă atât volumul de energie furnizat, cât și consumul de energie final al unei clădiri, cu un procent semnificativ în comparație cu nivelurile anterioare renovării, rezultând astfel o performanță energetică foarte mare. Astfel de renovări profunde ar putea fi efectuate și în etape.

⇩ nou

(27)Pentru a conduce prin puterea exemplului, sectorul public ar trebui să își stabilească propriile obiective de decarbonizare și de eficiență energetică. Îmbunătățirea eficienței energetice în sectorul public ar trebui să reflecte eforturile necesare la nivelul Uniunii. Pentru a se conforma obiectivului privind consumul final de energie, Uniunea ar trebui să își reducă consumul final de energie cu 19 % până în 2030, în comparație cu consumul mediu de energie din anii 2017, 2018 și 2019. Obligația de a realiza o reducere anuală de cel puțin 1,7 % a consumului de energie în sectorul public ar trebui să asigure faptul că sectorul public își îndeplinește rolul exemplar. Statele membre își păstrează flexibilitatea deplină în ceea ce privește alegerea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru a obține o reducere a consumului final de energie. Impunerea unei reduceri anuale a consumului final de energie prezintă o sarcină administrativă mai redusă decât instituirea de metode de măsurare a economiilor de energie.

(28)Pentru a-și îndeplini obligația, statele membre ar trebui să vizeze consumul final de energie al tuturor serviciilor și instalațiilor publice ale organismelor publice. În vederea stabilirii destinatarilor acestei măsuri, statele membre ar trebui să aplice definiția autorităților contractante prevăzută în Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului 65 . Obligația poate fi îndeplinită prin reducerea consumului final de energie din orice domeniu al sectorului public, inclusiv transporturile, clădirile publice, asistența medicală, amenajarea teritoriului, gestionarea apei și epurarea apelor uzate, canalizarea și epurarea apei, gestionarea deșeurilor, încălzirea și răcirea centralizată, distribuirea energiei, iluminatul public, planificarea infrastructurii. Pentru a reduce sarcina administrativă a organismelor publice, statele membre ar trebui să creeze platforme sau instrumente digitale pentru a colecta datele agregate privind consumul de la organismele publice, pentru a le pune la dispoziția publicului și pentru a raporta datele către Comisie.

(29)Statele membre ar trebui să exercite un rol exemplar prin asigurarea faptului că toate contractele de performanță energetică și sistemele de gestionare a energiei din sectorul public sunt realizate în conformitate cu standarde europene sau internaționale sau că auditurile energetice sunt utilizate în mare măsură în părțile cu un consum intensiv de energie ale sectorului public.

(30)Autoritățile publice sunt încurajate să obțină sprijin din partea unor entități precum agențiile pentru energie durabilă instituite, acolo unde este cazul, la nivel regional sau local. Organizarea acestor agenții reflectă de obicei nevoile individuale ale autorităților publice dintr-o anumită regiune sau care își desfășoară activitatea într-un anumit domeniul al sectorului public. Agențiile centralizate pot răspunde mai bine nevoilor și pot acționa mai eficace în alte privințe, de exemplu în statele membre mai mici sau centralizate sau în ceea ce privește aspecte complexe sau transregionale, precum încălzirea și răcirea centralizată. Agențiile pentru energie durabilă pot servi drept ghișee unice în temeiul articolului 21. Aceste agenții sunt deseori responsabile pentru elaborarea unor planuri locale sau regionale de decarbonizare, care pot include și alte măsuri de decarbonizare, precum schimbarea cazanelor pe bază de combustibili fosili, și pentru sprijinirea autorităților publice în implementarea politicilor legate de energie. Agențiile pentru energie durabilă sau alte entități care sprijină autoritățile regionale și locale pot avea competențe, obiective și resurse clare în domeniul energiei durabile. Agențiile pentru energie durabilă ar putea fi încurajate să ia în considerare inițiativele adoptate în cadrul Convenției primarilor, care reunește autorități locale ce s-au angajat în mod voluntar să implementeze obiectivele Uniunii în materie de climă și de energie, precum și alte inițiative existente în acest scop. Planurile de decarbonizare ar trebui să fie legate de planurile de amenajare a teritoriului și ar trebui să țină seama de evaluarea cuprinzătoare pe care trebuie să o realizeze statele membre.

(31)Statele membre ar trebui să sprijine organismele publice în ceea ce privește planificarea și adoptarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv la nivel regional și local, prin furnizarea de orientări care să promoveze consolidarea competențelor și oportunitățile de formare și prin încurajarea cooperării dintre organismele publice, inclusiv dintre agenții. În acest scop, statele membre ar putea înființa centre naționale de competențe cu privire la aspecte complexe, precum consilierea agențiilor energetice locale sau regionale în legătură cu încălzirea sau răcirea centralizată.

🡻 2012/27/UE considerentul 17 (adaptat)

⇨ nou

(32)Este necesar ca rata renovărilor de clădiri să crească deoarece parcul imobiliar existent constituie sectorul cu cel mai mare potențial de economisire a energiei. ⇨ Clădirile și transporturile sunt, împreună cu industria, principalii consumatori de energie și sursele cele mai importante de emisii 66 . Clădirile sunt responsabile pentru aproximativ 40 % din consumul total de energie al Uniunii și pentru 36 % din emisiile de GES generate de sectorul energetic 67 . Comunicarea Comisiei privind „Valul de renovări ale clădirilor” 68 abordează dubla provocare reprezentată de eficiența energetică și de utilizarea eficientă a resurselor, precum și accesibilitatea din punct de vedere financiar în sectorul construcțiilor și vizează dublarea ratei de renovare. Ea se concentrează asupra clădirilor cu cele mai slabe performanțe, a sărăciei energetice și a clădirilor publice. ⇦ În plus, clădirile reprezintă un element esențial în ceea ce privește îndeplinirea obiectivului Uniunii de reducere cu 80-95 % a emisiilor de gaze cu efect de seră ⇨ atingere a neutralității climatice ⇦ până în 2050 în raport cu 1990. Clădirile deținute de organismele publice reprezintă o pondere semnificativă din parcul imobiliar și au o vizibilitate ridicată în viața publică. Prin urmare, se recomandă stabilirea unei rate anuale a renovărilor pentru clădirile deținute și ocupate de administrația centrală ⇨ organisme publice ⇦ pe teritoriul unui stat membru, în vederea îmbunătățirii performanței energetice a acestora. ⇨ Statele membre sunt invitate să stabilească o rată de renovare mai mare, în cazul în care acest lucru este eficient din punctul de vedere al costurilor, în cadrul renovării parcului lor imobiliar în conformitate cu strategiile lor de renovare a clădirilor sau cu programele lor naționale de renovare. ⇦ Rata renovărilor nu ar trebui să aducă atingere obligațiilor privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero ⌦ (NZEB) ⌫, prevăzute de Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor 69 . ⇨ În cadrul următoarei reexaminări a Directivei 2010/31/UE, Comisia ar trebui să evalueze progresele realizate de statele membre în ceea ce privește renovarea clădirilor organismelor publice. Comisia ar trebui să aibă în vedere prezentarea unei propuneri legislative pentru revizuirea ratei de renovare, ținând seama de progresele realizate de statele membre, de evoluțiile economice sau tehnice semnificative sau, acolo unde este necesar, de angajamentele Uniunii în ceea ce privește decarbonizarea și reducerea poluării la zero. ⇦ Obligația prevăzută de prezenta directivă de renovare a clădirilor deținute de administrația centrală ⇨ organismelor publice ⇦ completează directiva respectivă, care solicită statelor membre să se asigure că, atunci când clădirile existente sunt supuse unor renovări majore, performanța energetică a acestora este îmbunătățită pentru a satisface cerințele minime de performanță energetică ⇨ privind NZEB ⇦. Statele membre ar trebui să poată lua măsuri alternative eficiente din punct de vedere al costurilor pentru a obține o îmbunătățire echivalentă a performanței energetice a clădirilor care aparțin administrației centrale. Obligația de a renova suprafața clădirilor administrației centrale ar trebui să le revină departamentelor administrative a căror competență cuprinde întregul teritoriu al unui stat membru. În cazul în care într-un stat membru nu există un departament administrativ relevant căruia să i se fi conferit o anumită competență pe întreg teritoriul, obligația ar trebui să le revină acelor departamente administrative ale căror competențe acoperă în mod colectiv întregul teritoriu.

⇩ nou

(33)Pentru a stabili rata renovărilor, statele membre trebuie să aibă o imagine de ansamblu asupra clădirilor care nu ating nivelul NZEB. Prin urmare, statele membre ar trebui să publice și să actualizeze în permanență un inventar al clădirilor publice, în cadrul unei baze de date generale a certificatelor de performanță energetică. Acest inventar ar trebui să permită și actorilor privați, inclusiv societăților de servicii energetice, să propună soluții de renovare, acestea putând fi agregate de către Observatorul parcului imobiliar al Uniunii.

🡻 2012/27/UE considerentul 18

⇨ nou

(34)⇨ În 2020, peste jumătate din populația lumii locuiește în zone urbane. Se preconizează că această cifră va ajunge la 68 % până în 2050 70 . În plus, jumătate din infrastructurile urbane necesare până în 2050 nu au fost încă construite 71 . Orașele și zonele metropolitane sunt centre de activitate economică, de generare a cunoștințelor, de inovare și de descoperire a unor noi tehnologii. Orașele influențează calitatea vieții cetățenilor care locuiesc sau lucrează în acestea. Statele membre ar trebui să sprijine municipalitățile din punct de vedere tehnic și financiar. ⇦ O serie de municipalități și de alte organisme publice din statele membre au pus deja în aplicare abordări integrate în ceea ce privește economiile de energie și aprovizionarea cu energie, de exemplu, prin intermediul planurilor de acțiune în domeniul energiei durabile, cum ar fi cele dezvoltate în temeiul inițiativei Convenția primarilor și abordările urbane integrate care depășesc intervențiile individuale referitoare la clădiri sau moduri de transport.

🡻 2012/27/UE considerentul 19

⇨ nou

(35)În ceea ce privește achiziționarea anumitor produse și servicii, precum și achiziționarea și închirierea clădirilor, administrațiile centrale ⇨ autoritățile contractante și entitățile contractante ⇦ care încheie contracte de achiziții publice de lucrări, bunuri sau servicii ar trebui să ofere un exemplu și să ia decizii de cumpărare eficiente din punct de vedere energetic ⇨ , precum și să aplice principiul „eficiența energetică înainte de toate”, inclusiv în cazul concesiunilor și contractelor publice pentru care nu sunt prevăzute cerințe specifice în anexa IV ⇦. Această regulă ar trebui să se aplice departamentelor administrative a căror competență acoperă întregul teritoriu al unui stat membru. În cazul în care într-un stat membru nu există un departament administrativ relevant căruia să i se fi conferit o anumită competență pe întreg teritoriul, obligația ar trebui să le revină acelor departamente administrative ale căror competențe acoperă în mod colectiv întregul teritoriu. Cu toate acestea, nu trebuie să se aducă atingere dispozițiilor directivelor Uniunii privind achizițiile publice. ⇨ Statele membre ar trebui să elimine barierele din calea achizițiilor publice comune realizate în cadrul unui stat membru sau la nivel transfrontalier, dacă aceste achiziții pot reduce costurile și pot spori beneficiile pieței interne prin crearea de oportunități de afaceri pentru prestatori și pentru furnizorii de servicii energetice. ⇦

⇩ nou

(36)Toate entitățile publice care investesc resurse publice prin achiziții publice ar trebui să dea un exemplu atunci când atribuie contracte și concesiuni, alegând produse, servicii, lucrări și clădiri cu cea mai mare performanță în materie de eficiență energetică, inclusiv în legătură cu acele achiziții care nu fac obiectul unor cerințe specifice în temeiul Directivei 2009/30/CE. În acest context, toate procedurile de atribuire a concesiunilor și a contractelor de achiziții publice cu o valoare care depășește pragurile stabilite la articolele 6 și 7 din Directiva 2014/23/UE a Parlamentului European și a Consiliului 72 , la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE a Parlamentului European și a Consiliului 73 și la articolele 3 și 4 din Directiva 2014/25/UE a Parlamentului European și a Consiliului trebuie să țină seama de performanța în materie de eficiență energetică a produselor, clădirilor și serviciilor, conform legislației Uniunii sau legislației naționale, luând în considerare cu prioritate principiul „eficiența energetică înainte de toate” în procedurile lor de achiziții publice.

(37)Este de asemenea important ca statele membre să monitorizeze modul în care sunt luate în considerare cerințele de eficiență energetică de către autoritățile contractante și entitățile contractante în cadrul achizițiilor de produse, de clădiri, de lucrări și de servicii, prin asigurarea faptului că sunt făcute publice informațiile cu privire la impactul asupra eficienței energetice al ofertelor câștigătoare care depășesc pragurile menționate în directivele privind achizițiile publice. Acest lucru le permite părților interesate și cetățenilor să evalueze rolul sectorului public în ceea ce privește asigurarea eficienței energetice înainte de toate în cadrul achizițiilor publice într-un mod transparent.

(38)Pactul verde european recunoaște rolul economiei circulare în ceea ce privește contribuția la obiectivele generale de decarbonizare ale Uniunii. Sectorul public poate contribui la aceste obiective prin utilizarea puterii sale de cumpărare pentru a alege, acolo unde este cazul, produse, clădiri, servicii și lucrări ecologice prin intermediul instrumentelor disponibile pentru achizițiile publice ecologice, aducând astfel o contribuție importantă la reducerea consumului de energie și a impactului asupra mediului.

(39)Este important ca statele membre să ofere organismelor publice sprijinul necesar pentru adoptarea cerințelor de eficiență energetică în cadrul achizițiilor publice și, acolo unde este cazul, pentru utilizarea achizițiilor publice ecologice, prin furnizarea orientărilor și metodologiilor necesare pentru efectuarea evaluării costurilor pe ciclul de viață, precum și a costurilor și impactului asupra mediului. Se preconizează că instrumentele bine concepute, în special instrumentele digitale, vor facilita procedurile de achiziții publice și vor reduce costurile administrative, mai ales în statele membre mai mici care s-ar putea să nu dispună de o capacitate suficientă pentru a pregăti procedurile de licitație. În acest sens, statele membre ar trebui să promoveze în mod activ utilizarea instrumentelor digitale și cooperarea dintre autoritățile contractante, inclusiv la nivel transfrontalier, în scopul schimbului de bune practici.

(40)Întrucât clădirile sunt responsabile pentru emisii de gaze cu efect de seră atât înainte, cât și după ciclul lor de exploatare, statele membre ar trebui să ia în considerare, de asemenea, întregul ciclu de viață al emisiilor de carbon ale clădirilor. Acest lucru are loc în contextul eforturilor de sporire a atenției acordate performanței pe parcursul ciclului de viață, aspectelor legate de economia circulară și impactului asupra mediului, ca parte a rolului exemplar al sectorului public. Astfel, achizițiile publice pot reprezenta o oportunitate de a aborda problema carbonului încorporat din clădiri pe durata ciclului lor de viață. În acest sens, autoritățile contractante sunt actori importanți care pot lua măsuri în cadrul procedurilor de achiziții publice prin achiziționarea de noi clădiri care abordează potențialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viață.

(41)Potențialul de încălzire globală pe parcursul întregului ciclu de viață măsoară emisiile de gaze cu efect de seră asociate clădirii în diferite etape de-a lungul ciclului său de viață. Prin urmare, el măsoară contribuția globală a clădirii la emisiile care duc la schimbări climatice. Acest lucru este denumit uneori „evaluarea amprentei de carbon” sau „măsurarea emisiilor de carbon pe parcursul întregului ciclu de viață”. El reunește emisiile de carbon încorporate în materialele de construcție și emisiile de carbon directe și indirecte din etapa de utilizare. Clădirile sunt o „bancă” de materiale importantă, fiind depozite de resurse cu emisii ridicate de carbon timp de mai multe decenii și, prin urmare, este important să se exploreze concepții care să faciliteze reutilizarea și reciclarea viitoare la sfârșitul ciclului de exploatare.

(42)Potențialul de încălzire globală este exprimat ca indicator numeric în kgCO2e/m² (de suprafață interioară utilă) pentru fiecare etapă a ciclului de viață, calculat ca medie pentru un an dintr-o perioadă de studiu de referință de 50 de ani. Selectarea datelor, definirea scenariului și calculele se efectuează în conformitate cu standardul EN 15978. Domeniul de aplicare în ceea ce privește echipamentele tehnice și elementele clădirilor este stabilit la indicatorul 1,2 al cadrului comun Level(s) al Uniunii. În cazul în care există un instrument național de calcul sau dacă acesta este necesar pentru divulgarea informațiilor sau pentru obținerea autorizațiilor de construcție, ar trebui să fie posibilă utilizarea respectivului instrument național pentru a furniza informațiile solicitate. Ar trebui să fie posibilă utilizarea altor instrumente de calcul dacă acestea îndeplinesc criteriile minime stabilite de cadrul comun Level(s) al Uniunii.

🡻 2012/27/UE considerentul 20 (adaptat)

Evaluarea posibilității de stabilire a unei scheme de „certificate albe” la nivelul Uniunii a demonstrat că, în situația actuală, un astfel de sistem ar genera costuri administrative excesive, existând riscul ca economiile de energie să se concentreze într-o serie de state membre și să nu fie introduse uniform pe întreg teritoriul Uniunii. Obiectivul unei astfel de scheme la nivelul Uniunii ar putea fi realizat mai bine, cel puțin în acest stadiu, prin intermediul schemelor naționale de obligații în materie de eficiență energetică pentru utilitățile energetice sau al altor măsuri de politică alternative care să asigure aceeași cantitate de economii de energie. Ar fi indicat ca nivelul de ambiție al acestor scheme să fie stabilit într-un cadru comun la nivelul Uniunii, oferindu-se în același timp statelor membre o flexibilitate considerabilă pentru a ține pe deplin seama de organizarea națională a actorilor pieței, de contextul specific al sectorului energiei și de obiceiurile consumatorilor finali. Cadrul comun ar trebui să ofere utilităților energetice posibilitatea de a furniza servicii energetice tuturor consumatorilor finali, nu doar celor cărora le vând energie. Aceasta crește concurența pe piața energetică deoarece utilitățile energetice își pot diferenția produsele prin furnizarea de servicii energetice complementare. Cadrul comun ar trebui să permită statelor membre să includă cerințele în schema lor națională care urmărește un scop social, în special pentru a se asigura că consumatorii vulnerabili beneficiază de o eficiență energetică mai ridicată. Statele membre ar trebui să stabilească, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, care sunt distribuitorii de energie sau furnizorii de energie care ar trebui să aibă obligația de a îndeplini obiectivul de economisire a energiei la nivelul utilizării finale stabilit de prezenta directivă.

Statelor membre ar trebui să li se permită, în special, să nu impună această obligație distribuitorilor mici de energie, furnizorilor mici de energie și sectoarelor energetice de mică anvergură, pentru a evita o sarcină administrativă disproporționată. Comunicarea Comisiei din 25 iunie 2008 stabilește principiile care ar trebui luate în considerare de către statele membre care decid să se abțină de la aplicarea acestei posibilități. Ca o modalitate de a sprijini inițiativele naționale privind eficiența energetică, părțile obligate în temeiul schemelor naționale de obligații în materie de eficiență energetică ar putea să își îndeplinească obligațiile contribuind anual la un Fond național pentru eficiență energetică cu o sumă echivalentă cu investițiile necesare în cadrul schemei.

🡻 2012/27/UE considerentul 21 (adaptat)

Având în vedere imperativul absolut de refacere a sustenabilității finanțelor publice și de consolidare fiscală, la punerea în aplicare a măsurilor specifice care fac obiectul prezentei directive ar trebui acordată atenția adecvată raportului cost-eficacitate la nivelul fiecărui stat membru în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de eficiență energetică pe baza unor analize și evaluări corespunzătoare.

🡻 2012/27/UE considerentul 22 (adaptat)

Cerința de a obține economii din vânzările anuale de energie către consumatorii finali, față de cât ar fi fost volumul de vânzări, nu reprezintă un plafon referitor la vânzări sau la consumul de energie. Statele membre ar trebui să fie în măsură să excludă integral sau parțial vânzările de energie, exprimată ca volum, utilizată în activitățile industriale enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității 74 , atunci când calculează vânzările de energie către consumatorii finali, întrucât este recunoscut faptul că anumite sectoare sau subsectoare cărora le sunt specifice aceste activități pot fi expuse unui risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon. Este oportun ca statele membre să fie conștiente de costurile sistemelor pentru a putea evalua cu exactitate costurile aferente măsurilor.

🡻 2012/27/UE considerentul 23 (adaptat)

Fără a aduce atingere cerințelor de la articolul 7 și în vederea limitării sarcinii administrative, fiecare stat membru poate grupa măsurile de politică individuale pentru punerea în aplicare a articolului 7 într-un program național cuprinzător pentru eficiență energetică.

🡻 2018/2002 considerentul 7

⇨ nou

(43)⇨ Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului 75 reglementează instalațiile care contribuie la producția de energie sau care utilizează energie în scopuri de producție, iar informațiile privind energia utilizată sau generată de instalație trebuie incluse în cererile de autorizații integrate [articolul 12 alineatul (1) litera (b)]. Mai mult, directiva respectivă precizează, la articolul 11, că utilizarea eficientă a energiei este unul dintre principiile generale care reglementează obligațiile de bază ale operatorului și constituie unul dintre criterii pentru determinarea celor mai bune tehnici disponibile în conformitate cu anexa III la Directiva 2010/75/UE. ⇦ Eficiența operațională a sistemelor energetice în orice moment este influențată de capacitatea de a alimenta rețeaua cu energie generată din surse diferite, cu diferite grade de inerție și de punere în funcțiune, în mod flexibil și fără obstacole. Îmbunătățirea acestei eficiențe va permite o mai bună utilizare a energiei din surse regenerabile.

🡻 2018/2002 considerentul 8

(44)Îmbunătățirea eficienței energetice poate contribui la sporirea producției economice. Statele membre și Uniunea ar trebui să urmărească reducerea consumului energetic, indiferent de nivelurile de creștere economică.

🡻 2018/2002 considerentul 10 (adaptat)

⇨ nou*

(45)Având în vedere cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030, Oobligația privind economiile de energie stabilită prin ⌦ prezenta directivă ⌫ Directiva 2012/27/UE ar trebui să ⇨ fie majorată și ⇦ se extindă ulterior anului ⌦ să se aplice și după anul ⌫ 2020 ⇨ 2030 ⇦. Această extindere ar crea ⌦ Acest lucru asigură ⌫ o mai mare stabilitate pentru investitori și, prin urmare, ar încuraja investițiile pe termen lung și măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung, precum renovarea aprofundată a clădirilor cu obiectivul pe termen lung de a facilita transformarea ⌦ eficientă din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabilă a clădirilor existente în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Obligația privind economiile de energie are un rol important în generarea creșterii economice, și a locurilor de muncă ⇨ , a competitivității și în atenuarea sărăciei energetice ⇦ la nivel local. și ⌦ Ea ⌫ ar trebui să fie menținută pentru a garanta ⌦ asigure faptul ⌫ că Uniunea își poate atinge obiectivele privind energia și clima prin crearea de oportunități suplimentare și pentru a întrerupe legătura dintre consumul de energie și creșterea economică. Cooperarea cu sectorul privat este importantă pentru a evalua condițiile în care pot fi deblocate investițiile private pentru proiectele de eficiență energetică și pentru a dezvolta noi modele de venituri pentru inovare în domeniul eficienței energetice.

🡻 2018/2002 considerentul 11 (adaptat)

(46)Măsurile de sporire a eficienței energetice au, de asemenea, un impact pozitiv asupra calității aerului, întrucât clădirile mai eficiente din punct de vedere energetic contribuie la reducerea cererii depentru combustibili pentru încălzire, inclusiv depentru combustibili solizi pentru încălzire. Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică contribuie la îmbunătățirea calității aerului interior și exterior și sprijină realizarea, într-un mod ⌦ eficient din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabil, a obiectivelor politicii Uniunii în materie de calitate a aerului, astfel cum sunt stabilite în special prin Directiva (UE) 2016/2284 a Parlamentului European și a Consiliului 76 .

🡻 2018/2002 considerentul 12 (adaptat)

⇨ nou

(47)Statele membre trebuie să realizeze economii cumulate la nivelul utilizării finale, pe întreaga perioadă de obligații 2021- ⌦ până în ⌫ 2030, echivalente cu economii anuale noi de cel puțin 0,8 % din consumul ⌦ final ⌫ de energie finală ⇨ până la 31 decembrie 2023 și de cel puțin [xx] % la 1 ianuarie 2024 ⇦. Respectiva cerință ar putea fi îndeplinită prin noi măsuri de politică adoptate în cursul noii perioadei de obligații, cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030, sau prin noi acțiuni individuale ca urmare a măsurilor de politică adoptate în cursul sau înaintea perioadei anterioare, cu condiția ca acțiunile individuale ce declanșează economii de energie să fiesunt introduse în ⌦ perioada următoare ⌫ noua perioadă. În acest scop, statele membre ar trebui să poată utiliza o schemă de obligații în materie de eficiență energetică sau măsuri de politică alternative sau ambele. Suplimentar, sunt oferite mai multe opțiuni, inclusiv dacă energia utilizată în transport este inclusă, integral sau parțial, în baza de calcul, pentru a acorda statelor membre flexibilitate în modul în care își calculează cantitatea economiilor lor de energie, asigurându-se totodată că se realizează economiile obligatorii cumulate de energie la nivelul utilizării finale echivalente cu cel puțin procentul de 0,8 % de noi economii anuale.

🡻 2018/2002 considerentul 13 (adaptat)

⇨ nou

(48)Cu toate acestea, ar fi disproporționat să se impună o astfel de obligație Ciprului și Maltei. Piețele de energie din respectivele state membre insulare mici prezintă caracteristici specifice care limitează considerabil gama de măsuri disponibile pentru a îndeplini obligația privind economiile de energie, cum ar fi existența unui singur distribuitor de energie electrică, absența unor rețele de gaze naturale și a unor sisteme de încălzire centralizată și de răcire centralizată, precum și dimensiunea redusă a societăților de distribuție de produse petroliere. Aceste caracteristici specifice sunt accentuate de dimensiunea redusă a piețelor de energie din respectivele state membre. Prin urmare, ⇨ Pentru perioada 2021-31 decembrie 2023, ⇦ Ciprului și Maltei ar trebui să le revină numai obligația de a realiza economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale echivalente cu economii noi de 0,24 % din consumul de energie finală ⌦ numai ⌫ pentru perioada 2021-2030. ⇨ Această rată individuală de economisire ar trebui să nu se mai aplice începând de la 1 ianuarie 2024. ⇦

🡻 2018/2002 considerentul 14

⇨ nou

(49)În cazul în care utilizează o schemă de obligații, statele membre ar trebui să desemneze părți obligate din rândul ⇨ operatorilor de transport și de sistem, al ⇦ distribuitorilor de energie, al societăților de vânzare cu amănuntul a energiei și al distribuitorilor sau comercianților cu amănuntul de combustibil utilizat în transporturi, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii. Desemnarea, sau scutirea de la a fi desemnate, a anumitor categorii de astfel de distribuitori sau comercianți cu amănuntul nu trebuie interpretată ca fiind incompatibilă cu principiul nediscriminării. Prin urmare, statele membre pot decide dacă astfel de ⇨ operatori de transport și de sistem, ⇦ distribuitori sau comercianți cu amănuntul sau numai anumite categorii dintre aceștia să fie desemnați în calitate de părți obligate. ⇨ Pentru a responsabiliza și a proteja clienții vulnerabili, persoanele afectate de sărăcie energetică și persoanele care trăiesc în locuințe sociale, precum și pentru a implementa cu prioritate măsuri de politică în rândul acestor persoane, statele membre pot impune părților obligate să realizeze economii de energie în rândul clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. În acest scop, statele membre pot stabili, de asemenea, obiective de reducere a costurilor energiei. Părțile obligate ar putea atinge aceste obiective prin promovarea adoptării de măsuri care să conducă la economii de energie și la economii financiare privind facturile la energie, precum adoptarea de măsuri privind izolarea și încălzirea. ⇦

⇩ nou

(50)Atunci când elaborează măsuri de politică pentru a îndeplini obligația privind economiile de energie, statele membre ar trebui să respecte standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și de mediu, precum și principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” în sensul Regulamentului (UE) 2020/852 77 . Statele membre ar trebui să nu promoveze activități care nu sunt sustenabile din punctul de vedere al mediului, precum utilizarea combustibililor fosili solizi. Obligația privind economiile de energie vizează consolidarea răspunsului la schimbările climatice prin promovarea de stimulente pentru ca statele membre să implementeze un mix de politici sustenabile și ecologice care să fie rezilient și să atenueze schimbările climatice. Prin urmare, odată cu transpunerea prezentei directive, economiile de energie rezultate din măsurile de politică privind utilizarea arderii directe a combustibililor fosili nu vor fi economii de energie eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie. Acest lucru va permite alinierea obligației privind economiile de energie la obiectivele Pactului verde european, ale Planului privind obiectivul climatic, ale Strategiei privind valul de renovări ale clădirilor și va reflecta nevoia de acțiune identificată de AIE în raportul său privind emisiile nete zero 78 . Această restricție urmărește să încurajeze statele membre să cheltuiască banii publici exclusiv pentru tehnologii sustenabile și adaptate exigențelor viitorului. Este important ca statele membre să ofere actorilor de pe piață un cadru politic clar și certitudine pentru investiții. Implementarea metodologiei de calcul în temeiul obligației privind economiile de energie ar trebui să permită tuturor actorilor de pe piață să își adapteze tehnologiile într-un interval de timp rezonabil. În cazul în care statele membre sprijină adoptarea de tehnologii eficiente pe bază de combustibili fosili sau înlocuirea timpurie a unor astfel de tehnologii, de exemplu prin scheme de subvenții sau prin scheme de obligații în materie de eficiență energetică, economiile de energie nu mai pot fi eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie. Deși economiile de energie rezultate, de exemplu, din promovarea cogenerării pe bază de gaze naturale nu ar fi eligibile, restricția nu s-ar aplica utilizării indirecte a combustibililor fosili, de exemplu în cazul în care producția de energie electrică include generarea de combustibili fosili. Măsurile de politică ce vizează schimbări comportamentale pentru a reduce consumul de combustibili fosili, de exemplu prin campanii de informare, prin șofat ecologic, ar trebui să rămână eligibile. Economiile de energie rezultate din măsuri de politică ce vizează renovarea clădirilor pot include măsuri cum ar fi înlocuirea sistemelor de încălzire cu combustibili fosili odată cu îmbunătățirea structurii clădirilor, care ar trebui să se limiteze la tehnologiile ce permit realizarea economiilor de energie necesare în conformitate cu codurile naționale în domeniul clădirilor instituite într-un stat membru. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să promoveze modernizarea sistemelor de încălzire în cadrul renovărilor aprofundate, în conformitate cu obiectivul pe termen lung al neutralității din punctul de vedere al emisiilor de carbon, și anume reducerea cererii de încălzire și satisfacerea cererii de încălzire rămase dintr-o sursă de energie fără emisii de carbon.

