28.6.2018

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 227/11

---

Avizul Comitetului Economic și Social European pe tema „Mutații industriale în sectorul sănătății”

(aviz din proprie inițiativă)

(2018/C 227/02)

Raportor:	Joost VAN IERSEL
Coraportor:	Enrico GIBELLIERI

Decizia Adunării Plenare	1.6.2017
Temei juridic	Articolul 29 alineatul (2) din Regulamentul de procedură
	Aviz din proprie inițiativă
Secțiunea competentă	Comisia consultativă pentru mutații industriale (CCMI)
Data adoptării în CCMI	23.1.2018
Data adoptării în sesiunea plenară	14.2.2018
Sesiunea plenară nr.	532
Rezultatul votului (voturi pentru/voturi împotrivă/abțineri)	Unanimitate (163 de voturi pentru)

1.   Concluzii

1.1.

Industria tehnologiei medicale – tema centrală a avizului – joacă un rol major în transformările actuale ale sectorului sănătății, în beneficiul pacienților și al furnizării, în Europa, a unor servicii de asistență medicală bazate pe valoare.

1.2.

Un aspect important este asistența medicală foarte personalizată, care asigură un acces mai bun, în condiții egale, și calitate sporită. Tehnologia și sursele vaste de date anonime vor facilita în mare măsură efectuarea unor noi tratamente și operații și vor aduce beneficii în toate etapele de prevenire și recuperare. Recuperarea are loc tot mai mult în afara spitalelor, prin utilizarea tehnologiei e-sănătate.

1.3.

Subsidiaritatea este atent protejată în sistemele de sănătate, în calitatea lor de servicii de interes general. Atât sectorul medical ca atare, cât și modul său de organizare sunt descentralizate și fragmentate. Trebuie reduse barierele naționale și regionale pentru a optimiza rezultatele noilor tehnologii și pentru mai multă eficiență și eficacitate, în conformitate cu obiectivele pe care sistemele de sănătate le definesc în mod public.

1.4.

Interacțiunea continuă dintre marea varietate de părți interesate relevante – ministere naționale, organizații ale pacienților, personalul medical și alți membri ai personalului în domeniul asistenței medicale, spitale, societăți de asigurări și supraveghere – creează un mediu complex pentru actorii industriali, în special pentru IMM-uri.

1.5.

Se consideră, de asemenea, că procesul de transformare industrială ține seama în mod corespunzător de valorile comune și principiile care stau la baza sistemelor de sănătate din Europa, astfel cum au fost stabilite de Consiliu în 2006 (1), și confirmate prin angajamentele recente incluse în pilonul social al UE și prin obiectivele de dezvoltare durabilă convenite (2).

1.6.

Industria are nevoie să poată opera la scară europeană, pentru a se putea baza pe o piață internă fiabilă, precum și pentru a dobândi un grad suficient de reziliență pe plan internațional. UE este deosebit de importantă pentru crearea de condiții mai bune de concurență, precum și pentru orientarea și monitorizarea proceselor de transformare.

1.7.

Principalele părți interesate și statele membre ar trebui să elaboreze abordări optime și angajamente privind accesul la serviciile de sănătate și de îngrijire și calitatea acestora, caracterul lor abordabil și prevenirea. În același context, sunt necesare totodată abordări speciale privind asistența medicală, pentru a răspunde nevoilor persoanelor vulnerabile, în special celor ale persoanelor în vârstă. La fel de importante sunt abordările optime privind noile tehnologii și inovarea, modelele de asistență medicală integrată, alianțele și rețelele (transfrontaliere), precum și parteneriatele public-privat (la scară largă). Trebuie asigurată punerea în aplicare adecvată a normelor și orientărilor UE. Fiecare dintre aceste chestiuni presupune ca serviciile Comisiei să joace un rol activ și stimulativ.

Recomandări

1.8.

Instituțiile europene ar trebui să încurajeze performanța economică, inovarea, digitizarea și achizițiile publice eficace, facilitând în același timp comerțul transfrontalier cu dispozitive medicale și produse industriale.

1.9.

O politică industrială a UE trebuie să se bazeze pe competențe partajate, naționale și ale UE, așa cum este prevăzut la articolul 168 din TFUE. În aceeași ordine de idei, politicile UE în domeniul inovării ar trebui să vină în sprijinul acesteia. Fondurile UE – Orizont 2020 și altele – trebuie să fie coordonate în mod corespunzător și corelate cu programele naționale.

1.10.

Industria va beneficia în mod considerabil de pe urma Strategiei privind piața unică digitală. Ar trebui promovat fluxul liber de date (inclusiv de volume mari de date) în întreaga Uniune, respectând viața privată și securitatea pacienților.

1.11.

