COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 1.12.2016

COM(2016) 751 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Raportul anual privind politicile Uniunii Europene în domeniul ajutorului umanitar și al protecției civile și privind punerea lor în aplicare în 2015

Cuprins

Introducere

Ajutor umanitar

Criza refugiaților

Crizele umanitare din Africa

Alte crize umanitare

Educația în situații de urgență

Politica de ajutor umanitar

Protecție civilă

Criza refugiaților din Siria

Răspunsul la criza Ebola

Corpul medical european

Intervenția în cazul dezastrelor naturale

Prevenire și pregătire

Politica de protecție civilă

Pregătirea pentru dezastre și reziliența

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”

Coordonare cu alte instrumente ale UE

Resurse financiare și umane

Bugetul pentru ajutor umanitar al UE la un nivel maxim istoric

Resurse umane

Informații și surse suplimentare

Anexe…

Introducere

Prezentul raport prezintă principalele activități și rezultate la nivel de politică ale Uniunii obținute în anul 2015 în domeniul ajutorului umanitar și al protecției civile, efectuate prin intermediul Direcției Generale Protecție Civilă și Operațiuni Umanitare Europene și (DG ECHO) 1 a Comisiei Europene. În calitate de comisar pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor, Christos Stylianides are un dublu mandat: furnizarea de asistență în vederea atenuării crizelor umanitare din întreaga lume și promovarea cooperării dintre autoritățile de protecție civilă din Europa în ceea ce privește reacția la dezastrele naturale sau cele provocate de om în Europa și dincolo de granițele acesteia 2 .

Misiunea — contribuția la salvarea și protejarea vieților omenești, la prevenirea și alinarea suferinței umane și la protejarea integrității și a demnității populațiilor afectate de crize — este îndeplinită prin intermediul asistenței umanitare 3 și al operațiunilor în domeniul protecției civile 4 . Ajutorul umanitar al UE este un colac de salvare pentru comunitățile și victimele crizelor noi, recurente și prelungite. Acesta le permite să se pregătească mai bine pentru viitoarele situații de urgență. Operațiunile de protecție civilă complementare oferă sprijin imediat, sub forma unor echipe de experți, echipamente de salvare și de monitorizare în timp real a dezastrelor în desfășurare, în UE și în afara acesteia. Atunci când se produce un dezastru, o intervenție eficace și realizată în timp util a comunității internaționale poate fi salvatoare de vieți.

Alături de contribuțiile statelor membre, UE este un donator marcant la nivel mondial. Această asistență — acordată în temeiul articolelor 196 și 214 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) — reprezintă expresia fundamentală a solidarității europene.

Rezumat

În anul 2015, s-a înregistrat o creștere continuă a crizelor umanitare. În întreaga lume, au crescut într-un ritm alarmant conflictele armate și atacurile împotriva populației civile. Cu o frecvență și o intensitate crescută se produc, de asemenea, dezastre naturale care sunt exacerbate de schimbările climatice și creșterea populației. Existând peste 60 milioane 5 de persoane strămutate forțat în toată lumea, strămutarea prelungită a devenit o problemă majoră din punct de vedere umanitar, al dezvoltării, politic și economic. Cerințele depășesc din ce în ce mai mult resursele, iar asigurarea de ajutor umanitar și de protecție civilă devine mai complexă. Având în vedere aceste împrejurări fără precedent, UE a reacționat prin canalizarea ajutorului umanitar către persoanele cele mai nevoiașe și mai vulnerabile și prin actualizarea răspunsului său în materie de politici. Prin intermediul mecanismului UE de protecție civilă, UE a asigurat, de asemenea, o acțiune de răspuns bine coordonată la nivel european față de victimele dezastrelor naturale și ale celor provocate de om în Europa și în alte părți ale lumii.

În 2015, UE a acordat ajutor umanitar și asistență pentru protecția civilă în valoare de peste 1,5 miliarde de euro. Astfel, au primit ajutor peste 134 de milioane de beneficiari afectați de dezastre naturale sau de conflicte în peste 80 de țări. Bugetul destinat ajutorului umanitar pentru 2015 — cel mai mare buget executat vreodată de Comisie — a constituit o reacție la creșterea continuă a frecvenței și gravității dezastrelor naturale și altor situații de criză umanitară.

Siria reprezintă cea mai mare „țară sursă” din care provin refugiații care sosesc în prezent în UE. Conflictul sirian a continuat cu aceeași intensitate, fiind în cel de al cincilea an de existență, și rămâne cea mai mare criză umanitară și de securitate din lume. În 2015, peste 370 de milioane EUR au fost alocate pentru operațiuni de salvare de vieți omenești în Siria și în țările învecinate. Pe lângă sprijinul acordat populațiilor strămutate în țările lor de origine, au fost finanțate intervenții umanitare de urgență în țările de tranzit, în special în Balcanii de Vest (22 de milioane EUR), în favoarea refugiaților vulnerabili, a solicitanților de azil și a migranților. Ungaria, Serbia, Slovenia, Croația și Grecia au activat mecanismul de protecție civilă al UE atunci când au solicitat sprijin material imediat pentru a face față afluxului de refugiați.

În 2015, ajutorul umanitar pentru Irak a crescut în mod semnificativ, alocându-se aproape 79 de milioane EUR de la bugetul UE pentru una dintre crizele umanitare cu cea mai rapidă evoluție la nivel mondial. Protecția civililor reprezintă una dintre principalele provocări. Irakul găzduiește, de asemenea, aproape 250 000 de refugiați sirieni.

Fondurile alocate pentru regiunea Sahel s-au ridicat la 229 de milioane EUR și au vizat în primul rând criza alimentară și cea nutrițională. Crizele alimentare recurente din regiunea Sahel au afectat grav reziliența celor mai sărace familii și au forțat sute de mii de oameni să își părăsească locuințele. Conflictele din Mali, Republica Centrafricană și nordul Nigeriei, cu răspândire înspre Ciad, Niger și Camerun, au agravat și mai mult situația securității alimentare.

Conflictul armat continuu din Sudanul de Sud, care constituie o situație de urgență de gradul 3, a dezrădăcinat milioane de oameni și a generat nevoi umanitare uriașe. Fondurile UE, care au atins 127 de milioane EUR în 2015, au sprijinit activități de salvare de vieți omenești în Sudanul de Sud și au sprijinit refugiații din Sudanul de Sud aflați în țările învecinate.

În decembrie 2015, UE a anunțat o contribuție de 125 de milioane EUR pentru finanțarea unor acțiuni de urgență în țările afectate de fenomene meteorologice extreme, cum ar fi fenomenul „El Niño” din Africa, Caraibe, America Centrală și de Sud. În zonele extrem de vulnerabile la nivel local, sunt susținute acțiuni specifice de reducere a riscului de dezastre și dezvoltare a capacității locale.

În iulie 2015, ONU a clasificat criza din Yemen drept o urgență de gradul 3. Fondurile UE destinate ajutorului umanitar, care au ajuns la 50 de milioane EUR în 2015, vizează atât persoanele strămutate la nivel intern în Yemen, cât și refugiații acestuia. Conflictul, combinat cu sărăcia, strămutarea forțată și creșterea prețurilor la produsele alimentare, au agravat o criză umanitară care luase deja amploare. Yemenul este, de asemenea, direct afectat de criza umanitară din Cornul Africii.

Milioane de oameni din Ucraina au nevoie de ajutor umanitar din cauza conflictului din partea de est a țării. Au fost alocate 30 de milioane EUR din bugetul UE sub formă de ajutoare umanitare și de ajutoare pentru redresare rapidă pentru populația din Ucraina. În plus, s-a acordat asistență în natură prin intermediul mecanismului de protecție civilă al UE.

Victimelor cutremurului din Nepal li s-a acordat imediat ajutor umanitar în valoare de 15 milioane EUR, pe lângă detașarea unor experți în materie de protecție civilă, a unor echipe de căutare și salvare, precum și de acordare a primului ajutor, și ajutoare trimise în cadrul mecanismului de protecție civilă al UE.

Educația în situații de urgență a devenit o prioritate politică majoră în 2015. Educația reprezintă o intervenție umanitară de salvare de vieți omenești într-un context marcat de fenomene semnificative de circulație forțată a populației produse anul trecut. În 2015, peste 1,5 milioane de copii au beneficiat de educație în cadrul sprijinului acordat în situații de urgență.

În 2015, mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat pentru 25 de situații de urgență (alertare prealabilă, monitorizare și solicitare de asistență) și a primit 19 solicitări de asistență directă în UE și în alte țări afectate de dezastre.

De asemenea, în 2015, a avut loc ediția Forumului european de protecție civilă care a înregistrat cel mai mare succes,, această conferință bienală amplă reunind toate părțile interesate în materie de protecție civilă de la nivel european și internațional. Forumul din 2015 a constituit platforma pentru lansarea oficială a activității realizate împreună cu țările învecinate, precum și a noii direcții de activitate importante privind sistemele de aeronave pilotate de la distanță în domeniul protecției civile.

UE a depus eforturi excepționale pentru a combate epidemia de Ebola din Africa de Vest, încă de la izbucnirea epidemiei în martie 2014. Ajutorul umanitar a vizat cele mai stringente nevoi, pe lângă acesta fiind alocate ajutoare de urgență și fiind detașați experți prin intermediul mecanismului de protecție civilă al UE. Astfel de măsuri au dus, în cele din urmă, la eradicarea bolii în ianuarie 2015. În urma învățămintelor desprinse din criza Ebola, în 2015 a fost înființat Corpul medical european în cadrul rezervei constituite pe bază voluntară atașate mecanismului de protecție civilă al UE.

Cea de a treia Conferință mondială a ONU privind reducerea riscului de dezastre, care a avut loc la Sendai, în Japonia, în martie 2015, a adoptat un nou cadru pentru reducerea riscului de dezastre. Uniunea și-a asumat un rol de lider în dezvoltarea unui cadru consolidat de reducere a riscului de dezastre, care să definească măsuri suplimentare pentru reducerea riscurilor și să promoveze rezistența la dezastre, în contextul dezvoltării durabile și pe baza unor sinergii cu schimbările climatice.

Primele cereri de propuneri pentru detașarea voluntarilor în cadrul inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” au fost publicate în 2015. Programul va crea, pentru maxim 18 000 de persoane, oportunități de a participa ca voluntari în cadrul unor acțiuni desfășurate la nivel mondial până în 2020.

Ajutor umanitar

Uniunea a rămas un donator umanitar de referință. Comisia se asigură că toate intervențiile sunt în concordanță cu principiile umanitare, sunt relevante în ceea ce privește vizarea celor mai vulnerabili beneficiari și sunt susținute în mod corespunzător de evaluări ale necesităților. Intervențiile asigură eficacitatea din punctul de vedere al costurilor și eficiența finanțării sectoarelor critice, mobilizând parteneri și susținând capacitatea globală a sistemului umanitar la nivel mondial. Importanța acestor principii pentru menținerea spațiului umanitar este bine recunoscută în evaluările externe și independente ale operațiunilor Comisiei (În anexa 1 se poate consulta un rezumat al evaluărilor efectuate în 2015 asupra proiectelor umanitare. Evaluarea protecției civile se bazează pe cerințele temeiului juridic al acesteia. O evaluare generală a mecanismului de protecție civilă al Uniunii va fi lansată în cel de al 2-lea semestru al anului 2016. Prin urmare, nu s-a efectuat nicio evaluare privind acțiuni de protecție civilă în 2015)

Criza refugiaților

Siria

Uniunea Europeană și statele sale membre conduc acțiunea de răspuns la nivel internațional la criza siriană. Numărul estimat de refugiați sirieni în țările învecinate și în întreaga regiune a ajuns la peste 4,5 milioane, iar numărul persoanelor strămutate la nivel intern în Siria este estimat la 6,5 milioane. În 2015, s-au alocat peste 160 de milioane EUR din bugetul UE pentru operațiuni de salvare de vieți omenești în Siria. Prioritățile strategice cheie s-au axat pe susținerea acțiunilor de răspuns multisectoriale, rapide, flexibile și reactive la situații de urgență, în paralel cu acordarea în continuare de ajutor umanitar regulat unor populații deja strămutate și vulnerabile. Majoritatea refugiaților găsesc refugiu în țările și în rândul persoanelor care se confruntă deja cu sărăcia și cu dificultăți și, prin urmare, comunitățile gazdă din regiune sunt adesea și ele beneficiare ale ajutorului umanitar acordat.