🡻 2018/2002 considerentul 15 (adaptat)

⇨ nou

(51)Măsurile statelor membre de îmbunătățire a eficienței energetice în transporturi sunt eligibile pentru a fi luate în considerare în ceea ce privește îndeplinirea obligației care le revine privind economiile de energie la nivelul utilizării finale. Astfel de măsuri includ politici specifice, care, printre altele, sunt dedicate promovării unor vehicule mai eficiente, a transferului modal către mersul cu bicicleta, a mersului pe jos și a transportului în comun, sau mobilitatea și planificarea urbană care să reducă cererea depentru transport. În plus, scheme care accelerează utilizarea unor vehicule noi și mai eficiente sau adoptarea unor politici care promovează trecerea la combustibili cu o performanță mai bună ⇨ cu niveluri scăzute de emisii, cu excepția măsurilor de politică ce vizează utilizarea arderii directe a combustibililor fosili, ⇦ care reduc consumul de energie pe kilometru sunt, de asemenea, potențial eligibile, sub rezerva respectării cerințelor de pertinență și de adiționalitate prevăzute în anexa V la Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. ⇨ Măsurile de politică ce promovează utilizarea vehiculelor noi pe bază de combustibili fosili nu ar trebui să se califice ca măsuri eligibile în temeiul obligației privind economiile de energie. ⇦ Astfel de măsuri ar trebui să fie, dacă este cazul, coerente cu cadrele de politică naționale ale statelor membre stabilite în temeiul Directivei 2014/94/UE a Parlamentului European și a Consiliului 79 .

🡻 2018/2002 considerentul 16 (adaptat)

(52)Măsurile luate de către statele membre în temeiul Regulamentului (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului 80 , și care vor avea drept rezultat îmbunătățiri verificabile, dar și măsurabile sau estimabile ale eficienței energetice, pot fi considerate o modalitate eficientă pentru statele membre de a-și îndeplini obligația de economisire a energiei în temeiul Directivei 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenteia directiveă.

🡻 2018/2002 considerentul 17 (adaptat)

⇨ nou

(53)Ca o alternativă la a impune părților obligate cerința de a obține cantitatea de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale prevăzută la articolul 87 alineatul (1) din Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, ar trebui să fie posibil ca statele membre, în schemele lor de obligații, să permită sau să impună părților obligate să contribuie la Fondul național pentru eficiență energetică ⇨ , care ar putea fi folosit pentru a implementa în mod prioritar măsuri de politică în rândul clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. ⇦.

🡻 2018/2002 considerentul 18 (adaptat)

⇨ nou

(54)Fără a aduce atingere articolului 7 alineatele (4) și (5), astfel cum sunt introduse de prezenta directivă, Sstatele membre și părțile obligate ar trebui să utilizeze toate mijloacele și tehnologiile disponibile ⇨ , cu excepția utilizării tehnologiilor de ardere directă a combustibililor fosili, ⇦ pentru a realiza economiile cumulate de energie obligatorii la nivelul utilizării finale, inclusiv prin promovarea utilizării tehnologiilor durabile în sisteme eficiente de încălzire ⌦ și ⌫ sau de răcire centralizată, a infrastructurii eficiente de încălzire și răcire și a auditurilor energetice sau a sistemelor de gestionare echivalente, cu condiția ca economiile de energie declarate să respecte cerințele prevăzute la articolul 87 și în anexa V ladin Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă. Statele membre ar trebui să urmărească un nivel ridicat de flexibilitate în conceperea și în punerea în aplicare a măsurilor de politică alternative. ⇨ Statele membre ar trebui să încurajeze acțiuni care duc la economii de energie pe parcursul duratelor lungi de viață. ⇦

🡻 2018/2002 considerentul 19

(55)Măsurile vizând eficiența energetică pe termen lung vor continua să asigure realizarea unor economii de energie după 2020, însă, pentru a contribui la obiectivul de eficiență energetică al Uniunii pentru 2030, aceste măsuri ar trebui să asigure realizarea de noi economii după 2020. Pe de altă parte, economiile de energie realizate după 31 decembrie 2020 nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea obligațiilor privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

🡻 2018/2002 considerentul 20

⇨ nou

(56)Noile economii ar trebui să fie suplimentare față de scenariul de statu-quo, motiv pentru care economiile care s-ar fi produs oricum nu ar trebui să fie luate în considerare la calcularea îndeplinirii cerințelor privind economiile de energie. Pentru a calcula impactul măsurilor introduse, ar trebui luate în calcul numai economiile nete, măsurate ca modificări ale consumului de energie care pot fi atribuite în mod direct măsurii vizând eficiența energetică în cauză ⇨ , implementată în sensul articolului 8 din prezenta directivă ⇦. Pentru a calcula economiile nete, statele membre ar trebui să stabilească un scenariu de referință cu privire la modul în care ar evolua situația în absența măsurii în cauză. Măsura de politică în cauză ar trebui evaluată în raport cu acest nivel de referință. Statele membre ⇨ ar trebui să țină seama de cerințele minime prevăzute de cadrul legislativ relevant la nivelul Uniunii și ⇦ ar trebui să țină cont de faptul că în același interval de timp pot fi duse la îndeplinire și alte măsuri de politică, care ar putea avea de asemenea un impact asupra cantității economiilor de energie, astfel că nu toate modificările observate de la introducerea unei anumite măsuri de politică evaluate pot fi atribuite exclusiv măsurii de politică respective. Acțiunile părții obligate, participante sau mandatate ar trebui de fapt să contribuie la realizarea economiilor de energie declarate pentru a se asigura îndeplinirea cerinței de pertinență.

🡻 2018/2002 considerentul 21

⇨ nou

(57)Este important să se aibă în vedere, după caz, toate etapele lanțului energetic la calcularea economiilor de energie pentru a crește potențialul de economii de energie în transportul și distribuția de energie electrică. ⇨ Studiile realizate și consultarea părților interesate au evidențiat un potențial semnificativ. Cu toate acestea, condițiile fizice și economice sunt destul de diferite de la un stat membru la altul și, adesea, în cadrul mai multor state membre și există un număr mare de operatori de sistem. Aceste circumstanțe indică o abordare descentralizată, în conformitate cu principiul subsidiarității. Autoritățile naționale de reglementare dețin cunoștințele, competențele juridice și capacitatea administrativă necesare pentru a promova dezvoltarea unei rețele de energie electrică eficiente din punct de vedere energetic. Entități precum Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică (ENTSO-E) și Entitatea europeană pentru operatorii de sisteme de distribuție (entitatea OSD UE) pot oferi, de asemenea, contribuții utile și ar trebui să își sprijine membrii în ceea ce privește adoptarea măsurilor de eficiență energetică. ⇦

⇩ nou

(58)Considerații similare se aplică în cazul numărului foarte mare de operatori de sisteme de gaze naturale. Rolul gazelor naturale și rata de aprovizionare și de acoperire a teritoriului variază foarte mult în rândul statelor membre. În aceste cazuri, autoritățile naționale de reglementare sunt cele mai în măsură să monitorizeze și să orienteze evoluția sistemului către o eficiență sporită, iar entități precum Rețeaua europeană a operatorilor de transport și de sistem de gaze naturale (ENTSOG) pot oferi contribuții utile și ar trebui să își sprijine membrii în ceea ce privește adoptarea măsurilor de eficiență energetică.

🡻 2018/2002 considerentul 22

⇨ nou

(59)Gestionarea eficientă a apei poate aduce o contribuție semnificativă la economiile de energie. Sectorul apei și cel al apelor uzate reprezintă 3,5 % din consumul de energie electrică în Uniune și se estimează că respectiva pondere va crește. În același timp, scurgerile de apă reprezintă 24 % din consumul total de apă în Uniune, iar sectorul energetic este cel mai mare consumator de apă, reprezentând 44 % din consum. Potențialul realizării de economii de energie prin utilizarea tehnologiilor și a proceselor inteligente ar trebui explorat pe deplin ⇨ și aplicat ori de câte ori trebuie să se țină seama de eficacitatea din punctul de vedere al costurilor și de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Pe de altă parte, tehnologiile avansate de irigare ar putea reduce în mod substanțial consumul de apă în agricultură și energia utilizată pentru tratarea și transportul acesteia ⇦.

🡻 2018/2002 considerentul 23 (adaptat)

⇨ nou

(60)Conform articolului 9 din tTratatul privind funcționarea Uniunii Europene, politicile Uniunii privind eficiența energetică ar trebui să fie favorabile incluziunii și, prin urmare, ar trebui să asigure faptul că măsurile vizând eficiența energetică sunt accesibile ⇨ în mod egal ⇦ ⌦ tuturor ⌫ consumatorilor ⌦ afectați ⌫ aflați în situație de sărăcie energetică. Îmbunătățirile aduse eficienței energetice ⌦ în ceea ce privește eficiența energetică ⌫ a clădirilor ar trebui, în special, să avantajeze ⇨ să fie implementate în mod prioritar în rândul ⇦ gospodăriile vulnerabile ⇨ utilizatorilor finali și clienților vulnerabili ⇦, inclusiv cele aflate în situație ⇨ al persoanelor afectate ⇦ de sărăcie energetică, și, dacă este cazul, ⇨ în rândul gospodăriilor cu venituri medii și ⇦ persoanele ⇨ al persoanelor ⇦ care trăiesc în locuințe sociale ⇨ , al persoanelor în vârstă și al persoanelor care locuiesc în zone rurale sau îndepărtate . ⇦ ⇨ În acest context, trebuie să se acorde o atenție specială anumitor grupuri care prezintă un risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile să sufere impactul advers al sărăciei energetice, precum femeile, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, copiii și persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară. ⇦ Statele membre pot deja solicita părților obligate să includă în măsurile de economisire a energiei obiective sociale în legătură cu sărăcia energetică, iar această posibilitate ar trebui să fie ⌦ a fost deja ⌫ extinsă la măsuri de politică alternative și la fonduri naționale pentru eficiență energetică ⌦ europene. ⌫ și ⌦ Aceasta ar trebui ⌫ să fie transformată într-o obligație ⇨ de a proteja și de a responsabiliza utilizatorii finali și clienții vulnerabili și de a atenua sărăcia energetică ⇦, permițând în același timp statelor membre să mențină o flexibilitate deplină în ceea ce privește ⇨ tipul măsurilor de politică, ⇦ dimensiunea, domeniul de aplicare și conținutul acestora. Dacă o schemă de obligații în materie de eficiență energetică nu permite măsuri care se referă la consumatori individuali de energie, statul membru poate lua măsuri pentru a atenua sărăcia energetică exclusiv prin intermediul unor măsuri de politică alternative. ⇨ În cadrul mixului lor de politici, statele membre ar trebui să se asigure că alte măsuri de politică nu au un efect advers asupra clienților vulnerabili, a utilizatorilor finali, a persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, a persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre ar trebui să utilizeze în mod optim investițiile din fonduri publice în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv instrumentele financiare și de finanțare instituite la nivelul Uniunii. ⇦

⇩ nou

(61)Prezenta directivă se referă la conceptul de clienți vulnerabili, pe care statele membre trebuie să îl stabilească în conformitate cu Directiva (UE) 2019/944. În plus, în conformitate cu Directiva 2012/27/UE, introducerea noțiunii de „utilizatori finali” pe lângă noțiunea de „client final” clarifică faptul că drepturile la informații privind facturarea și consumul se aplică și consumatorilor fără contracte individuale sau directe cu furnizorul de energie utilizat pentru sistemele colective de încălzire, răcire sau producere a apei calde menajere din clădirile cu mai mulți ocupanți. Conceptul de clienți vulnerabili nu asigură neapărat vizarea utilizatorilor finali. Prin urmare, pentru a se asigura faptul că măsurile prevăzute în prezenta directivă ajung la toate persoanele și gospodăriile aflate într-o situație de vulnerabilitate, statele membre ar trebui să includă nu numai clienții, în sensul strict al cuvântului, ci și utilizatorii finali, atunci când stabilesc definiția clienților vulnerabili.

🡻 2018/2002 considerentul 24 (adaptat)

⇨ nou

(62)Aproximativ 50 ⇨ 34 ⇦ de milioane de gospodării din Uniune se află în situație de sărăcie energetică ⇨ nu au fost în măsură să își încălzească locuința în mod adecvat în 2019 81  ⇦. ⇨ Pactul verde european pune pe primul loc dimensiunea socială a tranziției, angajându-se să respecte principiul „nimeni nu este lăsat în urmă”. Tranziția verde, inclusiv tranziția către o energie curată, afectează femeile și bărbații în mod diferit și poate avea un impact deosebit asupra unor grupuri dezavantajate, între care persoanele cu handicap. ⇦ Prin urmare, măsurile vizând eficiența energetică trebuie să se afle în centrul oricăror strategii ⌦ eficiente din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabile de abordare a sărăciei energetice și a vulnerabilității consumatorilor și sunt complementare politicilor de securitate socială la nivelul statelor membre. Pentru a se asigura faptul că măsurile vizând eficiența energetică atenuează sărăcia energetică pentru chiriași în mod durabil, ar trebui să se ia în considerare rentabilitatea ⌦ eficiența ⌫ acestor măsuri ⌦ din punctul de vedere al costurilor ⌫, precum și accesibilitatea acestora din punct de vedere financiar pentru proprietari și chiriași, și ar trebui să fie garantat, la nivel de stat membru, un sprijin financiar ⇨ și tehnic ⇦ adecvat pentru astfel de măsuri. ⇨ Statele membre ar trebui să acorde sprijin la nivel local și regional pentru identificarea și atenuarea sărăciei energetice. ⇦ Parcul imobiliar al Uniunii trebuie să fie convertit, pe termen lung, în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu obiectivele Acordului de la Paris. Ratele actuale de renovare a clădirilor sunt insuficiente, iar clădirile ocupate de cetățeni cu venituri scăzute, care ⌦ sunt afectați ⌫ se află în situație de sărăcie energetică, sunt cele la care se ajunge cel mai greu. Măsurile prevăzute în prezenta directivă cu privire la obligațiile privind economiile de energie, schemele de obligații în ceea ce privește eficiența energetică și măsurile de politică alternative sunt, prin urmare, deosebit de importante.

🡻 2012/27/UE considerentul 24 (adaptat)

⇨ nou

(63)Pentru a valorifica potențialul de economisire a energiei în anumite segmente ale pieței unde auditurile energetice nu sunt în general oferite cu titlu comercial [cum ar fi întreprinderile mici și mijlocii (IMM)], statele membre ar trebui să elaboreze programe care să încurajeze IMM-urile să se supună unor audituri energetice. Auditurile energetice ar trebui să aibă un caracter obligatoriu și periodic pentru întreprinderile mari, întrucât economiile de energie pot fi semnificative. Auditurile energetice ar trebui să țină seama de standardele europene sau internaționale relevante, precum EN ISO 50001 (sisteme de ⌦ management al ⌫ gestionare a energiei) sau EN 16247-1 (audituri energetice) sau EN ISO 14000 (sisteme de ⌦ management de mediu ⌫ gestionare a mediului) în cazul în care includ un audit energetic, fiind astfel în conformitate cu dispozițiile anexei VI la prezenta directivă deoarece aceste dispoziții nu depășesc cerințele prevăzute în standardele relevante respective. ⇨ În prezent se află în curs de elaborare un standard european specific privind auditurile energetice. Auditurile energetice pot fi efectuate în mod de sine-stătător sau pot face parte dintr-un sistem mai amplu de management de mediu sau dintr-un contract de performanță energetică. În toate aceste cazuri, sistemele respective ar trebui să respecte cerințele minime din anexa VI. În plus, anumite mecanisme și scheme instituite pentru a monitoriza emisiile și consumul de combustibil al anumitor operatori de transport (de exemplu, în temeiul legislației UE, EU ETS) pot fi considerate compatibile cu auditurile energetice, inclusiv în cadrul sistemelor de gestionare a energiei, dacă respectă cerințele minime prevăzute în anexa VI. ⇦ 

⇩ nou

(64)Consumul mediu al întreprinderii ar trebui să fie criteriul definitoriu pentru aplicarea sistemelor de gestionare a energiei și a auditurilor energetice, pentru a spori sensibilitatea acestor mecanisme în vederea identificării oportunităților relevante de economii de energie eficiente din punctul de vedere al costurilor. Întreprinderile care se situează sub pragurile de consum definite pentru sistemele de gestionare a energiei și pentru auditurile energetice ar trebui încurajate să se supună auditurilor energetice și să implementeze recomandările rezultate în urma acestor audituri.

🡻 2012/27/UE considerentul 25 (adaptat)

(65)În cazul în care auditurile energetice sunt efectuate de către experți interni, pentru a se asigura independența necesară, aceștia ⌦ trebuie ⌫ ar trebui să nu fie direct implicați în activitatea auditată.

⇩ nou

(66)Sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC) este un alt sector important care beneficiază de o atenție sporită. În 2018, consumul de energie al centrelor de date din UE a fost de 76,8 TWh. Se preconizează că acesta va crește la 98,5 TWh până în 2030, ceea ce reprezintă o creștere de 28 %. Această creștere în termeni absoluți poate fi observată și în termeni relativi: în UE, centrele de date au reprezentat 2,7 % din cererea de energie electrică în 2018 și vor ajunge să reprezinte 3,21 % până în 2030 dacă dezvoltarea continuă pe traiectoria actuală 82 . Strategia digitală a Europei a evidențiat deja necesitatea unor centre de date foarte eficiente din punct de vedere energetic și sustenabile și solicită adoptarea unor măsuri de transparență pentru operatorii de telecomunicații în ceea ce privește amprenta lor de mediu. Pentru a promova dezvoltarea durabilă în sectorul TIC, în special în ceea ce privește centrele de date, statele membre ar trebui să colecteze și să publice date relevante pentru performanța energetică și pentru amprenta de apă a centrelor de date. Statele membre ar trebui să colecteze și să publice numai date privind centrele de date cu o amprentă semnificativă, în cazul cărora concepția adecvată sau intervențiile în materie de eficiență pentru, respectiv, instalațiile noi sau cele existente pot duce la o scădere considerabilă a consumului de energie și de apă sau la reutilizarea căldurii reziduale în instalațiile și rețelele de energie termică din apropiere. Pe baza datelor colectate se poate stabili un indicator de sustenabilitate a centrului de date.

(67)Indicatorii de sustenabilitate a centrelor de date pot fi utilizați pentru a măsura patru dimensiuni de bază ale unui centru de date sustenabil, și anume cât de eficient utilizează energia, cât din această energie provine din surse regenerabile, reutilizarea căldurii reziduale pe care o produce și utilizarea apei dulci. Indicatorii de sustenabilitate a centrelor de date ar trebui să sensibilizeze proprietarii și operatorii de centre de date, producătorii de echipamente, dezvoltatorii de software și de servicii, utilizatorii serviciilor de centre de date la toate nivelurile, precum și entitățile și organizațiile care implementează, utilizează sau achiziționează servicii de tip cloud și de centru de date. De asemenea, ar trebui să ofere încredere cu privire la îmbunătățirile efective în urma eforturilor și a măsurilor de sporire a sustenabilității în centrele de date noi sau existente. În fine, acești indicatori ar trebui utilizați ca bază pentru o planificare și un proces decizional transparente și bazate pe dovezi. Utilizarea indicatorilor de sustenabilitate a centrelor de date ar trebui să fie opțională pentru statele membre. Utilizarea indicatorului de sustenabilitate a centrelor de date ar trebui să fie opțională pentru statele membre.

🡻 2018/2002 considerentul 25

(68)În vederea obținerii unor cheltuieli de consum scăzute la plata facturilor de energie, s-ar putea acorda sprijin consumatorilor pentru ca aceștia să își reducă consumul de energie prin reducerea nevoilor energetice ale clădirilor și prin îmbunătățirea eficienței aparatelor electrocasnice, care ar trebui combinate cu disponibilitatea unor moduri de transport cu consum redus de energie, integrate în transportul public și cu bicicleta. Statele membre ar trebui, de asemenea, să aibă în vedere îmbunătățirea conectivității în zonele rurale și îndepărtate.

🡻 2018/2002 considerentul 26

(69)Este esențial să fie sensibilizați toți cetățenii Uniunii cu privire la beneficiile creșterii eficienței energetice și să se furnizeze acestora informații precise referitoare la modalitățile prin care aceasta poate fi realizată. Cetățenii de toate vârstele ar trebui să fie de asemenea implicați în tranziția energetică prin intermediul Pactului climatic european și al Conferinței privind viitorul Europei. Creșterea eficienței energetice este, de asemenea, foarte importantă pentru securitatea aprovizionării cu energie a Uniunii, prin reducerea dependenței sale de importul de combustibili din țări terțe.

🡻 2018/2002 considerentul 27

(70)Costurile și beneficiile tuturor măsurilor de eficiență energetică luate, inclusiv perioadele de recuperare a investiției, ar trebui să fie pe deplin transparente pentru consumatori.

🡻 2018/2002 considerentul 28 (adaptat)

(71)La punerea în aplicare a Directivei 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenteia directiveă și la luarea altor măsuri în domeniul eficienței energetice, statele membre ar trebui să acorde o atenție deosebită sinergiilor dintre măsurile vizând eficiența energetică și utilizarea eficientă a resurselor naturale, în conformitate cu principiile economiei circulare.

🡻 2018/2002 considerentul 29

(72)Profitând de noile tehnologii și modele de afaceri, statele membre ar trebui să se străduiască să promoveze și să faciliteze adoptarea de măsuri vizând eficiența energetică, inclusiv prin intermediul unor servicii energetice inovatoare pentru clienții mari și mici.

🡻 2018/2002 considerentul 30 (adaptat)

(73)Ca parte a măsurilor stabilite în comunicarea Comisiei din 15 iulie 2015 intitulată „Noi avantaje pentru consumatorii de energie”, în contextul uniunii energetice și al strategiei privind încălzirea și răcirea, trebuie consolidate drepturile minime ale consumatorilor de a primi informații precise, fiabile, clare și prompte cu privire la consumul lor energetic. Articolele 9-11 și anexa VII din Directiva 2012/27/UE ar trebui modificate pentru a prevedea ⌦ Este necesar să se prevadă ⌫ un feedback frecvent și consolidat referitor la consumul de energie, atunci când acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și ⌦ eficient din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabil având în vedere dispozitivele de măsurare existente. Prezenta directivă clarifică faptul că rentabilitatea ⌦ eficiența ⌫ subcontorizării ⌦ din punctul de vedere al costurilor ⌫ depinde de măsura în care costurile aferente sunt proporționale cu economiile de energie potențiale. La evaluarea măsurii în care subcontorizarea este ⌦ eficientă din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabilă, se poate ține seama de efectul altor măsuri concrete planificate pentru o anumită clădire, cum ar fi orice renovare viitoare.

🡻 2018/2002 considerentul 31 (adaptat)

(74)Prezenta directivă clarifică, de asemenea, faptul că drepturile legate de facturare, precum și informațiile privind facturarea sau consumul ar trebui să se aplice consumatorilor de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră furnizată de o sursă centrală, chiar dacă aceștia nu au o relație contractuală directă, individuală, cu un furnizor de energie. Definiția termenului „client final” poate fi înțeleasă în sensul că se referă numai la persoanele fizice sau juridice care achiziționează energie pe baza unui contract individual direct cu un furnizor de energie. Prin urmare, în sensul dispozițiilor relevante, ar trebui să fie introdusă noțiunea de „utilizator final” pentru a face trimitere la un grup mai larg de consumatori și ar trebui să includă, pe lângă clienții finali care achiziționează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru uz final propriu, și ocupanții unor clădiri individuale sau ai unor unități individuale ale unor clădiri cu mai multe apartamente sau ale unor clădiri mixte, în cazul în care aceste unități sunt aprovizionate dintr-o sursă centrală, iar ocupanții lor nu au un contract direct sau individual cu furnizorul de energie. Noțiunea de „subcontorizare” ar trebui să facă trimitere la măsurarea consumului în unitățile individuale ale acestor clădiri.

🡻 2018/2002 considerentul 32

(75)Pentru a asigura transparența contabilizării consumului individual de energie termică și pentru a facilita astfel implementarea subcontorizării, statele membre ar trebui să se asigure că au instituit norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente și în clădirile mixte. Pe lângă transparență, statele membre ar putea avea în vedere luarea unor măsuri pentru a consolida concurența în ceea ce privește furnizarea de servicii de subcontorizare, contribuind astfel la asigurarea faptului că toate costurile suportate de utilizatorii finali sunt rezonabile.

🡻 2018/2002 considerentul 33 (adaptat)

(76)Până la 25 octombrie 2020, Ccontoarele de căldură și repartitoarele de costuri pentru energia termică nou-instalate ar trebui să poată fi citite de la distanță pentru a asigura furnizarea frecventă și ⌦ eficientă din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabilă a informațiilor referitoare la consum. ⌦ Dispozițiile prezentei directive ⌫ Modificările la Directiva 2012/27/UE introduse prin prezenta directivă referitoare la contorizarea încălzirii, răcirii și apei calde menajere; subcontorizarea și repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire și pentru apa caldă menajeră; cerințele privind citirea la distanță; informații privind facturarea și consumul pentru încălzire și răcire și pentru apa caldă menajeră; costul accesării informațiilor privind facturarea și consumul pentru încălzire, răcire și apa caldă menajeră; precum și cerințele minime privind informațiile referitoare la facturare și la consumul de încălzire, răcire și apă caldă menajeră, sunt destinate să se aplice numai încălzirii, răcirii și apei calde menajere furnizate dintr-o sursă centrală. Statele membre sunt libere să decidă dacă tehnologiile walk-by sau drive-by pot fi considerate că ar permite sau nu citirea de la distanță. Dispozitivele care pot fi citite de la distanță nu necesită accesul la apartamente sau unități individuale pentru a putea fi citite.

🡻 2018/2002 considerentul 34

(77)Statele membre ar trebui să țină cont de faptul că punerea în aplicare cu succes a noilor tehnologii pentru măsurarea consumului de energie necesită investiții sporite în educație și în competențe atât pentru utilizatori, cât și pentru furnizorii de energie.

🡻 2018/2002 considerentul 35

(78)Informațiile privind facturarea și situațiile anuale reprezintă mijloace importante de informare a clienților referitor la consumul lor de energie. Datele privind consumul și costurile pot, de asemenea, să transmită alte informații care îi ajută pe consumatori să își compare contractul actual cu alte oferte și să utilizeze sisteme de gestionare a plângerilor și mecanisme alternative de soluționare a litigiilor. Cu toate acestea, având în vedere că litigiile legate de facturare reprezintă o sursă frecventă de plângeri ale consumatorilor și un factor care contribuie la niveluri scăzute persistente de satisfacție și de implicare ale consumatorilor în relația lor cu furnizorii lor de energie, este necesar ca facturile să fie mai simple, mai clare și mai ușor de înțeles, asigurând totodată faptul că instrumentele separate, cum ar fi informațiile privind facturarea, instrumentele de informare și situațiile anuale, furnizează toate informațiile necesare pentru a le permite consumatorilor să își regleze consumul de energie, să compare ofertele și să schimbe furnizorii.