Achizițiile publice au un rol important în lansarea proiectelor care implică tehnologii avansate. Comisia ar trebui să garanteze un proces eficace de achiziții publice în întreaga Uniune, în conformitate cu Directiva 2014/12.

1.12.

În contextul mai larg al abordărilor naționale există multe inițiative la nivel regional. Comisia ar trebui să promoveze schimbul de experiențe fructuoase. Trebuie încurajate contactele bilaterale dintre autoritățile publice și cele private din domeniul sănătății.

1.13.

Semestrul european și recomandările specifice fiecărei țări (1) ar trebui, de asemenea, să examineze efectele schimbărilor tehnologice asupra transformării sistemelor de sănătate.

1.14.

Comisia trebuie să vizeze o coordonare eficientă pe plan intern. Ea ar trebui să încurajeze dialogul și crearea de platforme între universități, autoritățile locale, partenerii sociali și industria tehnologiei medicale. Acestea pot fi un exemplu de strânsă cooperare între actorii publici, cum ar fi, pe de o parte, ministerele naționale responsabile cu sănătatea, finanțele și industria și, pe de altă parte, sectorul privat.

1.15.

Factorul uman este esențial. Tranziția către noile servicii de sănătate și de îngrijire necesită o atitudine deschisă și forme noi de profesionalism la toate nivelurile din cadrul sectorului, precum și o redefinire a activităților din serviciile de sănătate și de îngrijire. Dialogul social la nivel european în domeniul serviciilor de sănătate și sociale – care a fost creat în 2006 – trebuie consolidat pentru asigurarea de programe de educație și formare adecvate, precum și pentru îmbunătățirea calității condițiilor de muncă și a locurilor de muncă.

2.   Situația actuală

2.1.

În diverse avize, CESE a dezbătut ultimele evoluții din sectorul sănătății (3). Prezentul aviz se concentrează în mod specific asupra profundelor transformări care afectează la ora actuală industria tehnologiilor medicale.

2.2.

În sectorul european al tehnologiei medicale ca atare sunt angajate mai mult de 575 000 de persoane, care își desfășoară activitatea în aproximativ 26 000 de întreprinderi. Peisajul industrial este dominat de IMM-uri care interacționează cu marile întreprinderi.

2.3.

Sectorul este estimat la aproximativ 100 miliarde EUR. Balanța comercială, de 14,1 miliarde EUR în 2015, s-a dublat, comparativ cu cea din 2006, și a depășit în mod semnificativ excedentul comercial american de 5 miliarde EUR. Sectorul are perspective excelente.

2.4.

Cercetarea nu este stimulată numai de inovarea continuă în fiecare etapă, progresul științific și inovarea revoluționară din întreprinderi, ci, adesea, și de întreprinderile de tip spin-off, apărute prin divizarea structurilor existente, cum ar fi spitalele universitare. Numărul de brevete este un indicator al valorii adăugate prin inovare. În 2015, au fost depuse 12 474 de cereri de brevet în domeniul tehnologiei medicale. Acest număr este cu aproximativ 17 % mai mare decât în sectorul comunicării digitale și al comunicării informatice și cu aproape 55 % mai mare decât în sectoarele farmaceutic și biotehnologic (4).

2.5.

În 2015, serviciile de sănătate și de îngrijire pe termen lung au constituit 8,7 % din PIB în UE și 15 % din totalul cheltuielilor publice. Procentul s-ar putea ridica la 12,6 % din PIB până în 2060, din cauza tratamentelor costisitoare, a îmbătrânirii populației și a creșterii accentuate a bolilor cronice și a comorbidităților (5). Din cauza constrângerilor financiare, furnizarea de asistență medicală trebuie să facă față tot mai mult unor presiuni bugetare. Acest lucru ar putea duce la reduceri bugetare pe termen scurt, care vor avea efecte negative asupra cheltuielilor pentru cercetare și dezvoltare.

2.6.

Cocrearea și cooperarea dintre marile întreprinderi și IMM-uri reprezintă regula. Marile întreprinderi se axează pe dezvoltarea de platforme hardware și software, care implică investiții masive de capital, în timp ce IMM-urile se axează pe platforme specifice, dedicate unor scopuri bine definite.

2.7.

Diferențele dintre țări sunt semnificative. De asemenea, sistemele de sănătate și structurile financiare, precum și evoluția tehnologică, inclusiv integrarea soluțiilor inovatoare și a practicilor medicale predominante, variază considerabil de la o țară la alta.

2.8.

Pe lângă oportunități, industria tehnologiei medicale se confruntă cu provocări majore. Este vorba de un sector industrial în sine, având în vedere predominanța actorilor publici, multitudinea de părți interesate, impactul valorilor europene (6) și nevoia de finanțare publică sustenabilă, precum și principiul bine protejat al subsidiarității și existența unor ecosisteme descentralizate, care prezintă adesea un caracter regional.