Abordarea „Pentru întreaga Sirie” are la bază o strategie formată din patru piloni care a inclus accesul negociat, intervenția în situații de urgență, protecția, răspunderea și sprijinul acordat parteneriatelor. Fiind unul dintre principalii donatori din cadrul planului strategic de intervenție din 2015, Uniunea a contribuit la sprijinirea a 12 milioane de beneficiari cu asistență medicală, a 5 milioane de beneficiari cu servicii de protecție, a 8 milioane de beneficiari cu apă, servicii de salubrizare și de igienă, precum și a unui număr de peste 6 milioane de persoane vulnerabile strămutate în interiorul țării, cu adăposturi și produse nealimentare. De asemenea, Uniunea a devenit din ce în ce mai implicată în inițiative diplomatice internaționale (de exemplu, discuțiile de la Viena) și în eforturi de susținere menite să promoveze respectarea principiilor umanitare de bază și dreptul umanitar internațional.

Țări învecinate

În Liban, în 2015, s-a alocat suma de 97 de milioane EUR de la bugetul UE pentru a sprijini aproximativ 665 000 de persoane, îndeosebi femei și copii. Ajutorul s-a concentrat pe categoriile cele mai vulnerabile de refugiați, pentru a veni în întâmpinarea nevoilor lor de bază printr-o abordare de tipul ajutorului în numerar cu scopuri multiple, prin acordarea de asistență medicală secundară pentru salvarea de vieți omenești, de adăpost, de apă și de servicii de salubrizare. În plus, au fost finanțate măsuri de protecție specifice, cum ar fi consilierea și asistența juridică pentru victimele violenței.

În Iordania, s-a acordat prioritate soluțiilor care sunt cele mai rentabile și cele mai eficace, punându-se accent pe abordarea necesităților de bază, iar ajutorul acordat în numerar a fost în valoare totală de 58 de milioane EUR. De exemplu, Uniunea a susținut UNICEF pentru a ajuta 56 000 de fete și băieți din cele mai vulnerabile familii de refugiați sirieni cu o subvenție în numerar de 20 de dinari iordanieni pe lună pentru fiecare copil. Obiectivul imediat al acestui program a fost de a împiedica familiile vulnerabile să se bazeze pe mecanisme de adaptare negative, cum ar fi munca copiilor sau reducerea consumului de alimente pentru a economisi bani, prin contribuții la acoperirea nevoilor și cheltuielilor specifice fiecărui copil. Drept rezultat, peste 50 % dintre familii au declarat că au evitat să recurgă la cel puțin una dintre strategiile de adaptare negative, iar 91 % dintre cei incluși în grupul eșantion au declarat că programul a generat o îmbunătățire a situației generale a familiei lor.

După decenii de conflicte, categoriile vulnerabile de irakieni se luptă să supraviețuiască unei situații de urgență complexe care a intrat în cel de al treilea an. Luptele și violența sectară au determinat strămutarea a milioane de persoane. Irakul se confruntă nu numai cu consecințele conflictului său intern, ci și cu cele generate de conflictul din țara învecinată Siria. Acesta găzduiește sute de mii de refugiați sirieni înregistrați. Ca răspuns la nevoile umanitare din ce în ce mai stringente, Uniunea și-a sporit semnificativ ajutorul umanitar acordat Irakului, alocând aproape 79 de milioane EUR în 2015. Obiectivul a fost acela de a oferi protecție și ajutor persoanelor strămutate din Irak, refugiaților sirieni și altor populații vulnerabile afectate de conflicte.

În 2015, Turcia a fost declarată națiunea care a găzduit cel mai mare număr de refugiați din lume. La sfârșitul anului, în această țară erau înregistrați peste 2,5 milioane de refugiați sirieni. Din bugetul UE a fost alocată suma de aproape 36 de milioane EUR pentru ajutor umanitar în vederea îndeplinirii nevoilor stringente ale celor mai vulnerabile persoane. Una dintre principalele priorități a fost sectorul sănătății, în special reabilitarea fizică/îngrijirea postoperatorie pentru răniții de război, precum și serviciile medicale de bază în zone deosebit de slab deservite pentru aproximativ 130 000 de persoane. O altă prioritate-cheie o reprezintă programele, care afectează aproximativ 230 000 de persoane și le oferă celor mai vulnerabile familii refugiate bonuri valorice care le permit să cumpere articole de uz casnic de bază.

Mai mult, Consiliul European din 15 octombrie 2015 a salutat Planul de acțiune comun cu Turcia, stabilit în cadrul unei agende de cooperare cuprinzătoare bazate pe responsabilitatea comună, pe angajamente reciproce și pe realizarea acestora. Instrumentul pentru refugiații din Turcia 6 furnizează resurse financiare noi substanțiale și un mecanism de coordonare conceput pentru a se asigura că nevoile refugiaților și ale comunităților-gazdă sunt acoperite în mod cuprinzător și coordonat. Instrumentul va coordona o sumă totală de 3 miliarde EUR pentru perioada 2016-2017.

În 2015, peste un milion de persoane au călătorit pentru a ajunge în UE, în mare măsură pe calea care a ajuns să fie cunoscută drept „ruta Balcanilor de Vest”, traversând Turcia și apoi Grecia în efortul de a ajunge în Europa Centrală și de Nord. Din bugetul UE au fost finanțate, de asemenea, intervenții umanitare de urgență în Balcanii de Vest în valoare de 22 de milioane EUR pentru a susține refugiații, solicitanții de azil și migranții vulnerabili care au nevoie de ajutor. Acest sprijin a contribuit la acordarea de ajutor de urgență (alimente, apă, igienă și produse nealimentare, asistență medicală, protecție de bază și pregătire pentru iarnă) în locurile cu o concentrație mare de refugiați, inclusiv la frontiere și în punctele de înregistrare.

Crizele umanitare din Africa

Regiunea Sahel

Regiunea Sahel, una din cele mai sărace din lume, suferă de pe urma undelor de șoc provocate de patru crize alimentare și nutriționale consecutive care au avut loc începând din 2005 și care au fost agravate de efectele schimbărilor climatice. Aceste crize recurente au afectat grav reziliența celor mai sărace familii care își acoperă cu dificultate nevoile alimentare de bază în fiecare an, în special în perioada îndelungată dintre recolte. În 2015, fondurile alocate regiunii Sahel (Burkina Faso, Camerun, Ciad, Mali, Mauritania, Niger, Nigeria și Senegal) s-au ridicat la 229 de milioane EUR, punându-se accent pe criza alimentară și nutrițională.

Una dintre cele mai puțin dezvoltate țări din lume, Ciad se confruntă în continuare cu o situație de urgență complexă ca urmare a insecurității alimentare cronice, a malnutriției, a pericolelor naturale, a epidemiilor și a strămutării masive a populațiilor. Ajutorul umanitar acordat de UE pentru Ciad s-a ridicat la 58 de milioane EUR în 2015, permițând unui număr de 75 000 de gospodării să își procure produse alimentare de bază prin subvenții în numerar și bonuri valorice. Decenii de instabilitate politică și dezastre naturale în țara vecină, Republica Centrafricană, au determinat apariția unui aflux de refugiați care au apăsat și mai mult asupra resurselor deja suprasolicitate.

Pe lângă insecuritatea alimentară îndelungată, violența larg răspândită în partea de nord-est a Nigeriei din cauza grupării Boko Haram a generat un exod masiv. În cursul anului 2015, au fost alocate de la bugetul UE 21,5 milioane EUR pentru ajutor umanitar în Nigeria, acordându-se ajutor alimentar de urgență, precum și servicii medicale și de protecție persoanelor strămutate și victimelor conflictului. Peste 2 milioane de nigerieni au fost strămutați cu forța în interiorul țării și peste 190 000 au fugit în țările vecine, și anume Niger, Camerun și Ciad. Comunitatea umanitară se așteaptă la un nou val masiv de strămutări provocat de evacuările în curs ale populației de pe insulele Lacului Ciad, ca urmare a operațiilor militare din zonă.

Sudanul de Sud

Sudanul de Sud a fost afectat de crize continue care au generat nevoi umanitare considerabile. UE acordă peste 40 % din totalul fondurilor destinate ajutorului umanitar pentru Sudanul de Sud pentru a susține programe de salvare de vieți omenești destinate unui număr de 2 milioane de persoane, conform estimărilor. Numai în 2015, UE a acordat 127 de milioane EUR sub formă de ajutor pentru această țară. Începând din luna decembrie 2013, conflictul armat a provocat moartea a mii de persoane și dezrădăcinarea a peste 2 milioane de persoane din casele lor. În august 2015 s-a semnat un acord de pace, însă nu există încă niciun semn al păcii în țară.

Republica Centrafricană

Instabilitatea politică și dezastrele naturale din Republica Centrafricană, inclusiv vulnerabilitatea la schimbările climatice, au contribuit la distrugerea economiei naționale, la lipsa dezvoltării și la destabilizarea instituțiilor de stat. De la începutul conflictului, în 2013, UE a jucat un rol marcant prin acordarea de ajutor umanitar în valoare de 73 de milioane EUR. Situația rămâne extrem de volatilă. În 2015, ajutorul umanitar al UE pentru Republica Centrafricană s-a ridicat la suma totală de 25 de milioane EUR sprijinind proiecte care vizează protecția, accesul la asistență medicală, acordarea de ajutoare alimentare și nutriționale, distribuirea de apă potabilă, servicii de salubrizare, logistică și coordonare umanitară. În mai 2015 a avut loc o conferință internațională la nivel înalt cu privire la Republica Centrafricană, care s-a axat pe nevoile umanitare ale țării, pe redresare și pe consolidarea rezilienței.

Strămutarea populației: Orientul Mijlociu, Asia Centrală și Africa, 2015 

Alte crize umanitare

Criza El Niño

UE a anunțat o contribuție de 125 de milioane EUR pentru finanțarea unor acțiuni de urgență în țările afectate de fenomenul El Niño din Africa, Caraibe, America Centrală și de Sud. Acest fenomen, care este unul dintre cele mai ample evenimente din ultimele trei decenii și care este exacerbat de schimbările climatice, afectează peste 41 de milioane de oameni din întreaga lume 7 . În special Etiopia este una dintre țările cele mai afectate de fenomenul El Niño, raportându-se o creștere a numărului persoanelor aflate în situații de insecuritate alimentară ca urmare a secetei de la 2,9 milioane în ianuarie 2015 la 8,2 milioane în octombrie 2015.