🡻 2012/27/UE considerentul 26

La elaborarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, ar trebui luate în considerare câștigurile în materie de eficiență și economiile obținute prin aplicarea la scară largă a inovațiilor tehnologice rentabile, cum ar fi contoarele inteligente. În cazul în care s-au instalat contoare inteligente, acestea nu ar trebui să fie utilizate de către societăți în scopul unei facturări retroactive nejustificate.

🡻 2012/27/UE considerentul 27 (adaptat)

În ceea ce privește energia electrică și în conformitate cu Directiva 2009/72/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă a energiei electrice 83 , în cazul în care introducerea contoarelor inteligente beneficiază de o evaluare pozitivă, cel puțin 80 % dintre consumatori ar trebui să dispună de sisteme de contorizare inteligentă până în anul 2020. În privința gazelor, și în conformitate cu Directiva 2009/73/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind normele comune pentru piața internă în sectorul gazelor naturale 84 , în cazul în care introducerea sistemelor de contorizare inteligentă beneficiază de o evaluare pozitivă, statele membre sau orice autoritate competentă desemnată de acestea ar trebui să pregătească un calendar pentru implementarea sistemelor de contorizare inteligentă.

🡻 2012/27/UE considerentul 28 (adaptat)

Este benefică utilizarea contoarelor individuale sau a repartitoarelor de costuri pentru energia termică pentru măsurarea consumului individual de energie termică în clădirile cu mai multe apartamente alimentate prin rețeaua de termoficare sau prin încălzirea centrală comună, în măsura în care consumatorii finali au posibilitatea de a-și controla consumul individual. Prin urmare, utilizarea acestora are sens doar în clădirile în care corpurile de încălzire sunt prevăzute cu robinete cu termostat pentru corpuri de încălzire.

🡻 2012/27/UE considerentul 29 (adaptat)

În anumite clădiri cu mai multe apartamente alimentate prin rețeaua de termoficare sau prin încălzirea centrală comună, utilizarea unor contoare care măsoară cu precizie consumul individual de energie termică ar fi complicată din punct de vedere tehnic și costisitoare, întrucât apa caldă folosită la încălzire intră și iese din apartamente prin mai multe puncte. Se poate presupune că, din punct de vedere tehnic, contorizarea individuală a consumului de energie termică în clădirile cu mai multe apartamente este, cu toate acestea, posibilă în cazul în care instalarea contoarelor individuale nu ar necesita schimbarea conductelor existente pentru încălzirea cu apă caldă din clădire. În astfel de clădiri, măsurarea consumului individual de energie termică poate fi efectuată prin intermediul repartitoarelor individuale de costuri pentru energia termică instalate pe fiecare corp de încălzire.

🡻 2012/27/UE considerentul 30 (adaptat)

Directiva 2006/32/CE solicită statelor membre să asigure furnizarea către consumatorii finali a unor contoare individuale la prețuri competitive, care să reflecte exact consumul real de energie al consumatorilor finali și să furnizeze informații despre timpul efectiv de utilizare. În majoritatea cazurilor, această cerință face obiectul condiției de a fi posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar și proporțional în raport cu economiile de energie potențiale. Însă, atunci când se face o conexiune într-o clădire nouă sau atunci când o clădire este supusă unor renovări majore, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2010/31/UE, astfel de contoare individuale ar trebui întotdeauna furnizate. Conform Directivei 2006/32/CE, consumatorilor ar trebui, de asemenea, să li se furnizeze suficient de frecvent facturi clare, bazate pe consumul real, pentru a le permite să își regleze propriul consum de energie.

🡻 2012/27/UE considerentul 31 (adaptat)

Directivele 2009/72/CE și 2009/73/CE solicită statelor membre să asigure implementarea sistemelor de contorizare inteligentă pentru a sprijini participarea activă a consumatorilor la piețele furnizării de energie electrică și de gaze naturale. În ceea ce privește energia electrică, dacă se constată că introducerea contoarelor inteligente este eficientă din punct de vedere al costurilor, cel puțin 80 % dintre consumatori trebuie să dispună de sisteme de contorizare inteligentă până în anul 2020. În ceea ce privește gazele naturale, nu s-a stabilit niciun termen, dar se solicită pregătirea unui calendar. De asemenea, directivele respective prevăd obligația informării consumatorilor finali în mod corespunzător și suficient de frecvent cu privire la consumul real de energie electrică/gaz și cu privire la costuri, pentru a le permite să își regleze propriul consum.

🡻 2012/27/UE considerentul 32 (adaptat)

Impactul dispozițiilor privind contorizarea și facturarea ale Directivelor 2006/32/CE, 2009/72/CE și 2009/73/CE privind economisirea energiei a fost unul limitat. În multe părți ale Uniunii, aceste dispoziții nu au dus la primirea de către consumatori a unor informații actualizate despre consumul lor de energie și nici a unor facturi bazate pe consumul real, cu frecvența pe care studiile o indică a fi necesară pentru a permite consumatorilor să își regleze propriul consum de energie. În ceea ce privește încălzirea spațiului și apa caldă în clădirile cu mai multe apartamente, insuficienta claritate a acestor dispoziții a dus totodată la numeroase plângeri din partea cetățenilor.

🡻 2012/27/UE considerentul 33 (adaptat)

Pentru a consolida capacitatea consumatorilor finali de a avea acces la informațiile privind contorizarea și facturarea consumului lor individual de energie și având în vedere posibilitățile asociate cu procesul de implementare a sistemelor de contorizare inteligentă și de introducere a contoarelor inteligente în statele membre, este important să se îmbunătățească claritatea cerințelor dreptului Uniunii din acest domeniu. Aceasta ar trebui să contribuie la reducerea costurilor de implementare a sistemelor de contorizare inteligentă prevăzute cu funcții de economisire a energiei și să sprijine dezvoltarea piețelor de servicii energetice și de gestionare a cererii de energie. Implementarea sistemelor de contorizare inteligentă permite facturarea frecventă pe baza consumului real. Cu toate acestea, există totodată necesitatea de a clarifica cerințele privind accesul la informații și facturarea echitabilă și exactă pe baza consumului real în cazurile în care contoarele inteligente nu vor fi disponibile până în anul 2020, inclusiv în ceea ce privește contorizarea și facturarea consumului individual de energie pentru încălzire și răcire și de apă caldă în clădirile cu mai multe unități alimentate prin rețeaua de termoficare sau răcire centralizată sau prin propriul sistem comun de încălzire instalat în clădirile respective.

🡻 2012/27/UE considerentul 34 (adaptat)

(79)La elaborarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de necesitatea de a se asigura buna funcționare a pieței interne și punerea în aplicare coerentă a acquis-ului, în conformitate cu ⌦ TFUE ⌫ Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

🡻 2012/27/UE considerentul 35 (adaptat)

⇨ nou

(80)Cogenerarea de înaltă eficiență și ⌦ încălzirea ⌫ termoficarea și răcirea centralizată ⌦ eficientă ⌫ dețin ⌦ prezintă ⌫ un potențial semnificativ de economisire a energiei primare care este în general nevalorificat în Uniune. Statele membre ar trebui să realizeze o evaluare cuprinzătoare a potențialului cogenerării de înaltă eficiență și al ⌦ încălzirii ⌫ termoficării și răcirii centralizate ⌦ eficiente ⌫. Aceste evaluări ar trebui să fie actualizate la cererea Comisiei, pentru a se pune la dispoziția investitorilor informații privind planurile naționale de dezvoltare și pentru a contribui la un mediu de investiții stabil și încurajator ⇨ coerente cu planurile naționale integrate privind energia și clima și cu strategiile de renovare pe termen lung ⇦. Noile instalații de producere a energiei electrice și instalațiile existente substanțial reabilitate sau a căror licență ori autorizație de funcționare este actualizată ar trebui, sub rezerva unei analize cost-beneficiu care arată un surplus cost-beneficiu, să fie echipate cu unități de cogenerare de înaltă eficiență care să recupereze căldura reziduală rezultată în urma producerii de energie electrică. ⇨ În mod similar, și alte instalații cu intrări de energie medii substanțiale la nivel anual ar trebui să fie dotate cu soluții tehnice de utilizare a căldurii reziduale generate de instalație, în cazul în care analiza cost-beneficiu arată un surplus cost-beneficiu. ⇦ Căldura reziduală poate fi ulterior transportată acolo unde este solicitată prin intermediul rețelelor de ⌦ încălzire centralizată ⌫ termoficare. Evenimentele care determină o cerință pentru aplicarea criteriilor de autorizare vor fi, în general, evenimente care determină și cerințe privind permisele în conformitate cu Directiva 2010/75/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind emisiile industriale 85 și privind autorizarea în conformitate cu Directiva 2009/72/CE Directiva (UE) 2019/944.

🡻 2012/27/UE considerentul 36 (adaptat)

(81)Ar putea fi oportun ca centralele nucleare sau centralele electrice destinate să utilizeze stocarea geologică permisă în temeiul Directivei 2009/31/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 aprilie 2009 privind stocarea geologică a dioxidului de carbon 86 , să fie amplasate în locuri în care valorificarea căldurii reziduale prin cogenerarea de înaltă eficiență sau prin aprovizionarea unei rețele de ⌦ încălzire ⌫ termoficare sau răcire centralizată nu este eficientă din punct de vedere al costurilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să poată scuti aceste centrale de obligația de a efectua o analiză cost-beneficiu pentru dotarea centralei cu echipamente care permit valorificarea căldurii reziduale prin intermediul unei unități de cogenerare de înaltă eficiență. Ar trebui să fie de asemenea posibil ca centralele electrice cu sarcină de vârf și cele de rezervă care sunt planificate să funcționeze sub 1 500 de ore de funcționare pe an ca medie mobilă pe o perioadă de cinci ani să fie scutite de cerința de a furniza și căldură.

🡻 2012/27/UE considerentul 37

⇨ nou

(82)Este oportun ca statele membre să încurajeze introducerea unor măsuri și proceduri pentru promovarea instalațiilor de cogenerare cu o putere termică nominală totală mai mică de 20 ⇨ 5 ⇦ MW, în vederea stimulării producerii distribuite de energie.

⇩ nou

(83)Pentru a implementa evaluări cuprinzătoare la nivel național, statele membre ar trebui să încurajeze evaluarea potențialului de cogenerare de înaltă eficiență și de încălzire și răcire centralizată eficientă la nivel regional și local. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a promova și a facilita valorificarea potențialului identificat, eficient din punctul de vedere al costurilor, de cogenerare de înaltă eficiență și de încălzire și răcire centralizată eficientă.

(84)Cerințele privind încălzirea și răcirea centralizată eficientă ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima și cu standardele și prioritățile Uniunii în materie de climă și de mediu și ar trebui să respecte principiul de „a nu aduce prejudicii semnificative” în sensul Regulamentului (UE) 2020/85. Toate sistemele de încălzire și răcire centralizată ar trebui să vizeze îmbunătățirea capacității de a interacționa cu alte părți ale sistemului energetic pentru a optimiza utilizarea energiei și pentru a preveni risipa de energie prin utilizarea întregului potențial al clădirilor de a stoca răcoare sau căldură, inclusiv surplusul de căldură din infrastructurile de servicii și din centrele de date din apropiere. Din acest motiv, un sistem eficient de încălzire și răcire centralizată ar trebui să asigure creșterea eficienței de utilizare a energiei primare și o integrare progresivă a energiei din surse regenerabile și a căldurii sau răcorii reziduale. Prin urmare, prezenta directivă ar trebui să introducă progresiv cerințe mai stricte pentru furnizarea de încălzire și de răcire, care să fie aplicabile pe parcursul anumitor perioade de timp stabilite și care ar trebui să se aplice în mod permanent începând de la 1 ianuarie 2050.

🡻 2012/27/UE considerentul 38 (adaptat)

⇨ nou

(85)Cogenerarea de înaltă eficiență ar trebui să fie ⌦ a fost ⌫ definită de economiile de energie obținute din producerea combinată în locul producerii separate de căldură și energie electrică. ⇨ Cerințele privind cogenerarea de înaltă eficiență ar trebui să fie consecvente cu obiectivele pe termen lung ale politicii privind clima. ⇦ Definițiile cogenerării și ale cogenerării de înaltă eficiență utilizate în legislația Uniunii nu ar trebui să aducă atingere utilizării diferitelor definiții din legislația națională în alte scopuri decât cele vizate de legislația în cauză a Uniunii. Pentru a se maximiza economiile de energie și pentru a se evita pierderea oportunităților de economisire a energiei, ar trebui acordată cea mai mare atenție condițiilor de exploatare a unităților de cogenerare.

🡻 2012/27/UE considerentul 39 (adaptat)

(86)Pentru a se spori ⌦ asigura ⌫ transparența pentru consumatorii ⌦ și a permite clienților ⌫ finali cu scopul ca aceștia să ⌦ aleagă ⌫ poată alege între energia electrică produsă prin cogenerare și energia electrică produsă prin alte tehnici, originea cogenerării de înaltă eficiență ar trebui garantată pe baza valorilor de referință armonizate privind eficiența energetică. Sistemele privind garanțiile de origine nu implică în sine dreptul de a beneficia de pe urma mecanismelor naționale de sprijin. Este important ca toate formele de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență să fie acoperite de garanțiile de origine. Garanțiile de origine ar trebui să fie diferențiate de certificatele care pot fi preschimbate.

🡻 2012/27/UE considerentul 40 (adaptat)

(87)Ar trebui luată în considerare structura specifică a cogenerării și a sectoarelor de ⌦ încălzire ⌫ termoficare și răcire centralizată, care includ numeroși producători mici și mijlocii, în special în momentul reexaminării procedurilor administrative pentru obținerea permisiunii de a construi capacitatea de cogenerare sau rețele asociate, în aplicarea principiului „a gândi mai întâi la scară mică”.

🡻 2012/27/UE considerentul 41

(88)Majoritatea întreprinderilor Uniunii sunt IMM-uri. Acestea prezintă un potențial enorm de economisire a energiei pentru Uniune. Pentru a le ajuta să adopte măsuri privind eficiența energetică, statele membre ar trebui să stabilească un cadru favorabil menit să ofere IMM-urilor asistență tehnică și informații mai bine orientate.

🡻 2012/27/UE considerentul 42 (adaptat)

Directiva 2010/75/UE include eficiența energetică printre criteriile de determinare a celor mai bune tehnici disponibile care ar trebui să servească drept referință pentru stabilirea condițiilor de autorizare a instalațiilor care se încadrează în domeniul său de aplicare, inclusiv instalațiile de ardere cu o putere termică nominală totală de 50 MW sau mai mare. Cu toate acestea, directiva în cauză oferă statelor membre opțiunea de a nu impune cerințe referitoare la eficiența energetică unităților de ardere sau altor unități care eliberează dioxid de carbon în cadrul sitului, pentru activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE. Statele membre ar putea include informații cu privire la nivelurile de eficiență energetică în rapoartele pe care trebuie să le prezinte în temeiul Directivei 2010/75/UE.

🡻 2012/27/UE considerentul 43 (adaptat)

(89)Pe baza unor criterii obiective, transparente și nediscriminatorii, statele membre ar trebui să stabilească norme care să reglementeze ⌦ suportarea ⌫ susținerea și împărțirea costurilor privind conectările la rețea și consolidările de rețea, precum și adaptările tehnice necesare pentru a integra noii producători de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență, luând în considerare orientările și codurile dezvoltate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 714/2009 (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului 87  din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețea pentru schimburile transfrontaliere de energie electrică 88 și cu Regulamentul (CE) nr. 715/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 iulie 2009 privind condițiile de acces la rețelele pentru transportul gazelor naturale 89 . Producătorii de energie electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență ar trebui să aibă posibilitatea de a emite o invitație la licitație pentru lucrările de conectare. Ar trebui facilitat accesul la sistemul rețelei pentru energia electrică produsă prin cogenerare de înaltă eficiență, în special pentru unitățile de cogenerare de mică putere și pentru unitățile de microcogenerare. În conformitate cu articolul 93 alineatul (2) din Directiva (UE) 2019/9442009/72/CE și cu articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/73/CE, statele membre pot impune obligații de serviciu public, inclusiv referitoare la eficiența energetică ⌦ , asupra ⌫ a întreprinderilor care își desfășoară activitatea în sectorul energiei electrice, respectiv în sectorul gazelor.

⇩ nou

(90)Este necesar să se stabilească dispoziții privind facturarea, punctul unic de contact, soluționarea alternativă a litigiilor, sărăcia energetică și drepturile contractuale de bază, cu scopul de a le alinia, acolo unde este cazul, la dispozițiile relevante privind energia electrică în temeiul Directivei (UE) 2019/944, pentru a consolida protecția consumatorilor și a permite clienților finali să primească informații mai frecvente, clare și actualizate cu privire la consumul lor de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră, precum și să își regleze consumul de energie.

(91)O mai bună protecție a consumatorilor ar trebui garantată prin disponibilitatea unor mecanisme eficace și independente de soluționare alternativă a litigiilor pentru toți consumatorii, cum ar fi un mediator pentru energie, un organism al consumatorilor sau o autoritate de reglementare. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide și eficace de tratare a plângerilor.

⇩ nou

(92)Ar trebui recunoscută contribuția comunităților de energie din surse regenerabile, în temeiul Directivei (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului 90 , precum și a comunităților de energie ale cetățenilor, în conformitate cu Directiva (UE) 2019/944, la îndeplinirea obiectivelor Pactului verde european și ale Planului privind obiectivul climatic pentru 2030. Prin urmare, statele membre ar trebui să ia în considerare și să promoveze rolul comunităților de energie din surse regenerabile și al comunităților de energie ale cetățenilor. Aceste comunități pot ajuta statele membre să atingă obiectivele prezentei directive prin promovarea eficienței energetice la nivel local sau la nivel de gospodărie. Ele pot implica și responsabiliza consumatorii și pot permite anumitor grupuri de consumatori casnici, inclusiv din zonele rurale și îndepărtate, să participe la proiecte și la intervenții în domeniul eficienței energetice. Comunitățile de energie pot ajuta la combaterea sărăciei energetice prin facilitarea proiectelor de eficiență energetică, prin reducerea consumului de energie și prin tarife de furnizare mai scăzute.

(93)Ar trebui recunoscută contribuția ghișeelor unice sau a structurilor similare ca mecanisme care pot permite mai multor grupuri-țintă, inclusiv cetățenilor, IMM-urilor și autorităților publice, să conceapă și să implementeze proiecte și măsuri legate de tranziția către o energie curată. Această contribuție poate include furnizarea de consiliere și asistență tehnică, administrativă și financiară, facilitarea procedurilor administrative necesare sau a accesului la piețele financiare sau orientări privind cadrul juridic național și european, inclusiv normele și criteriile privind achizițiile publice, precum și taxonomia UE.

(94)Comisia ar trebui să revizuiască impactul măsurilor sale de sprijinire a dezvoltării de platforme sau de forumuri, implicând, printre altele, organismele europene de dialog social în promovarea programelor de formare pentru eficiența energetică, și să propună măsuri suplimentare, acolo unde este cazul. Comisia ar trebui, de asemenea, să încurajeze partenerii sociali europeni în discuțiile lor privind eficiența energetică, în special în ceea ce privește utilizatorii finali și clienții vulnerabili, inclusiv persoanele care sunt afectate de sărăcie energetică.

(95)O tranziție justă către o Uniune neutră din punct de vedere climatic până în 2050 este un element central al Pactului verde european. Pilonul european al drepturilor sociale, proclamat în comun de Parlamentul European, de Consiliu și de Comisie la 17 noiembrie 2017, include energia printre serviciile esențiale pe care toată lumea are dreptul de a le accesa. Persoanele aflate într-o situație dificilă trebuie sprijinite pentru a avea acces la aceste servicii 91 .

(96)Este necesar să se asigure faptul că persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale sunt protejate și, în acest scop, responsabilizate să participe în mod activ la intervențiile și măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, precum și la măsurile conexe de protecție a consumatorilor sau de informare pe care le implementează statele membre.

(97)Fondurile publice disponibile la nivel național și la nivelul Uniunii ar trebui investite strategic în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, în special în beneficiul clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre ar trebui să profite de orice contribuție financiară pe care ar putea-o primi de la Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice [Regulamentul privind Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice] și de veniturile obținute din certificate din cadrul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii. Aceste venituri vor sprijini statele membre să își îndeplinească obligația de a implementa măsuri de politică și măsuri de eficiență energetică în temeiul obligației privind economiile de energie, în mod prioritar în rândul clienților vulnerabili și al persoanelor afectate de sărăcie energetică, care pot include persoanele ce locuiesc în regiuni rurale și îndepărtate.

(98)Schemele naționale de finanțare ar trebui să fie completate de scheme adecvate de îmbunătățire a informării, de asistență tehnică și administrativă, de facilitare a accesului la finanțare, care să permită utilizarea optimă a fondurilor disponibile, în special de către persoanele afectate de sărăcie energetică, de către clienții vulnerabili și, acolo unde este cazul, de către persoanele care trăiesc în locuințe sociale.

(99)Statele membre ar trebui să responsabilizeze și să protejeze toate persoanele în mod egal, indiferent de sex, gen, vârstă, handicap, rasă sau origine etnică, orientare sexuală, religie sau convingeri, precum și să asigure protecția adecvată a persoanelor celor mai afectate sau expuse unui risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau care sunt cele mai expuse efectelor adverse ale sărăciei energetice. În plus, statele membre ar trebui să se asigure că măsurile de eficiență energetică nu exacerbează inegalitățile existente, în special în ceea ce privește sărăcia energetică.

🡻 2012/27/UE considerentul 44 (adaptat)

Răspunsul la cerere este un instrument important pentru îmbunătățirea eficienței energetice, deoarece sporește în mod semnificativ posibilitățile consumatorilor sau ale părților terțe desemnate de către aceștia de a lua măsuri cu privire la informațiile privind consumul și facturarea și oferă, astfel, un mecanism care să reducă sau să transfere consumul, ceea ce duce la economii de energie atât în ceea ce privește consumul final, cât și în ceea ce privește producerea, transportul și distribuția de energie prin utilizarea optimă a rețelelor și a activelor de producție.

🡻 2012/27/UE considerentul 45

⇨ nou

(100)Răspunsul la cerere poate fi bazat pe răspunsurile consumatorilor finali la semnalele referitoare la prețuri sau pe automatizarea clădirilor. Condițiile pentru răspunsul la cerere și accesul la acesta ar trebui îmbunătățite, inclusiv pentru micii consumatori finali. În consecință, ținând seama de extinderea continuă a rețelelor inteligente, statele membre ar trebui să se asigure că autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei sunt în măsură să se asigure că tarifele de rețea și reglementările stimulează îmbunătățirea eficienței energetice și sprijină stabilirea dinamică a prețurilor pentru măsurile de gestionare a răspunsului la cerere adoptate de către consumatorii finali. Ar trebui să fie urmărite integrarea pe piață și egalitatea șanselor de intrare pe piață pentru resursele de cerere (furnizare și încărcarea consumatorului), împreună cu producerea. În plus, Sstatele membre ar trebui să se asigure că autoritățile naționale de reglementare în domeniul energiei adoptă o abordare integrată care să cuprindă economiile potențiale în sectoarele aprovizionării cu energie și utilizării finale. ⇨ Fără a aduce atingere securității aprovizionării, integrării pieței și investițiilor anticipative în rețele offshore care sunt necesare pentru implementarea energiei din surse regenerabile offshore, autoritățile naționale de reglementare din domeniul energiei ar trebui să se asigure că principiul „eficiența energetică înainte de toate” este aplicat în cadrul proceselor de planificare și al proceselor decizionale și că tarifele de rețea și reglementările stimulează îmbunătățirea eficienței energetice. De asemenea, statele membre ar trebui să se asigure că operatorii de sisteme de transport și de distribuție țin seama de principiul „eficiența energetică înainte de toate”. Acest lucru ar ajuta operatorii de sisteme de transport și de distribuție să ia în considerare soluții mai bune în materie de eficiență energetică și costurile suplimentare suportate pentru achiziționarea de resurse din perspectiva cererii, precum și impactul socioeconomic și de mediu al diferitelor investiții în rețea și planuri de exploatare. O asemenea abordare necesită o trecere de la perspectiva restrânsă a eficienței economice la cea a unei bunăstări sociale maxime. Principiul „eficiența energetică înainte de toate” ar trebui aplicat în special în contextul scenariului de construcție pentru extinderea infrastructurii energetice, în cazul căruia soluțiile bazate pe cerere ar putea fi considerate alternative viabile și trebuie evaluate în mod corespunzător, și ar trebui să devină o parte intrinsecă a evaluării proiectelor de planificare a rețelei. Aplicarea sa ar trebui să fie examinată de autoritățile naționale de reglementare. ⇦

🡻 2012/27/UE considerentul 46

⇨ nou

(101)Ar trebui să fie disponibil un număr suficient de profesioniști competenți în domeniul eficienței energetice care să asigure punerea în aplicare eficientă și în timp util a prezentei directive, de exemplu, în legătură cu respectarea cerințelor privind auditurile energetice și punerea în aplicare a schemelor de obligații în ceea ce privește eficiența energetică. Prin urmare, statele membre ar trebui să pună în aplicare scheme de certificare ⇨ și/sau de calificare echivalente și formare adecvată ⇦ pentru furnizorii de servicii energetice, audituri energetice și alte măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice ⇨ , în strânsă cooperare cu partenerii sociali, cu furnizorii de programe de formare și cu alte părți interesate relevante. Aceste scheme ar trebui evaluate o dată la patru ani începând din decembrie 2024 și, dacă este necesar, actualizate pentru a asigura nivelul necesar de competențe al furnizorilor de servicii energetice, al auditorilor energetici și al instalatorilor de elemente de clădiri. ⇦

🡻 2012/27/UE considerentul 47 (adaptat)

⇨ nou

(102)Este necesar să se continue dezvoltarea pieței depentru servicii energetice pentru a se asigura disponibilitatea cererii și ofertei de servicii energetice. Transparența, de exemplu, prin intermediul listelor cu furnizorii de servicii energetice ⇨ certificați ⇦, poate contribui la aceasta. ⇨ și prin ⇦ De asemenea, contractele-tip, schimbul de bune practici și orientările, în special pentru ⇨ disponibile, contribuie la adoptarea serviciilor energetice și la ⇦ contractarea performanței energetice, ⌦ și ⌫ , de asemenea, pot contribui la stimularea cererii ⇨ și la creșterea încrederii în furnizorii de servicii energetice ⇦. Ca și în alte forme ale acordurilor de finanțare din partea terților, Îîn cazul unui contract de performanțăprivind performanța energetică, beneficiarul serviciilor energetice evită costurile pentru investiții prin utilizarea unei părți din valoarea financiară a economiilor de energie pentru a rambursa integral sau parțial investițiile efectuate de către un terț. ⇨ Acest lucru poate contribui la atragerea de capital privat, care este esențial pentru majorarea ratelor de renovare a clădirilor din Uniune, aducând expertiză pe piață și creând modele de afaceri inovatoare. Prin urmare, clădirile nerezidențiale cu o suprafață utilă de peste 1 000 m2 ar trebui să fie obligate să evalueze fezabilitatea utilizării contractelor de performanță energetică pentru renovare. Acesta este un pas înainte în direcția sporirii încrederii în societățile de servicii energetice și pentru a deschide calea în vederea creșterii numărului de astfel de proiecte în viitor. ⇦

⇩ nou

(103)Având în vedere obiectivele ambițioase privind renovarea pentru următorul deceniu, în contextul comunicării Comisiei intitulate „Valul de renovări ale clădirilor”, este necesar să se sporească rolul intermediarilor independenți de pe piață, inclusiv al ghișeelor unice sau al mecanismelor de sprijin similare, pentru a se stimula dezvoltarea pieței în ceea ce privește cererea și oferta și pentru a se promova contractele de performanță energetică pentru renovarea atât a clădirilor private, cât și a celor publice. Agențiile locale pentru energie ar putea juca un rol esențial în această privință și ar putea identifica și sprijini crearea unor potențiali facilitatori sau a unor potențiale ghișee unice.

(104)Contractele de performanță energetică se confruntă în continuare cu obstacole importante în mai multe state membre, din cauza barierelor de reglementare și de altă natură rămase. Prin urmare, este necesar să se abordeze ambiguitățile cadrelor legislative naționale, lipsa de expertiză, în special în ceea ce privește procedurile de licitație, precum și împrumuturile și granturile concurente.