2.9.

Regiunile constituie o bază fertilă pentru cooperare. Cu toate acestea, dispersia inițiativelor și fragmentarea de la nivel regional constituie adesea un impediment pentru IMM-urile inovatoare, întrucât capacitatea acestora de a atrage investiții de capital este direct corelată cu capacitatea lor de a dezvolta piețe mai extinse pentru soluțiile digitale din domeniul sănătății.

2.10.

Spre deosebire de Statele Unite, unde o mare parte a sectorului sănătății este organizat prin intermediul sistemelor de asigurări private, serviciile de asistență medicală din Europa sunt finanțate în primul rând din fonduri publice.

2.11.

Progresul în ceea ce privește tehnologia medicală este generat de interacțiunea strânsă dintre toate părțile interesate. Ecosistemul este pe cale de a se modifica radical, constatându-se apariția unor noi actori care generează transformarea digitală. Sectorul trebuie să găsească un echilibru delicat între forțele pieței și interesul public, care impune ca îngrijirea medicală să fie accesibilă pentru toți din punctul de vedere al prețului.

2.12.

El trebuie să funcționeze într-un mediu care cuprinde industria, doctorii, spitalele, pacienți capacitați și organizațiile pacienților, societățile de asigurări (inclusiv sistemele de securitate socială naționale statutare/obligatorii); cu alte cuvinte, există numeroase părți interesate, care interacționează și funcționează într-un sistem complex.

2.13.

Tehnologia și inovarea sunt înglobate în acest ecosistem specific. Inovarea nu mai este stimulată în primul rând de ofertă. Practicile curente arată că tendința este ca cererea să capete o tot mai mare greutate, însă, în general, consumatorii nu sunt foarte dornici să adopte noi abordări. Rezultatul final este, de obicei, rodul unei coordonări aprofundate între toate părțile interesate de la nivel național și, adesea, de la nivel local.

2.14.

Sectorul se concentrează pe soluții specifice și pe reînnoirea oricărui element din lanțul valoric industrial. Fiecare specialitate medicală are propriile caracteristici. În paralel, există soluții de îngrijire tot mai integrate.

2.15.

Sistemul, așa cum funcționează, este testat în permanență. Nu este deloc ușor pentru acest sector să respecte toate cerințele, în contextul în care, uneori, obligațiile legale se suprapun.

3.   Politica industrială a UE

3.1.

CESE salută faptul că, recent, UE se concentrează asupra creșterii randamentului în domeniul sănătății prin intensificarea inovării, printr-o mai mare eficiență (inclusiv din punctul de vedere al costurilor), un acces mai bun și competențe digitale mai bune (7). Strategia privind piața unică digitală oferă noi oportunități, dar aduce și provocări.

3.2.

Politica industrială a UE trebuie să se bazeze pe competențe partajate, naționale și ale UE, așa cum este prevăzut la articolul 168 din TFUE (8). Consolidarea cooperării cu OMS și cu OCDE are loc în paralel. Autoritățile UE și cele naționale ar trebui să combată în mod activ fragmentarea contraproductivă. Este de dorit să se stabilească mecanisme obiective de măsurare.

3.3.

Trebuie să fie încurajate atât performanța industrială, cât și interacțiunea dintre sector și părțile interesate de la nivel național și regional. Mecanismele de finanțare ale UE și finanțarea de la nivel național ar trebui să fie complementare. Obiectivele de la nivel european, național și regional ar trebui să fie plasate sub aceeași umbrelă.

3.4.

O serie de directive și orientări din sectorul sănătății au impact direct și asupra industriei: este vorba de cele care privesc sănătatea și securitatea (9), drepturile pacienților (10), dreptul la viață privată și drepturile de proprietate intelectuală. În special, PC7/Orizont 2020 și fondurile politicii de coeziune cofinanțează proiecte în domeniul dispozitivelor medicale. În ceea ce privește tehnologiile din mediul academic și medical, Orizont 2020 a adus multe beneficii, în special industriei farmaceutice. Din 2015, EIT a fost foarte activ în finanțarea inițiativelor regionale (11).

3.5.

O politică industrială a UE este esențială, având în vedere sprijinul financiar și realizările tehnologice din jurisdicțiile concurenților. În China, Strategia „China 2025” se referă la promovarea mărcilor naționale și la stimulentele financiare oferite spitalelor, cu scopul de a privilegia industria chineză și a descuraja investițiile străine. Întreprinderile europene ar putea fi puternic afectate din această cauză. Având în vedere existența și creșterea protecționismului în SUA, practic nu se poate vorbi despre condiții de concurență echitabile în regiunea Atlanticului. În SUA, are loc o revoluție digitală (12). Întreprinderile din SUA au acces ușor la piața europeană. Google este un nou concurent puternic. Negocierile comerciale ale UE trebuie să asigure viitorul unei producții europene la zi din punct de vedere tehnologic în furnizarea de asistență medicală universală.