Yemen

Instabilitatea politică, conflictele armate, performanța economică scăzută și subdezvoltarea cronică se află în centrul crizei complexe și multidimensionale cu care se confruntă Yemenul. Peste 47 % din populație trăiește sub pragul sărăciei, cu mai puțin de 2 EUR pe zi, iar această țară înregistrează a treia cea mai ridicată rată a malnutriției din lume. În 2015, s-a alocat suma de 50 de milioane EUR de la bugetul UE pentru sprijinirea populației din țară, care este afectată de conflicte și de strămutarea forțată, de insecuritate alimentară și de malnutriție. Cea mai mare parte a fondurilor umanitare este utilizată pentru furnizarea de hrană, apă și servicii de salubrizare, îngrijire medicală de bază, precum și adăpost și articole de uz casnic pentru persoanele strămutate în interiorul țării, refugiații din Cornul Africii și comunitățile care găzduiesc aceste persoane dezrădăcinate.

Ucraina

UE a menținut pe prima pagină a agendei sale criza umanitară din Ucraina. Milioane de oameni din Ucraina au nevoie de ajutor umanitar din cauza impactului combinat al conflictului, strămutării și sărăciei extreme. Proiectele implementate în 2015 din bugetul UE s-au ridicat la valoarea totală de 30 de milioane EUR, acordându-se ajutor direct unui număr de peste 800 000 de ucraineni. Chiar dacă populațiile-țintă au constat în cele mai vulnerabile categorii de copii, persoanele vârstnice și familiile monoparentale, s-a acordat ajutor și persoanelor strămutate în interiorul țării și refugiaților care au fugit din zonele de conflict, precum și persoanelor returnate. S-a acordat deseori ajutor sub formă de numerar și bonuri valorice, care s-au dovedit a fi un canal de asistență extrem de eficient și de eficace, existând avantajul stimulării directe a economiei locale, precum și al contribuției la menținerea demnității celor afectați. În plus, a fost mobilizat ajutor material prin intermediul mecanismului de protecție civilă al UE. În ianuarie 2015, printr-o acțiune comună a UE, s-a organizat transportul aerian și rutier al ajutoarelor.

Nepal

În aprilie 2015, regiunea centrală a Nepalului a fost lovită de un cutremur devastator, care s-a soldat cu moartea a aproape 9 000 de persoane și cu spulberarea de sate întregi. S-au eliberat imediat fonduri umanitare UE în valoare de 15 milioane EUR pentru a contribui la acoperirea celor mai stringente nevoi — adăposturi de urgență, asistență medicală de urgență, apă și servicii de salubrizare, acordarea de ajutor de subzistență și logistică — și pentru a promova activitățile de pregătire pentru intervenție în caz de dezastre și de reducere a riscurilor de dezastre. În zilele de după cutremur, la solicitarea autorităților nepaleze a fost activat mecanismul de protecție civilă al UE (EUCPM). EUCPM a facilitat desfășurarea a trei module — acțiuni intensive de căutare și salvare în zonele urbane, instalarea de puncte medicale avansate și purificarea apei — precum și detașarea unor experți în ingineria structurală și acordarea altor forme de asistență tehnică, în plus față de ajutorul în natură și acțiunea echipelor de ajutorare. Eforturile susținute de sprijinire întreprinse de Comisie au condus la formularea strategiei naționale pentru gestionarea dezastrelor din Nepal.

Crizele uitate

De asemenea, UE a ieșit din obiectivul mediatic implicându-se în multe dintre crizele „uitate” 8 . În 2015, aceste acțiuni au vizat inclusiv refugiații din Sahara Occidentală care au venit în Algeria, populația Rohingya din Myanmar/Birmania și refugiații columbieni din Ecuador și Venezuela 9 . Evaluarea crizelor uitate identifică situații grave de criză umanitară, în care populațiile afectate nu primesc suficient ajutor internațional sau chiar deloc. Aceste crize sunt caracterizate printr-o mediatizare redusă, o lipsă de interes din partea donatorilor și un slab angajament politic de a soluționa criza, ceea ce determină o prezență insuficientă a actorilor umanitari. În 2015, UE a alocat aproximativ 17 % din bugetul său inițial destinat ajutoarelor umanitare pentru crizele uitate.

Educația în situații de urgență

Copiii reprezintă jumătate din victimele conflictelor din întreaga lume și se numără printre cele mai vulnerabile grupuri de victime. Pe lângă eventualele vătămări și strămutarea forțată, separarea membrilor familiei constituie un risc acut în perioade de criză. Probabilitatea separării copiilor de familiile lor și impactul separării acestora sunt foarte mari. Atunci când se produce un dezastru, milioane de copii își întrerup educația. Impactul conflictelor asupra acestor copii este deseori de lungă durată și poate conduce, în cazul crizelor prelungite, la situații în care lipsa unei educații adecvate contribuie la perpetuarea violenței — deoarece acești copii reproduc la vârsta adultă modelele de violență pe care le-au cunoscut în copilărie. În afara școlii, copiii pierd ocazia de a-și dezvolta competențele necesare pentru a-și construi un viitor mai prosper, atât pentru ei cât și pentru țara lor.

În situații de urgență, educația poate contribui cel puțin la dezvoltarea unui sentiment de normalitate și de siguranță, oferind copiilor sprijinul psihosocial de care au nevoie pentru a depăși traumele. Educația este identificată deseori ca fiind o primă prioritate chiar de către comunitățile afectate.

Educația în situații de urgență a devenit o prioritate majoră în 2015. Educația constituie o intervenție umanitară de salvare de vieți omenești care a fost susținută prin inițiativa UE „Copiii păcii” și alte inițiative. În perioada 2012-2015, s-au alocat peste 23 de milioane EUR pentru proiecte educaționale (inclusiv contribuții din partea guvernelor Luxemburgului și Austriei) și peste 1,5 milioane de copii au beneficiat de aceste proiecte în 26 de țări din întreaga lume. Comisia s-a angajat să crească proporția fondurilor destinate ajutorului umanitar alocate pentru educație în situații de urgență de la 1 % în 2015 (11 milioane EUR) la obiectivul ONU de 4 % în 2016.

Activitățile educaționale finanțate de UE sunt concepute astfel încât să ia în considerare nevoile diferite ale copiilor, în funcție de vârstă, gen și alte împrejurări specifice. Acțiunile variază de la facilitarea accesului la școli, inclusiv la clase de recuperare, până la furnizarea de uniforme, materiale didactice și asigurarea transportului copiilor la instituțiile de învățământ. UE acordă fonduri și pentru reabilitarea școlilor avariate și construirea de noi spații și centre de învățare. Grație sprijinului acordat de UE, este de asemenea posibil accesul la formare profesională și asistență psihosocială.

Politica de ajutor umanitar

Crizele umanitare fără precedent din 2015 au afectat Europa în mod direct prin creșterea masivă a numărului de refugiați și de migranți. Având în vedere aceste aspecte, Uniunea a insistat asupra unor eforturi intensive coordonate din partea comunității internaționale pentru a răspunde provocărilor umanitare din întreaga lume, în vederea asigurării unei gestionări mai bune a riscurilor de dezastru și a unei implicări mai mari a actorilor din domeniul dezvoltării în situații de strămutare prelungită. Prima reuniune mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar care a implicat mai multe părți interesate, convocată de către Organizația Națiunilor Unite, a avut loc în perioada 23-24 mai 2016 la Istanbul. În cursul anului 2015, Uniunea a condus acțiunile de susținere și pregătire pentru reuniunea la nivel înalt. Uniunea Europeană a participat la organizarea consultărilor europene pregătitoare (Budapesta, 3-4 februarie 2015) și a urmărit îndeaproape toate celelalte consultări regionale, precum și consultarea de la nivel global din octombrie 2015. Aceasta a contribuit la studiile efectuate de Oficiul ONU pentru coordonarea afacerilor umanitare (OCHA) și a sprijinit activitatea Secretariatului reuniunii la nivel înalt.

Comunicarea Comisiei din 2 septembrie 2015 10 a expus prioritățile UE pentru reuniunea la nivel înalt: susținerea dreptului umanitar internațional; asigurarea acordării în mod eficace a ajutorului; o cooperare mai strânsă între actorii din domeniul umanitar și cei din domeniul dezvoltării, inclusiv în cazul crizelor prelungite; parteneriate cu actorii de la nivel local, național și regional și finanțarea în scop umanitar eficientă și suficientă.

Politica și implicarea în materie de ajutor umanitar

În ceea ce privește cooperarea internațională, UE și-a continuat dialogurile privilegiate cu donatorii, atât cu cei care sunt membri, cât și cu cei care nu sunt membri ai Comitetului de asistență pentru dezvoltare al OCDE. UE a organizat primele sale dialoguri strategice cu Japonia și Australia pentru a analiza sinergiile, a discuta despre chestiuni de interes mondial și a stabili priorități comune. De asemenea, UE și-a consolidat cooperarea cu Organizația de Cooperare Islamică, Liga Statelor Arabe și Emiratele Arabe Unite. Unul dintre exemplele în acest sens a fost desfășurarea unui atelier la Jeddah împreună cu Organizația de Cooperare Islamică.

Comisia a continuat să se afle în fruntea eforturilor de coordonare civil-militară prin conturarea activă a unor acțiuni militare ale UE pentru a răspunde mai bine nevoilor comunității umanitare și a asigura o mai bună coordonare în acest domeniu, de exemplu, prin planificarea și desfășurarea operației „Sophia” a EUNAVFOR MED, operația forțelor navale ale Uniunii Europene în Marea Mediterană. De asemenea, Comisia a conturat în mod activ abordarea privind protecția civililor în cadrul operațiunilor militare conduse de UE, astfel încât aceasta să reflecte preocupările legate de protecția umanitară și respectarea dreptului umanitar internațional.

Numărul fără precedent al persoanelor strămutate forțat la nivel mondial — 60 de milioane — a impus un exercițiu de evaluare a situației în a doua jumătate a anului 2015. Acest exercițiu a fost condus de serviciile competente ale Comisiei, încercându-se o identificare a inițiativelor de politică, a instrumentelor și acțiunilor relevante, precum și a lecțiilor învățate și a deficiențelor existente la nivelul UE în materie de gestionare a actualei crize a refugiaților. La 26 aprilie 2016, Comisia a adoptat o Comunicare privind strămutarea forțată și dezvoltarea intitulată „Vieți demne: de la dependența de ajutor la autonomie” 11 și un document de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei 12 . Comunicarea vizează elaborarea unei noi abordări orientate spre dezvoltare pentru sprijinirea refugiaților, a persoanelor strămutate intern, a persoanelor returnate voluntar și a populațiilor gazdă din țările partenere. 

Integrarea politicilor tematice în operațiunile umanitare

Alimentație și nutriție

În cursul anului 2015, Comisia a prezidat și a coordonat, în numele Uniunii, lucrările Comitetului Convenției privind asistența alimentară. În cursul anului, activitatea a inclus elaborarea unei declarații comune de către Comitetul pentru Reuniunea mondială la nivel înalt privind ajutorul umanitar. Comitetul pentru asistență alimentară a devenit un important forum de dezbatere politică.

În cazul anumitor dezastre umanitare, se asigură în continuare furnizarea de produse alimentare pe piețe și în magazine, însă populația afectată își pierde puterea de cumpărare. În astfel de cazuri, prin abordarea de tipul ajutorului în numerar se asigură faptul că ajutorul umanitar ajunge în timp util direct la cei care au cea mai mare nevoie de sprijin. Transferurile de numerar sunt rapide, eficace din punctul de vedere al costurilor și oferă persoanelor nevoiașe mai multe posibilități de alegere. Printre avantajele acestei abordări se numără beneficiile pentru economiile locale, responsabilizarea beneficiarilor, asigurarea demnității și puterea de decizie pentru persoanele care pot alege articolele pe care doresc să le cumpere. În martie 2015, Consiliul a aprobat un document privind „10 principii comune pentru ajutorul acordat în numerar cu scopuri multiple pentru a răspunde nevoilor umanitare”. Documentul analizează oportunitățile de acordare de ajutor în numerar cu scopuri multiple, atât din perspectiva politică, cât și din cea operațională.