(105)Statele membre ar trebui să sprijine în continuare sectorul public în ceea ce privește adoptarea contractelor de performanță energetică, furnizând modele de contracte care să țină seama de standardele europene sau internaționale disponibile, de orientările privind licitațiile și de Ghidul privind tratamentul statistic al contractelor de performanță energetică 92 , publicat în mai 2018 de Eurostat și de Banca Europeană de Investiții, referitor la tratamentul contractelor de performanță energetică în conturile publice, care au oferit oportunități pentru abordarea barierelor de reglementare rămase în calea acestor contracte în statele membre.

🡻 2012/27/UE considerentul 48 (adaptat)

⇨ nou

(106)⇨ Statele membre au luat măsuri în vederea identificării și a abordării barierelor de reglementare și de altă natură. Cu toate acestea, ⇦ eEste necesar să fie identificate și eliminate ⇨ se intensifice efortul de a elimina ⇦ barierele de reglementare, precum și cele de altă natură, apărute în calea utilizării contractelor de performanțăprivind performanța energetică și a altor acordurilor de finanțare din partea terților pentru ⇨ care contribuie la realizarea de ⇦ economiile de energie. Aceste bariere includ normele și practicile contabile care împiedică reflectarea corespunzătoare în conturi a investițiilor de capital și a economiilor financiare anuale rezultate în urma adoptării măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice pentru întreaga durată de viață a investițiilor. De asemenea, ar trebui abordate la nivel național obstacolele din calea renovării parcului imobiliar existent generate de fragmentarea motivațiilor între diferiții actori vizați.

⇩ nou

(107)Statele membre au utilizat planurile naționale de acțiune pentru eficiență energetică (PNAEE) din 2014 și 2017 pentru a raporta progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea barierelor de reglementare și de altă natură din calea eficienței energetice, în ceea ce privește motivațiile divergente dintre proprietari și chiriași sau dintre proprietarii unei clădiri sau ai unor unități de clădiri. Cu toate acestea, statele membre ar trebui să continue să acționeze în direcția respectivă și să valorifice potențialul de eficiență energetică în contextul statisticilor Eurostat din 2016, reprezentate de faptul că mai mult de patru din zece europeni locuiesc în apartamente și mai mult de trei din zece europeni sunt chiriași.

🡻 2012/27/UE considerentul 49 (adaptat)

⇨ nou

(108)Statele membre și regiunile ar trebui încurajate să exploateze la maximum ⇨ fondurile europene disponibile în CFM și în instrumentul Next Generation EU, inclusiv Mecanismul de redresare și reziliență, ⇦ fondurile structurale și Fondul ⌦ fondurile ⌫ ⌦ politicii ⌫ de coeziune ⇨ , Fondul de dezvoltare rurală și Fondul pentru o tranziție justă, precum și instrumentele financiare și asistența tehnică disponibile în cadrul programului InvestEU, ⇦ pentru a stimula investițiile ⇨ private și publice ⇦ în ceea ce privește măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice. Investițiile în materie de îmbunătățire a eficienței energetice au potențialul de a contribui la creșterea economică, ocuparea forței de muncă, inovare și reducerea sărăciei energetice ⇨ energetice ⇦ în gospodării, având, prin urmare, o contribuție pozitivă la coeziunea economică, socială și teritorială ⇨ și la redresarea verde ⇦. Zonele cu potențial de finanțare includ măsurile privind eficiența energetică în clădirile publice și locuințele sociale și furnizarea de noi competențe pentru promovarea ocupării forței de muncă în sectorul eficienței energetice. ⇨ Comisia va asigura sinergii între diferitele instrumente de finanțare, în special între fondurile din cadrul gestiunii partajate și din cadrul gestiunii directe (cum ar fi programele gestionate la nivel central: Orizont Europa sau LIFE), precum și între granturi, împrumuturi și asistența tehnică, pentru a spori la maximum efectul lor de mobilizare a finanțării private și impactul lor asupra realizării obiectivelor politicii în domeniul eficienței energetice. ⇦

🡻 2012/27/UE considerentul 50 (adaptat)

(109)Statele membre ar trebui să încurajeze utilizarea de mecanisme de finanțare pentru a contribui la îndeplinirea obiectivelor prezentei directive. Astfel de mecanisme de finanțare ar putea include contribuții financiare și amenzi ca urmare a nerespectării anumitor dispoziții din prezenta directivă; resurse alocate eficienței energetice în conformitate cu articolul 10 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului 93 ; resurse alocate eficienței energetice în ⌦ fondurile și programele europene, ⌫ cadrul financiar multianual, în special Fondul de coeziune, și fondurile structurale și de dezvoltare rurală, precum și instrumente financiare europene specifice, precum Fondul european pentru eficiență energetică.

🡻 2012/27/UE considerentul 51

(110)Mecanismele de finanțare s-ar putea baza, acolo unde este cazul, pe resurse alocate eficienței energetice din obligațiunile Uniunii pentru finanțarea proiectelor; resurse alocate eficienței energetice de la Banca Europeană de Investiții și alte instituții financiare europene, în special Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare și Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei; resurse provenind de la instituțiile financiare; resurse naționale, inclusiv prin crearea de cadre de reglementare și fiscale care să încurajeze punerea în aplicare a inițiativelor și programelor privind eficiența energetică; venituri din nivelul anual de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE a Parlamentului European și a Consiliului 94 .

🡻 2012/27/UE considerentul 52 (adaptat)

(111)În special, mecanismele de finanțare ar putea utiliza aceste contribuții, resurse și venituri pentru a facilita și a încuraja investițiile de capital privat, bazându-se în special pe investitori instituționali și folosind criterii care să asigure atingerea atât a obiectivelor de mediu cât și a obiectivelor sociale pentru acordarea fondurilor; pentru a utiliza instrumente financiare inovatoare (de exemplu, garanții de credit pentru capitalul privat, garanții de credit pentru încurajarea contractelor de performanță energetică, subvenții, credite subvenționate și linii de credit specifice, sisteme de finanțare a terților) care să reducă riscurile proiectelor în materie de eficiență energetică și să permită renovări ⌦ eficiente din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabile, chiar și la nivelul gospodăriilor cu venituri mici și medii; pentru a fi legate de programe sau de agenții care vor agrega și vor evalua calitatea proiectelor de economisire de energie, vor furniza asistență tehnică, vor promova piața serviciilor energetice și vor contribui la generarea de cereri din partea consumatorilor pentru servicii energetice.

🡻 2012/27/UE considerentul 53

(112)Mecanismele de finanțare ar putea, de asemenea, să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea programelor de formare și de certificare care îmbunătățesc și acreditează competențele în materie de eficiență energetică; să furnizeze resurse pentru cercetare, demonstrare și accelerarea absorbției de tehnologii la scară mică și de microtehnologii în vederea producerii de energie, precum și pentru optimizarea conectării acestor generatoare la rețea; să fie legate de programe care iau măsuri de promovare a eficienței energetice în toate gospodăriile, vizând prevenirea sărăciei energetice și stimularea proprietarilor care închiriază casele să asigure cel mai ridicat nivel de eficiență energetică a proprietăților lor; să furnizeze resurse corespunzătoare pentru sprijinirea dialogului social și a stabilirii de standarde, vizând îmbunătățirea eficienței energetice și asigurarea unor condiții de lucru bune, precum și a sănătății și a siguranței la locul de muncă.

🡻 2012/27/UE considerentul 54 (adaptat)

⇨ nou

(113)Ar trebui utilizate ⇨ programele de finanțare, ⇦ instrumentele financiare ale Uniunii și mecanismele de finanțare inovatoare ⌦ ale Uniunii ⌫ pentru a realiza obiectivul de îmbunătățire a performanței energetice a clădirilor organismelor publice. În acest sens, statele membre pot utiliza veniturile proprii din nivelurile anuale de emisii alocate în temeiul Deciziei nr. 406/2009/CE pentru elaborarea unor astfel de mecanisme pe bază voluntară și ținând seama de normele bugetare naționale.

🡻 2012/27/UE considerentul 55 (adaptat)

(114)La punerea în aplicare a obiectivului de 20 % în materie de eficiență energetică, Comisia va ⌦ ar ⌫ trebui să monitorizeze impactul noilor măsuri ⌦ măsurilor relevante ⌫ asupra Directivei 2003/87/CE, care stabileștestabilind sistemul Uniunii de comercializare a certificatelorprivind comercializarea cotelor de emisii (ETS), pentru a menține stimulentele din sistemul de comercializare a emisiilor care promovează investițiile cu emisii scăzute de carbon și pregătesc sectoarele ETS în vederea inovațiilor necesare în viitor. Va fi necesară monitorizarea de către Comisie a impactului asupra acelor sectoare industriale care sunt expuse la un risc semnificativ de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, astfel cum s-a stabilit în Decizia 2014/746/UE a Comisiei 95  Decizia 2010/2/UE a Comisiei din 24 decembrie 2009 de stabilire, în conformitate cu Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a unei liste a sectoarelor și subsectoarelor considerate a fi expuse unui risc important de relocare a emisiilor de dioxid de carbon 96 , pentru a asigura faptul că prezenta directivă promovează și nu împiedică dezvoltarea sectoarelor respective.

🡻 2012/27/UE considerentul 56 (adaptat)

Directiva 2006/32/CE solicită statelor membre să adopte și să încerce să atingă obiectivul național indicativ global de 9 % în ceea ce privește reducerea consumului de energie până în 2016 prin punerea în aplicare a serviciilor energetice și a altor măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice. Directiva în cauză prevede că cel de-al doilea plan pentru eficiență energetică adoptat de către statele membre trebuie să fie urmat în mod corespunzător, după caz, de propunerile Comisiei pentru măsuri suplimentare, inclusiv extinderea perioadei de aplicare a obiectivelor. Dacă un raport concluzionează că nu s-a înregistrat un progres suficient către atingerea obiectivelor naționale indicative prevăzute de directiva în cauză, propunerile respective trebuie să abordeze nivelul și natura obiectivelor. Conform evaluării impactului care însoțește prezenta directivă, statele membre sunt pe cale să realizeze obiectivul de 9 %, care este o opțiune mai puțin ambițioasă decât obiectivul de 20 % adoptat ulterior privind reducerea consumului de energie până în 2020, și prin urmare nu este necesară abordarea nivelului obiectivelor.

🡻 2012/27/UE considerentul 57 (adaptat)

Programul Energie inteligentă - Europa stabilit prin Decizia nr. 1639/2006/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 octombrie 2006 de instituire a unui program-cadru pentru inovație și competitivitate (2007 – 2013) 97 a fost esențial pentru crearea unui mediu favorabil punerii corespunzătoare în aplicare a politicilor Uniunii privind energia durabilă prin înlăturarea barierelor de pe piață - precum nivelul insuficient de sensibilizare și de capacitate a actorilor de pe piață și a instituțiilor, barierele tehnice sau administrative la nivel național în calea bunei funcționări a pieței interne a energiei sau piețele subdezvoltate ale muncii - pentru a face față dificultății reprezentate de obiectivul unei economii cu emisii scăzute de dioxid de carbon. Multe dintre aceste bariere sunt încă semnificative.

🡻 2012/27/UE considerentul 58 (adaptat)

Pentru a valorifica potențialul considerabil de economisire a energiei pe care îl au produsele cu impact energetic, ar trebui accelerată și extinsă punerea în aplicare a Directivei 2009/125/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 21 octombrie 2009 de instituire a unui cadru pentru stabilirea cerințelor în materie de proiectare ecologică aplicabile produselor cu impact energetic 98 și a Directivei 2010/30/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind indicarea, prin etichetare și informații standard despre produs, a consumului de energie și de alte resurse al produselor cu impact energetic 99 . Ar trebui acordată prioritate produselor care oferă potențialul cel mai ridicat de economisire a energiei, astfel cum au fost identificate în planul de lucru pentru proiectarea ecologică, precum și revizuirii, acolo unde este cazul, a măsurilor existente.

🡻 2012/27/UE considerentul 59 (adaptat)

În vederea clarificării condițiilor în care statele membre pot stabili cerințe privind performanța energetică în temeiul Directivei 2010/31/UE respectând totodată Directiva 2009/125/CE și măsurile de punere în aplicare a acesteia, Directiva 2009/125/CE ar trebui modificată în mod corespunzător.

🡻 2018/2002 considerentul 36 (adaptat)

⇨ nou

(115)Măsurile din partea statelor membre ar trebui să fie sprijinite de instrumente financiare ale Uniunii bine concepute și eficace ⌦ în cadrul programului InvestEU ⌫ , precum fondurile structurale și de investiții europene, Fondul european pentru investiții strategice, precum și prin finanțare de către Banca Europeană de Investiții (BEI) și de către Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), care ar trebui să sprijine investițiile în materie de eficiență energetică în toate etapele lanțului energetic și să utilizeze o analiză cost-beneficiu cuprinzătoare, cu un model de rate de actualizare diferențiate. Sprijinul financiar ar trebui să se concentreze pe metode ⌦ eficiente din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabile pentru creșterea eficienței energetice, ceea ce ar duce la o reducere a consumului de energie. BEI și BERD, împreună cu băncile naționale de promovare, ar trebui să conceapă, să genereze și să finanțeze programe și proiecte adaptate sectorului eficienței, inclusiv pentru gospodăriile aflate în situație de sărăcie energetică.

⇩ nou

(116)Dreptul transsectorial oferă o bază solidă pentru protecția consumatorilor în cazul unei game largi de servicii energetice actuale și ar putea evolua în viitor. Cu toate acestea, anumite drepturi contractuale de bază ale clienților ar trebui să fie stabilite în mod clar. Consumatorilor ar trebui să li se pună la dispoziție, într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități, informații referitoare la drepturile lor legate de sectorul energiei.

(117)Existența unor mecanisme independente de soluționare alternativă a litigiilor, eficace și accesibile tuturor consumatorilor, de exemplu un mediator pentru energie, un organism pentru consumatori sau o autoritate de reglementare, reprezintă garanția unei protecții mai mari a consumatorilor. Prin urmare, statele membre ar trebui să instituie proceduri rapide și eficace de gestionare a plângerilor.

🡻 2018/2002 considerentul 38 (adaptat)

⇨ nou

(118)Pentru a putea evalua eficacitatea Directivei 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezentei directiveprezenta directivă, ar trebui ⌦ prevăzută o cerință ⌫ introdusă cerința privind efectuarea unei reexaminări generale a respectivei ⌦ prezentei ⌫ directive și transmiterea a unui raport către Parlamentul European și către Consiliu până la data de 28 februarie ⇨ 2027 ⇦ 2024. Reexaminarea respectivă ar trebui să se realizeze după evaluarea la nivel global a Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice din 2023, pentru a permite ⌦ să permită alinierile ⌫ introducerea alinierilor necesare la respectivul proces, ținând seama, de asemenea, de evoluțiile economice și în materie de inovare.

🡻 2018/2002 considerentul 39 (adaptat)

(119)Autorităților locale și regionale ar trebui să li se ofere un rol principal în dezvoltarea și proiectarea, executarea și evaluarea măsurilor prevăzute în ⌦ prezenta directivă ⌫ Directiva 2012/27/UE, astfel încât acestea să poată aborda în mod adecvat caracteristicile specifice ale propriului climat și ale propriei culturi și societăți.

🡻 2018/2002 considerentul 40 (adaptat)

⇨ nou

(120)Reflectând progresul tehnologic și sporirea ponderii surselor regenerabile de energie în sectorul producției de energie electrică, coeficientul implicit pentru economii în kWh de energie electrică ar trebui revizuit pentru a reflecta modificarea factorului de energie primară (FEP) pentru energia electrică ⇨ și alți purtători de energie ⇦. Calculele care reflectă mixul energetic al FEP pentru energia electrică se bazează pe valorile medii anuale. Pentru producerea de căldură și de energie electrică nucleară se folosește metoda de contabilizare a „conținutului de energie fizică”, iar pentru producerea de căldură și de energie electrică din combustibili fosili și din biomasă se folosește metoda „de eficiență a conversiei tehnice”. Pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, metoda reprezintă echivalentul direct bazat pe abordarea „energiei primare totale”. Pentru a calcula ponderea energiei primare pentru energia electrică în cadrul cogenerării, se aplică metoda stabilită în anexa II la ⌦ prezenta directivă ⌫ Directiva 2012/27/UE. Se folosește mai degrabă o poziție medie pe piață, decât una marginală. Eficiența conversiilor se presupune a fi de 100 % pentru energia din surse regenerabile necombustibilă, de 10 % pentru centralele geotermice și de 33 % pentru centralele nucleare. Eficiența totală pentru cogenerare se calculează pe baza celor mai recente date de la Eurostat. În ceea ce privește limitele sistemului, valoarea FEP este 1 pentru toate sursele de energie. Valoarea FEP se referă la anul 2018 și se bazează pe date interpolate din cea mai recentă versiune a scenariului de referință PRIMES pentru 2015 și 2020 și ajustate cu datele Eurostat până în 2016. Analiza cuprinde statele membre și Norvegia. Setul de date pentru Norvegia se bazează pe datele din Rețeaua europeană a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică ⌦ ENTSO-E ⌫.

🡻 2018/2002 considerentul 41

(121)Economiile de energie care rezultă din punerea în aplicare a dreptului Uniunii nu ar trebui declarate decât în cazul în care acestea rezultă dintr-o măsură ce depășește minimul impus de actele juridice ale Uniunii în cauză, fie prin stabilirea unor cerințe mai ambițioase de eficiență energetică la nivelul statelor membre, fie prin sporirea gradului de utilizare a măsurii. Clădirile prezintă un potențial semnificativ pentru sporirea în continuare a eficienței energetice, iar renovarea clădirilor reprezintă un element esențial și pe termen lung cu economii de scară în ceea ce privește sporirea economiilor de energie. Prin urmare, este necesar să se clarifice faptul că toate economiile de energie care rezultă din măsurile ce promovează renovarea clădirilor existente pot fi declarate, cu condiția să depășească economiile care s-ar fi produs în absența măsurii de politică respective și cu condiția ca statul membru să demonstreze că părțile obligate, participante sau mandatate au contribuit efectiv la realizarea economiilor de energie declarate.

🡻 2018/2002 considerentul 42 (adaptat)

(122)În conformitate cu Strategia privind uniunea energetică și cu principiile unei mai bune reglementări, ar trebui să se acorde o mai mare importanță normelor privind monitorizarea și verificarea punerii în aplicare a schemelor de obligații în materie de eficiență energetică și a măsurilor de politică alternative, inclusiv cerinței de a verifica un eșantion de măsuri reprezentativ din punct de vedere statistic. În Directiva 2012/27/UE, astfel cum a fost modificată prin prezenta directivă, „o parte semnificativă și un eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic” din măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice ar trebui interpretate ca necesitând stabilirea unui subgrup al unei populații statistice al măsurilor de economii de energie în cauză în așa fel încât să reflecte cu acuratețe întreaga populație a tuturor măsurilor de economisire de energie, permițând astfel formularea unor concluzii suficient de fiabile cu privire la încrederea în ansamblul măsurilor.

🡻 2018/2002 considerentul 43 (adaptat)

⇨ nou

(123)Energia generată pe sau în clădiri prin tehnologii de obținere a energiei din surse regenerabile reduce cantitatea de energie furnizată din combustibili fosili. Reducerea consumului de energie și utilizarea energiei din surse regenerabile în sectorul ⌦ clădirilor ⌫ construcțiilor reprezintă măsuri importante pentru a reduce dependența energetică a Uniunii și emisiile de gaze cu efect de seră, îndeosebi având în vedere obiectivele ambițioase privind clima și energia stabilite pentru 2030, precum și angajamentul global asumat în contextul Acordului de la Paris. În sensul obligației ce le revine privind economiile cumulate de energie, statele membre pot lua în calcul, după caz, economiile de energie rezultate din ⇨ măsurile de politică ce promovează ⇦ surse regenerabile generate pe sau în clădiri pentru uz propriu ⇨ tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile ⇦ în vederea îndeplinirii cerințelor lor privind economiile de energie ⇨ în conformitate cu metodele de calcul prevăzute în prezenta directivă ⇦. ⇨ Nu ar trebui luate în calcul economiile de energie rezultate din măsurile de politică referitoare la arderea directă a combustibililor fosili. ⇦

⇩ nou

(124)Unele dintre modificările introduse prin prezenta directivă ar putea necesita modificarea ulterioară a Regulamentului (UE) 2018/1999 pentru a se asigura coerența între cele două acte juridice. Noile dispoziții, în special cele referitoare la stabilirea contribuțiilor naționale, la mecanismele de reducere a decalajelor și la obligațiile de raportare, ar trebui integrate și transferate în regulamentul respectiv, odată ce acesta va fi modificat. Este posibil să fie necesar, de asemenea, ca unele dispoziții din Regulamentul (UE) 2018/1999 să fie reevaluate în lumina modificărilor propuse în prezenta directivă. Cerințele suplimentare de raportare și de monitorizare nu ar trebui să creeze noi sisteme de raportare paralele, ci vor face obiectul cadrului de monitorizare și de raportare existent în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999.

(125)Pentru a stimula punerea în practică a prezentei directive la nivel național, regional și local, Comisia ar trebui să sprijine în continuare, prin intermediul unei platforme online, schimbul de experiențe cu privire la practici, analize comparative, activități de interrelaționare, precum și practicile inovatoare.

🡻 2012/27/UE considerentul 60 (adaptat)

Deoarece scopul prezentei directive, și anume acela de a atinge obiectivul Uniunii de 20 % în materie de eficiență energetică până în 2020 și de a deschide calea pentru viitoarea creștere a eficienței energetice după 2020, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre fără adoptarea de măsuri suplimentare privind eficiența energetică și având în vedere că acesta poate fi îndeplinit mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului în cauză.

🡻 2018/2002 considerentul 45 (adaptat)

⇨ nou

(126)Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume îndeplinirea ⌦ obiectivului ⌫ obiectivelor Uniunii privind eficiența energetică, de 20 % până în 2020 și de cel puțin 32,5 % până în 2030, și deschiderea căii cătrede a deschide calea pentru viitoare creșteri ale eficienței energetice după respectivele date, ⇨ și către atingerea neutralității climatice, ⇦ nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre dar, având în vedere dimensiunea și efectele acțiunii, pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, Uniunea poate adopta anumite măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor menționate.

🡻 2012/27/UE considerentul 61 (adaptat)

(127)Pentru a permite adaptarea la progresul tehnic și la modificările privind distribuția surselor de energie, competența de a adopta acte în conformitate cu articolul 290 din ⌦ TFUE ⌫ Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ar trebuie delegată Comisiei în ceea ce privește reexaminarea valorilor de referință armonizate privind ⌦ eficiența ⌫ randamentul energetic prevăzute în ⌦ prezenta directivă ⌫ Directiva 2004/8/CE, precum și în ceea ce privește valorile, metodele de calcul, coeficientul de energie primară implicit și cerințele din anexele la prezenta directivă. Este deosebit de important ca, pe parcursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți. Comisia, atunci când pregătește și elaborează acte delegate, ar trebui să asigure o transmitere simultană, în timp util și adecvată a documentelor relevante către Parlamentul European și Consiliu.

🡻 2018/2002 considerentul 37 (adaptat)

(128)Pentru a permite actualizarea anexelor la Directiva 2012/27/UE și a valorilor de referință armonizate ale eficienței, este necesar să se prelungească delegarea de competențe acordată Comisiei. Este deosebit de important ca, în cursul lucrărilor sale pregătitoare, Comisia să organizeze consultări adecvate, inclusiv la nivel de experți, și ca respectivele consultări să se desfășoare în conformitate cu principiile stabilite în Acordul interinstituțional din 13 aprilie 2016 privind o mai bună legiferare 100 . În special, pentru a asigura participarea egală la pregătirea actelor delegate, Parlamentul European și Consiliul primesc toate documentele în același timp cu experții din statele membre, iar experții acestor instituții au acces în mod sistematic la reuniunile grupurilor de experți ale Comisiei însărcinate cu pregătirea actelor delegate.

🡻 2012/27/UE considerentul 62

(129)În vederea asigurării unor condiții uniforme pentru punerea în aplicare a prezentei directive, ar trebui conferite competențe de executare Comisiei. Respectivele competențe ar trebui exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 februarie 2011 de stabilire a normelor și principiilor generale privind mecanismele de control de către statele membre al exercitării competențelor de executare de către Comisie 101 .

🡻 2012/27/UE considerentul 63 (adaptat)

Toate dispozițiile de fond ale Directivelor 2004/8/CE și 2006/32/CE ar trebui abrogate, cu excepția articolului 4 alineatele (1)-(4) din Directiva 2006/32/CE și a anexelor I, III și IV la Directiva 2006/32/CE. Aceste din urmă dispoziții ar trebui să fie aplicate în continuare până la expirarea termenului limită pentru realizarea obiectivului de 9 %. Articolul 9 alineatele (1) și (2) din Directiva 2010/30/UE, care prevede pentru statele membre obligația de a depune eforturi să achiziționeze numai acele produse care aparțin clasei celei mai ridicate de eficiență energetică, ar trebui eliminat. 

🡻 2012/27/UE considerentul 64 (adaptat)

Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională ar trebui limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond în raport cu Directivele 2004/8/CE și 2006/32/CE. Obligația de transpunere a dispozițiilor nemodificate decurge din respectivele directive.

⇩ nou

(130)Obligația de a transpune prezenta directivă în legislația națională ar trebui să fie limitată la dispozițiile care reprezintă o modificare de fond față de directiva anterioară. Obligația de a transpune dispozițiile nemodificate decurge din această directivă anterioară.

🡻 2012/27/UE considerentul 65 (adaptat)

⇨ nou

(131)Este necesar ca pPrezenta directivă să nu aducă ⇨ nu aduce ⇦ atingere obligațiilor statelor membre legate de termenele de transpunere în legislația națională și de aplicare a dDirectivelor ⌦ stabilite în anexa XV partea B ⌫ 2004/8/CE și 2006/32/CE.

🡻 2012/27/UE considerentul 66 (adaptat)

În conformitate cu Declarația politică comună a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative din 28 septembrie 2011, statele membre s-au angajat să atașeze la notificarea măsurilor de transpunere, în cazuri justificate, unul sau mai multe documente care explică relația dintre elementele unei directive și părțile corespunzătoare ale instrumentelor naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că este justificată transmiterea unor astfel de documente,

🡻 2012/27/UE

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

OBIECTUL, DOMENIUL DE APLICARE, DEFINIȚII ȘI OBIECTIVE DE EFICIENȚĂ ENERGETICĂ

Articolul 1

Obiect și domeniu de aplicare

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (1) (adaptat)

⇨ nou

(1) Prezenta directivă stabilește un cadru comun de măsuri pentru promovarea eficienței energetice pe teritoriul Uniunii, cu scopul de a se asigura atingerea obiectivelor ⌦ că obiectivul ⌫ principale ale Uniunii privind eficiența energetică de 20 % pentru anul 2020 și a obiectivelor sale principale privind eficiența energetică de cel puțin 32,5 % pentru anul 2030 ⌦ este atins ⌫ și de a deschide calea pentru ⌦ permite ⌫ viitoare creșteri ale eficienței energetice după aceste date.

Prezenta directivă stabilește norme menite ⇨ să acorde prioritate implementării eficienței energetice în toate sectoarele, ⇦ să elimine obstacolele existente pe piața energiei și să depășească deficiențele pieței care împiedică eficiența în ceea ce privește aprovizionarea și utilizarea energiei., și ⌦ De asemenea, directiva ⌫ prevede stabilirea de obiective și contribuții naționale orientativeindicative în materie de eficiență energetică pentru 2020 și pentru 2030.

Prezenta directivă contribuie la punerea în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate”, ⇨ participând astfel la transformarea Uniunii într-o societate echitabilă, prosperă și favorabilă incluziunii, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor ⇦.

🡻 2012/27/UE

(2) Cerințele prevăzute de prezenta directivă sunt cerințe minime și nu împiedică niciun stat membru să mențină sau să introducă măsuri mai stricte. Astfel de măsuri trebuie să fie compatibile cu dreptul Uniunii. În cazul în care legislația națională prevede măsuri mai stricte, statul membru notifică această legislație Comisiei.