3.6.

Optimizarea datelor sporește oportunitățile pentru toate companiile din Europa (13). Sistemele de dosare medicale electronice sunt foarte costisitoare. Fragmentarea și barierele transfrontaliere din calea datelor privind sănătatea perturbă eforturile în direcția interoperabilității și activitatea IMM-urilor europene. Viitoarele soluții medicale personalizate – o mai bună prevenire, diagnostice mai precise, tratament mai bun – vor beneficia în mare măsură de punerea în comun a datelor și resurselor la nivelul UE. Dezvoltarea în această direcție este încă destul de modestă în comparație cu SUA și China.

3.7.

Parteneriatele public-privat, care reunesc părți interesate din sectorul public și din cel privat, trebuie să fie atent evaluate și monitorizate în ce privește capacitatea lor de a găsi soluții inovatoare și durabile, de a defini obiective industriale și de a crea interacțiuni și schimburi avantajoase.

4.   Inovarea și nevoia de soluții durabile pe termen lung

4.1.

La ora actuală, investițiile tehnologice în sistemul de asistență medicală sunt limitate la 2-3 % din totalul costurilor alocate pentru asistența medicală. Gama de inovări se aplică în detaliu fiecărei specializări medicale (14), afectează în mare măsură viitorul profesiei medicale, precum și organizarea spitalelor și a sectorului sănătății în general. Noi modele de afaceri sunt în curs de implementare în întreaga Uniune.

4.2.

Presiunea financiară poate duce la soluții mai ieftine pe termen scurt și, prin urmare, la mai puțină inovare. În plus, stimulentele din diferite state membre nu contribuie în mod corespunzător la inovare; totodată, ele ar putea duce la neglijarea anumitor necesități medicale sau la o utilitate redusă pentru pacienți și, în cele din urmă, la tratamente mai costisitoare. Este de dorit să se organizeze schimburi bilaterale și împărtășirea inițiativelor la scară europeană.

4.3.

În cadrul sectorului, ar trebui să se încurajeze o cooperare regională productivă și laboratoare vii. EIT contribuie la stimularea cooperării prin promovarea de evoluții și sinergii cu efect catalizator, printre altele cu ajutorul hub-urilor, precum și prin promovarea de dialoguri, platforme și interconexiuni între proiectele individuale.

4.4.

Inovarea digitală, în special în ceea ce privește aplicațiile mobile pentru sănătate, poate contribui la găsirea de soluții pentru factorii de risc asociați bolilor cronice. Sănătatea mobilă și monitorizarea la distanță vin în sprijinul prevenirii și pot, de asemenea, reduce, ulterior, necesitatea unor tratamente complicate.

4.5.

Cercetarea, dezvoltarea și inovarea nu sunt forțe autopropulsate. De partea cererii – reprezentată aproape exclusiv de sectorul public – există adesea aversiune la risc și tendința de a opta pentru soluția cea mai puțin costisitoare.

4.6.

Uneori este necesar să fie depășită neîncrederea din partea autorităților publice. Personalul medical poate încetini adoptarea inovațiilor care ar putea duce la modificarea metodelor de lucru, de exemplu în domeniul chirurgiei, sau la tratamente complet noi, cum ar fi cele care implică robotica. Dispozițiile financiare aplicabile specialiștilor medicali ar putea reduce interesul față de inovare. Nici societățile de asigurări nu sunt întotdeauna cooperante. În concluzie, o deschidere naturală către inovare va necesita adesea o schimbare de ordin cultural pentru a se putea obține beneficii depline.

4.7.

O prezentare generală a diverselor inovații benefice care contribuie la promovarea calității vieții, prevenirea bolilor, îmbunătățirea și creșterea speranței de viață, precum și un raport costuri/preț mai bun, ar putea fi utile în acest sens.

4.8.

Aceasta s-ar integra perfect în conceptul de „cel mai avantajos raport preț-calitate”. Sectorul serviciilor de sănătate și de îngrijire a fost – și poate fi în continuare – sectorul care a înregistrat creșterea cea mai rapidă în cadrul bugetelor naționale. În rândul ministerelor de finanțe, al ministerelor sănătății și al părților interesate ar trebui să prevaleze o conștientizare comună a nevoii de inovare și de găsire a unor soluții pe termen lung pentru pacienți.

4.9.

Din aceeași perspectivă, fondurile europene, combinate, după caz, cu fondurile naționale, sunt indispensabile.