Orientările privind adăposturile și taberele pentru refugiați

Creșterea alarmantă a populațiilor strămutate în ultimul deceniu, alături de provocările continue de ordin economic, social și ecologic generate de schimbările climatice, a determinat sporirea considerabilă a necesității de intervenție umanitară eficace și eficientă pentru asigurarea de adăposturi și tabere pentru refugiați. Prin urmare, se impune o modernizare a capacității tehnice globale de asigurare de adăposturi și tabere pentru refugiați, iar fondurile trebuie utilizate într-un mod mai eficace pentru a asigura un impact mai mare asupra numărului crescut de persoane aflate în dificultate. Pentru a integra cele mai bune practici din acest sector, pentru care se alocă anual până la 180 de milioane EUR, sunt în curs de elaborare orientări, etapa de consultări externe fiind finalizată în 2015.

Protecția civilă

Acordarea asistenței pentru protecție civilă din partea UE este coordonată de Centrul de coordonare a răspunsului la situații de urgență (ERCC). Asistența constă în ajutorul guvernamental acordat de către statele participante la mecanismul de protecție civilă al UE 13 în perioada imediat următoare unui dezastru. ERCC monitorizează situațiile de criză din întreaga lume în regim permanent, asigurând desfășurarea de acțiuni complementare de către UE și statele sale membre.

Mecanismul asigură un răspuns bine coordonat la nivel european pentru victimele dezastrelor naturale și ale celor provocate de om în Europa și în alte părți ale lumii, inclusiv în cazurile în care este invocată clauza de solidaritate (articolul 222 din TFUE). În 2015, mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat pentru 25 de situații de urgență (alertare prealabilă, monitorizare și solicitare de asistență) și a primit 19 solicitări de asistență directă în UE și în alte țări afectate de dezastre. În același timp, Comisia urmărește aplicarea unor politici eficace de prevenire și de pregătire împreună cu statele membre.

Criza refugiaților din Siria

Mecanismul de protecție civilă al UE oferă sprijin statelor membre și țărilor învecinate care se confruntă cu perioade de vârf în criza refugiaților, care depășesc capacitățile de reacție imediată ale acestora. Începând din a doua jumătate a anului 2015, Ungaria, Serbia, Slovenia, Croația și Grecia au solicitat ajutor prin intermediul mecanismului. Cincisprezece țări au prezentat oferte de ajutor, patru solicitări fiind în continuare active în 2016. S-a alocat suma de 490 000 EUR din bugetul UE pentru cofinanțarea transportului și a furnizării ajutorului către țările afectate de criză.

De exemplu, Serbia s-a confruntat cu un aflux masiv de refugiați și migranți aflați în tranzit dinspre Grecia către Ungaria sau Croația. Pentru a face față afluxului de refugiați, în septembrie 2015, Serbia a beneficiat de asistență în natură din partea altor țări europene , sub formă de vehicule, combustibil, articole de igienă, paturi, saltele și alimente.

Greciei i s-a acordat asistență în natură sub formă de corturi, paturi, saci de dormit, pături, truse de igienă, generatoare de curent, pompe de apă, echipamente de stingere a incendiilor și alte echipamente specializate.

Ungaria, Slovenia și Croația au primit, de asemenea, asistență materială, cum ar fi corturi pentru iarnă, paturi și pături din partea țărilor participante la mecanism, pentru a le ajuta să facă față mai bine sosirii refugiaților și a solicitanților de azil.

Răspunsul la criza Ebola

La 14 ianuarie 2016, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a declarat că s-a pus capăt transmiterii virusului Ebola în Africa de Vest. De la începutul celei mai grave epidemii de Ebola din istorie (martie 2014), UE și statele sale membre și-au mobilizat rapid resursele politice, financiare și științifice pentru a contribui la limitarea, tratarea și, în ultimă instanță, eradicarea virusului Ebola. Cu un buget umanitar total de 71 de milioane EUR de la izbucnirea epidemiei, UE a răspuns nevoilor celor mai urgente prin desfășurarea unor activități de sprijin, printre care: supravegherea epidemiologică, diagnosticarea, tratamentul și furnizarea de articole medicale, detașarea de medici și asistente medicale, formarea lucrătorilor în domeniul sănătății și sensibilizarea populației.

ERCC a îndeplinit un rol central în coordonarea răspunsului UE, organizând întruniri periodice de coordonare a grupului operativ al UE privind epidemia de Ebola, care a reunit toate departamentele relevante ale Comisiei (sediul central și birourile locale), Serviciul European de Acțiune Externă, delegațiile UE, statele membre ale UE, organismele ONU și partenerii umanitari ai UE. Statele membre și-au coordonat activitățile din cadrul UE prin intermediul reuniunilor periodice ale Comitetului pentru securitate sanitară înființat în temeiul Deciziei 1082/13 privind amenințările transfrontaliere grave la adresa sănătății 14 , pe baza unor evaluări rapide ale riscurilor întocmite de Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor 15 . Activarea mecanismului de protecție civilă al UE a permis desfășurarea coordonată și rapidă a proviziilor pentru situații de urgență și a experților puși la dispoziție de statele membre (peste 100 de aeronave și 2 nave pentru transportul mărfurilor). S-a instituit un sistem de evacuare medicală cu scopul de a sprijini mobilizarea și de a garanta siguranța personalului umanitar internațional. Laboratoarele mobile asigurate de către Comisie au avut un rol esențial în diagnosticarea bolii Ebola la populația din Africa de Vest.

În martie 2015, UE a găzduit conferința „Ebola: de la urgență la recuperare”. În cadrul acesteia s-a subliniat necesitatea de a menține eforturile de prevenire a unei creșteri bruște a numărului de cazuri noi și de a planifica următoarele măsuri în vederea combaterii atât a epidemiei existente, cât și a oricărei epidemii ulterioare provocate de virusul Ebola.

Corpul medical european

Conceptul deținerii unei „rezerve” de echipe medicale și din domeniul sănătății publice disponibile pentru a fi desfășurate în cadrul mecanismului de protecție civilă al UE, în prezent cunoscut sub numele de Corpul medical european — a prins contur în 2015, ca urmare a lecțiilor desprinse din criza Ebola 16 . Cerințele de calitate și interoperabilitate au fost stabilite și elaborate în conformitate cu noile standarde OMS pentru module medicale. „Rezerva constituită pe bază voluntară” atașată mecanismului de protecție civilă al UE se extinde astfel cu echipe medicale, echipe de sănătate publică, laboratoare mobile în domeniul biosiguranței, capacități de evacuare medicală și echipe specializate de evaluare și sprijin. Lansarea oficială — cu o serie de capacități de intervenție medicală disponibile alocate pentru rezerva constituită pe bază voluntară — a avut loc la 15 februarie 2016.

Răspunsul la dezastrele naturale

Pe plan mondial, dezastrele naturale sunt din ce în ce mai frecvente, mai complexe și mai grave și sunt accentuate de provocări precum schimbările climatice.

În fiecare an, în Europa și în întreaga lume se produc incendii forestiere devastatoare care distrug mii de hectare de păduri. Atunci când amploarea unui incendiu depășește capacitatea unei țări de a-l stinge, se poate activa mecanismul de protecție civilă al UE pentru a contribui cu resurse suplimentare coordonate. ERCC monitorizează în permanență riscul și incidența incendiilor forestiere în toată Europa, prin servicii și instrumente de monitorizare la nivel național, cum ar fi sistemul european de informații privind incendiile forestiere. În iulie 2015, Grecia a solicitat asistență prin acest mecanism pentru combaterea a zeci de incendii forestiere și, ca răspuns, au fost trimise aeronave pentru stingerea incendiilor forestiere. UE poate facilita coordonarea globală a transporturilor și logisticii în aceste scenarii și, în acest caz, a cofinanțat transportul ajutoarelor acordate Greciei. În 2015, valoarea totală a cofinanțării UE destinate transportului a fost de peste 14 milioane EUR, în cadrul sprijinului financiar al UE pentru transportul ajutoarelor oferite de statele participante la mecanismul de protecție civilă al UE.

Mecanismul de protecție civilă al UE a fost activat și pentru a reacționa la alte dezastre, inclusiv la inundațiile din Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Albania, Myanmar/Birmania și Bangladesh, la incendiile forestiere din Paraguay și la cutremurul din Nepal.

Prevenirea și pregătirea

Prevenirea și pregătirea reduc efectele cele mai nefaste ale dezastrelor naturale și ale celor provocate de om și pot susține adaptarea mai eficace împotriva efectelor schimbărilor climatice. Un exemplu de exercițiu reușit de protecție civilă este scenariul unui accident major produs într-o zonă industrială din Oslo în aprilie 2015. Exercițiul a constat în simularea unei coliziuni navale și a unui incendiu izbucnit într-un parc de rezervoare, în urma căruia s-a produs o explozie și o deversare de substanțe periculoase. Scopul exercițiului a fost de a testa intervenția în caz de urgență și răspunsul de salvare, precum și procedurile decizionale. Printre participanți s-au numărat serviciile de urgență norvegiene, primăria Oslo, guvernatorul districtual, autorități regionale și naționale, precum și echipe și experți de la nivel european și internațional din cadrul ERCC.

Politica de protecție civilă

După adoptarea legislației aferente mecanismului de protecție civilă al UE și a deciziei de punere în aplicare în octombrie 2014, anul 2015 a fost marcat de implementarea rapidă a Capacității europene de răspuns în situații de urgență sub forma unei rezerve de capacități de răspuns ale statelor membre constituite pe bază voluntară. Participanții interesați din cadrul mecanismului de protecție civilă al UE pot angaja dinainte diferite tipuri de capacități de răspuns în rezerva constituită pe bază voluntară pentru a fi folosite în misiunile coordonate ale UE în materie de protecție civilă. Rezerva constituită pe bază voluntară permite o mai bună planificare a acțiunilor de intervenție rapidă, precum și stabilirea unor mecanisme standby flexibile. Până la sfârșitul anului 2015, în rezerva constituită pe bază voluntară fuseseră înregistrate 21 de module și alte capacități de răspuns. Obiectivul este de a asigura o capacitate de 41 de module în rezerva constituită pe bază voluntară până în anul 2020.

Comisia își continuă dialogul la nivel internațional cu parteneri strategici în materie de protecție civilă din întreaga lume (China, Japonia, SUA, ASEAN etc.) și activitatea derulată împreună cu țările candidate și țările potențial candidate la UE. În plus, în 2015, Comisia a dezvoltat o nouă formă de cooperare cu țările vizate de politica de vecinătate, în contextul revizuirii politicii europene de vecinătate 17 . Unora dintre țările vizate de politica de vecinătate li se va oferi o formă parteneriat asociat cu scopul de a spori capacitatea acestora de a coopera în materie de gestionare a dezastrelor în cadrul mecanismului de protecție civilă al UE.

De asemenea, în 2015 a avut loc ediția Forumului european de protecție civilă care a înregistrat cel mai mare succes, această conferință bienală amplă adunând la un loc toate părțile interesate în materie de protecție civilă de la nivel european și o serie de părți interesate de la nivel internațional. Forumul din 2015 a constituit platforma pentru lansarea oficială a activității realizate împreună cu țările vizate de politica de vecinătate, precum și a noii direcții de activitate importante privind sistemele de aeronave pilotate de la distanță în domeniul protecției civile.