Articolul 2

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.„energie” înseamnă toate formele de produse energetice, combustibili, energie termică, energie din surse regenerabile, energie electrică sau orice altă formă de energie, astfel cum sunt definite laîn articolul 2 litera (d) din Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2008 privind statisticile în domeniul energiei 102 ;

⇩ nou

2.„principiul «eficiența energetică înainte de toate»” înseamnă „principiul «eficiența energetică înainte de toate»” astfel cum este definit la articolul 2 punctul 18 din Regulamentul (UE) 2018/1999;

3.„sistem energetic” înseamnă un sistem proiectat în principal pentru a furniza servicii energetice care să satisfacă cererea de energie sub formă de încălzire, combustibili și energie electrică din sectoarele utilizatorilor finali;

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

42.„consum de energie primară” înseamnă ⇨ energia disponibilă ⇦ consumul intern brută, cu excepția ⇨ buncherajului maritim internațional, ⇦ ⇨ a consumului final ⇦ utilizărilor neenergetice ⇨ și a căldurii ambiante ⇦;

53.„consumul final de energie” înseamnă toată energia furnizată industriei, transporturilor, ⇨ (inclusiv consumul de energie din sectorul aviației internaționale) ⇦, gospodăriilor, sectoarelor prestatoare de servicii ⇨ publice și private ⇦, și agriculturii ⇨ , silviculturii, pescuitului și altor utilizatori finali (consumatori finali de energie). Acesta exclude consumul de energie din sectorul buncherajului maritim internațional, căldura ambiantă, livrările către sectorul de transformare a energiei, sectorul energetic, precum și pierderile cauzate de transport și de distribuție (se aplică definițiile din anexa A la Regulamentul (CE) nr. 1099/2008) ⇦ Acesta exclude livrările către sectorul de transformare a energiei și către industriile din sectorul energetic;

64.„eficiență energetică” înseamnă raportul dintre rezultatul constând în performanță, servicii, bunuri sau energie și energia folosită în acest scop;

75.„economii de energie” înseamnă o cantitate de energie economisită determinată prin măsurarea și/sau estimarea consumului înainte și după punerea în aplicare a unei măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, asigurând în același timp normalizarea condițiilor externe care afectează consumul de energie;

86.„îmbunătățirea eficienței energetice” înseamnă o creștere a eficienței energetice ca rezultat al schimbărilor tehnologice, comportamentale și/sau economice;

97.„serviciu energetic” înseamnă beneficiu fizic, utilitate sau bun obținut dintr-o combinație de energie cu o tehnologie sau acțiune eficientă din punct de vedere energetic care poate include activitățile de exploatare, întreținere și control necesare pentru prestarea serviciului, care este furnizat pe baza unui contract și care, în condiții normale, s-a dovedit că duce la o îmbunătățire a eficienței energetice sau la economii de energie primară, în condiții verificabile și măsurabile sau estimabile;

108.„organisme publice” înseamnă „autorități contractante” astfel cum sunt definite în Directiva 2014/24/UE 2004/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului 103  din 31 martie 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii 104 ;

9.„administrație centrală” înseamnă toate departamentele administrative a căror competență acoperă întregul teritoriu al unui stat membru;

1110.„suprafață totală utilă” înseamnă suprafața unei clădiri sau a unei părți de clădire unde se utilizează energie pentru a regla climatul interior;

⇩ nou

12.„autorități contractante” înseamnă autorități contractante astfel cum sunt definite la articolul 6 alineatul (1) din Directiva 2014/23/UE, la articolul 2 alineatul (1) din Directiva 2014/24/UE și la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2014/25/UE;

13.„entități contractante” înseamnă entități contractante astfel cum sunt definite în Directivele 2014/23/UE, 2014/24/UE și, respectiv, 2014/25/UE;

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

1411.„sistem de gestionare a energiei” înseamnă un set de elemente legate între ele sau care interacționează între ele, aparținând unui plan care stabilește obiectivul de eficiență energetică și strategia de atingere a acestui obiectiv ⇨ , inclusiv monitorizarea consumului real de energie, măsurile luate în vederea îmbunătățirii eficienței energetice și măsurarea progreselor ⇦;

1512.„standard european” înseamnă un standard adoptat de Comitetul European de Standardizare, de Comitetul European de Standardizare Electrotehnică sau de Institutul European de Standardizare în Telecomunicații și pus la dispoziția publicului;

1613.„standard internațional” înseamnă un standard adoptat de Organizația Internațională de Standardizare și pus la dispoziția publicului;

1714.„parte obligată” înseamnă distribuitorul de energie sau furnizorul de energie ⌦ societatea de vânzare cu amănuntul a energiei ⌫ ⇨ sau operatorul de transport și de sistem ⇦ pentru care sunt obligatorii schemele naționale de obligații în materie de eficiențăceea ce privește eficiența energetică, prevăzute la articolul 87;

1815.„parte mandatată” înseamnă o entitate juridică căreia i-au fost delegate competențe de către administrația publică sau de un alt organism public pentru a dezvolta, gestiona sau exploata un sistem de finanțare în numele administrației publice sau al altui organism public;

1916.„parte participantă” înseamnă o întreprindere sau un organism public care s-a angajat să atingă anumite obiective în cadrul unui acord voluntar sau căruia i se aplică un instrument național de politică de reglementare;

2017.„autoritate publică de punere în aplicare” înseamnă un organism reglementat de dreptul public, responsabil cu realizarea sau monitorizarea impozitării energiei sau a carbonului, a sistemelor și instrumentelor financiare, a stimulentelor fiscale, a standardelor și normelor, a sistemelor de etichetare energetică, a formării și educației;

2118.„măsură de politică” înseamnă un instrument de reglementare, financiar, fiscal, voluntar sau de furnizare a informațiilor stabilit în mod oficial și pus în aplicare într-un stat membru pentru a crea un cadru favorabil, o cerință sau un stimulent pentru ca actorii de pe piață să furnizeze și să achiziționeze servicii energetice și să întreprindă alte măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice;

2219.„acțiune individuală” înseamnă o acțiune care duce la îmbunătățiri verificabile și măsurabile sau care pot fi estimate ale eficienței energetice și care este efectuată ca rezultat al unei măsuri de politică;

2320.„distribuitor de energie” înseamnă o persoană fizică sau juridică, inclusiv un operator de sistem de distribuție, responsabilă cude transportul energiei în vederea livrării acesteia la ⌦ clienții ⌫ consumatorii finali sau la stațiile de distribuție care vând energie ⌦ clienților ⌫ consumatorilor finali;

2421.„operator de sistem de distribuție” înseamnă „operator de distribuție” astfel cum este definit ⌦ la articolul 2 punctul 29 din ⌫ în Directiva (UE) 2019/9442009/72/CE ⇨ în ceea ce privește energia electrică ⇦ și, respectiv, ⌦ la articolul 2 punctul 6 din ⌫ în Directiva 2009/73/CE ⇨ , în ceea ce privește gazele ⇦;

2522.„⌦ societate de vânzare cu amănuntul a energiei ⌫ furnizor de energie” înseamnă o persoană fizică sau juridică cecare vinde energie ⌦ clienților ⌫ consumatorilor finali;

2623.„⌦ client ⌫ consumator final” înseamnă o persoană fizică sau juridică cecare achiziționează energie pentru propriul său consum final;

2724.„furnizor de servicii energetice” înseamnă o persoană fizică sau juridică cecare furnizează servicii energetice sau alte măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice către instalația sau sediul ⌦ clientului ⌫ consumatorului final;

2825.„audit energetic” înseamnă o procedură sistematică al cărei scop este obținerea unor cunoștințe corespunzătoare despre profilul de consumconsumului energetic existent al unei clădiri sau al unui grup de clădiri, al unei operațiuni sau instalații industriale sau comerciale sau al unui serviciu privat sau public, identificarea și cuantificarea oportunităților rentabile de economisire a energiei ⌦ într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor ⌫ ⇨ , identificarea potențialului de utilizare sau de producție eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile ⇦ și raportarea rezultatelor;

26.„întreprinderi mici și mijlocii” sau „IMM-uri” înseamnă întreprinderi în sensul celor definite în titlul I din anexa la Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii 105 ; categoria microîntreprinderilor și întreprinderilor mici și mijlocii este formată din întreprinderi care au sub 250 de angajați și a căror cifră de afaceri anuală nu depășește 50 milioane EUR și/sau al căror total al bilanțului anual nu depășește 43 milioane EUR;

2927.„contract de performanță energetică” înseamnă un acord contractual între beneficiarul și furnizorul unei măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, verificată și monitorizată pe toată perioada contractului, prin care investițiile (activitatea, aprovizionarea sau serviciile) ⌦ incluse ⌫ în măsura respectivă sunt plătite proporțional cu un nivel al îmbunătățirii eficienței energetice convenit prin contract sau cu alte criterii convenite privind performanța energetică, cum ar fi economiile financiare;

3028.„sistem de contorizare inteligentă” înseamnă un sistem electronic care poate măsura consumul de energie oferind mai multe informații decât un contor tradițional și care poate transmite și primi date utilizând o anumită formă de comunicații electronice ⇨ un „sistem de contorizare inteligentă”, astfel cum este definit în Directiva (UE) 2019/944 ⇦;

3129.„operator de ⌦ transport și de sistem ⌫ sistem de transport” înseamnă „operator de transport și de sistem” astfel cum este definit ⌦ la articolul 2 punctul 35 din ⌫ în Directiva (UE) 2019/9442009/72/CE și, respectiv, în Directiva 2009/73/CE ⇨ , pentru energia electrică și, respectiv, pentru gaze ⇦;

3230.„cogenerare” înseamnă producerea simultană, în același proces, a energiei termice și a energiei electrice sau mecanice;

3331.„cerere justificată din punct de vedere economic” înseamnă o cererecererea care nu depășește necesarul de încălzire sau răcire și care ar putea fi satisfăcută altfel în condițiile pieței, prin alte procese de producere a energiei, în afară de cogenerare;

3432.„energie termică utilă” înseamnă energia termică produsă într-un proces de cogenerare, pentru a satisface o cerere de încălzire sau răcire, justificată din punct de vedere economic;

3533.„energie electrică produsă prin cogenerare” înseamnă energia electrică produsă într-un proces legat de producerea de energie termică utilă și calculată în conformitate cu metodologia prezentată în anexa III;

3634.„cogenerare de înaltă eficiență” înseamnă cogenerarea care îndeplinește criteriile stabilite în anexa IIIII;

3735.„eficiență globală” înseamnă suma anuală a producției de energie electrică și mecanică și a producției de energie termică utilă, împărțită la cantitatea de combustibil folosită pentru producerea energiei termice într-un proces de cogenerare și în producția brută de energie electrică și mecanică;

3836.„raportul dintre energia electrică și energia termică” înseamnă raportul dintre energia electrică produsă prin cogenerare și energia termică utilă la funcționarea exclusiv în regim de cogenerare, utilizând datele operaționale ale unei unități specifice;

3937.„unitate de cogenerare” înseamnă oacea unitate care poate funcționa în regim de cogenerare;

4038.„unitate de cogenerare de mică putere” înseamnă o unitate de cogenerare cu capacitate instalată mai mică de 1 MWe;

4139.„unitate de microcogenerare” înseamnă o unitate de cogenerare cu o capacitate maximă mai mică de 50 kWe;

40.„raportul suprafețelor” înseamnă raportul dintre suprafața totală a clădirilor și suprafața terenului într-un anumit teritoriu;

4241.„sistem eficient de ⌦ încălzire ⌫ termoficare și răcire centralizată” înseamnă un sistem de ⌦ încălzire ⌫ termoficare sau răcire centralizată care utilizează cel puțin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 75 % energie termică cogenerată sau 50 % dintr-o combinație de energie și căldură de tipul celor sus-menționate ⇨ îndeplinește criteriile stabilite la articolul 24 ⇦;

4342.„încălzire și răcire eficientă” înseamnă o opțiune de încălzire și răcire care, comparativ cu un scenariu de bază care reflectă situația normală, reduce măsurabil consumul de energie primară necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante într-un mod eficient din punct de vedere al costurilor, după cum a fost evaluat în analiza cost-beneficiucosturi-beneficii la care se face trimitere în prezenta directivă, ținând seama de energia necesară pentru extracție, conversie, transport și distribuție;

4443.„încălzire și răcire individuală eficientă” înseamnă o opțiune privind furnizarea de încălzire și răcire individuală care, comparativ cu ⌦ încălzirea ⌫ termoficarea și răcirea centralizată eficientă, reduce măsurabil consumul de energie primară din surse neregenerabile necesar pentru a furniza o unitate de energie livrată în cadrul unei limite de sistem relevante sau necesită același consum de energie primară din surse neregenerabile, dar la un cost inferior, ținând seama de energia necesară pentru extracție, conversie, transport și distribuție;

⇩ nou

45.„centru de date” înseamnă o structură sau un grup de structuri care au drept scop găzduirea, interconectarea și operarea centralizate ale echipamentelor pentru tehnologia informației și ale celor destinate telecomunicațiilor la nivel de rețea și care furnizează servicii de stocare, prelucrare și transport al datelor, precum și toate instalațiile și infrastructurile necesare pentru distribuția energiei electrice și pentru controlul condițiilor de mediu, precum și nivelurile de reziliență și de securitate necesare pentru furnizarea nivelului dorit de disponibilitate a serviciilor;

🡻 2012/27/UE

⇨ nou

4644.„reabilitare substanțială” înseamnă reabilitarea ale cărei costuri depășesc 50 % din costurile de investiții pentru o nouă unitate comparabilă;

4745.„agregator” înseamnă un furnizor de servicii de cerere de energie care combină încărcări multiple de scurtă durată ale consumatorilor pentru a vinde sau a licita pe piețe de energie organizate ⇨ are sensul atribuit termenului „agregator independent”, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 19 din Directiva (UE) 2019/944 ⇦;

⇩ nou

49.„sărăcie energetică” înseamnă lipsa accesului unei gospodării la serviciile energetice esențiale care garantează condiții decente de trai și de sănătate, inclusiv servicii adecvate de încălzire, răcire și iluminare precum și energia necesară pentru funcționarea aparatelor electrice, în contextul național relevant, în contextul politicii sociale existente și al altor politici relevante;

50.„utilizator final” înseamnă o persoană fizică sau juridică ce achiziționează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru propria sa utilizare finală sau o persoană fizică sau juridică ce ocupă o clădire individuală sau o unitate în cadrul unei clădiri cu mai multe apartamente sau al unei clădiri mixte aprovizionate cu încălzire, răcire sau apă caldă menajeră de la o sursă centrală și care nu are un contract direct sau individual cu furnizorul de energie;

52.„motivații divergente” înseamnă lipsa unei distribuții echitabile și rezonabile a obligațiilor și recompenselor financiare legate de investițiile în eficiența energetică între actorii implicați, de exemplu între proprietarii și chiriașii sau diferiții proprietari ai unităților de clădiri sau între proprietarii și chiriașii sau diferiții proprietari ai clădirilor cu mai multe apartamente sau ai clădirilor mixte;

Articolul 3

Principiul „eficiența energetică înainte de toate”

(1) În conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”, statele membre se asigură că soluțiile de eficiență energetică sunt luate în considerare în deciziile de planificare, de politică și de investiții majore legate de următoarele sectoare:

(a)sistemele energetice și

(b)sectoarele neenergetice, în cazul în care aceste sectoare au un impact asupra consumului de energie și al eficienței energetice.

(2) Statele membre se asigură că aplicarea principiului „eficiența energetică înainte de toate” este verificată de entitățile relevante în cazul în care deciziile de politică, de planificare și de investiții fac obiectul cerințelor de aprobare și de monitorizare.

(3) Atunci când aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate”, statele membre:

(a)promovează și, acolo unde sunt necesare analize cost-beneficiu, asigură aplicarea unor metodologii de analiză cost-beneficiu care permit evaluarea adecvată a beneficiilor mai ample ale soluțiilor de eficiență energetică dintr-o perspectivă societală;

(b)identifică o entitate responsabilă cu monitorizarea aplicării principiului „eficiența energetică înainte de toate” și a efectelor deciziilor de planificare, de politică și de investiții asupra consumului de energie și asupra eficienței energetice;

(c)raportează Comisiei, în cadrul rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima în conformitate cu articolul 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la modul în care principiul respectiv a fost luat în considerare în deciziile naționale și regionale de planificare, de politică și de investiții majore legate de sistemele energetice naționale și regionale.

🡻 2012/27/UE

Articolul 43

Obiective de eficiență energetică

⇩ nou

(1) Statele membre asigură în mod colectiv o reducere a consumului de energie cu cel puțin 9 % până în 2030, comparativ cu previziunile scenariului de referință din 2020, astfel încât consumul final de energie al Uniunii să nu fie mai mare de 787 Mtep, iar consumul de energie primară al Uniunii să nu depășească 1023 Mtep până în 2030 106 .

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(21) Fiecare stat membru stabilește ⇨ contribuții naționale ⇦ un obiectiv național indicativ în materie de eficiență energetică, bazat fie pe ⌦ pentru ⌫ consumul de energie primară ⌦ și pentru ⌫ sau consumul final de energie, fie pe economiile de energie primară sau finală, fie pe intensitatea energetică ⇨ în vederea îndeplinirii, la nivel colectiv, a obiectivului obligatoriu al Uniunii stabilit la alineatul (1) ⇦. Statele membre notifică Comisiei aceste obiective ⇨ contribuții, împreună o traiectorie orientativă pentru aceste contribuții, ⇦ Comisiei în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) și cu anexa XIV partea 1 ⇨ , ca parte a actualizării planurilor lor naționale integrate privind energia și clima în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999, precum și ca parte a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima, astfel cum sunt menționate în, și în conformitate cu, procedura stabilită la articolul 3 și la articolele 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 ⇦. Cu ocazia acestei notificări, statele membre exprimă aceste obiective, de asemenea, ca nivel absolut al consumului de energie primară și al consumului final de energie în 2020 și ⇨ utilizează formula definită în anexa I la prezenta directivă și ⇦ explică în ce fel și pe baza căror date a fost calculat acest lucru⇨ au fost calculate contribuțiile respective ⇦.

⇩ nou

De asemenea, statele membre includ în contribuțiile lor naționale în materie de eficiență energetică ponderile consumului de energie al sectoarelor utilizatorilor finali ai energiei, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 privind statisticile în domeniul energiei, inclusiv sectorul industrial, sectorul rezidențial, sectorul serviciilor și sectorul transporturilor. Trebuie indicate, de asemenea, previziunile referitoare la consumul de energie din sectorul tehnologiei informației și comunicațiilor (TIC).

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

⌦ La stabilirea ⌫ În momentul stabilirii acestor obiective ⇨ contribuții ⇦, statele membre iau în considerare:

🡻 2013/12/UE alineatul (1) și litera (a) din anexă

⇨ nou

(a)faptul că, în ⇨ 2030 ⇦ 2020, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1 483 ⇨ 787 Mtep (consumul final de energie) sau de maximum 1023 ⇦ Mtep ( ⇨ consumul de ⇦ energie primară) sau maximum 1 086 Mtep (energie finală);

🡻 2012/27/UE (adaptat)

(b)măsurile prevăzute înde prezenta directivă;

(c)măsurile adoptate în vederea realizării obiectivelor naționale privind economiile de energie, adoptate în temeiul articolului 4 alineatul (1) din Directiva 2006/32/CE; și

(cd)alte măsuri de promovare a eficienței energetice în cadrul statelor membre și la nivelul Uniunii;.

Cu ocazia stabilirii acestor obiective, statele membre pot ține seama de asemenea de situația națională care afectează consumul de energie primară, ca de exemplu:

⇩ nou

(d)orice factori relevanți care afectează eforturile în materie de eficiență, ca de exemplu:

(i)nivelul colectiv de ambiție necesar pentru atingerea obiectivelor climatice;

(ii)distribuția echitabilă a eforturilor la nivelul Uniunii;

(iii)intensitatea energetică a economiei;

🡻 2012/27/UE (adaptat)

(iva)potențialul rămas de reducere rentabilă a consumului de energie ⌦ într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor ⌫ ;

⇩ nou

(e)alte circumstanțe naționale care afectează consumul de energie, în special:

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(ib)evoluția și prognozele privind PIB;

(iic)schimbările înregistrate în importurile și exporturile de energie ⇨ , evoluțiile mixului energetic și introducerea de noi combustibili durabili ⇦;

(iiid)dezvoltarea tuturor surselor regenerabile de energie, energia nucleară, captarea și stocarea dioxidului de carbon; și

(iv)decarbonizarea industriilor energointensive.

(e)acțiunea timpurie.

🡻 2013/12/UE alineatul (1) și litera (b) din anexă (adaptat)

(2)    Până la 30 iunie 2014, Comisia va evalua progresele înregistrate și va stabili dacă Uniunea își poate limita în 2020 consumul de energie la maximum 1 483 Mtep (energie primară) și/sau maximum 1 086 Mtep (energie finală).

🡻 2012/27/UE (adaptat)

(3)    Cu ocazia reexaminării menționate la alineatul (2), Comisia:

(a)însumează obiectivele naționale indicative în materie de eficiență energetică raportate de statele membre;

(b)evaluează dacă suma acestor obiective poate fi considerată un indicator fiabil al îndeplinirii de către Uniune a obiectivului său, ținând seama de evaluarea primului raport anual în conformitate cu articolul 24 alineatul (1) și de evaluarea planurilor naționale de acțiune pentru eficiență energetică în conformitate cu articolul 24 alineatul (2);

(c)ține seama de analiza complementară decurgând din:

(i)o evaluare a progresului înregistrat privind consumul de energie, precum și privind acest consum raportat la activitatea economică de la nivelul Uniunii, inclusiv progresele înregistrate în ceea ce privește eficiența furnizării de energie în statele membre ale căror obiective indicative naționale se bazează pe consumul final de energie sau pe economiile de energie finală, inclusiv progresele înregistrate ca urmare a respectării de către aceste state membre a dispozițiilor capitolului III din prezenta directivă;

(ii)rezultatele obținute din exercițiile de modelare în ceea ce privește evoluțiile viitoare ale consumului de energie la nivelul Uniunii;

🡻 2013/12/UE alineatul (1) și litera (c) din anexă (adaptat)

(d)compară rezultatele de la literele (a)-(c) cu cantitatea de energie care ar trebui consumată pentru a ajunge în 2020 la un consum de energie de maximum 1483 Mtep (energie primară) și/sau maximum 1086 Mtep (energie finală).

🡻 2019/504 articolul 1

(5)    Fiecare stat membru stabilește contribuții orientative privind eficiența energetică pe plan național pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii pentru 2030 menționate la articolul 1 alineatul (1) din prezenta directivă, în conformitate cu articolele 4 și 6 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului 107 . Atunci când stabilesc contribuțiile respective, statele membre țin seama de faptul că, în 2030, consumul de energie al Uniunii trebuie să fie de maximum 1 128 Mtep de energie primară și/sau de maximum 846 Mtep de energie finală. Statele membre notifică aceste contribuții Comisiei, în cadrul planurilor lor energetice și climatice naționale integrate menționate la articolele 3 și 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și conform procedurii prevăzute la articolele respective.

⇩ nou

(3) În cazul în care Comisia concluzionează, pe baza evaluării sale în temeiul articolului 29 alineatele (1) și (3) din Regulamentul (UE) 2018/1999, că nu s-au realizat progrese suficiente în direcția îndeplinirii contribuțiilor în materie de eficiență energetică, statele membre care aflate deasupra traiectoriilor lor orientative menționate la alineatul (2) din prezentul articol se asigură că pun în aplicare măsuri suplimentare în termen de un an de la data primirii evaluării Comisiei, pentru a-și asigura revenirea pe calea cea bună în direcția îndeplinirii contribuțiilor lor în materie de eficiență energetică. Respectivele măsuri suplimentare includ, printre altele, următoarele:

(a)măsuri naționale vizând realizarea de economii suplimentare de energie, inclusiv o asistență mai eficace în materie de dezvoltare a proiectelor pentru punerea în aplicare a măsurilor de investiții în eficiența energetică;

(b)majorarea obligației privind economiile de energie stabilite la articolul 8;

(c)ajustarea obligației pentru sectorul public;

(d)realizarea unei contribuții financiare voluntare la Fondul național pentru eficiență energetică menționat la articolul 25 sau la alt instrument financiar destinat eficienței energetice, unde contribuțiile financiare anuale trebuie să fie egale cu investițiile necesare pentru atingerea traiectoriei orientative.

În cazul în care un stat membru se află deasupra traiectoriei sale orientative menționate la alineatul (2) din prezentul articol, statul membru respectiv include în raportul său național intermediar integrat privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999 o explicație a modului în care va elimina decalajul pentru a asigura îndeplinirea contribuțiilor sale naționale în materie de eficiență energetică.

Comisia evaluează dacă măsurile naționale menționate la prezentul alineat sunt suficiente pentru a realiza obiectivele de eficiență energetică ale Uniunii. În cazul în care măsurile naționale sunt considerate a fi insuficiente, Comisia, după caz, propune măsuri și își exercită competența la nivelul Uniunii, pentru a asigura, în special, atingerea obiectivelor de eficiență energetică pentru 2030 ale Uniunii.

(4) Comisia evaluează, până la 31 decembrie 2026, eventualele modificări metodologice în ceea ce privește datele raportate în temeiul Regulamentului (CE) 1099/2008 privind statisticile în domeniul energiei, metodologia de calculare a bilanțului energetic și modelele energetice pentru utilizarea energiei la nivel european și, dacă este necesar, propune ajustarea prin calcule tehnice a obiectivelor Uniunii pentru 2030, în vederea menținerii nivelului de ambiție stabilit la alineatul (1) din prezentul articol.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (2)

(6)    Comisia evaluează obiectivele principale ale Uniunii privind eficiența energetică pentru 2030 prevăzute la articolul 1 alineatul (1) în vederea transmiterii, până în 2023, a unei propuneri legislative de revizuire în sens ascendent a respectivelor obiective în cazul unor reduceri substanțiale ale costurilor rezultate în urma evoluțiilor economice sau tehnologice sau dacă este necesar în vederea îndeplinirii angajamentelor internaționale ale Uniunii pentru decarbonizare.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

CAPITOLUL II

CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT ⌦ ROLUL DE EXEMPLU AL SECTORULUI PUBLIC ⌫

⇩ nou

Articolul 5

Rolul de lider al sectorului public în domeniul eficienței energetice

(1) Statele membre asigură reducerea cu cel puțin 1,7 % pe an față de anul X-2 (unde X este anul în care intră în vigoare prezenta directivă) a consumului final total de energie al tuturor organismelor publice luate împreună.

La calcularea consumului final de energie al organismelor lor publice, statele membre pot lua în considerare variațiile climatice de pe teritoriul lor.

(2) Statele membre includ, în planurile lor naționale privind energia și clima și în versiunile actualizate ale acestora în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, o listă a organismelor publice care vor contribui la îndeplinirea obligației stabilite la alineatul (1) din prezentul articol, valoarea reducerii consumului de energie care trebuie realizată de fiecare dintre ele și măsurile planificate pentru realizarea acesteia. În cadrul rapoartelor lor naționale integrate privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre raportează Comisiei reducerea consumului final de energie realizată anual.

(3) Statele membre se asigură să autoritățile locale și regionale stabilesc măsuri specifice privind eficiența energetică în planurile lor de decarbonizare, după consultarea părților interesate și a publicului, inclusiv a grupurilor care sunt în mod special supuse riscului de sărăcie energetică sau mai susceptibile de a suferi efectele acesteia, precum femeile, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, copiii și persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară.

(4) Statele membre sprijină organismele publice în ceea ce privește adoptarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv la nivel regional și local, prin furnizarea de orientări, prin promovarea consolidării competențelor și a oportunităților de formare, precum și prin încurajarea cooperării între organismele publice.

(5) Statele membre încurajează organismele publice să ia în considerare emisiile de carbon pe parcursul întregului ciclu de viață generate de activitățile de investiții și de politică realizate de respectivele organisme publice.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 65

Rolul de exemplu al clădirilor organismelor publice

(1) Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului 108 , fiecare stat membru se asigură că, începând cu 1 ianuarie 2014, ⇨ cel puțin ⇦ 3 % din suprafața totală a clădirilor încălzite și/sau răcite deținute și ocupate administrația sa centrală de ⇨ organismele publice ⇦ se renovează anual ⇨ cel puțin ⇦ pentru a îndeplini cel puțin cerințele minime în materie de performanță energetică stabilite de statul membru în cauză ⇨ fi transformate în clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, ⇦ în temeiul ⌦ conform ⌫ articolului 4 ⇨ 9 ⇦ din Directiva 2010/31/UE.

În cazul în care ocupă o clădire pe care nu o dețin, organismele publice își exercită drepturile contractuale în măsura posibilului și îl încurajează pe proprietarul clădirii să o renoveze astfel încât aceasta să devină o clădire al cărei consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu articolul 9 din Directiva 2010/31/UE. Atunci când încheie un contract nou pentru ocuparea unei clădiri pe care nu o dețin, organismele publice urmăresc clasificarea clădirii respective în primele două cele mai bune clase de eficiență energetică din certificatul de performanță energetică.

Ponderea de 3 % se calculează la suprafața totală a clădirilor cu o suprafață totală utilă de peste 500 m2 deținute și ocupate de administrația centrală a statului membru în cauză, care nu îndeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cerințele naționale minime privind performanța energetică stabilite în temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE. Începând cu 9 iulie 2015, pragul respectiv este coborât la 250 m2.

În cazul în care un stat membru solicită ca obligația de a renova anual 3 % din suprafața totală să se extindă la suprafața deținută și ocupată de departamente administrative situate la un nivel inferior administrației centrale, rata de 3 % ⇨ Rata de cel puțin 3% ⇦ se calculează la suprafața totală a clădirilor ⌦ care au ⌫ cu o suprafață totală utilă de peste 500 m2 și, începând cu 9 iulie 2015, de peste 250 m2 deținute și ocupate de administrația centrală și de aceste departamente administrative ⇨ organismele publice ⇦ ale statului membru în cauză, ⌦ și ⌫ care nu îndeplinesc, la data de 1 ianuarie a fiecărui an, cerințele naționale minime privind performanța energetică stabilite în temeiul articolului 4 din Directiva 2010/31/UE ⇨ 2024, nu sunt clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero ⇦ .