5.   Achizițiile publice

5.1.

Aproximativ 70 % din vânzările de tehnologie medicală la nivel global parcurg un proces de achiziții publice, iar 70 % din deciziile luate în cazurile respective sunt determinate pe baza prețului, ambele procente fiind în creștere. Acest lucru duce de obicei la o competitivitate scăzută și la mai puține inovații/tehnologii noi, ceea ce determină costuri mai mari și o valoare adăugată redusă pentru pacienți (15).

5.2.

Creșterea costurilor ar trebui să reprezinte pentru spitale și sistemele de sănătate o motivație de a evita achiziția de produse medicale în baza costurilor inițiale de achiziție (16). Aspectele importante de analizat sunt: — economiile semnificative în cazul în care câștigurile pe termen scurt obținute în urma achizițiilor sunt înlocuite de avantaje bine calculate pe termen lung; — soluțiile inovatoare, promovarea calității în combinație cu costurile totale legate de ciclul de viață; — adesea, lipsa de cunoștințe de specialitate suficiente în rândul cumpărătorilor; — importanța unor negocieri transparente și nediscriminatorii între reprezentanții cererii și ofertei.

5.3.

Cumpărătorii competenți, care se concentrează pe cele mai recente inovații, dovedite ca eficiente, ar trebui considerați esențiali pentru producție. Într-o anumită măsură, cumpărătorul poate fi considerat ca fiind legătura dintre interesele pacientului și ale furnizorului, care reduce costurile și stimulează producția.

5.4.

Ofertele trebuie evaluate din punct de vedere holistic, luând în considerare calitatea și costurile produselor și serviciilor pe durata întregului lor ciclu de viață. Acest demers va sprijini, de asemenea, nevoia de asistență medicală integrată, susținută de Alianța pentru asistență medicală integrată (17).

5.5.

Toate părțile interesate trebuie să împartă responsabilitatea comună de identificare a nevoilor utilizatorilor și ale partenerilor în cadrul procesului de licitație. Din cauza provocărilor complexe asociate cu calcularea costurilor și evaluarea calității sub toate aspectele gamei de domenii din sectorul medical, acest proces este unul dificil. Este necesar ca toate părțile interesate să dezvolte mentalitatea corespunzătoare. Împărtășirea celor mai bune practici în Europa și discuțiile transnaționale deschise, precum și schimburile la nivel european se vor dovedi de mare ajutor.

6.   Digitizarea

6.1.

Schimbările tehnologice și efectele perturbatoare, transversale ale digitizării necesită un angajament ferm și implicarea tuturor părților interesate din sectorul sănătății.

6.2.

E-sănătatea va permite profesioniștilor să interacționeze de la distanță cu pacienții și cu alți colegi. Aceasta contribuie la diseminarea cunoștințelor specializate și facilitează cercetarea. E-sănătatea creează o mare diversitate de soluții noi și reprezintă, fără îndoială, un factor de creștere. De asemenea, ea va reduce povara asupra bugetelor alocate sănătății. M-sănătatea ajută la îmbunătățirea asistenței medicale la domiciliu. Ea joacă un rol esențial în promovarea mobilității pacienților, însă protecția datelor și a vieții private și securitatea pacienților trebuie să fie asigurate.

6.3.

Comisia susține că „există în continuare un decalaj considerabil între potențialul de transformare digitală și realitatea sistemelor de sănătate și de îngrijire la ora actuală” (18). Obstacolele sunt multiple: legislația națională, sistemele de finanțare și de plată, abordările tradiționale la nivelul sectorului medical și al sectorului public, fragmentarea pieței și faptul că există puține întreprinderi în curs de extindere. De asemenea, sectorul are interesul de a urmări punerea în aplicare corespunzătoare a transformării pentru a evita rezultate nesatisfăcătoare și, eventual, o sarcină de lucru mai mare.

6.4.

Pe de altă parte, întrucât sănătatea este un sector major (aproximativ 10 % din PIB-ul UE), perspectivele digitizării masive deschid noi oportunități pentru o și mai mare extindere (19). Conștientizarea impactului digitizării, inclusiv al inteligenței artificiale, se extinde rapid (20). Comisia a adoptat recent o comunicare care abordează trei priorități în cadrul strategiei privind piața unică digitală pentru sectorul sănătății și îngrijirii medicale: — accesul securizat al cetățenilor la dosarele medicale electronice și posibilitatea partajării transfrontaliere, precum și utilizarea prescripțiilor electronice; — asistența oferită pentru o infrastructură de date destinată cercetării avansate, prevenirii bolilor și serviciilor personalizate de sănătate și îngrijire în domenii-cheie; — facilitarea feedbackului și a interacțiunii dintre pacienți și furnizorii de servicii de asistență medicală, prin oferirea de asistență pentru acțiunile de prevenire și responsabilizarea cetățenilor, precum și pentru serviciile de îngrijire de bună calitate și orientate către pacient, cu accent pe bolile cronice și pe îmbunătățirea rezultatelor sistemelor de asistență medicală.