În plus, Comisia s-a implicat activ alături de statele membre în elaborarea unor evaluări ale riscurilor la nivel național. Această acțiune rezultă din cerința mecanismului de protecție civilă al UE ca țările participante să prezinte Comisiei rapoarte de evaluare a riscurilor la nivel național până în decembrie 2015. Evaluarea riscurilor este, de asemenea, abordată în cadrul unei inițiative globale de dezvoltare a indicelui INFORM pentru gestionarea riscurilor în cooperare cu Comitetul permanent pentru cooperarea între agenții și mulți alți parteneri internaționali. Instrumentul INFORM 2015, care cuprinde 191 de țări, a fost lansat la începutul anului 2015 și a ajutat Comisia la sprijinirea procesului decizional și alocarea de fonduri.

Pregătirea pentru dezastre și reziliența

Programul ECHO de pregătire pentru dezastre (DIPECHO) are drept scop consolidarea capacităților de pregătire la nivel național, pentru a permite luarea de măsuri timpurii în vederea reducerii efectelor dezastrelor, precum și a pierderii de bunuri și de vieți omenești, precum și pentru a răspunde nevoilor umanitare. Programul este pe deplin integrat în cadrul de finanțare a ajutorului umanitar. Toate planurile de punere în aplicare a ajutorului umanitar includ 18 o analiză a opțiunilor și priorităților în materie de pregătire, măsuri timpurii și reducere a riscului de dezastre. În medie, fiecare euro cheltuit pentru activități de reducere a riscurilor și de pregătire determină o economie de patru până la șapte euro care ar fi cheltuiți pentru a interveni în urma producerii unui dezastru. În 2015, acțiunile desfășurate în cadrul programului au consolidat, de asemenea, capacitățile locale de răspuns, prin investiții realizate în sisteme de alertare timpurie, formarea funcționarilor din cadrul autorităților locale, înființarea de comitete locale de gestionare a dezastrelor naturale și dezvoltarea acestora, organizarea de simulări etc. În 2015, s-au alocat aproape 38 de milioane EUR pentru programul DIPECHO, înregistrându-se o creștere a numărului de beneficiari direcți ai acțiunii de reducere a riscului de dezastre de la 16 milioane la 24 de milioane la nivel mondial. Activitățile de reducere a riscului de dezastre au fost integrate în 43 % din toate operațiunile umanitare desfășurate anul trecut. Se așteaptă ca aceste eforturi să contribuie, de asemenea, la adaptarea la efectele schimbărilor climatice.

UE și-a asumat un rol de lider în dezvoltarea unui cadru robust, ambițios și îmbunătățit pentru reducerea riscului de dezastre în 2015. UE a jucat un rol foarte important în cadrul celei de a treia conferințe a Organizației Națiunilor Unite privind reducerea riscului de dezastre, în urma căreia a fost adoptat, în mai 2015, cadrul de la Sendai pentru reducerea riscului de dezastre în perioada 2015-2030. Reducerea riscului de dezastre este acum ferm ancorată ca element-cheie al eforturilor de dezvoltare durabilă, cu accent pe capacitatea comunității internaționale de a reduce riscurile și de a spori reziliența în caz de dezastre. Abordarea provocărilor interconectate asociate riscului de dezastre, dezvoltării durabile și schimbărilor climatice este recunoscută drept un principiu director important. Prin adoptarea acestui nou cadru se stabilesc obiective și priorități de acțiune clare, care vor conduce la o reducere semnificativă a riscului de dezastre și de pierderi în materie de vieți omenești, de mijloace de trai și de sănătate. Punerea în aplicare a cadrului de la Sendai în următorii 15 de ani va necesita asumarea de angajamente și competențe de lider politic. Ca urmare a Conferinței de la Sendai, Comisia întocmește un plan de acțiune referitor la punerea în aplicare a noului cadru internațional 19 . Uniunea va juca un rol activ în cadrul Grupului de lucru interguvernamental de experți constituit pentru a dezvolta indicatori globali de măsurare a progresului global în ceea ce privește punerea în aplicare a cadrului de la Sendai.

Comisia va juca un rol activ în cadrul grupului de lucru interguvernamental de experți constituit pentru a dezvolta indicatori globali de măsurare a progresului global în ceea ce privește punerea în aplicare a cadrului de la Sendai.

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”

Inițiativa „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” are drept scop reunirea unui număr de până la 18 000 de voluntari din statele membre ale UE în perioada 2014-2020 pentru susținerea eforturilor UE de consolidare a capacității și rezilienței comunităților vulnerabile din alte țări. Inițiativa oferă oportunități de consolidare a capacităților și de asigurare a asistenței tehnice pentru organizațiile care trimit și care găzduiesc voluntari. Primele cereri de propuneri au fost lansate în 2015. Zece proiecte au fost selecționate pentru cofinanțare: patru pentru asistență tehnică și șase pentru consolidarea capacităților în domenii precum gestionarea riscului de dezastre, gestionarea voluntarilor, capacitatea de a face obiectul certificării, instrumente și metode de evaluare a nevoilor, dezvoltarea de parteneriate și activități de comunicare. În total, în implementarea proiectelor sunt implicate 88 de organizații. Primele rezultate concrete în urma acțiunilor pregătitoare și inițiale de punere în aplicare sunt prevăzute să apară în 2016, atunci când vor fi trimiși voluntari instruiți să lucreze la proiecte umanitare din lumea întreagă. 

Certificarea

Toate organizațiile care doresc să trimită sau să găzduiască voluntari în cadrul inițiativei trebuie să fie certificate. Procesul de certificare verifică dacă toate organizațiile participante pot îndeplini și respecta integral standardele înalte și procedurile de gestionare a voluntarilor, care au fost stabilite pentru protejarea și gestionarea voluntarilor în timpul mobilizării acestora. În ianuarie 2015, a fost publicată o cerere de candidaturi pentru întocmirea unei liste de organizații de trimitere și de primire certificate. Șaisprezece certificări au fost acordate până la sfârșitul anului 2015. Certificarea este un proces în curs de desfășurare, iar data limită de depunere a candidaturilor este 30 septembrie 2020.

Trimiterea și formarea

Selecția, pregătirea și trimiterea voluntarilor reprezintă principalele acțiuni întreprinse în cadrul inițiativei. În iulie 2015 a fost publicată o cerere de propuneri pentru trimiterea voluntarilor. Până în octombrie 2015, au fost depuse două cereri care implică 27 de organizații și trimiterea a 44 de voluntari după vara anului 2016. Evaluarea cererilor și semnarea acordurilor de grant vor fi finalizate în 2016.

În octombrie 2015, a fost publicată o licitație deschisă pentru servicii de formare. Obiectivul constă în furnizarea de servicii de formare a voluntarilor candidați și în evaluarea nivelului de competență și aptitudini al acestora. Evaluarea cererilor și semnarea contractului-cadru (contractelor-cadru) vor fi finalizate în 2016.

Agenția Executivă pentru Educație, Audiovizual și Cultură (EACEA) a Comisiei este responsabilă de gestionarea întregului ciclu de desfășurare a inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar”. Aceasta constă în implementarea programului, inclusiv lansarea cererii de propuneri, analizarea cererilor de finanțare, procesul de certificare, monitorizarea proiectelor la fața locului și diseminarea rezultatelor proiectelor și ale programului. Comisia deține responsabilitatea pentru dezvoltarea cadrului juridic care stă la baza inițiativei „Voluntari UE pentru ajutor umanitar” și supraveghează elementele de politică, financiare și operaționale ale inițiativei.

Coordonarea cu alte instrumente ale UE

UE acordă o mare importanță legăturii dintre ajutorul umanitar, ca măsură de intervenție rapidă în situații de criză, și alte instrumente ale UE care acordă prioritate eforturilor de dezvoltare și reconstrucție pe termen lung. Legătura dintre domeniul umanitar și cel al dezvoltării este complexă și presupune o coordonare sporită, care să conducă la stabilirea unor abordări comune între serviciile Comisiei, precum și la punerea în aplicare, monitorizarea și urmărirea progreselor în colaborare. 

Necesitatea de a investi în continuare în această abordare a fost reafirmată în 2015, odată cu publicarea Compendiului UE în materie de reziliență. Obiectivul acestei publicații este de a favoriza învățarea și o mai bună înțelegere a modului în care reziliența poate îmbunătăți eficacitatea ajutorului umanitar și antrena schimbări profunde pentru cele mai vulnerabile persoane pe termen lung. Compendiul evidențiază modul în care principiile rezilienței sunt incluse deja în numeroase programe ale UE, spre exemplu, pentru adaptarea la schimbările climatice și protecția socială. Compendiul a fost lansat cu ocazia celei de a treia Conferințe mondiale a ONU privind reducerea riscului de dezastre, care a avut loc la Sendai, în Japonia, în martie 2015.

Acțiunea UE intitulată „Sprijinirea rezilienței în Cornul Africii” (SHARE) și „Alianța mondială pentru inițiativa privind reziliența” (AGIR) sunt inițiative comune emblematice ale serviciilor Comisiei. Acestea vizează îmbunătățirea capacității persoanelor, a comunităților și a țărilor de a face față situațiilor de urgență persistente și acute din partea de est a Cornului Africii și din regiunea Sahel din Africa de Vest. În acest scop, este esențial ca actorii din domeniul dezvoltării, guvernele și organizațiile umanitare internaționale să colaboreze pentru a întrerupe ciclul situațiilor de urgență. Impulsul generat de ambele inițiative a determinat nouă țări din regiunile respective să adopte priorități naționale în materie de reziliență până în 2015.

În iulie 2015, serviciile Comisiei au participat la organizarea unui seminar cu scopul de a pune la curent practicienii din domeniul umanitar și al dezvoltării care lucrează în/pentru țări fragile și afectate de criză cu evoluțiile politice recente, precum și cu concepte, principii, metode, instrumente și proceduri pentru o mai bună abordare a fragilității și a situațiilor de criză din punctul de vedere al rezilienței, cu scopul de a evita deteriorarea situației și de a asigura o tranziție fără dificultăți de la ajutorul umanitar la dezvoltare.

Serviciile Comisiei și delegațiile UE colaborează, de asemenea, în ceea ce privește inițiativa UE „Consolidarea rezilienței în Etiopia” (RESET). Aceasta este pusă în aplicare în zonele predispuse la secetă din această țară. Inițiativa abordează nu doar simptomele sărăciei extreme, ci și unele dintre cauzele care stau la baza insecurității alimentare și a malnutriției. Astfel, inițiativa asigură sporirea capacității gospodăriilor de a face față unor șocuri viitoare. În decembrie 2015, Comisia a adoptat RESET II 20 , un plan de acțiune pentru Etiopia care integrează obiectivele specifice și domeniul de aplicare al Fondului fiduciar al UE.

Fondul fiduciar de urgență al UE pentru Africa a fost lansat la 12 noiembrie 2015, de către partenerii europeni și africani, în cadrul summit-ului de la Valletta privind migrația . Fondul fiduciar va ajuta țările din regiunea Sahel, din zona lacului Ciad, din Cornul Africii și din Africa de Nord care se află printre țările cele mai fragile și afectate de migrație. Fondul fiduciar reunește resurse financiare provenind de la diferite instrumente financiare ale UE, completate cu fonduri suplimentare din partea statelor membre ale UE și a altor donatori.

Scopul Fondului fiduciar este de a aborda cauzele care stau la baza migrației neregulamentare și a strămutării în țările de origine, de tranzit și de destinație, prin intermediul unor sectoare prioritare: programe economice, gestionarea migrației, stabilitate și guvernanță, precum și reziliență. Proiectele de reziliență sprijină furnizarea unor servicii de bază către populațiile locale, în special către persoanele cele mai vulnerabile, precum și către refugiați și persoane strămutate, inclusiv prin intermediul unor centre comunitare sau alte mijloace prin care acestora li se oferă securitate alimentară și nutrițională, asistență medicală, educație și protecție socială, precum și durabilitatea mediului.