În momentul punerii în aplicare a măsurilor pentru renovarea completă a clădirilor administrației centrale în conformitate cu primul paragraf, statele membre pot alege să ia în considerare clădirea în ansamblu, inclusiv anvelopa clădirii, echipamentele, funcționarea și întreținerea.

Statele membre solicită includerea clădirilor administrației centrale cu cea mai scăzută performanță energetică printre prioritățile măsurilor de eficiență energetică, acolo unde este posibil din punct de vedere tehnic și eficient din punct de vedere al costurilor.

(2)    Statele membre pot hotărî să nu stabilească sau să nu aplice cerințele menționate la alineatul (1) pentru următoarele categorii de clădiri:

(a)clădiri protejate oficial ca făcând parte dintr-un sit protejat sau datorită valorii lor arhitecturale sau istorice deosebite, în măsura în care respectarea anumitor cerințe minime de performanță energetică ar modifica în mod inacceptabil caracterul sau aspectul acestora;

(b)clădiri deținute de forțele armate sau de administrația centrală și care servesc unor obiective de apărare națională, cu excepția spațiilor de locuit individuale sau a clădirilor de birouri ale forțelor armate și ale altor categorii de personal angajat de autoritățile de apărare națională;

(c)clădiri utilizate ca lăcașuri de cult sau pentru alte activități cu caracter religios.

(3)    În cazul în care un stat membru renovează mai mult de 3 % din suprafața totală a clădirilor administrației centrale într-un anumit an, acesta poate contabiliza excedentul în cadrul ratei de renovare anuală a oricăruia dintre cei trei ani anteriori sau următori.

(24) Statele membre pot contabiliza, în cadrul ratei de renovare anuală a clădirilor administrației centrale , clădirile noi ocupate și deținute pentru a înlocui clădiri specifice ale administrației centrale ⇨ organismelor publice, care au fost ⇦demolate în oricare din cei doi ani precedenți sau clădiri vândute, demolate ori scoase din uz în oricare din cei doi ani precedenți ca urmare a utilizării mai intensive a altor clădiri. Aceste excepții se aplică numai în cazul în care ar fi mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și mai sustenabile din punctul de vedere al ⌦ economiilor de ⌫ energiei și al ⌦ reducerilor de ⌫ emisiilor de CO2 generate pe durata ciclului de viață ⌦ realizate ⌫ , comparativ cu renovarea clădirilor respective. Criteriile generale, metodologia și procedurile pentru a determina aceste cazuri excepționale sunt stabilite în mod clar și publicate de fiecare stat membru.

(35) În sensul ⇨ prezentului articol ⇦ alineatului (1), până la 31 decembrie 2013, statele membre stabilesc și pun la dispoziția publicului un inventar al clădirilor administrației centrale încălzite și/sau răcite ⇨ ale organismelor publice, ⇦ cu o suprafață totală utilă de peste 500 m2 și, până la 9 iulie 2015, ⌦ mai mare de ⌫ peste 250 m2, excluzând clădirile exceptate în temeiul alineatului (2). ⇨ Acest inventar este actualizat cel puțin o dată pe an. ⇦ Inventarul cuprinde ⇨ cel puțin ⇦ următoarele informații:

(a)suprafața totală în m2; și

(b)⇨ certificatul de ⇦ performanțăa energetică al fiecărei clădiri sau datele energetice relevante ⇨ , emis în conformitate cu articolul 12 din Directiva 2010/31/UE ⇦.

(6)    Fără a aduce atingere articolului 7 din Directiva 2010/31/UE, statele membre pot opta pentru o abordare alternativă alineatelor (1)-(5) din prezentul articol, situație în care statele membre adoptă alte măsuri eficiente din punct de vedere al costurilor, inclusiv renovări aprofundate și măsuri vizând schimbări în comportamentul ocupanților, pentru a obține, până în 2020, o cantitate de economii de energie în clădirile eligibile deținute și ocupate de către administrația lor centrală cel puțin echivalentă cu cea necesară în temeiul alineatului (1), raportată în fiecare an.

În sensul abordării alternative, statele membre pot estima economiile de energie pe care le-ar genera aplicarea alineatelor (1)-(4) prin utilizarea unor valori standard adecvate pentru consumul de energie al clădirilor de referință ale administrației centrale, înainte și după renovare și în conformitate cu estimările suprafeței parcului imobiliar al acestora. Categoriile de clădiri de referință ale administrației centrale sunt reprezentative pentru parcul imobiliar al acesteia.

Statele membre care optează pentru abordarea alternativă notifică Comisiei, până cel târziu la 31 decembrie 2013, măsurile alternative pe care intenționează să le adopte, precum și modul în care vor realiza o îmbunătățire echivalentă a performanței energetice a clădirilor deținute de administrația lor centrală.

(7)    Statele membre încurajează organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional și local, precum și organismele care se ocupă de locuințele sociale reglementate de dreptul public, acordând atenția cuvenită competențelor și structurii administrative ale acestora:

(a)să adopte un plan în materie de eficiență energetică, de sine stătător sau ca parte a unui plan mai cuprinzător privind clima sau mediul, care să conțină obiective și acțiuni specifice privind economia de energie și eficiența energetică, în vederea respectării rolului de exemplu al clădirilor administrației centrale prevăzut la alineatele (1), (5) și (6);

(b)să pună în aplicare un sistem de gestionare a energiei, inclusiv audituri energetice, ca parte din punerea în aplicare a planului lor;

(c)să utilizeze, după caz, societăți de servicii energetice și contractarea în materie de performanță energetică pentru a finanța renovările și a implementa planurile de menținere sau de îmbunătățire a eficienței energetice pe termen lung.

Articolul 76

⌦ Achiziții publice ⌫ Achiziții efectuate de organismele publice

(1) Statele membre se asigură că administrațiile centrale ⇨ autoritățile contractante și entitățile contractante, atunci când încheie contracte de achiziții publice și concesiuni cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile stabilite la articolul 8 din Directiva 2014/23/UE, la articolul 4 din Directiva 2014/24/UE și la articolul 15 din Directiva 2014/25/UE, ⇦ achiziționează doar produse, servicii, șiclădiri ⇨ și lucrări ⇦cu performanțe înalte de eficiență energetică, în măsura în care aceasta corespunde cerințelor de eficacitate a costurilor, fezabilitate economică, viabilitate sporită, conformitate tehnică, precum și unui nivel suficient de concurență, astfel cum se menționează ⌦ în conformitate cu cerințele menționate ⌫ în anexa III ⌦ IV la prezenta directivă ⌫.

Obligația stabilită la primul paragraf se aplică contractelor de achiziții de produse, servicii și clădiri de către organismele publice, în măsura în care aceste contracte au o valoare egală sau superioară limitelor stabilite la articolul 4 din Directiva 2004/18/CE.

⇩ nou

Statele membre se asigură, de asemenea, că, la încheierea contractelor de achiziții publice și a concesiunilor cu o valoarea mai mare sau egală cu pragurile menționate la primul paragraf, autoritățile contractante și entitățile contractante aplică principiul „eficiența energetică înainte de toate” menționat la articolul 3 din prezenta directivă, inclusiv în cazul contractelor de achiziții publice și al concesiunilor pentru care nu se prevede nicio cerință specifică în anexa IV.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(2) Obligația menționată la alineatul (1) se aplică în cazul contractelor forțelor armate numai în măsura în care aplicarea sa nu generează un conflict cu natura și obiectivul principal ale activităților forțelor armate. Obligația nu se aplică contractelor de furnizare a echipamentului militar definite în Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 iulie 2009 privind coordonarea procedurilor privind atribuirea anumitor contracte de lucrări, de furnizare de bunuri și de prestare de servicii de către autoritățile sau entitățile contractante în domeniile apărării și securității 109 .

(3) Statele membre încurajează organismele publice, inclusiv cele de la nivel regional și local, acordând atenția cuvenită competențelor și structurii administrative ale acestora, să urmeze exemplul administrațiilor lor centrale și să achiziționeze doar produse, servicii și clădiri cu performanțe ridicate de eficiență energetică. ⇨ În pofida articolului 24 alineatul (4) din prezenta directivă, ⇦ sStatele membre încurajează organismele publice ⇨ se asigură că autoritățile contractante și entitățile contractante ⇦ să evalueze posibilitatea ⇨ evaluează fezabilitatea ⇦încheierii de contracte de performanță energetică pe termen lung care oferă economii de energie pe termen lung atunci când organizează licitații pentru ⇨ achiziționează ⇦ contracte de prestări de servicii cu un conținut energetic semnificativ.

(4) Fără a aduce atingere alineatului (1), atunci când achiziționează un pachet de produse reglementat ⌦ integral ⌫în ansamblu de un act delegat adoptat în temeiul Regulamentului (UE) 2017/1369 al parlamentului European și al Consiliului 110  Directivei 2010/30/UE, statele membre pot solicita ca eficiența energetică totală să aibă prioritate asupra eficienței energetice a produselor individuale din pachetul respectiv, prin achiziționarea pachetului de produse care respectă criteriul apartenenței la cea mai înaltă clasă de eficiență energetică.

⇩ nou

(5) Statele membre pot impune autorităților contractante și entităților contractante să ia în considerare în cadrul practicilor de achiziții publice, acolo unde este necesar, aspecte mai ample de sustenabilitate, sociale, de mediu și legate de economia circulară, în vederea atingerii obiectivelor Uniunii privind decarbonizarea și reducerea la zero a poluării. Acolo unde este necesar și în conformitate cu cerințele stabilite în anexa IV, statele membre impun autorităților contractante și entităților contractante să ia în considerare criteriile Uniunii privind achizițiile publice verzi.

Pentru a asigura transparența în ceea ce privește aplicarea cerințelor de eficiență energetică în cadrul procesului de achiziții publice, statele membre pun la dispoziția publicului informațiile disponibile cu privire la impactul asupra eficienței energetice al contractelor cu o valoare mai mare sau egală cu pragurile menționate la alineatul (1). Autoritățile contractante pot decide să impună ofertanților să divulge informații cu privire la potențialul de încălzire globală al clădirilor noi pe durata ciclului lor de viață și pot pune informațiile respective la dispoziția publicului pentru contracte, în special în ceea ce privește clădirile noi cu o suprafață totală de peste 2 000 de metri pătrați.

Statele membre sprijină autoritățile contractante și entitățile contractante în ceea ce privește adoptarea cerințelor de eficiență energetică, inclusiv la nivel regional și local, prin furnizarea de norme și orientări clare, inclusiv metodologii privind evaluarea costurilor pe ciclu de viață, a efectelor asupra mediului și a costurilor de mediu, prin instituirea unor centre de sprijin pentru competențe, prin încurajarea cooperării între autoritățile contractante, inclusiv la nivel transfrontalier, și prin utilizarea achizițiilor publice agregate și digitale acolo unde este posibil.

(6) Statele membre stabilesc dispozițiile juridice și de reglementare, precum și practicile administrative privind achizițiile publice și bugetele și exercițiile financiare anuale, care sunt necesare pentru a se asigura că autoritățile contractante individuale nu sunt împiedicate să facă investiții menite să îmbunătățească eficiența energetică și nici să utilizeze contracte de performanță energetică și mecanisme de finanțare de la surse terțe pe o bază contractuală pe termen lung.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(7)(b) ⇨ Statele membre elimină toate barierele de reglementare sau de altă natură din calea eficienței energetice, în special în ceea ce privește ⇦ dispozițiile juridice și de reglementare, precum și practicile administrative privind achizițiile publice și bugetele și exercițiile financiare anuale, cu scopul de a se asigura că organismele publice individuale nu sunt împiedicate să facă investiții menite să îmbunătățească eficiența energetică și să minimizeze costurile estimate ale ciclului de viață, precum și nici să utilizeze contracte de ⌦ performanță ⌫ eficiență energetică și alte mecanisme de finanțare de la surse terțe pe o bază contractuală pe termen lung.

⇩ nou

În cadrul rapoartelor lor naționale intermediare integrate privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, statele membre raportează Comisiei cu privire la măsurile luate pentru a aborda barierele din calea adoptării îmbunătățirilor în materie de eficiență energetică.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (3) (adaptat)

⇨ nou

CAPITOLUL III

⌦ CONSUMUL ENERGETIC EFICIENT ⌫

Articolul 87

Obligația privind economiile de energie

(1) Statele membre realizează economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale cel puțin echivalente cu:

(a)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2014 până la 31 decembrie 2020, de 1,5 % din volumul vânzărilor anuale de energie către clienții finali, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2013. Vânzările de energie, ca volum, utilizate în transport, pot fi excluse parțial sau integral din acest calcul;

(b)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030 ⇨ 2023 ⇦ , de 0,8 % din consumul ⌦ final ⌫ anual de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019. Prin derogare de la respectiva obligație, Cipru și Malta realizează noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2021 până la 31 decembrie 2030 ⇨ 2023 ⇦ , echivalente cu 0,24 % din consumul ⌦ final ⌫ anual de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019.

⇩ nou

(c)noi economii în fiecare an, de la 1 ianuarie 2024 până la 31 decembrie 2030, de 1,5 % din consumul final anual de energie, ca medie pe perioada de trei ani anterioară datei de 1 ianuarie 2020.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (3) (adaptat)

⇨ nou

Statele membre decid modul în care eșalonează cantitatea calculată de economii noi pe fiecare dintre perioadele menționate la primul paragraf literele (a), și (b) ⇨ și (c) ⇦ , cu condiția ca economiile obligatorii cumulate totale de energie la nivelul utilizării finale să fi fost realizate până la finalul fiecărei perioade de obligații.

Statele membre continuă să realizeze noi economii anuale, în conformitate cu ⇨ rata de economisire prevăzută la ⇦ primul paragraf litera ⇨ (c) ⇦ (b), pe perioade de câte zece ani după 2030 , cu excepția cazului în care revizuirile efectuate de Comisie până în 2027 și la fiecare 10 ani după aceea concluzionează că nu este necesară îndeplinirea obiectivelor pe termen lung ale Uniunii privind energia și clima pentru 2050 .

(2) Statele membre obțin cantitatea obligatorie de economii de energie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol fie prin stabilirea unei scheme de obligații în materie de eficiență energetică, menționată la articolul 97a, fie prin adoptarea măsurilor de politică alternative menționate la articolul 107b. Statele membre pot realiza o combinație între o schemă de obligații în materie de eficiență energetică și măsuri de politică alternative. Statele membre se asigură că economiile ⌦ de energie ⌫ rezultate în urma măsurilor de politică menționate la articolele 97a și 107b și la articolul 28 alineatul (11)20 alineatul (6) sunt calculate în conformitate cu anexa V.

⇩ nou

(3) Statele membre pun în aplicare scheme de obligații în materie de eficiență energetică, măsuri de politică alternative sau o combinație a acestora, ori programe sau măsuri finanțate din Fondul național pentru eficiență energetică, cu prioritate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Statele membre se asigură că măsurile de politică puse în aplicare în temeiul prezentului articol nu au efecte negative asupra persoanelor respective. Dacă este cazul, statele membre utilizează în mod optim finanțarea, inclusiv finanțarea publică, mecanismele de finanțare stabilite la nivelul Uniunii și veniturile obținute din certificatele de emisii, în temeiul articolului 22 alineatul (3) litera (b), cu scopul de a elimina efectele negative și de a asigura o tranziție energetică justă și incluzivă.

În proiectarea acestor măsuri de politică, statele membre au în vedere și promovează rolul comunităților de energie din surse regenerabile și a comunităților de energie ale cetățenilor în ceea ce privește contribuția la punerea în aplicare a acestor măsuri de politică.

Statele membre trebuie să atingă o cotă din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Această cotă trebuie să fie cel puțin egală cu proporția gospodăriilor afectate de sărăcie energetică, potrivit evaluării din planurile lor naționale privind energia și clima elaborate în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) litera (d) din Regulamentul 2018/1999 privind guvernanța. În cazul în care un stat membru nu a notificat proporția de gospodării afectate de sărăcie energetică potrivit evaluării din planul său național privind energia și clima, cota din cantitatea obligatorie de economii de energie cumulate la nivelul utilizării finale în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale trebuie să fie cel puțin egală cu media aritmetică a valorilor următorilor indicatori pentru anul 2019 sau, dacă acestea nu sunt disponibile pentru 2019, cu extrapolarea liniară a valorilor indicatorilor respectivi pentru ultimii trei ani pentru care aceste valori sunt disponibile:

(a)incapacitatea de a încălzi suficient de bine locuința (Eurostat, SILC [ilc_mdes01])

(b)restanțele la facturile pentru utilități (Eurostat, SILC, [ilc_mdes07]); și

(c)structura cheltuielilor pentru consum pe chintilă de venit și în funcție de scopul consumului potrivit COICOP (Clasificarea Consumului Individual pe Destinații) (Eurostat, HBS, [hbs_str_t223], date pentru [CP045] Energie electrică, gaze și alți combustibili).

(4) Statele membre includ informații privind indicatorii aplicați, media aritmetică a valorilor acestora și rezultatul măsurilor de politică stabilite în conformitate cu alineatul (3) din prezentul articol în versiunile actualizate ale planurilor lor naționale integrate privind energia și clima în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naționale integrate ulterioare privind energia și clima în temeiul articolelor 3 și 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999, precum și în rapoartele intermediare corespunzătoare, elaborate în conformitate cu articolul 17 din regulamentul respectiv.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (3) (adaptat) (adaptat)

⇨ nou

(5) Statele membre pot lua în calcul economiile de energie care rezultă în urma măsurilor de politică, indiferent dacă au fost introduse până la 31 decembrie 2020 sau după această dată, cu condiția ca măsurile respective să ducă la noi acțiuni individuale care să fie întreprinse după 31 decembrie 2020. ⇨ Economiile de energie realizate în orice perioadă de obligații nu sunt luate în calcul la determinarea cantității de economii de energie obligatorii pentru perioadele anterioare de obligații stabilite la alineatul (1). ⇦ 

(62) Cu condiția ca statele membre să își fi îndeplinit cel puțin obligația privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (b), acestea pot calcula cantitatea obligatorie de economii de energie ⇨ menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) ⇦ printr-unul sau mai multe dintre următoarele mijloace:

(a)aplicarea unei rate anuale de economisirea economiilor privind vânzările de energie către clienții finali sau privind consumul ⌦ final ⌫ de energie finală, ca medie pe perioada de trei ani imediat anterioară datei de 1 ianuarie 2019;

(b)excluderea parțială sau totală din scenariul de referință pentru ⌦ calculare a ⌫ calcularea energiei utilizate în transporturi;

(c)utilizarea oricăreia dintre opțiunile prevăzute la alineatul (4).

(73) În cazul în care statele membre utilizează ⌦ oricare dintre ⌫ posibilitățile prevăzute la alineatul (2) litera (a), (b) sau (c) ⇨ (6) privind economiile de energie obligatorii menționate la alineatul (1) primul paragraf litera (b) ⇦, acestea stabilesc:

(a)propria rată anuală de economisirea economiilor care va fi aplicată la calcularea economiilor lor cumulate de energie la nivelul utilizării finale și care asigură faptul că cantitatea finală a economiilor lor nete de energie nu este mai scăzută decât cea a economiilor obligatorii în temeiul alineatului (1) primul paragraf litera (b); și

(b)propriul scenariu de referință pentru calcul, care poate exclude parțial sau total energia utilizată în transporturi.

(84) Sub rezerva alineatului (95), fiecare stat membru poate:

(a)să efectueze calculul prevăzut la alineatul (1) primul paragraf litera (a), utilizând valori de 1 % în 2014 și 2015; 1,25 % în 2016 și 2017, și 1,5 % în 2018, 2019 și 2020;

(b)să excludă din calcul, ca volum, toate sau o parte din vânzările de energie utilizată, referitor la perioada de obligații prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (a), sau energia finală consumată, referitor la perioada de obligații prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (b), de activitățile industriale enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE;

(c)să includă în calculul cantității obligatorii de economii de energie ⇨ menționată la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) ⇦economiile de energie realizate în sectoarele transformării, distribuției și transportului de energie, inclusiv în infrastructurile eficiente de ⌦ încălzire ⌫ termoficare și de răcire centralizată, ca urmare a punerii în aplicare a cerințelor prevăzute la articolul 23 alineatul (4), la articolul 2414 alineatul (4) , la articolul 14 alineatul (5) litera (b) și la articolul 25 alineatele (1)-(10)15 alineatele (1)-(6) și (9). Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile lor de politică preconizate în temeiul prezentei litere pentru perioada 1 ianuarie 2021 – 31 decembrie 2030, ca parte a planurilor lor energetice și climatice naționale integrate privind energia și clima. Impactul respectivelor măsuri se calculează în conformitate cu anexa V și se include în planurile respective;

(d)să includă în calculul cantității obligatorii de economii de energie economiile de energie rezultate din acțiuni specifice recent implementate, începând de la 31 decembrie 2008, care continuă să aibă impact în 2020 în ceea ce privește perioada de obligații prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (a) și după 2020 în ceea ce privește perioada prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (b), și care pot fi măsurate și verificate;

(e)să includă în calculul cantității obligatorii de economii de energie economiile de energie care rezultă din adoptarea unor măsuri de politică, cu condiția să se poată demonstra că măsurile respective au ca rezultat acțiuni individuale derulate în perioada 1 ianuarie 2018-31 decembrie 2020 care generează economii după 31 decembrie 2020;

(f)să excludă din calculul cantității obligatorii de economii de energie ⇨ în temeiul alineatului (1) primul paragraf literele (a) și (b) ⇦30 % din cantitatea verificabilă de energie produsă pe sau în clădiri pentru uz propriu ca urmare a măsurilor de politică vizând promovarea instalării de noi tehnologii de obținere a energiei din surse regenerabile;

(g)să includă în calculul cantității obligatoriie de economii de energie ⇨ în temeiul alineatului (1) primul paragraf literele (a) și (b) ⇦, economiile de energie care depășesc economiile obligatorii de energie pentru perioada de obligații cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020, cu condiția ca economiile respective să rezulte din acțiuni individuale derulate în temeiul măsurilor de politică menționate la articolele 7a și 7b 9 și 10, notificate de către statele membre în cadrul planurilor lor de acțiune naționale privind eficiența energetică și raportate în rapoartele lor intermediare în conformitate cu articolul 24.

(95) Statele membre aplică și calculează efectul opțiunilor selectate în temeiul alineatului (8)(4) pentru perioadele menționate ⌦ perioada menționată ⌫ la alineatul (1) primul paragraf literele (a) și (b) separat:

(a)pentru calculul cantității obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (a), statele membre pot utiliza alineatul (8)(4) literele (a)-(d). Toate opțiunile selectate în temeiul alineatului (8)(4), cumulate, reprezintă maximum 25 % din cantitatea de economii de energie prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (a);

(b)pentru calculul cantității obligatorii de economii de energie pentru perioada de obligații menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b), statele membre pot utiliza alineatul (8)(4) literele (b)-(g), cu condiția ca acțiunile individuale menționate la alineatului (4) litera (d) să continue să aibă un impact verificabil și măsurabil după 31 decembrie 2020. Toate opțiunile selectate în temeiul alineatului (8)(4), cumulate, nu vor conduce la o reducere cu mai mult de 35 % a cantității de economii de energie calculateă în conformitate cu alineatele (6)(2) și (7)(3).

Indiferent dacă statele membre exclud parțial sau total energia utilizată în transporturi din scenariul lor de referință pentru calcul sau utilizează oricare dintre opțiunile enumerate la alineatul (8)(4), acestea se asigură că cantitatea netă calculată de noi economii care trebuie obținută în consumul ⌦ final ⌫ de energie finală în perioada de obligații ⇨ menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (b) ⇦ cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030 ⇨ 2023 ⇦ nu este mai scăzută decât cantitatea care rezultă din aplicarea ratei anuale de economisirea economiilor prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (b).

(106)    Statele membre descriu în ⇨ versiunile actualizate ale ⇦ planurilore lor energetice și climatice naționale integrate privind energia și clima, ⇨ în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999, în planurile lor naționale integrate ulterioare privind energia și clima în temeiul articolelor 3 și 7-12 din regulamentul respectiv și ⇦ în conformitate cu anexa III la Regulamentul (UE) 2018/1999, ⇨ precum și în rapoartele intermediare corespunzătoare, ⇦ calculul cantității de economii de energie care trebuie obținută în perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2021 și 31 decembrie 2030 prevăzută la alineatul (1) primul paragraf litera (b) din prezentul articol și explică, dacă este pertinent, cum au fost instituite rata anuală de economisirea economiilor și scenariul de referință pentru calcul, precum și cum și în ce măsură au fost aplicate opțiunile menționate la alineatul (84) din prezentul articol.

⇩ nou

(11)    Statele membre notifică Comisiei cantitatea de economii de energie obligatorii menționată la alineatul (1) primul paragraf litera (c) și la alineatul (3) din prezentul articol, o descriere a măsurilor de politică ce urmează să fie puse în aplicare pentru realizarea cantității totale obligatorii a economiilor cumulate de energie la nivelul utilizării finale, precum și metodologiile lor de calcul în temeiul anexei V la prezenta directivă, ca parte a versiunilor actualizate ale planurilor lor naționale integrate privind energia și clima elaborate în conformitate cu articolul 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999 și ca parte a planurilor lor naționale integrate privind energia și clima, astfel cum sunt menționate în și în conformitate cu procedura aplicată în temeiul articolelor 3 și 7-12 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Statele membre utilizează modelul de raportare furnizat statelor membre de către Comisie.

(12)    În cazul în care, pe baza evaluării rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima în temeiul articolului 29 din regulamentul (UE) 2018/1999 sau pe baza proiectului de versiune actualizată sau a versiunii actualizate finale a celui mai recent plan național integrat privind energia și clima în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999, sau pe baza evaluării proiectelor de planuri naționale integrate privind energia și clima în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2018/1999 sau a versiunilor finale ale acestora, Comisia concluzionează că măsurile de politică nu asigură realizarea cantității obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea perioadei de obligații, Comisia poate adresa recomandări în conformitate cu articolul 34 din Regulamentul (UE) 2018/1999 statelor membre ale căror măsuri de politică consideră că sunt insuficiente pentru a asigura îndeplinirea obligațiilor lor privind economiile de energie.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (3)

(7)    Economiile de energie realizate după 31 decembrie 2020 nu se includ în calculul cantității obligatorii de economii de energie pentru perioada cuprinsă între 1 ianuarie 2014 și 31 decembrie 2020.

⇩ nou

(13) În cazul în care un stat membru nu a realizat economiile obligatorii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligații stabilite la alineatul (1) din prezentul articol, statul membru respectiv realizează economiile de energie rămase, în plus față de economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale care trebuie realizate până la încheierea următoarei perioade de obligații.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (3)

⇨ nou

(8)    Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, statele membre care permit părților obligate să folosească opțiunile menționate la articolul 7a alineatul (6) litera (b) pot, în sensul alineatului (1) primul paragraf litera (a) din prezentul articol, să ia în calcul economiile de energie obținute în oricare an după 2010 și anterior perioadei de obligații prevăzute la alineatul (1) primul paragraf litera (a) din prezentul articol ca și când respectivele economii de energie ar fi fost obținute după 31 decembrie 2013 și înainte de 1 ianuarie 2021, cu condiția să se aplice cumulativ următoarele circumstanțe:

(a)schema de obligații în materie de eficiență economică a fost în vigoare în orice moment în perioada cuprinsă între 31 decembrie 2009 și 31 decembrie 2014 și a fost inclusă în primul plan național de acțiune pentru eficiență energetică al statului membru, transmis în temeiul articolului 24 alineatul (2);

(b)economiile au fost realizate în cadrul schemei de obligații;

(c)economiile sunt calculate în conformitate cu anexa V;

(d)anii pentru care sunt luate în calcul economiile ca fiind obținute au fost raportați în cadrul Planurilor de acțiune naționale privind eficiența energetică în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).

(9)    Statele membre se asigură că economiile rezultate în urma măsurilor de politică menționate la articolele 7a și 7b și la articolul 20 alineatul (6) sunt calculate în conformitate cu anexa V

(10)    Statele membre obțin cantitatea obligatorie de economii de energie în temeiul alineatului (1) din prezentul articol fie prin stabilirea unei scheme de obligații în materie de eficiență energetică, menționată la articolul 7a, fie prin adoptarea măsurilor de politică alternative menționate la articolul 7b. Statele membre pot realiza o combinație între o schemă de obligații în materie de eficiență energetică și măsuri de politică alternative.