6.5.

În plan se afirmă că, dacă UE nu armonizează inovarea eficace și politicile economice și industriale cu politicile de sănătate și cele sociale, precum și cu nevoile utilizatorilor și ale pacienților, „atât modelele noastre sociale și economice cât și calitatea vieții cetățenilor noștri se află în pericol. Acest aspect este de o importanță crucială și este necesar să căutăm soluții” (21). OCDE conchide că guvernele constituie un motor esențial al utilizării eficace a serviciilor TIC pentru schimbarea și restructurarea sistemelor de sănătate (22). OCDE remarcă însă că fragmentarea și evoluția rapidă a soluțiilor tehnologice, în combinație cu lipsa de standarde aplicabile întregii industrii și nerespectarea normelor existente privind sistemele TIC, pot duce la un risc mare de eșec și la o rentabilitate scăzută (23).

6.6.

Există deja un spectru larg de inițiative privind e-sănătatea care au fost încununate de succes. Cu toate acestea, se constată diferențe semnificative între țări și regiuni. Recent, a fost lansată o strategie globală privind interacțiunile și sinergiile în cadrul proiectului „Digitizarea industriei europene”, precum și „un model nou care să coreleze diferite inițiative ale UE cu angajamente clare ale industriei, precum și cu sprijinul din partea statelor membre și a strategiilor regionale” (24).

6.7.

Urmând exemplul proiectului Industria 4.0, Comisia a lansat recent proiectul Sănătatea 4.0. O serie de programe ale UE sunt în curs de derulare. Pentru a realiza sinergii, este nevoie de o viziune comună în rândul tuturor direcțiilor generale în cauză. Trebuie încurajate atât platformele tehnologice care funcționează în paralel cu inițiativele naționale și regionale, cât și crearea de rețele (transfrontaliere). Grupul operativ recent instituit ar trebui să încurajeze evoluții similare (25).

6.8.

O serie de proiecte-pilot și inițiative ale UE nu sunt pe deplin încheiate, iar între timp au fost demarate inițiative noi. O metodă mai sustenabilă ar fi aceea de a dispune de mecanisme permanente, care să sprijine industria și inovarea, inclusiv implementarea.

6.9.

Volumele mari de date au un potențial foarte mare de a genera alte schimbări radicale în privința tratamentelor medicale. Este important ca dosarele medicale electronice să fie gestionate în mod securizat și protejate în conformitate cu protocoalele de gestionare a datelor medicale care respectă reglementările guvernamentale (26). Strategiile actuale de dezvoltare profesională (27) sunt importante, în special în ceea ce privește gestionarea datelor și standardele de confidențialitate pentru pacienți, mediile cloud și securitatea investițiilor în stocarea volumelor mari de date.

6.10.

Statisticile demonstrează că asistența medicală este un sector deosebit de vulnerabil la atacuri cibernetice. Prin urmare, securitatea cibernetică trebuie să fie, de asemenea, o prioritate în noile aplicații industriale.

6.11.

Volumele mari de date contribuie la personalizare, inclusiv în relația dintre producători și pacienți. Aceasta are implicații în următoarele domenii: — tranziția de la asistența medicală la îngrijirea la domiciliu; — tranziția de la soluțiile generalizate la tratamentul personalizat; — tranziția de la tratare la prevenire; — eliminarea restricțiilor în caz de boală sau handicap.

6.12.

Digitizarea și volumele mari de date nu determină numai proliferarea senzorilor și a dispozitivelor individuale, ci joacă, de asemenea, un rol-cheie în ceea ce privește noile metode de diagnosticare, cercetare și prevenire, precum și oferirea de asistență pentru responsabilizarea și autogestionarea pacienților, propunând în același timp soluții optime pentru serviciile integrate de îngrijire. Schimbul de date ale pacienților va fi esențial pentru interoperabilitate.

6.13.

Bunele practici europene și presiunea inter pares, precum și evaluările obiective și proiectele-pilot vor fi utile, cu condiția ca aceste proiecte-pilot să fie realizate integral.

7.   Impactul social și competențele

7.1.

Transformarea care afectează industria are un impact social atât asupra industriei medicale, cât și în sectorul sănătății în general. La fel ca în alte sectoare industriale, schimbarea modelelor de afaceri ca urmare a digitizării necesită o ajustare a condițiilor de muncă și a mecanismelor pieței forței de muncă, precum și implicarea partenerilor sociali la diferite niveluri.