Fondul fiduciar Bekou nou constituit are drept scop să promoveze stabilizarea și reconstrucția Republicii Centrafricane. Acesta pune accentul pe stabilirea unei legături între ajutor și reabilitare și dezvoltare, precum și pe reziliență. Contribuțiile provin de la Fondul european de dezvoltare, Instrumentul de cooperare pentru dezvoltare, ajutorul umanitar din partea UE și programele statelor membre ale UE. Acțiunile finanțate prin intermediul Fondului fiduciar Bekou completează, de asemenea, activitățile desfășurate în cadrul instrumentului UE care contribuie la stabilitate și pace. Fondul a fost constituit în iulie 2014 de către Uniune și trei state membre: Franța, Germania și Țările de Jos, cărora li s-au alăturat în 2015 Italia și Elveția.

În 2015, Fondul fiduciar Bekou s-a axat pe trei componente; 1) reziliența comunităților în ceea ce privește securitatea alimentară, prin distribuirea unor „cutii de reziliență” pe baza unui sistem integrat de „școli pentru agricultori organizate pe teren”; 2) acompanierea activităților pastorale prin reorganizarea rețelelor de transhumanță și dezvoltarea serviciilor veterinare; și 3) înființarea de sectoare de alimente, legume și animale mici în Bangui în strânsă colaborare cu autoritățile locale.

În plus, vulnerabilitatea și expunerea tot mai mare a persoanelor și a bunurilor, precum și frecvența și severitatea pericolelor constituie motive imperative pentru a căuta modalități inovatoare de valorificare a științei și tehnologiei la potențialul lor maxim. De exemplu, Comisia a sprijinit acțiuni urgente de cercetare asupra bolii Ebola, în ceea ce privește eventuale tratamente, vaccinuri și teste de diagnosticare cu fonduri de aproape 140 de milioane EUR, mobilizând o sumă suplimentară de 100 de milioane EUR din partea industriei farmaceutice.

Inițiativa de colaborare mondială în materie de cercetare pentru pregătire în eventualitatea apariției unei boli infecțioase (GloPID-R) a fost constituită cu sprijinul CE. Aceasta reunește organizații de finanțare la nivel mondial pentru a asigura o intervenție de cercetare eficace în cazul unor epidemii majore de boli infecțioase cu potențial pandemic. Inițiativa și-a dovedit valoarea în cazul epidemiei de Ebola și al epidemiei provocate de virusul Zika. Programul de parteneriat între țări europene și țări în curs de dezvoltare privind trialurile clinice (EDCTP) reunește țări europene și africane cu scopul de a dezvolta noi intervenții (diagnostic, medicamente, vaccinuri) împotriva HIV/SIDA, malariei și tuberculozei (contribuția UE s-a ridicat la 683 de milioane EUR).

O serie de acțiuni de cercetare și inovare specifice privind abordarea fenomenului migrației au fost finanțate prin programul Orizont 2020, inclusiv prin intermediul cererii de propuneri lansate recent cu privire la migrație, radicalizare, integrare (7,5 milioane EUR).

În 2015, Comisia Europeană a lansat inițiativa „Science4Refugees” pentru stabilirea de legături între refugiații și solicitanții de azil care provin din mediul universitar și instituțiile academice europene și industriile europene interesate. 224 de organizații de cercetare au semnalat faptul că oferă posturi vacante pentru refugiați și s-au înregistrat deja 42 de cercetători refugiați.

În ceea ce privește cooperarea în domeniul științei și tehnologiei cu țările în curs de dezvoltare, se pune accent pe dezvoltarea de parteneriate. De exemplu, în cursul anului 2015 s-au luat primele măsuri importante pentru dezvoltarea unui parteneriat de cercetare și inovare UE-Africa privind securitatea alimentară și nutrițională și agricultura durabilă (FNSSA). Comisia Europeană, statele membre ale UE și țările africane au investit deja în acest parteneriat aproximativ 70 de milioane EUR.

În septembrie 2015, Comisia a lansat un nou centru la nivel intern pentru a ajuta statele membre ale UE să intervină în situații de urgență, să prevină și să reducă impactul dezastrelor. Centrul de cunoștințe privind gestionarea riscului de dezastre abordează:

necesitatea de a îmbunătăți și a valorifica cunoștințele științifice și operaționale despre dezastre;

necesitatea de a utiliza mai bine cunoștințele existente din toate etapele ciclului de desfășurare a dezastrului în elaborarea politicilor și desfășurarea operațiunilor; și

necesitatea de a promova schimbul de cunoștințe, întrucât acesta este esențial pentru îmbunătățirea interfeței dintre știință/cunoaștere și politică.

Resurse financiare și umane

Bugetul pentru ajutor umanitar al UE la un nivel maxim istoric

Ajutorul umanitar și asistența pentru protecție civilă acordate în 2015 s-au ridicat la peste 1,5 miliarde EUR. Astfel, au primit ajutor peste 134 de milioane de beneficiari afectați de dezastre naturale sau de conflicte în peste 80 de țări. Anul 2015 a fost marcat de cel mai mare buget alocat pentru ajutor umanitar care a fost executat de către Comisie. Acesta a fost un răspuns clar la dezastrele naturale și crizele umanitare care au devenit din ce în ce mai frecvente și mai devastatoare. Consolidările bugetare din 2015 au vizat în principal:

crizele refugiaților, pentru populațiile afectate de conflictul sirian, în Siria, dar și în țările învecinate și pe ruta Balcanilor de Vest,

Sudanul de Sud, unde conflictul aflat în desfășurare continuă să genereze nevoi umanitare imense pentru oamenii aflați în această țară și pentru refugiații din Sudanul de Sud aflați în alte părți ale regiunii și

acțiuni de intervenție de urgență în țări afectate de fenomenul meteorologic extrem El Niño din Africa, Caraibe și America Centrală și de Sud.

În cursul anului 2015, Comisia a beneficiat în continuare de noile posibilități de finanțare în temeiul articolului 21 alineatul (2) litera (b) 21 din Regulamentul financiar din 2012 22 , valorificând într-o măsură mai mare veniturile alocate externe, care le permit statelor membre ale UE și altor donatori să delege gestionarea unora dintre fondurile lor Comisiei Europene, pentru o abordare simplificată a gestionării ajutoarelor în anumite sectoare și țări. Cele mai mari venituri externe au provenit de la Regatul Unit și Franța.

În calitate de donator de ajutor umanitar, Comisia nu pune în aplicare programe de asistență umanitară. Aceasta își îndeplinește misiunea finanțând acțiunile umanitare desfășurate de organizații partenere. Partenerii sunt organizații neguvernamentale care au semnat un acord-cadru de parteneriat, agenții ale Organizației Națiunilor Unite care fac obiectul acordului-cadru financiar și administrativ UE-ONU, sau organizații internaționale 23 cu care se stabilesc relații guvernate de un acord-cadru de parteneriat ad hoc. Defalcarea fondurilor pe anul 2015 în funcție de partenerul de punere în aplicare este următoarea:

47 % pentru organizații neguvernamentale;

39 % pentru agențiile Organizației Națiunilor Unite;

13 % pentru organizații internaționale;

1 % pentru un contract direct al ECHO Flight și un contract cu Universitatea NOHA.

La fel ca în anii precedenți, acțiunile desfășurate în Africa au beneficiat de cele mai substanțiale fonduri în 2015, urmate de cele din Orientul Mijlociu, cu un accent deosebit pe criza din Siria. Aproximativ 98 % din bugetul destinat ajutorului umanitar și protecției civile în 2015 a fost utilizat pentru activități operaționale, iar restul de 2 % pentru activități administrative și legate de politici.

Resurse umane

În sediul central din Bruxelles lucrează 344 de membri ai personalului și peste 465 de experți umanitari lucrează în 48 de birouri locale situate în țările cel mai grav afectate de crize din Africa, Orientul Mijlociu, Asia, America Latină și Balcanii de Vest. Rețeaua mondială de birouri locale permite efectuarea unei analize actualizate a nevoilor existente și a celor previzionate într-o anumită țară sau regiune, pentru a asigura monitorizarea și sprijinirea activităților, precum și coordonarea cu alți donatori și parteneri de punere în aplicare din domeniu.

În 2015, Comisia și-a revizuit rețeaua din teren pentru

a spori flexibilitatea și capacitatea de efort intensificat din cadrul rețelei, prin identificarea prealabilă a 25 de asistenți tehnici cu rol explicit de intensificare a eforturilor și prin crearea a patru posturi de „experți de intervenție pentru intensificare” care pot fi delegați în termen foarte scurt;

a asigura o mai bună corelare a resurselor cu prioritățile, fapt care a condus la o reorientare a prezenței pe teren către zonele cu necesități mai mari;

a aduce birourile regionale mai aproape de teren, prin transformarea celor 6 birouri regionale de sprijin în 12 birouri regionale.

În plus, la sfârșitul anului 2015, Comisia și-a marcat prezența la Belgrad ca răspuns la criza refugiaților.

Informații și surse suplimentare

Informații generale privind DG ECHO:

http://ec.europa.eu/echo/en

Fișe de politică/geografice pentru fiecare țară:

http://ec.europa.eu/echo/files/media/publications/annual_report/2016/ECHO_AR2016_Annex1_GEOFiches.pdf#view=fit

http://ec.europa.eu/echo/files/media/publications/annual_report/2016/ECHO_AR2016_Annex2_PolicyFiches.pdf#view=fit

Informații financiare privind activitățile Comisiei în domeniul ajutorului umanitar și al protecției civile în 2015:    
http://ec.europa.eu/echo/funding-evaluations/funding-decisions-hips-2015_en

Informații operaționale din anii anteriori:     http://ec.europa.eu/echo/about/annual_reports_en.htm

Anexe

Anexa 1: Sinteza evaluărilor efectuate în 2015

A) Introducere

Următoarele evaluări externe independente au fost efectuate asupra intervențiilor umanitare ale Comisiei Europene în 2015:

•    Coasta Africii de Vest, 2008–2014 (CAV) 24 : Situația pentru ajutor umanitar de pe coasta Africii de Vest este complexă, constând într-un amalgam de dezastre naturale și dezastre provocate de om care necesită deseori reacții neașteptate și de mică amploare. Cele mai importante domenii de intervenție sunt epidemiile (inclusiv Ebola), inundațiile și conflictele.

•    Strategia pentru regiunea Sahel, 2010–2014 25 : Regiunea Sahel înregistrează unele dintre cele mai ridicate rate ale malnutriției acute în rândul copiilor la nivel mondial. Nivelurile de malnutriție acută reprezintă unul dintre cei mai importanți indicatori utilizați pentru identificarea crizelor umanitare. Acestea reflectă starea generală a celor mai vulnerabile populații și furnizează de informații, printre altele, cu privire la accesul la alimente, capacitatea mecanismelor de adaptare și funcționarea sistemului de sănătate publică.

•    Siria, 2012–2014 26 : Începând din martie 2011, represiunea violentă a protestelor din Siria și criza care a urmat sub aspectul protecției s-au transformat treptat într­un conflict armat răspândit la nivel amplu, fără caracter internațional, având consecințe umanitare grave atât în Siria, cât și în țările învecinate. Dintr-o manifestare de gherilă larg răspândită, conflictul s-a transformat într-un adevărat război civil. O mare parte din teritoriu a ajuns să fie controlată temporar sau permanent de numeroase grupuri de opoziție înarmate, în special din nordul și estul țării.

•    Pakistan, 2010–2014 27 : Pakistanul se confruntă cu dificultăți economice, subdezvoltare, instabilitate politică, conflicte armate și insecuritate în multe zone geografice. Operațiunile militare au ca rezultat deplasări masive ale populației. Comisia a clasificat criza prelungită a persoanelor strămutate intern din zonele de la granița cu Afganistanul din partea de nord-vest ca fiind o criză uitată 28 .