(11)    La elaborarea măsurilor de politică pentru a își îndeplini obligațiile privind economiile de energie, statele membre țin seama de necesitatea de a atenua sărăcia energetică în conformitate cu criterii stabilite de ele și ținând cont de practicile disponibile în domeniu, impunând ca, în măsura necesară, o parte din măsurile vizând eficiența energetică din cadrul schemelor de obligații în materie de eficiență energetică naționale ale acestora, din măsurile de politică alternative sau din programele sau măsurile finanțate în cadrul Fondului național pentru eficiență energetică să fie puse în aplicare în mod prioritar în rândul gospodăriilor vulnerabile, inclusiv cele aflate în situație de sărăcie energetică, și, după caz în rândul locuințelor sociale.

Statele membre includ informații cu privire la rezultatele măsurilor de atenuare a sărăciei energetice în contextul prezentei directive în rapoartele energetice și climatice naționale intermediare integrate, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999.

(1412) ⇨ În cadrul versiunilor actualizate ale planurilor lor naționale privind energia și clima și ale rapoartelor intermediare corespunzătoare, precum și în cadrul planurilor lor naționale integrate ulterioare privind energia și clima, notificate în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999, ⇦ statele membre demonstrează ⇨ , incluzând, dacă este cazul, dovezi și calcule: ⇦

(a)    că, în situația în care există o suprapunere a impactului măsurilor de politică sau a impactului acțiunilor individuale, nu se face o contabilizare dublă a economiilor de energie;.

⇩ nou

(b)    modul în care economiile de energie realizate în temeiul alineatului (1) primul paragraf literele (b) și (c) contribuie la realizarea contribuției lor naționale în temeiul articolului 4;

(c)    că sunt instituite măsuri de politică în scopul îndeplinirii obligațiilor lor privind economiile de energie, concepute în conformitate cu cerințele prezentului articol, și că respectivele măsuri de politică sunt eligibile și adecvate pentru a se asigura realizarea cantității obligatorii de economii cumulate de energie la nivelul utilizării finale până la încheierea fiecărei perioade de obligații.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (4) (adaptat)

⇨ nou

Articolul 97a

Scheme de obligații în materie de eficiență energetică

(1) În cazul în care statele membre decid să își îndeplinească obligațiile de a realiza cantitatea de economii obligatorie conform articolului 87 alineatul (1) printr-o schemă de obligații în materie de eficiență energetică, acestea se asigură că părțile obligate menționate ca atare la alineatul (2) din prezentul articol care activează pe teritoriul fiecărui stat membru îndeplinesc, fără a aduce atingere articolului 87 alineatele (94) și (105), cerința privind economiile cumulate de energie la nivelul utilizării finale stabilită la articolul 87 alineatul (1).

Dacă este cazul, statele membre pot decide ca părțile obligate să realizeze respectivele economii, în totalitate sau parțial, sub forma unei contribuții la Fondul național pentru eficiență energetică, în conformitate cu articolul 28 alineatul (11)20 alineatul (6).

(2) Statele membre desemnează, pe baza unor criterii obiective și nediscriminatorii, părțile obligate din rândul ⇨ operatorilor de transport și de sistem, al ⇦ distribuitorilor de energie, al societăților de vânzare cu amănuntul a energiei și al distribuitorilor de combustibil utilizat în transporturi sau al comercianților care vând cu amănuntul combustibil utilizat în transporturi, care își desfășoară activitatea pe teritoriul lor. Cantitatea de economii de energie necesară pentru îndeplinirea obligației se realizează de părțile obligate ⌦ în ⌫ din rândul clienților finali, desemnațite de statul membru, în mod independent de calculul realizat în temeiul articolului 87 alineatul (1) sau, dacă statele membre decid astfel, prin intermediul economiilor certificate provenind de la alte părți, conform descrierii de la alineatul (106) litera (a) din prezentul articol.

(3) Atunci când societățile de vânzare cu amănuntul a energiei sunt desemnate ca părți obligate în temeiul alineatului (2), statele membre se asigură că, la îndeplinirea obligației care le revine, respectivele societăți de vânzare cu amănuntul a energiei nu creează bariere care împiedică consumatorii să treacă de la un furnizor la altul.

⇩ nou

(4) Statele membre pot impune părților obligate să atingă o cotă din obligația lor privind economiile de energie în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. De asemenea, statele membre pot impune părților obligate să îndeplinească obiective în materie de reducere a costurilor energiei și să realizeze economii de energie prin promovarea măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv a măsurilor de sprijin financiar care vizează atenuarea efectelor prețului carbonului asupra IMM-urilor și asupra microîntreprinderilor.

(5) Statele membre pot impune părților obligate să colaboreze cu autoritățile locale sau municipale pentru a promova măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale. Aceasta include identificarea și abordarea necesităților specifice ale grupurilor care sunt în mod special supuse riscului de sărăcie energetică sau mai susceptibile de a suferi efectele acesteia. Pentru a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, statele membre încurajează părțile obligate să realizeze acțiuni precum renovarea clădirilor, inclusiv a locuințelor sociale, înlocuirea aparatelor, sprijin și stimulente financiare pentru măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice, în conformitate cu schemele naționale de finanțare și de sprijin, sau audituri energetice.

(6) Statele membre impun părților obligate să prezinte rapoarte anuale privind economiile de energie realizate de părțile obligate ca urmare a acțiunilor promovate în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale; de asemenea, statele membre solicită informații statistice agregate cu privire la clienții lor finali (identificând modificările survenite în ceea ce privește economiile de energie realizate în raport cu informațiile transmise anterior) și privind sprijinul tehnic și financiar acordat.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (4) (adaptat)

⇨ nou

(74) Statele membre exprimă cantitatea obligatorie de economii de energie care revine fiecărei părți obligate în termeni de consum ⌦ final ⌫ de energie finală sau ⌦ de consum de energie ⌫ primară al acestora. Metoda selectată pentru exprimarea cantității obligatorii de economii de energie este utilizată, de asemenea, la calcularea economiilor declarate de părțile obligate. ⇨ La convertirea cantității de economii de energie, ⇦ Sse aplică ⇨ valorile puterii calorifice nete stabilite ⇦ factorii de conversie stabiliți ⇨ în anexa VI la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei 111 și factorul de energie primară în temeiul articolului 29, ⇦ în anexa IV ⇨ cu excepția cazului în care poate fi justificată aplicarea altor factori de conversie ⇦.

(85) Statele membre ⌦ stabilesc ⌫ instituie sisteme de măsurare, de control și de verificare ⌦ pentru efectuarea unei verificări documentate ⌫ prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puțin unei părți semnificative și a unui eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice instituite de către părțile obligate. Măsurarea, controlul și verificarea în cauză se realizează în mod independent față de părțile obligate. ⇨ În cazul în care o entitate este parte obligată în cadrul unei scheme de obligații în materie de eficiență energetică în temeiul articolului 9 și al sistemului UE de comercializare a certificatelor de emisii în sectorul clădirilor și al transportului rutier [trimitere la propunere], sistemul de monitorizare și de verificare asigură faptul că prețul carbonului transferat în momentul eliberării combustibilului pentru consum [în conformitate cu articolul XX din Directiva XX] este luat în considerare la calcularea și raportarea economiilor de energie rezultate din măsurile de economisire a energiei adoptate de entitatea respectivă. ⇦

⇩ nou

(9) Statele membre informează Comisia, în cadrul rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la sistemele de măsurare, de control și de verificare instituite, inclusiv, printre altele, modelele utilizate, problemele identificate și modul în care au fost soluționate.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (4) (adaptat)

⇨ nou

(106) În cadrul schemei de obligații în materie de eficiență energetică, statele membre pot ⌦ autoriza părțile obligate să realizeze ⌫ realiza una sau mai multe dintre următoarele:

(a)pot permite părților obligate să ia în calcul, pentru îndeplinirea obligației lor, economiile certificate de energie realizate de furnizorii de servicii energetice sau de alte părți terțe, inclusiv în cazul în care părțile obligate promovează, prin intermediul altor organisme acreditate de stat sau prin intermediul autorităților publice, măsuri care pot implica parteneriate formale și care pot fi combinate cu alte surse de finanțare Atunci când permit acest lucru, statele membre se asigură că certificarea economiilor de energie urmează un proces de aprobare instituit în statele membre care este clar, transparent și deschis tuturor participanților de pe piață, și care vizează reducerea la minimum a costurilor de certificare;

(b)pot permite părților obligate să ia în calcul economiile obținute într-un anumit an ca și când acestea ar fi fost obținute în oricare dintre cei patru ani anteriori sau în oricare dintre următorii trei ani, atât timp cât nu se depășește sfârșitul perioadelor de obligații stabilite la articolul 87 alineatul (1).

Statele membre evaluează și, după caz, iau măsuri pentru a reduce la minimum impactul costurilor directe și indirecte ale schemelor ⌦ de obligații în materie de eficiență energetică ⌫ privind obligația de economisire a energiei asupra competitivității industriilor energointensive expuse concurenței internaționale.

(117) Statele membre publică anual economiile de energie realizate de fiecare parte obligată sau de fiecare subcategorie de părți obligate, precum și economiile totale realizate în cadrul schemei.

Articolul 107b

Măsuri de politică alternative

(1) În cazul în care statele membre decid să își îndeplinească obligațiile de a realiza economiile obligatorii în temeiul articolului 87 alineatul (1) prin măsuri de politică alternative, ele se asigură, fără a aduce atingere articolului 87 alineatele (94) și (105), că economiile de energie obligatorii în temeiul articolului 87 alineatul (1) sunt realizate în rândul clienților finali.

(2) Pentru toate măsurile în afara celor referitoare la impozitare, statele membre instituie sisteme de măsurare, de control și de verificare prin care se efectuează o verificare documentată în scris a cel puțin unei părți semnificative și a unui eșantion reprezentativ din punct de vedere statistic din măsurile de îmbunătățire a eficienței energetice puse în practică de către părțile participante sau mandatate. Măsurarea, controlul și verificarea se realizează în mod independent față de părțile participante sau mandatate.

⇩ nou

(3) Statele membre informează Comisia, în cadrul rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, cu privire la sistemele de măsurare, de control și de verificare instituite, inclusiv, printre altele, modelele utilizate, problemele identificate și, modul în care au fost soluționate.

(4) Atunci când raportează o măsură de impozitare, statele membre demonstrează modul în care a fost asigurată eficacitatea semnalului de preț, precum rata de impozitare și vizibilitatea în timp, în concepția măsurii de impozitare. În cazul în care are loc o scădere a ratei de impozitare, statele membre justifică modul în care măsurile de impozitare continuă să conducă la realizarea de economii de energie.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

Articolul 118

Audituri energetice și Ssisteme de gestionare a energiei ⌦ și audituri energetice ⌫

⇩ nou

(1) Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 100 TJ, în cursul perioadei anterioare de trei ani și pentru ansamblul purtătorilor de energie, pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei. Sistemul de gestionare a energiei este certificat de un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaționale relevante.

(2) Statele membre se asigură că întreprinderile cu un consum de energie mediu anual mai mare de 10 TJ, în cursul perioadei anterioare de trei ani și pentru ansamblul purtătorilor de energie, care nu pun în aplicare un sistem de gestionare a energiei fac obiectul unui audit energetic. Auditurile energetice sunt efectuate într-o manieră independentă și eficientă din punctul de vedere al costurilor de către experți calificați sau acreditați în conformitate cu cerințele de la articolul 26 sau sunt puse în aplicare și supravegheate de autorități independente în temeiul legislației naționale. Auditurile energetice se efectuează cel puțin o dată la patru ani de la data auditului anterior.

Rezultatele auditurilor energetice, inclusiv recomandările formulate în urma acestor audituri, trebuie să fie transmise conducerii întreprinderii în cauză. Statele membre se asigură că rezultatele și recomandările puse în aplicare sunt publicate în raportul anual al întreprinderii în cauză, acolo unde este cazul.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(31) Statele membre promovează, pentru toți ⌦ clienții ⌫ consumatorii finali, disponibilitatea auditurilor energetice de înaltă calitate, ⌦ eficiente din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabile și:

(a)efectuate într-o manieră independentă de către experți calificați și/sau acreditați, în conformitate cu criteriile de calificare; sau

(b)puse în aplicare și supravegheate de către autorități independente în temeiul legislației naționale.

Auditurile energetice menționate la primul paragraf pot fi efectuate de experți interni sau auditori energetici, cu condiția ca statul membru în cauză să fi implementat un sistem care să asigure și să verifice calitatea acestora, care să includă, după caz, o selecție anuală aleatorie a cel puțin unui procent semnificativ din punct de vedere statistic din toate auditurile energetice pe care aceștia le efectuează.

Pentru a garanta calitatea ridicată a auditurilor energetice și a sistemelor de gestionare a energiei, statele membre stabilesc criterii minime transparente și nediscriminatorii pentru auditurile energetice bazate pe anexa VI. ⇨ Statele membre se asigură că se efectuează verificări privind calitatea pentru a se asigura validitatea și corectitudinea auditurilor energetice. ⇦

Auditurile energetice nu cuprind clauze care să împiedice transferul rezultatelor auditului către orice furnizor calificat/acreditat de servicii energetice, cu condiția să nu existe obiecții din partea clientului.

(42) Statele membre dezvoltă programe pentru a încuraja IMM-urile ⇨ care nu intră sub incidența alineatului (1) sau (2) ⇦ să se supună auditurilor energetice, precum și punerea ulterioară în aplicare a recomandărilor acestor audituri.

Pe baza unor criterii transparente și nediscriminatorii și fără a aduce atingere legislației Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot să instituie scheme de sprijin pentru IMM-uri, inclusiv în cazul în care au încheiat acorduri voluntare, pentru a acoperi costurile unui audit energetic și ale punerii în aplicare a unor recomandări extrem de ⌦ eficiente din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabile formulate în urma auditurilor energetice, în cazul în care măsurile propuse sunt puse în aplicare.

Statele membre aduc în atenția IMM-urilor, inclusiv prin intermediul organizațiilor reprezentative intermediare ale acestora, exemple concrete privind modul în care sistemele de gestionare a energiei le pot îmbunătăți activitatea. Comisia acordă asistență statelor membre, sprijinind schimburile de bune practici în domeniu.

(3)    Statele membre dezvoltă, de asemenea, programe de sensibilizare în rândul gospodăriilor în privința beneficiilor unor astfel de audituri, prin intermediul serviciilor de consiliere adecvate.

Statele membre încurajează programele de formare pentru calificarea auditorilor energetici, vizând asigurarea unui număr suficient de experți disponibili.

(4)    Statele membre se asigură că întreprinderile care nu sunt IMM-uri fac obiectul unui audit energetic efectuat într-o manieră independentă și eficientă din punct de vedere al costurilor de către experți calificați și/sau acreditați sau efectuat și supravegheat de autorități independente în temeiul legislației naționale până la 5 decembrie 2015 și cel puțin la fiecare patru ani de la data ultimului audit energetic.

⇩ nou

(5) Statele membre dezvoltă programe pentru a încuraja întreprinderile care nu sunt IMM-uri și care nu intră sub incidența alineatului (1) sau (2) să se supună auditurilor energetice și să pună în aplicare ulterior recomandările formulate ca urmare a acestor audituri.

🡻 2012/27/UE

⇨ nou

(65) Se consideră că auditurile energetice îndeplinesc cerințele de la alineatul (4 ⇨ 2 ⇦ ) în cazul în care sunt efectuate în mod independent, pe baza unor criterii minime bazate pe anexa VI, și sunt puse în aplicare în temeiul acordurilor voluntare încheiate între anumite organizații ale părților interesate și un organism numit și supravegheat de către statul membru în cauză, sau de către alte organisme cărora autoritățile competente le-au delegat responsabilitatea în acest sens, sau de către Comisie.

Accesul participanților de pe piață care oferă servicii energetice se bazează pe criterii transparente și nediscriminatorii.

⇩ nou

(7) Întreprinderile care pun în aplicare un contract de performanță energetică sunt scutite de la cerințele alineatelor (1) și (2), cu condiția ca respectivul contract de performanță energetică să respecte cerințele stabilite în anexa XIV.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(86) Întreprinderile care nu sunt IMM-uri și care pun în aplicare un sistem de ⌦ management de mediu ⌫ gestionare a energiei sau a mediului, certificat de către un organism independent în conformitate cu standardele europene sau internaționale relevante, sunt scutite de la cerințele prevăzute la alineatul (4) ⇨ alineatele (1) și (2) ⇦, cu condiția ca statele membre să asigure faptul că sistemul de gestionare ⌦ management de mediu ⌫ în cauză include un audit energetic pe baza criteriilor minime bazate pe anexa VI.

(97) Auditurile energetice pot fi de sine stătătoare sau pot face parte dintr-un audit de mediu mai vast. Statele membre pot solicita ca auditul energetic să includă o evaluare a fezabilității tehnice și economice a racordării la o rețea de ⌦ încălzire ⌫ termoficare sau de răcire centralizată existentă sau preconizată.

Fără a aduce atingere legislației Uniunii privind ajutorul de stat, statele membre pot pune în aplicare sisteme de stimulare și de sprijin pentru punerea în aplicare a recomandărilor rezultate în urma auditurilor energetice și a altor măsuri similare.

⇩ nou

(10) Fără a aduce atingere alineatelor (1)-(9), statele membre impun ca, până la 15 martie 2024 și ulterior în fiecare an, proprietarii și operatorii fiecărui centru de date de pe teritoriul lor care înregistrează un consum semnificativ de energie să publice informațiile stabilite la punctul 2 din anexa VI, pe care statele membre le raportează ulterior Comisiei.

🡻 2012/27/UE

Articolul 129

🡻 2019/944 articolul 70 punctul 1 litera (a)

Contorizarea gazelor naturale

🡻 2019/944 articolul 70 punctul 1 litera (b)

(1) Statele membre se asigură că, în măsura în care este posibil din punct de vedere tehnic, rezonabil din punct de vedere financiar și proporțional în raport cu eventualele economii de energie, clienții finali pentru gaze naturale dispun de contoare individuale la prețuri competitive, care reflectă cu acuratețe consumul real de energie al clientului final și care furnizează informații privind momentul efectiv al utilizării.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

Astfel de contoare individuale la prețuri competitive se pun totdeauna la dispoziție în cazul în care:

(a)se înlocuiește un contor existent, cu excepția situației în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau nu este ⌦ eficient din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabil în raport cu economiile potențiale estimate pe termen lung;

(b)se face o nouă conexiune într-o clădire nouă sau atunci când o clădire este supusă unor renovări majore, în conformitate cu dispozițiile Directivei 2010/31/UE.

🡻 2019/944 articolul 70 punctul 1 litera (c)

(2) În cazul și în măsura în care statele membre implementează sisteme de contorizare inteligentă și introduc contoare inteligente de gaze naturale în conformitate cu Directiva 2009/73/CE:

🡻 2012/27/UE (adaptat)

(a)acestea se asigură că sistemele de contorizare furnizează ⌦ clienților ⌫ consumatorilor finali informații privind perioada de utilizare reală și că obiectivele privind eficiența energetică și beneficiile pentru ⌦ clienții ⌫ consumatorii finali sunt luate în considerare pe deplin în momentul stabilirii funcționalităților minime ale contoarelor și a obligațiilor impuse participanților de pe piață;

(b)acestea asigură securitatea contoarelor inteligente și comunicarea datelor, precum și dreptul la viață privată al ⌦ clienților ⌫ consumatorilor finali, în conformitate cu legislația relevantă a Uniunii privind protecția datelor și a vieții private;

(ce)acestea stabilesc obligația de informare și asistență corespunzătoare a ⌦ clienților ⌫ consumatorilor la momentul instalării, în special cu privire la întregul potențial al contoarelor inteligente în ceea ce privește gestionarea contorizării și monitorizarea consumului de energie.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (6) (adaptat)

Articolul 139 a

Contorizarea încălzirii, a răcirii și a apei calde menajere

(1) Statele membre se asigură că clienții finali de încălzire centralizată, răcire centralizată și apă caldă menajeră sunt dotați cu contoare la prețuri competitive, care reflectă cu acuratețe consumul lor real de energie.

(2) În cazul în care încălzirea, răcirea sau apa caldă menajeră pentru o clădire sunt furnizate de la o sursă centrală care deservește mai multe clădiri sau de la un sistem de încălzire centralizată ori de la un sistem de răcire centralizată, se instalează un contor la schimbătorul de căldură sau la punctul de livrare.

Articolul 149b

Subcontorizarea și repartizarea costurilor pentru încălzire, pentru răcire și pentru apa caldă menajeră

(1) În clădirile cu mai multe apartamente și în clădirile mixte dotate cu o sursă centrală de încălzire sau de răcire sau alimentate de sisteme de încălzire sau de răcire centralizată, se instalează contoare individuale pentru a măsura consumul de încălzire, de răcire sau de apă caldă menajeră pentru fiecare unitate a clădirii, în cazul în care acest lucru este fezabil din punct de vedere tehnic și ⌦ eficient din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabil, în sensul că este proporționalt în raport cu posibilele economii de energie.

În cazul în care utilizarea de contoare individuale nu este fezabilă din punct de vedere tehnic sau nu este ⌦ eficientă din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabilă pentru contorizarea consumului în fiecare unitate a clădirii, se utilizează repartitoare individuale de costuri pentru energia termică pentru a măsura consumul de energie termică la fiecare corp de încălzire, cu excepția cazului în care statul membru în cauză demonstrează că instalarea unor astfel de repartitoare de costuri nu ar fi ⌦ eficientă din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabilă. În aceste cazuri, pot fi avute în vedere metode alternative ⌦ eficiente din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabile pentru măsurarea consumului de energie termică. Criteriile generale, metodologia și/sau procedurile pentru a determina lipsa de fezabilitate tehnică și ⌦ de eficiență din punctul de vedere al costurilor ⌫ nerentabilitatea sunt stabilite în mod clar și publicate de fiecare stat membru.

(2) În clădirile noi cu mai multe apartamente și în părțile rezidențiale ale clădirilor mixte noi, care sunt dotate cu o sursă centrală de încălzire pentru apa caldă menajeră ori sunt aprovizionate de la rețele de ⌦ încălzire centralizată ⌫ termoficare, sunt prevăzute contoare individuale pentru apa caldă menajeră, în pofida dispozițiilor de la alineatul (1) primul paragraf.

(3) În cazul în care clădirile cu mai multe apartamente sau clădirile mixte sunt alimentate de la rețele de ⌦ încălzire ⌫ termoficare sau de răcire centralizată sau în cazul în care prevalează sistemele comune proprii de încălzire sau de răcire pentru astfel de clădiri, statele membre se asigură că sunt instituite norme naționale transparente și disponibile publicului privind repartizarea costurilor pentru consumul de încălzire, de răcire și de apă caldă menajeră în aceste clădiri, pentru a asigura transparența și acuratețea contabilizării consumului individual. După caz, astfel de norme includ orientări privind modalitatea de repartizare a costurilor pentru energiae utilizată după cum urmează:

(a)apă caldă menajeră;

(b)energie termică distribuită de instalația clădirii și în scopul încălzirii spațiilor comune, în cazul în care casa scărilor și coridoarele sunt echipate cu corpuri de încălzire;

(c)în scopul încălzirii sau răcirii apartamentelor.

Articolul 159c

Cerințele privind citirea la distanță

(1) În sensul articolelor 139a și 149b, contoarele și repartitoarele de costuri pentru energia termică ⌦ nou instalate ⌫ instalate după 25 octombrie 2020 sunt dispozitive care pot fi citite de la distanță. Se aplică cCondițiile de fezabilitate tehnică și de ⌦ eficiență din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabilitate prevăzute la articolul 149b alineatul (1) se aplică în continuare.

(2) Contoarele și repartitoarele de costuri pentru energia termică care nu pot fi citite de la distanță dar care au fost deja instalate” se transformă astfel încât să poată fi citite de la distanță sau se înlocuiesc cu dispozitive care pot fi citite de la distanță până la 1 ianuarie 2027, cu excepția cazurilor în care statul membru în cauză demonstrează că acest lucru nu este ⌦ eficient din punctul de vedere al costurilor ⌫ rentabil.

🡻 2012/27/UE

Articolul 1610

🡻 2019/944 articolul 70 punctul 2 litera (a)

Informații privind facturarea gazelor naturale

🡻 2019/944 articolul 70 punctul 2 litera (b) (adaptat)

(1) În cazul în care clienții finali nu dispun de contoarele inteligente menționate în Directiva 2009/73/CE, statele membre se asigură, până la 31 decembrie 2014, că informațiile cu privire la facturarea gazelor naturale sunt fiabile, exacte și au la bază consumul real, în conformitate cu anexa VII punctul 1.1, atunci când acest lucru este posibil din punct de vedere tehnic și justificat din punct de vedere economic.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

Această obligație poate fi îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către ⌦ clienții ⌫ consumatorii finali în cadrul căruia aceștia comunică citirile propriului contor furnizorului de energie. Numai în cazul în care ⌦ clientul ⌫ consumatorul final nu a transmis o citire a contorului pentru o perioadă stabilită de facturare, factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară.

🡻 2019/944 articolul 70 punctul 2 litera (c)

(2) Contoarele instalate în conformitate cu Directiva 2009/73/CE permit furnizarea de informații exacte privind facturarea, bazate pe consumul real. Statele membre asigură clienților finali posibilitatea de a accesa cu ușurință informații suplimentare referitoare la consumul anterior, care permit o autoverificare detaliată.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

Informațiile suplimentare privind consumul anterior includ:

(a)date cumulative pentru cel puțin ultimii trei ani sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică. Datele corespund intervalelor pentru care au fost elaborate informații privind facturarea frecventă; și

(b)date detaliate în funcție de perioada de utilizare pentru fiecare zi, săptămână, lună și an. Aceste date se pun la dispoziția ⌦ clientului ⌫ consumatorului final prin intermediul internetului sau al interfeței destinate contoarelor, pentru perioada de cel puțin 24 de luni anterioare sau pentru perioada scursă de la începutul contractului de furnizare, dacă aceasta din urmă este mai mică.

(3) Indiferent dacă au fost instalate sau nu contoare inteligente, statele membre:

(a)impunsolicită ca, la cererea ⌦ clientului ⌫ consumatorului final, informațiile privind facturile la energie și consumul anterior al ⌦ clienților ⌫ consumatorilor finali să fie puse la dispoziția unui furnizor de servicii energetice desemnat de către ⌦ clientul ⌫ consumatorul final, în măsura în care aceste informații sunt disponibile;

(b)se asigură că li se oferă ⌦ clienților ⌫ consumatorilor finali li se oferă opțiunea de a primi pe cale electronică facturi și informații privind facturarea, precum și că ⌦ aceștia ⌫ consumatorii primesc, la cerere, o explicație clară și ușor de înțeles a modului de stabilire a facturii, în special în cazul în care facturile nu sunt bazate pe consumul real;

(c)se asigură că, împreună cu factura, sunt puse la dispoziție informații adecvate pentru a oferi ⌦ clienților ⌫ consumatorilor finali o perspectivă cuprinzătoare asupra costurilor actuale ale energiei, în conformitate cu anexa VII;

(d)pot prevedea că, la cererea ⌦ clientului ⌫ consumatorului final, informațiile cuprinse în respectivele facturi nu sunt considerate ca fiind o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că furnizorii de surse de energie oferă modalități flexibile pentru plățile propriu-zise;

(e)impunsolicită ca informațiile și estimările costurilor energiei să fie puse la dispoziția consumatorilor la cerere, în timp util și într-un format ușor de înțeles, permițându-lecare să le permită acestora să compare diferite oferte în condiții identice.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (8) (adaptat)

Articolul 1710 a

Informații privind facturarea și consumul pentru încălzire, răcire și pentru apa caldă menajeră

(1) Acolo unde sunt instalate contoare sau repartitoare de costuri pentru energia termică, statele membre se asigură că informațiile privind facturarea și consumul sunt fiabile, exacte și au la bază consumul real sau citirea repartitoarelor de costuri pentru energia termică, în conformitate cu punctele 1 și 2 din anexa VIIIVIIa pentru toți utilizatorii finali, și anume, pentru persoanele fizice sau juridice care achiziționează încălzire, răcire sau apă caldă menajeră pentru propria lor utilizare finală, sau persoanele fizice sau juridice care ocupă o clădire individuală sau o unitate în cadrul unei clădiri cu mai multe apartamente sau al unei clădiri mixte aprovizionate cu încălzire, răcire sau apă caldă menajeră de la o sursă centrală și care nu au un contract direct sau individual cu furnizorul de energie.

În cazul în care un stat membru dispune în acest sens, obligația respectivă poate, mai puțin în ceea ce privește consumul subcontorizat bazat pe repartitoarele de costuri pentru energia termică conform articolului 149b, să fie îndeplinită printr-un sistem de autocitire periodică de către clientul final sau utilizatorul final, prin care acesta își citește contorul și transmite indexul. Factura se bazează pe o estimare a consumului sau pe o sumă forfetară numai în cazul în care ⌦ clientul ⌫ consumatorul final sau utilizatorul final nu a transmis indexul contorului pentru o perioadă de facturare dată.