7.2.

Tehnologia și inovarea au, de obicei, un puternic efect asupra situației lucrătorilor din sectorul sănătății ca atare. Alături de părțile interesate aflate într-o strânsă legătură, cum ar fi spitalele și clinicile, și împreună cu acestea, sectorul poate contribui la pregătirea forței de muncă pentru schimbările care afectează mediul de lucru și tratamentele.

7.3.

Sunt necesare abordări și instrumente speciale pentru a răspunde nevoilor persoanelor vulnerabile, în special ale persoanelor în vârstă (inclusiv cele aflate în cămine de bătrâni), care ar trebui să beneficieze de anumite tipuri de sprijin și asistență personalizate. Asistența profesională necesită formare profesională axată pe aplicarea noilor tehnologii pentru această categorie de pacienți.

7.4.

Sectoarele sănătății și îngrijirii se numără printre cei mai mari angajatori din UE. Deficitul preconizat în domeniul sănătății, de până la 2 milioane de lucrători, și cel de până la 20 de milioane de lucrători în domeniul asistenței medicale în UE până în 2025 reprezintă o provocare pentru dezvoltarea durabilă pe viitor a sectorului în ansamblu (28).

7.5.

Un sistem optimizat al serviciilor de sănătate și îngrijire poate avea beneficii majore de pe urma contribuției și angajamentului unui sistem de asistență medicală dotat cu o forță de muncă foarte motivată, cu înaltă calificare. Adesea, locurile de muncă în domeniul sănătății și al îngrijirii sunt nesigure, prost plătite și destul de solicitante. Discrepanța dintre nevoi și munca (calitatea) solicitată necesită restructurarea și reorganizarea muncii în domeniul sănătății și al îngrijirii.

7.6.

Atât tehnologia informației și comunicațiilor, cât și organizațiile inteligente pot contribui la crearea de condiții de lucru mai atractive și mai productive, precum și la crearea de locuri de muncă mai bune. Riscurile și problemele, precum și toate întrebările apărute odată cu introducerea noilor tehnologii ar trebui abordate prin informații cuprinzătoare și consultare, în concordanță cu drepturile personalului medical, la diferite niveluri.

7.7.

Noile competențe, metodele de lucru adaptate și capacitarea pacienților au un impact semnificativ. Aceste procese pot fi încununate de succes doar prin angajamentul tuturor părților implicate. El ar trebui să fie rezultatul acordurilor și/sau al soluțiilor de la nivel național, sectorial sau de întreprindere, care îi pregătesc pe angajați și organizațiile de sănătate în mod adecvat pentru schimbările preconizate. În 2006 a fost creat un comitet pentru dialogul social sectorial la nivelul UE pentru sectorul asistenței medicale/spitalicești.

7.8.

Atât educația și practica, cât și formarea continuă sunt esențiale. Este de dorit să existe module europene comune de educație și formare. Trebuie promovate schimburile de opinii între părțile vizate privind consolidarea conștientizării și bunele practici în Europa referitoare la aceste chestiuni. Educația și formarea profesională au fost incluse într-o declarație comună a partenerilor sociali din 2016 (29).

7.9.

Bunele practici de la nivelul UE în domeniul sănătății și îngrijirii privind evoluțiile sistemului și evaluarea organizațiilor de mici dimensiuni pot fi utile și în ceea ce privește promovarea unor modalități promițătoare de implicare a lucrătorilor.

7.10.

Necesitatea de a avea o atitudine deschisă față de soluțiile facilitate de TIC impune tuturor profesioniștilor din domeniul sănătății și al îngrijirii să aibă cunoștințe digitale și să fie la curent cu cele mai recente tehnologii. Pe lângă competențele întregii game de profesioniști, și capacitarea pacienților necesită o atitudine și competențe corespunzătoare.

7.11.

În paralel cu formarea profesioniștilor din domeniul sănătății, este nevoie de consolidarea cunoștințelor medicale ale profesioniștilor din domeniul IT, în vederea optimizării utilizării instrumentelor IT în sectorul serviciilor de sănătate și îngrijire.

7.12.

De asemenea, angajarea de forță de muncă în domeniul îngrijirii informale și sociale trebuie să țină pasul cu evoluțiile actuale. Îngrijirea informală crește în mod disproporționat, ca de altfel și capacitarea pacienților. Ambele pot îmbunătăți semnificativ mobilitatea generației în curs de îmbătrânire, atât în rândul persoanelor în vârstă cu handicap, cât și al celor sănătoase. Conceptul de „economie a vârstei a treia” se explică de la sine.

---

(1)  A se vedea Concluziile Consiliului EPSCO (2006/C 146/01) și anexa acestui document, din 2 iunie 2006, privind impactul valorilor europene.