•    Modalități de transfer, 2011–2014 29 : În ultimii 10 ani, sistemul umanitar a trecut treptat de la un simplu ajutor în natură acordat persoanelor afectate în situații de urgență sau de criză, la un ajutor care include, de asemenea, transferuri de numerar și bonuri valorice. Ajutorul în numerar, bonurile valorice și sprijinul în natură constituie așa-numite „modalități de transfer” diferite utilizate în cadrul acțiunilor de răspuns umanitar. În ultimii câțiva ani, UE a urmărit și a încurajat utilizarea într-o proporție mai mare a modalității de ajutor prin numerar, întrucât aceasta oferă mai multă demnitate, posibilitatea de a alege și flexibilitate sporită pentru beneficiari. În plus, aceasta are potențialul de a asigura creșterea eficienței, rentabilitate și, în ultimă instanță, îmbunătățirea eficacității.

B) Metodologie

Evaluările Comisiei în domeniul umanitar urmează o metodologie de cercetare standard care asigură o bază solidă de dovezi pentru a răspunde la întrebările de evaluare. În primul rând, se efectuează o analiză a literaturii de specialitate, fiind vizate documente de referință, documente contextuale, documentații ale proiectelor, evaluări ale proiectelor existente etc. În al doilea rând, sunt consultate principalele părți interesate prin intermediul celor mai adecvate instrumente de studiu (anchete electronice, interviuri, interviuri telefonice etc.). Principalele părți interesate sunt beneficiarii finali, partenerii de punere în aplicare ai Comisiei, personalul Comisiei de la sediul central și din birourile locale, alți principali donatori de ajutor umanitar, reprezentanți ai guvernelor țărilor beneficiare etc. Deoarece evaluările efectuate în 2015 vor fi integrate în evaluări ample (în special în ceea ce privește ajutorul umanitar și mecanismul de protecție civilă), nu au fost aplicate toate cerințele privind o mai bună legiferare. De exemplu, în contextul acestor evaluări nu s-a efectuat nicio consultare publică deschisă.

Mai multe detalii cu privire la metodologia aplicată pentru fiecare evaluare, inclusiv cu privire la evaluarea eficienței, precum și limitările acestora pot fi consultate în rapoartele de evaluare.

C) Rezultatele evaluării

Sinteza rezultatelor evaluării este prezentată în conformitate cu cele cinci aspecte privind evaluarea prevăzute de Orientările privind o mai bună legiferare ale Comisiei Europene, după cum urmează:

1. Pertinența

Pertinența acțiunilor Comisiei în perioada vizată a fost confirmată, în general, de evaluările examinate. Vizarea celor mai vulnerabile grupuri a fost în mare parte adecvată și justificată în mod corespunzător prin evaluări sistematice ale nevoilor, inclusiv prin implicarea corespunzătoare a beneficiarilor. Pe baza mandatului UE, a existat un accent puternic pe ajutor și reabilitare, fiind luate în considerare în mod corespunzător lacunele lăsate de alți donatori, precum și nevoile specifice ale sectorului.

2. Consecvența

Rezultatele evaluării arată că acțiunile Comisiei au fost consecvente cu principiile umanitare fundamentale („umanitate”, „neutralitate”, „imparțialitate”, „independență” „protecție” și „a nu face rău”). Cu toate acestea, a devenit clar și faptul că reconcilierea principiului umanitar al independenței cu asigurarea consecvenței cu politicile și practicile naționale poate fi dificilă, deoarece acestea din urmă sunt adesea determinate de considerente politice sau economice, ceea ce determină inconsecvențe cu abordarea Comisiei bazată pe principii și pe nevoi. Consecvența cu acțiunile DEVCO se exprimă, în principal, ca o creare a unei legături între ajutorul de urgență, reabilitare și dezvoltare (LRRD), care s-a manifestat în general pozitiv în CAV și regiunea Sahel, determinând, într-o anumită măsură, priorități și programare aliniate. Trebuie menționat faptul că evaluarea privind Pakistanul evidențiază lipsa consecvenței cu DEVCO, arătând legături slabe între priorități și programare între cele două direcții generale.

Evaluarea cu privire la Siria menționează faptul că Comisia dispune de un sistem solid de proceduri care garantează consecvența cu spiritul amplu al inițiativei Good Humanitarian Donorship (GHD). Acesta a condus la luarea unor decizii de finanțare la nivel de proiect în funcție de nevoi, în urma cărora Comisia a devenit respectată pe scară largă în calitate de donator de ajutor umanitar bazat pe principii. Cu toate acestea, la nivel strategic, planurile Comisiei de punere în aplicare a ajutorului umanitar pentru criza siriană în perioada 2012-2014 nu se referă în mod explicit la cele 23 de principii GHD. Partenerilor Comisiei li se impun cerințe specifice de respectare a principiilor de imparțialitate (principiul GHD nr. 2) și de încurajare a consecvenței cu normele LRRD (principiul GHD nr. 9).

3. Valoarea adăugată adusă de UE

Comisia își asumă rolul de donator de referință, iar acțiunile sale se bazează pe principiile umanitare, pe evaluări argumentate și pe promovarea unei abordări apolitice a ajutorului umanitar. Este bine recunoscută importanța acestui aspect pentru menținerea spațiului umanitar (așa cum se arată în special în evaluarea privind Pakistanul).

Abordarea bazată pe principii și nevoi include abordarea „crizelor uitate”, așa cum demonstrează, de exemplu, acțiunile din CAV, unde Comisia a fost prezentă cu o varietate de instrumente de finanțare adaptate, în fiecare situație umanitară, în zonele uitate, acolo unde alți donatori au fost absenți. În crize mai ample, Comisia a susținut în mod constant luarea de măsuri ca răspuns la situații în care alți donatori nu au fost prezenți și adesea a jucat rolul de coordonator și catalizator.

Ponderea financiară a Comisiei îi permite acesteia să exercite conducerea politică și să le impună partenerilor de punere în aplicare o abordare mai coordonată și mai consecventă. Un exemplu în acest sens este oferit de evaluarea modalităților de transfer, care arată că, parțial ca urmare a inițiativelor Comisiei de consolidare a capacităților și a strategiilor de finanțare bazate pe dovezi, transferurile de numerar constituie un element din ce în ce mai frecvent utilizat în cadrul răspunsului umanitar, care sprijină eficiența și eficacitatea acordării ajutorului umanitar.

Mai mult, prezența importantă a Comisiei pe teren permite o înțelegere cuprinzătoare a nevoilor complexe din teren, iar neutralitatea sa oferă o mai mare flexibilitate și puterea de a acționa în numele celor mai vulnerabile persoane. În special cazul Sahel și CAV ilustrează acest lucru. Comisia este apreciată de către alți donatori pentru know-how-ul tehnic și capacitatea de coordonare.

Posibilitatea utilizării Fondului european de dezvoltare 30 /a „pachetului B” oferă un interval de oportunitate pentru o valoare adăugată comună la nivelul UE, presupunând că acest instrument de finanțare ar contribui la coordonarea programării comune între ajutorul umanitar oferit de Comisie și acțiunile de dezvoltare ale acesteia. Cu toate acestea, unele rezultate ale evaluării (în special pentru Pakistan) au indicat o lipsă de exploatare a acestui potențial de valoare adăugată la nivelul UE, deoarece rezultatele proiectelor de ajutor umanitar ar putea fi uneori mai bine promovate și preluate de acțiuni de dezvoltare dacă ar exista o mai bună aliniere între priorități și programare („LRRD”).

În Pakistan, unii parteneri au considerat că Comisia ar putea să profite de puterea sa de negociere și de poziția sa pentru a exercita presiuni asupra guvernelor și să susțină îmbunătățirea accesului umanitar și aspectele-cheie care afectează comunitatea umanitară.

4. Eficacitatea

Pentru CAV, evaluarea a confirmat eficacitatea globală a operațiunilor finanțate de Comisie. Comisia a finanțat sectoare critice, a mobilizat parteneri și a sprijinit capacitatea de ansamblu a sistemului umanitar. Cu toate acestea, reducerea riscului de dezastre a beneficiat de puțin sprijin din partea Comisiei (și a altor donatori), având în vedere că strategiile, programele și activitățile de reducere a riscului de dezastre sunt foarte relevante pentru regiune și este necesar un accent clar pe pregătire.

Ca și pentru regiunea Sahel, evaluarea a arătat că mortalitatea infantilă a scăzut în perioada supusă evaluării. În general, cea mai semnificativă contribuție a Comisiei a fost aceea de a crește gradul de acoperire al centrelor medicale care oferă tratament pentru nutriție și numărul copiilor sub vârsta de 5 ani examinați și tratați. În plus, strategia pentru Sahel a jucat un rol foarte important în crearea unei legături între ajutor, reabilitare și dezvoltare (LRRD) și există o serie de exemple de cooperare reușită cu acțiunile de dezvoltare Comisiei și cu alți actori în acest sens. În ceea ce privește predarea rezultatelor obținute prin ajutorul umanitar oferit de Comisie către guverne, au existat, de asemenea, schimbări semnificative la nivelul acceptării de către guverne a malnutriției ca patologie și ca problemă care trebuie abordată la nivel național. Cu toate acestea, LRRD ar trebui să fie consolidată mai mult în regiune pentru a promova impactul și durabilitatea, acest aspect fiind vizat în recomandarea evaluatorilor.

Decizia Comisiei de a sprijini operațiunile de gestionare la distanță în zonele din Siria controlate de grupuri armate ale opoziției, acționând, în același timp, în vederea reducerii riscurilor aferente, i-a permis să ofere ajutor eficace pentru salvarea de vieți omenești unora dintre cele mai vulnerabile categorii ale populației din zonele greu accesibile. În paralel cu ajutorul acordat de Comisie în interiorul zonelor controlate de guvern, implicarea în operațiuni de gestionare la distanță a permis Comisiei să acorde o asistență imparțială și bazată pe nevoi în împrejurări dificile.

Nota Comisiei privind gestionarea la distanță 31 este încă percepută de către mulți parteneri ca fiind pe prima pagină a agendei politice cu privire la această chestiune. O trecere în revistă a operațiunilor finanțate de Comisie în Siria sugerează că nota a fost urmată în linii mari de către toți partenerii.

În Pakistan, Comisia a reușit, în marea majoritate a cazurilor, să își îndeplinească scopul și să finanțeze parteneri care să obțină rezultate care ar fi fost imposibile în absența finanțării din partea UE. Sprijinul nutrițional finanțat de Comisie în provincia Sindh a fost considerabil și a contribuit la scoaterea în evidență a unei probleme de malnutriție cronică ce durează de mult timp și care a fost identificată la momentul intervenției în cazul inundației din 2010. De asemenea, Comisia a contribuit la implicarea altor donatori, precum DG DEVCO, care a analizat problemele care cauzează malnutriția din această zonă. Cu toate acestea, evaluarea a făcut, de asemenea, obiectul unor critici adresate de către parteneri Comisiei în ceea ce privește promptitudinea finanțării sale, care constituie o condiție prealabilă pentru un răspuns eficace și semnificativ. În plus, o coordonare limitată cu alte servicii ale Comisiei și cu autoritatea națională în materie de gestionare a dezastrelor a afectat capacitatea Comisiei de a promova în mod eficace perspectivele pe termen mai lung ale ajutorului umanitar și ale inițiativei LRRD în Pakistan.

5. Eficiența

Deși o abordare pentru a evalua eficacitatea ajutorului umanitar din punctul de vedere al costurilor este în curs de elaborare, Comisia nu dispune încă de o astfel de abordare, iar evaluatorii au întâmpinat până acum dificultăți în a se pronunța clar cu privire la acest aspect.