(2) Statele membre:

(a)impun ca, dacă sunt disponibile informații privind facturile la energie și consumul anterior sau indexuri ale repartitoarelor de costuri pentru energia termică ale utilizatorilor finali, acestea să fie puse la dispoziția unui furnizor de servicii energetice desemnat de utilizatorul final, la cererea acestuia;

(b)se asigură că li se oferă clienților finali opțiunea de a primi pe cale electronică facturile și informațiile privind facturarea;

(c)se asigură că tuturor utilizatorilor finali li se furnizează, odată cu factura, informații clare și ușor de înțeles, în conformitate cu punctul 3 din anexa VIIIVIIa; și

(d)promovează securitatea cibernetică și asigură protecția vieții private și a datelor utilizatorilor finali, în conformitate cu dreptul aplicabil al Uniunii.

Statele membre pot să prevadă ca, la cererea clientului final, furnizarea informațiilor privind facturarea să nu fie considerată a reprezenta o solicitare de plată. În astfel de cazuri, statele membre se asigură că se oferă modalități flexibile pentru plățile propriu-zise.

(3) Statele membre decid cine este responsabil pentru furnizarea informațiilor prevăzute la alineatele (1) și (2) către utilizatorii finali care nu au un contract direct sau individual cu un furnizor de energie.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (9)

Articolul 1811

🡻 2019/944 articolul 70 alineatul (3)

Costurile de acces la informațiile privind contorizarea și facturarea gazelor naturale

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (9)

Statele membre se asigură că clienții finali primesc, în mod gratuit, toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum și că aceștia au un acces adecvat și gratuit la datele privind propriul consum.

🡻 2018/2002 articolul 1 alineatul (10) (adaptat)

Articolul 1911 a

Costurile de acces la informațiile privind contorizarea, facturarea și consumul pentru ⌦ încălzire ⌫ energie termică, răcire și apa caldă menajeră

(1) Statele membre se asigură că utilizatorii finali primesc, în mod gratuit, toate facturile și toate informațiile privind facturarea pentru consumul de energie, precum și că utilizatorii finali au acces în mod adecvat și gratuit la datele privind propriul consum.

(2) În pofida dispozițiilor de la alineatul (1) din prezentul articol, repartizarea costurilor aferente informațiilor privind facturarea pentru consumul individual de încălzire, răcire și apă caldă menajeră în clădirile cu mai multe apartamente și clădirile mixte, în conformitate cu articolul 149b, se efectuează fără scop lucrativ. Costurile care rezultă din atribuirea acestei sarcini unei terțe părți, precum un furnizor de servicii sau furnizorul local de energie, și care acoperă contorizarea, alocarea și contabilizarea consumului individual real în astfel de clădiri, pot fi transferate utilizatorilor finali, în măsura în care aceste costuri sunt rezonabile.

(3) Pentru a asigura costuri rezonabile pentru serviciile de subcontorizare, după cum se menționează la alineatul (2), statele membre pot stimula concurența în respectivul sector al serviciilor luând măsuri adecvate, cum ar fi recomandarea sau promovarea în alt mod a recurgerii la licitații sau a utilizării de aparate și sisteme interoperabile care să faciliteze trecerea de la un furnizor de servicii la altul.

⇩ nou

CAPITOLUL IV

INFORMAREA ȘI RESPONSABILIZAREA CONSUMATORILOR

Articolul 20

Drepturi contractuale de bază privind încălzirea, răcirea și apa caldă menajeră

(1) Fără a aduce atingere normelor Uniunii privind protecția consumatorilor, în special Directivei 2011/83/UE a Parlamentului European și a Consiliului 112 și Directivei 93/13/CEE a Consiliului 113 , statele membre asigură garantarea drepturilor prevăzute la alineatele (2)-(8) din prezentul articol pentru clienții finali și, acolo unde sunt menționați în mod explicit, pentru utilizatorii finali.

(2) Clienții finali au dreptul de a încheia cu furnizorul lor un contract care să specifice:

(a)identitatea și adresa furnizorului;

(b)serviciile furnizate și nivelurile oferite de calitate a serviciilor;

(c)tipurile de servicii de întreținere oferite;

(d)    mijloacele prin care se pot obține informații actualizate privind toate tarifele aplicabile, taxele de întreținere și pachetele de produse sau servicii;

(e)    durata contractului, condițiile de reînnoire și de încetare a contractelor și a serviciilor, inclusiv a produselor sau serviciilor oferite în același pachet cu serviciile respective, și a contractului, precum și dacă este posibilă încetarea fără comision a contractului;

(f)    eventualele compensații și formule de rambursare care se aplică în cazul în care nu sunt îndeplinite nivelurile de calitate a serviciilor prevăzute în contract, inclusiv în cazul facturării inexacte sau realizate cu întârziere;

(g)    modalitățile pentru a iniția o procedură de soluționare alternativă a litigiilor în conformitate cu articolul 21;

(h)    informații privind drepturile consumatorilor, inclusiv informații privind gestionarea plângerilor și toate informațiile menționate la prezentul alineat, comunicate în mod clar în facturi sau pe pagina de internet a întreprinderii în cauză.

Condițiile trebuie să fie echitabile și se comunică în prealabil. În toate cazurile, informațiile menționate se comunică înainte de încheierea sau de confirmarea contractului. Atunci când contractul este încheiat prin intermediari, informațiile menționate la prezentul alineat sunt furnizate, de asemenea, înainte de încheierea contractului.

Clienții finali și utilizatorii finali primesc un rezumat al principalelor condiții contractuale într-un mod inteligibil și într-un limbaj concis și simplu.

(3) Clienților finali li se notifică în mod corespunzător orice intenție de modificare a condițiilor contractuale. Furnizorii notifică clienților lor finali, într-un mod transparent și ușor de înțeles, orice ajustare a prețului de furnizare, precum și motivele și condițiile prealabile ale ajustării și sfera de aplicare a acesteia, în mod direct și în timp util, cu cel puțin două săptămâni și, în ceea ce îi privește pe clienții casnici, cu cel puțin o lună înainte de intrarea în vigoare a ajustării.

(4) Furnizorii pun la dispoziția clienților finali o gamă largă de modalități de plată. Aceste modalități de plată nu fac deosebire în mod nejustificat între clienți. Orice diferență în ceea ce privește comisioanele aferente metodelor de plată sau sistemelor de plată anticipată trebuie să fie obiectivă, nediscriminatorie și proporțională și nu trebuie să depășească costurile directe suportate de beneficiarul plății pentru utilizarea unei anumite metode de plată sau a unui sistem de plată anticipată, în conformitate cu articolul 62 din Directiva (UE) 2015/2366 a Parlamentului European și a Consiliului 114 .

(5) În temeiul alineatului (6), clienții casnici care au acces la sisteme de plată anticipată nu vor fi dezavantajați prin sistemele de plată anticipată.

(6) Furnizorii oferă clienților finali și utilizatorilor finali condiții generale echitabile și transparente, care sunt prezentate într-un limbaj simplu și lipsit de ambiguități și care nu includ bariere necontractuale în calea exercitării drepturilor clienților, ca de exemplu documentația contractuală excesivă. Clienții sunt protejați împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înșelătoare. Utilizatorilor finali li se acordă acces, la cerere, la respectivele condiții generale. Clienții finali și utilizatorii finali sunt protejați împotriva metodelor de vânzare incorecte sau înșelătoare. Clienților finali cu handicap trebuie să li se ofere toate informațiile relevante privind contractul lor cu furnizorul în formate accesibile.

(7) Clienții finali și utilizatorii finali au dreptul să beneficieze de servicii de calitate și de o bună gestionare a plângerilor de către furnizorii lor. Furnizorii gestionează plângerile într-un mod simplu, echitabil și prompt.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

Articolul 2112

Programul de Iinformare și de capacitare ⌦ sensibilizare ⌫

⇩ nou

(1) Statele membre se asigură că informațiile privind măsurile disponibile de îmbunătățire a eficienței energetice, acțiunile individuale și cadrele financiare și juridice sunt transparente și diseminate pe scară largă în rândul tuturor actorilor relevanți de pe piață, precum clienții finali, utilizatorii finali, organizațiile de consumatori, reprezentații societății civile, comunitățile de energie din surse regenerabile și comunitățile de energie ale cetățenilor, autoritățile locale și regionale, agențiile energetice, furnizorii de servicii sociale, constructorii, arhitecții, inginerii, auditorii de mediu și energetici și instalatorii de elemente ale clădirilor, astfel cum sunt definite la articolul 2 punctul 9 din Directiva 2010/31/UE.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(21) Statele membre iau măsurile corespunzătoare pentru a promova și a facilita o utilizare eficientă a energiei de către ⌦ clienții finali ⌫ micii consumatori de energie, inclusiv de către consumatorii interni ⇨ și de către utilizatorii finali ⇦. Aceste măsuri pot face ⇨ trebuie să facă ⇦ parte dintr-o strategie națională ⇨ precum planul național integrat privind energia și clima în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999, sau strategia de renovare pe termen lung, astfel cum este definită în Directiva 2010/31/UE ⇦.

(2) În sensul alineatului (1) ⇨ prezentului articol ⇦, aceste măsuri includ unul sau mai multe dintre elementele enumerate la litera (a) sau (b):

(a)o serie de instrumente și politici de promovare a schimbării comportamentale, care pot include ⌦ precum ⌫:

(i)stimulente ⌦ fiscale ⌫ financiare;

(ii)acces la finanțe, ⇨ bonuri, ⇦ ⌦ granturi ⌫ împrumuturi nerambursabile sau subvenții;

(iii)furnizarea de informații ⇨ în formate accesibile pentru persoanele cu handicap ⇦;

(iv)proiecte exemplare;

(v)activități la locul de muncă;

⇩ nou

(vi)activități de formare;

(vii)instrumente digitale.

🡻 2012/27/UE

⇨ nou

⇨ În sensul prezentului articol, aceste măsuri includ, de asemenea, dar fără a se limita la acestea, următoarele ⇦ căi și mijloace de implicare a consumatorilor și a organizațiilor de consumatori în timpul posibilei instalări a contoarelor inteligente prin ⇨ actorilor de pe piață, precum cei menționați la alineatul (1) ⇦:

⇩ nou

(i)crearea unor ghișee unice sau a unor mecanisme similare pentru furnizarea de consiliere și asistență tehnică, administrativă și financiară privind eficiența energetică, inclusiv renovarea energetică a clădirilor și adoptarea energiei din surse regenerabile pentru clădiri de către clienții finali și de către utilizatorii finali, în special de către gospodării și de către utilizatorii mici care nu sunt gospodării;

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(ii)comunicarea următoarelor elemente :

(i)schimbărilore eficiente din punct de vedere ⌦ al costurilor ⌫ energetic și ușor de realizat cu privire la utilizarea energiei;

(iiiii)⇨ diseminarea de ⇦ informații cu privire la măsurile de eficiență energetică ⇨ și la instrumentele de finanțare ⇦;.

⇩ nou

(iv)asigurarea unor puncte unice de contact pentru a pune la dispoziția clienților finali și a utilizatorilor finali toate informațiile necesare cu privire la drepturile lor, la legislația aplicabilă și la mecanismele de soluționare a litigiilor de care dispun în cazul unui litigiu. Aceste puncte de contact unice pot face parte din punctele de informare generală a consumatorilor.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(32) Statele membre stabilesc condiții corespunzătoare pentru ca operatorii ⌦ actorii ⌫ de pe piață să le furnizeze consumatorilor ⌦ finali ⌫ de energie ⇨ , inclusiv clienților vulnerabili, persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, persoanelor care trăiesc în locuințe sociale; ⇦ informații și consiliere adecvate și specifice și consiliere privind eficiența energetică

⇩ nou

(4) Statele membre le asigură clienților finali, utilizatorilor finali, clienților vulnerabili, persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, persoanelor care trăiesc în locuințe sociale accesul la mecanisme alternative simple, echitabile, transparente, independente, eficace și eficiente de soluționare a litigiilor privind drepturile și obligațiile stabilite în temeiul prezentei directive, prin intermediul unui mecanism independent, cum ar fi un mediator pentru energie sau un organism pentru consumatori, sau prin intermediul unei autorități de reglementare. În cazul în care clientul final este un consumator astfel cum este definit la articolul 4 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2013/11/UE a Parlamentului European și a Consiliului 115 , aceste mecanisme alternative de soluționare a litigiilor respectă cerințele de calitate prevăzute în directiva respectivă.

Atunci când este necesar, statele membre se asigură că entitățile de soluționare alternativă a litigiilor cooperează în vederea garantării unui mecanism alternativ simplu, echitabil, transparent, independent, eficace și eficient de soluționare a litigiilor legate de produse sau servicii asociate sau grupate cu orice produs sau serviciu care intră sub incidența prezentei directive.

Participarea întreprinderilor la mecanismele alternative de soluționare a litigiilor pentru clienții casnici este obligatorie, cu excepția cazului în care statul membru demonstrează Comisiei că alte mecanisme sunt la fel de eficiente.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

Articolul 19

Alte măsuri de promovare a eficienței energetice

(51) ⇨ Fără a aduce atingere principiilor de bază ale legislației lor privind proprietatea și chiria, ⇦ sStatele membre evaluează și, după caz, iau măsurile adecvate ⇨ necesare ⇦ pentru eliminarea barierelor de reglementare, precum și a celor de altă natură apărute în calea eficienței energetice, fără a aduce atingere principiilor de bază ale legislației privind proprietatea și chiria din statele membre, în special cu privire la: 

(a) ⌦ motivațiile divergente ⌫ fragmentarea stimulentelor diîntre proprietarul ⌦ proprietarii ⌫ și chiriașul ⌦ chiriașii ⌫ unei clădiri sau diîntre proprietarii ⌦ unei clădiri sau ai unei unități de clădire ⌫, pentru a se evita ca aceste părți să renunțe la efectuarea de investiții de îmbunătățire a eficienței energetice, pe care le-ar fi efectuat în alte condiții, din cauza faptului că nu vor obține beneficii individuale complete sau din cauza absenței normelor privind împărțirea costurilor și a beneficiilor între ele, inclusiv a normelor și măsurilor naționale de reglementare a procesului de luare a deciziilor în cazul proprietăților cu mai mulți proprietari;

Astfel de măsuri Măsurile de eliminare a ⌦ acestor ⌫ barierelor pot include furnizarea de stimulente, abrogarea sau modificarea dispozițiilor juridice sau de reglementare, adoptarea de orientărilor și dea comunicărilor interpretative sau simplificarea procedurilor administrative ⇨ , inclusiv a normelor și măsurilor naționale de reglementare a proceselor decizionale în cazul proprietăților cu mai mulți proprietari ⇦. Măsurile pot fi combinate cu asigurarea educării, formării profesionale și informațiilor specifice, precum și a asistenței tehnice în materie de eficiență energetică ⌦ furnizată actorilor de pe piață, precum cei menționați la alineatul (1) ⌫.

(2)    Evaluarea barierelor și a măsurilor menționate la alineatul (1) sunt notificate Comisiei în primul plan național de acțiune pentru eficiență energetică prevăzut la articolul 24 alineatul (2). Comisia încurajează schimbul celor mai bune practici în acest sens.

⇩ nou

Statele membre iau măsuri adecvate pentru a sprijini dialogul multilateral cu participarea publicului și a partenerilor sociali relevanți, precum organizațiile de proprietari și de chiriași, organizațiile de consumatori, comunitățile de energie din surse regenerabile și comunitățile de energie ale cetățenilor, autoritățile locale și regionale, autoritățile și agențiile publice competente, și au drept scop elaborarea unor propuneri de măsuri, de stimulente și de orientări acceptate de comun acord referitoare la motivațiile divergente dintre proprietarii și chiriașii sau dintre proprietarii unei clădiri sau ai unei unități de clădire.

Fiecare stat membru raportează aceste bariere și măsurile luate în cadrul strategiei sale de renovare pe termen lung în temeiul articolului 2a din Directiva 2010/31/UE și al Regulamentului (UE) 2018/1999.

🡻 2012/27/UE

⇨ nou

(65) Comisia încurajează schimbul de informații cu privire la cele mai bune ⇨ bunele ⇦ practici de economisire a energiei ⇨ și la metodologiile de atenuare a motivațiilor divergente ⇦ în rândul statelor membre și diseminarea acestor informații la scară largă.

⇩ nou

Articolul 22

Responsabilizarea și protejarea clienților vulnerabili și reducerea sărăciei energetice

(1) Statele membre iau măsurile adecvate pentru a responsabiliza și a proteja persoanele afectate de sărăcie energetică, clienții vulnerabili, și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale.

La definirea conceptului de clienți vulnerabili în temeiul articolului 28 alineatul (1) și al articolului 29 din Directiva (UE) 2019/944, precum și în temeiul articolului 3 alineatul (3) Directiva (UE) 2009/73/CE, statele membre iau în considerare utilizatorii finali.

(2) Statele membre pun în aplicare măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice și măsuri conexe de protecție sau de informare a consumatorilor, în special cele prevăzute la articolul 21 și la articolul 8 alineatul (3), ca prioritate în rândul clienților vulnerabili, al persoanelor afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale, pentru a atenua sărăcia energetică.

(3) Pentru a sprijini clienții vulnerabili, persoanele afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale, statele membre:

(a)pun în aplicare măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice pentru a atenua efectele distributive ale altor politici și măsuri, precum măsurile de impozitare puse în aplicare în conformitate cu articolul 9 din prezenta directivă sau aplicarea comercializării certificatelor de emisii în sectorul clădirilor și al transportului, în conformitate cu Directiva ETS [trimitere la propunere];

(b)utilizează în mod optim finanțarea publică disponibilă la nivel național și la nivelul Uniunii, inclusiv, acolo unde este cazul, contribuția financiară primită de statul membru în cauză din Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice în temeiul [articolelor 9 și 14 din Regulamentul privind Fondul pentru atenuarea impactului social al acțiunilor climatice], precum și veniturile obținute din licitarea certificatelor în contextul comercializării certificatelor de emisii în cadrul EU ETS pentru investiții în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice, ca acțiuni prioritare;

(c)Acolo unde este cazul, realizează investiții timpurii, orientate spre viitor, în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice înainte de apariția efectelor distributive ale altor politici și măsuri;

(d)promovează asistența tehnică și implementarea instrumentelor de finanțare și financiare de sprijin, precum scheme de finanțare pe bază de facturi, ajustarea locală pentru pierderi, fonduri de garantare, fonduri care vizează renovări aprofundate și renovări care generează câștiguri minime de energie;

(e)promovează asistența tehnică pentru actorii sociali în vederea încurajării angajamentului activ al clienților vulnerabili pe piața energiei și a schimbărilor pozitive ale comportamentului lor în materie de consum de energie;

(f)asigură accesul la finanțare, granturi sau subvenții condiționate de câștiguri minime de energie.

(4) Statele membre instituie o rețea de experți din diverse sectoare, precum sectorul sănătății, al clădirilor și sectoarele sociale, pentru a dezvolta strategii de sprijinire a factorilor de decizie de la nivel local și național în ceea ce privește punerea în aplicare a măsurilor de îmbunătățire a eficienței energetice cu efect de reducere a sărăciei energetice, precum și a măsurilor vizând generarea unor soluții solide, pe termen lung, de atenuare a sărăciei energetice și a celor vizând dezvoltarea unor instrumente de asistență tehnică și financiare adecvate. Statele membre depun eforturi pentru a asigura o componență a rețelei de experți care să garanteze echilibrul de gen și să reflecte perspectivele cetățenilor în toată diversitatea lor.

Statele membre pot însărcina această rețea de experți:

(a)să stabilească definiții, indicatori și criterii la nivel național privind conceptele de sărăcie energetică, sărac din punct de vedere energetic și clienți vulnerabili, inclusiv conceptul de utilizatori finali;

(b)să dezvolte sau să amelioreze seturi relevante de date și de indicatori cu privire la problema sărăciei energetice, care să fie utilizate și pe baza cărora să se prezinte rapoarte și

(c)să stabilească metode și măsuri pentru a asigura accesibilitatea din punctul de vedere al prețurilor, promovarea neutralității costurilor pentru locuințe sau modalități de a garanta că fondurile publice investite în măsuri de îmbunătățire a eficienței energetice aduc beneficii atât proprietarilor, cât și chiriașilor clădirilor sau ai unităților de clădiri, în special în ceea ce privește clienții vulnerabili, persoanele afectate de sărăcie energetică și, acolo unde este cazul, persoanele care trăiesc în locuințe sociale;

(d)să evalueze și, dacă este cazul, să propună măsuri pentru prevenirea sau remedierea situațiilor în care anumite grupuri sunt mai afectate sau prezintă un risc mai mare de a fi afectate de sărăcie energetică sau sunt mai susceptibile de a suferi efectele negative ale sărăciei energetice, precum femeile, persoanele cu handicap, persoanele în vârstă, copiii și persoanele cu origine rasială sau etnică minoritară.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

(3)    Comisia revizuiește impactul măsurilor sale pentru a sprijini dezvoltarea platformelor, implicând, printre altele, organismele europene de dialog social în vederea promovării programelor de formare profesională pentru eficiența energetică și înaintează măsuri suplimentare, după caz. Comisia încurajează partenerii sociali europeni în discuțiile acestora cu privire la eficiența energetică.

CAPITOLUL VIII

EFICIENȚA APROVIZIONĂRII CU ENERGIE

Articolul 2314

⌦ Evaluarea și planificarea ⌫ Promovarea eficienței energetice în ceea ce privește serviciile serviciilor de încălzire și răcire

⇩ nou

(1) Ca parte a planului său național integrat privind energia și clima, a planului național integrat ulterior privind energia și clima și a rapoartelor intermediare corespunzătoare notificate în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999, fiecare stat membru notifică Comisiei o evaluare cuprinzătoare a serviciilor de încălzire și de răcire. Această evaluare cuprinzătoare trebuie să conțină informațiile stabilite în anexa IX și să fie însoțită de evaluarea realizată în temeiul articolului 15 alinatul (7) din Directiva (UE) 2018/2001.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

(1) Până la 31 decembrie 2015, statele membre realizează și notifică Comisiei o evaluare cuprinzătoare a potențialului de punere în aplicare a cogenerării de înaltă eficiență și a termoficării și răcirii centralizate eficiente, care să conțină informațiile prevăzute în anexa VIII. Dacă au efectuat deja o evaluare echivalentă, statele membre o notifică Comisiei.

Evaluarea cuprinzătoare ține pe deplin seama de analiza potențialelor naționale de cogenerare de înaltă eficiență realizată în conformitate cu Directiva 2004/8/CE.

La cererea Comisiei, evaluarea se actualizează și este notificată Comisiei la fiecare cinci ani sau. Comisia înaintează orice astfel de cerere cu cel puțin un an înainte de expirarea termenului.

(2)    Statele membre adoptă politici care încurajează acordarea atenției cuvenite, la nivel local și regional, potențialului utilizării sistemelor eficiente de încălzire și răcire, în special a celor care folosesc cogenerarea de înaltă eficiență. Se ține seama de potențialul de dezvoltare al unor piețe locale și regionale ale energiei termice.

⇩ nou

(2) Statele membre se asigură că publicul are posibilitatea de a participa la pregătirea planurilor privind încălzirea și răcirea, a evaluării cuprinzătoare și a politicilor și măsurilor aferente.

🡻 2012/27/UE (adaptat)

⇨ nou

(3) Pentru a realiza evaluarea menționată la alineatul (1), statele membre efectuează o analiză cost-beneficiucosturi-beneficii la nivelul întregului lor teritoriu, ⌦ și ⌫ pe baza condițiilor climatice, a fezabilității economice și a nivelului de dotare tehnică, în conformitate cu anexa IX partea 1. Analiza cost-beneficiucosturi-beneficii este capabilă să faciliteze identificarea soluțiilor celor mai eficiente din punctul de vedere al costurilor și al resurselor, în vederea satisfacerii necesitățilorcerințelor de încălzire și de răcire. Această analiză cost-beneficiucosturi-beneficii poate face parte dintr-o evaluare de mediu în conformitate cu Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului 116 .

⌦ Statele membre desemnează autoritățile competente responsabile pentru efectuarea analizelor cost-beneficiucosturi-beneficii, furnizează metodologiile și ipotezele detaliate în conformitate cu anexa X și stabilesc și publică procedurile pentru analiza economică. ⌫

(4) În cazul în care evaluarea menționată la alineatul (1) și analiza menționată la alineatul (3) identifică un potențial pentru aplicarea cogenerării de înaltă eficiență și/sau a ⌦ încălzirii ⌫ termoficării și răcirii centralizate eficiente, ale cărui beneficii depășesc costurile, statele membre iau măsurile adecvate în vederea dezvoltării unei infrastructuri de ⌦ încălzire ⌫ termoficare și răcire centralizată eficientă și/sau în vederea favorizării dezvoltării cogenerării de înaltă eficiență și a utilizării sistemelor de încălzire și răcire pe bază decu căldură reziduală și de surse regenerabile de energie, în conformitate cu alineatele (1), (5) și (7) ⇨ alineatul (1) și cu articolul 24 alineatele (4) și (6) ⇦.

În cazul în care evaluarea menționată la alineatul (1) și analiza menționată la alineatul (3) nu identifică un potențial ale cărui beneficii depășesc costurile, inclusiv costurile administrative de realizare a analizei cost-beneficiucosturi-beneficii menționate la articolul 24 alineatul (4)alineatul (5), statul membru vizat poate scuti instalațiile de la aplicarea cerințelor prevăzute în respectivul alineat.

⇩ nou

(5) Statele membre adoptă politici și măsuri care să asigure utilizarea potențialului identificat în evaluările cuprinzătoare realizate în temeiul alineatului (1). Aceste politici și măsuri includ cel puțin elementele stabilite în anexa IX. Fiecare stat membru notifică politicile și măsurile respective ca parte a versiunii actualizate a planului său național integrat privind energia și clima, a planului său național integrat ulterior privind energia și clima și a rapoartelor intermediare corespunzătoare în conformitate cu Regulamentul (UE) 2018/1999.

(6) Statele membre încurajează autoritățile locale și regionale să pregătească planurile locale privind încălzirea și răcirea cel puțin în localitățile cu o populație totală de peste 50 000 de locuitori. Planurile respective trebuie, cel puțin:

(a)să se bazeze pe informațiile și pe datele furnizate în evaluările cuprinzătoare realizate în temeiul alineatului (1), să conțină estimarea și cartografierea potențialului de îmbunătățire a eficienței energetice, inclusiv prin recuperarea căldurii reziduale, și a gradului de utilizare a energiei din surse regenerabile pentru încălzire și răcire în zona respectivă;

(b)să includă o strategie privind utilizarea potențialului identificat în temeiul alineatului (6) litera (a);

(c)să fie pregătite cu implicarea tuturor părților interesate de la nivel regional sau local și să asigure participarea publicului larg;

(d)să ia în considerare necesitățile comune ale comunităților locale și ale unităților administrative locale sau regionale multiple ori ale regiunilor;

(e)să includă monitorizarea progreselor înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a politicilor și măsurilor identificate.

Statele membre se asigură că publicul are posibilitatea de a participa la pregătirea planurilor privind încălzirea și răcirea, a evaluării cuprinzătoare și a politicilor și măsurilor aferente.

În acest scop, statele membre elaborează recomandări pentru a sprijini autoritățile regionale și locale în ceea ce privește punerea în aplicare, la nivel regional și local, a politicilor și măsurilor privind încălzirea și răcirea eficiente din punct de vedere energetic și bazate pe energie din surse regenerabile, utilizând potențialul identificat. De asemenea, statele membre sprijină autoritățile regionale și locale în cea mai mare măsură posibilă, prin orice mijloace, inclusiv prin scheme de sprijin financiar și de asistență tehnică.

Articolul 24

Furnizarea de încălzire și răcire

(1) În scopul îmbunătățirii eficienței energetice primare și al măririi ponderii energiei din surse regenerabile la nivelul furnizării de încălzire și răcire, un sistem eficient de încălzire și răcire centralizată este un sistem care îndeplinește următoarele criterii:

(a)până la 31 decembrie 2025, un sistem care utilizează cel puțin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 75 % energie termică cogenerată sau 50 % dintr-o combinație de energie și căldură de tipul celor susmenționate;

(b)începând de la 1 ianuarie 2026, un sistem care utilizează cel puțin 50 % energie din surse regenerabile, 50 % căldură reziduală, 80 % energie termică cogenerată de înaltă eficiență sau cel puțin o combinație a acestor tipuri de energie termică care intră în rețea, unde ponderea energiei din surse regenerabile este de cel puțin 5 %, iar ponderea totală a energiei din surse regenerabile, a energiei reziduale sau a energiei termice cogenerate de înaltă eficiență este de cel puțin 50 %

(c)de la 1 ianuarie 2035, un sistem care utilizează cel puțin 50 % energie din surse regenerabile și căldură reziduală, unde ponderea energiei din surse regenerabile este de cel puțin 20 %;

(d)de la 1 ianuarie 2045, un sistem care utilizează cel puțin 75 % energie din surse regenerabile și căldură reziduală, unde ponderea energiei din surse regenerabile este de cel puțin 40 %;