(2)  A se vedea în special obiectivele 3, 5, 9 și 10.

(1)  Recomandări specifice fiecărei țări.

(3)  JO C 181, 21.6.2012, p. 160, JO C 242, 23.7.2015, p. 48, SOC/560 – Sisteme de securitate socială și de protecție socială durabile în era digitală (încă nepublicat în JO); JO C 133, 9.5.2013, p. 52, JO C 434, 15.12.2017, p. 1.

(4)  Industria europeană a tehnologiei medicale în cifre, 2015.

(5)  Comisia Europeană, 2017.

(6)  Cf. nota de subsol 1.

(7)  A se vedea Concluziile Consiliului EPSCO (2006/C 146/01) și anexa acestui document, din 2 iunie 2006, privind impactul valorilor europene.

(8)  Articolul 168 titlul XIV din TFUE: Sănătatea publică.

(9)  Recent, Consiliul a adoptat din nou două regulamente cu un impact considerabil asupra industriei: unul privind noile dispozitive și altul privind diagnosticul in vitro.

(10)  În acest context, a se vedea articolul 35 din Carta drepturilor fundamentale, documentul 2012/C 326/02 și Carta europeană a drepturilor pacientului, 2002.

(11)  EIT KIC Health (comunitatea de cunoaștere și inovare în domeniul sănătății creată de Institutul European de Inovare și Tehnologie) a fost înființată la 9 decembrie 2014.

(12)  A se vedea studiul Goldman Sachs, 1917: A digital healthcare revolution is coming – and it could save America $300 billion („Urmează o revoluție digitală în asistența medicală – iar America ar putea economisi 300 miliarde USD”).

(13)  A se vedea Comunicarea Comisiei „Construirea unei economii europene a datelor” din martie 2011 și răspunsul CESE la aceasta (Avizul TEN/630).

(14)  A se vedea, inter alia, Agenda de cercetare strategică din cadrul Orizont 2020, COCIR, septembrie 2016.

(15)  Procurement, The Unexpected Driver of Value Based Health Care (Achizițiile, un factor neașteptat de stimulare a serviciilor de asistență medicală bazate pe valoare), Boston Consulting Group – MedTech Europe, 2015.

(16)  Sectorul sănătății nu este nici pe departe singurul sector care suferă din cauza unor astfel de practici. Sindromul „costului cel mai scăzut” este predominant în majoritatea cazurilor de achiziții publice din Europa. Acesta este unul dintre principalele motive care a determinat legiferarea la nivel european – a se vedea în special Directiva privind achizițiile publice, din 2014.

(17)  A se vedea, printre altele, European Blue Print (Planul de strategie europeană), DG CNECT(capitolul 6 de mai jos) și www.integratedcarealliance.org.

(18)  A se vedea Industria europeană: Grupul de lucru 2 – Platforme industriale digitale, capitolul 5, Prezentarea generală a strategiei privind „Transformarea digitală a sectoarelor de servicii de sănătate și de îngrijire”.

(19)  A se vedea Grupul de lucru 2, p. 31.

(20)  A se vedea, inter alia, Blueprint on Digital Transformation of Health and Care for the Ageing Society, a Strategic Vision developed by Stakeholders (Planul privind transformarea digitală a sectorului de servicii de sănătate și îngrijire pentru societatea în curs de îmbătrânire, o viziune strategică elaborată de părțile interesate), Bruxelles, 5-8 decembrie 2016.

(21)  Planul menționat, p. 6.

(22)  Improving Health Sector Efficiency, the role of Information and Communication technologies (Îmbunătățirea eficienței sectorului sănătății, rolul tehnologiei informației și comunicațiilor), OCDE 2010.

(23)  Ibidem, p. 16.

(24)  Grupul de lucru 2, p. 35.

(25)  Grupul operativ care vizează dezvoltarea în continuare a strategiei digitale în domeniul sănătății, 27 februarie 2017.

(26)  A se vedea, de asemenea, cadrul din 2012 pentru protecția datelor.

(27)  Strategiile de dezvoltare profesională continuă.

(28)  Planul menționat, p. 19.

(29)  A se vedea Declarația comună HOSPEM și EPSU – parteneri sociali – privind dezvoltarea profesională continuă și învățarea pe tot parcursul vieții pentru toți lucrătorii din sectorul medical din UE, noiembrie 2016. Pentru mai multe informații privind investițiile necesare în forța de muncă din sectorul sănătății, a se vedea raportul comun ONU/OIM/OMS/OCDE Working for health and growth: investing in the health workforce („Eforturi în beneficiul sănătății și creșterii: investiții în forța de muncă din sectorul sănătății”).

---