Pentru Siria, evaluatorii au concluzionat că, în general, Comisia a oferit o justificare logică pentru subalocarea de fonduri pentru țările din regiune - cu posibila excepție a cotei reduse a sarcinii suportate de Turcia, echipa pentru Siria din cadrul Comisiei a utilizat un buget relativ redus pentru a promova un set ambițios de obiective strategice și a exercita o influență mai mare decât se preconiza asupra răspunsului global. În parte, acest lucru s-a realizat printr-o bună colaborare cu alte instrumente de finanțare ale UE pentru a permite o orientare mai precisă a bugetului pentru ajutor umanitar. Cu toate acestea, legătura dintre deciziile de finanțare ale Comisiei și nevoile beneficiarilor din Siria este neclară și pare să fi fost sensibilă la influența politică.

Pentru regiunea Sahel, evaluatorii ar putea să afirme cu un grad rezonabil de încredere că fondurile au fost cheltuite în mod adecvat, având în vedere contribuția strategiei pentru Sahel la reducerea mortalității. Cu toate acestea, a fost greu să se stabilească dacă rezultatele ar fi putut fi obținute și cu fonduri mai puține. În mod inevitabil, s-au desprins învățăminte (de exemplu, cu privire la eficiența proiectelor specifice de mari dimensiuni și deficiențele din programul actual), iar acestea ar putea fi folosite pentru a îmbunătăți în continuare eficiența.

În CAV, evaluarea a confirmat eficiența „abordării multinaționale/transfrontaliere”, care a permis partenerilor Comisiei să ofere mai mult sprijin populațiilor care se deplasează între două țări, având în vedere cunoștințele lor cu privire la contextul, capacitățile și constrângerile existente de ambele părți ale frontierei. Includerea unei astfel de dinamici transfrontaliere atrage în mod automat consolidarea capacității comunităților de pe ambele părți ale frontierei de a absorbi șocurile (reziliența). În plus, pentru Côte d’Ivoire (căreia i-a fost alocată cea mai mare parte a bugetului pentru CAV în perioada respectivă), având în vedere situația creată de criză și numărul persoanelor afectate (5,9 milioane de persoane au fost înregistrate în 2012 în cele mai afectate regiuni din vest; se consideră că aproape 4 milioane de persoane trăiesc în două dintre cele mai afectate cartiere din Abidjan), se poate concluziona în mod rezonabil că Comisia — principalul donator de ajutor umanitar — a obținut un raport cost-eficacitate foarte bun, pe baza lipsei de mortalitate excesivă raportată și a eficacității abordărilor privind mijloacele de subzistență și coeziunea socială.

În ansamblu, pentru CAV, chiar dacă nu a fost posibilă o comparație cost-eficacitate din cauza lipsei de date comparabile și cuprinzătoare, echipa de evaluare a considerat că nivelul eficacității este proporțional cu resursele investite și capacitatea partenerilor de a răspunde. Resursele mobilizate au fost adecvate nevoilor, în special în ceea ce privește restabilirea serviciilor de sănătate și a proviziilor, dar și coeziunea socială sau protecția.

În ceea ce privește Pakistanul, atât rezultatele cantitative, cât și cele calitative obținute ca urmare a finanțării UE au fost satisfăcătoare din perspectiva obiectivelor prestabilite. În același timp, finanțarea UE le permite partenerilor să folosească o gamă de abordări în locul unei abordări universale: s-a recurs la alimente sau bani lichizi contra muncă, bonuri valorice, sisteme de acordare directă a ajutoarelor cu implicarea beneficiarilor și, deseori, a autorităților locale. Comisia a promovat, a finanțat și a utilizat o abordare de tip consorțiu care a presupus două consorții. Comisia a insistat asupra constituirii unuia dintre aceste consorții cu 6 ONG-uri internaționale importante care conlucrează și finanțare asigurată în proporție de 100 % de Comisie în această perioadă. Acest demers urma să contribuie la îmbunătățirea furnizării ajutorului, la realizarea e economii de scară prin utilizarea comună a bunurilor și la respectarea unor standarde prin utilizarea celor mai bune abordări ale acestor organizații, precum și să reducă nivelul cheltuielilor generale, îmbunătățind eficiența.

Cu toate acestea, Comisia este în continuare criticată pentru birocrația greoaie de către unii parteneri în ceea ce privește Pakistanul, aspect care trebuie luat în considerare atunci când se evaluează eficiența intervențiilor finanțate de Comisie.

În ceea ce privește alegerea modalității de transfer, care are o influență puternică asupra rentabilității și a eficacității din punctul de vedere al costurilor, Comisia a promovat utilizarea transferurilor de numerar în perioada respectivă. Evaluarea modalităților de transfer (precum și cea privind Siria) a confirmat că politica UE a fost relevantă, cu alte cuvinte, folosirea transferurilor de numerar în anumite situații și circumstanțe a sporit eficiența acțiunilor finanțate de Comisie.

D) Principalele recomandări ale evaluatorilor externi

Comisia ar trebui să aloce în continuare fonduri pentru reducerea riscului de dezastre (RRD) și/sau crearea unei legături între ajutor, reabilitare și dezvoltare (LRRD), pentru a spori impactul și durabilitatea acțiunilor sale. Ar trebui să se promoveze sinergiile dintre acțiunile din domeniul ajutorului umanitar și cele din domeniul dezvoltării pentru a reduce presiunea asupra fondurilor umanitare limitate, fără a compromite principiile umanitare. Acest demers ar trebui să fie combinat cu eforturi consolidate de sensibilizare care să vizeze guvernele, actorii din domeniul dezvoltării și alți donatori, cu scopul de a asigura o bună adoptare și continuare a rezultatelor Comisiei.

Comisia ar trebui să formuleze obiective pe termen mediu pentru intervențiile sale, pe baza unei teorii a schimbării, în vederea consolidării abordării strategice. În plus, pentru a valorifica la maximum resursele limitate, Comisia ar trebui să analizeze opțiuni care să îi permită să îmbunătățească rentabilitatea printr-o finanțare mai previzibilă a principalelor agenții de răspuns;

Ținând seama de cadrul de la Sendai, Comisia ar trebui să își consolideze abordarea privind reducerea riscului de dezastre (RRD) și prevenirea acestora, prin elaborarea unei strategii clare pentru aceste acțiuni, bazată pe o abordare comunitară și pe eforturi de sensibilizare a guvernelor în vederea adoptării rezultatelor proiectelor finanțate de Comisie;

Comisia ar trebui să ofere și/sau să pledeze pentru, furnizarea de resurse adecvate și previzibile, care să corespundă nevoilor umanitare;

Comisia ar trebui să promoveze în continuare utilizarea transferurilor de numerar pentru acoperirea nevoilor de bază la scară largă.

Comisia va examina aceste recomandări și va identifica acțiunile ulterioare, după caz.

Anexa 2: Execuția bugetară pentru ajutor umanitar și protecție civilă în anul 2015 32

(1)  Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar prevede la articolul 19 obligația Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului, la încheierea fiecărui exercițiu financiar, un raport anual conținând o sinteză a acțiunilor finanțate în cursul exercițiului respectiv

(2)  În ceea ce privește dimensiunea externă a acțiunilor sale, comisarul contribuie la activitatea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate/Vicepreședintele Comisiei, care este responsabil de orientarea și coordonarea activității tuturor comisarilor în ceea ce privește relațiile externe. Această abordare ține pe deplin seama de particularitatea modului de funcționare a ajutorului umanitar, care trebuie să fie furnizat în conformitate cu principiile umanitare și cu dreptul umanitar internațional, exclusiv pe baza necesităților populațiilor afectate, în conformitate cu Consensul european privind ajutorul umanitar.

(3)  Regulamentul (CE) nr. 1257/96 al Consiliului din 20 iunie 1996 privind ajutorul umanitar (JO L 163, 2.7.1996, p. 1).

(4)  Decizia nr. 1313/2013/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 decembrie 2013 privind un mecanism de protecție civilă al Uniunii (JO L 347, 20.12.2013, p. 924).

(5)  http://blogs.worldbank.org/opendata/record-number-forcibly-displaced-people-has-reached-60-million-worldwide-data-show

(6)  COM/2015/9500 final.

(7)  http://europa.eu/rapid/press-release_IP-16-1513_en.htm

(8)  Crizele uitate sunt definite ca fiind situații grave și prelungite de criză umanitară în care populațiile afectate nu primesc ajutor internațional sau primesc un ajutor insuficient și în care nu există niciun angajament politic de soluționare a crizei, parțial din cauza unei lipse de interes mediatic. Aici este vorba în primul rând de situațiile de conflict prelungit, însă poate fi vorba și despre crize declanșate ca urmare a efectului cumulat al unor dezastre naturale recurente sau chiar al combinației dintre cele două situații.

(9)  Exercițiul de evaluare a crizelor uitate pentru 2015 a identificat 10 situații de criză uitată: Algeria – criza refugiaților din Sahara Occidentală; Bangladesh – criza refugiaților din Rohingya și Chittagong Hill Tracts; Camerun; Ciad; India – conflictele din Jammu și Kashmir, din India centrală (insurgența naxaliților) și din nord-estul Indiei; Myanmar/Birmania – conflictul din Kachin și criza din Rakhine; Pakistan; Sudan; Yemen; criza din Columbia – populația afectată de conflictul armat intern din Columbia și refugiații columbieni în Ecuador și Venezuela.

(10)  COM/2015/0419 final.

(11)  COM/2016/234.

(12)  SWD/2016/142.

(13)  33 de state în 2015 — cele 28 de state membre ale UE, plus Islanda, Norvegia și Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Muntenegru și Serbia, și 34 de state în 2016, când și Turcia a devenit stat participant (la 4 aprilie 2016).

(14) http://ec.europa.eu/health/preparedness_response/docs/decision_serious_crossborder_threats_22102013_en.pdf

(15)  http://ecdc.europa.eu/en/Pages/home.aspx

(16)  2015/C 421/04.

(17)

 JOIN/2015/50 final.

(18)  Comisia adoptă anual o „decizie la nivel mondial” care cuprinde toate acțiunile de ajutor umanitar pe care Uniunea preconizează că le va finanța într-o anumită perioadă. În contextul acestei decizii, Comisia întocmește și publică „Planuri privind punerea în aplicare a ajutorului umanitar” care furnizează informații mai detaliate cu privire la prioritățile operaționale identificate.

(19)

 SWD/2016/205 final/2.

(20) http://ec.europa.eu/europeaid/action-document-eutf-action-document-implementation-horn-africa-window-ethiopia-reset-ii_en

(21)

Statele membre și țările din afara UE, inclusiv agențiile publice ale acestora, entitățile sau persoanele fizice pot furniza Comisiei venituri alocate pentru anumite proiecte sau programe de ajutor extern finanțate de Uniune.

(22)

Regulamentul (UE, Euratom) nr. 966/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2012 privind normele financiare aplicabile bugetului general al Uniunii (JO L 298, 26.10.2012, p. 1).

(23) Comitetul Internațional al Crucii Roșii, Federația Internațională a Societăților de Cruce Roșie și Semilună Roșie, Organizația Internațională pentru Migrație.

(24)  http://bookshop.europa.eu/en/evaluation-of-the-dg-echo-actions-in-coastal-west-africa-2008-2014-pbKR0415526/

(25)  http://bookshop.europa.eu/en/evaluation-of-echo-s-interventions-in-the-sahel-2010-2014--pbKR0215833/

(26)  http://bookshop.europa.eu/en/evaluation-of-the-echo-response-to-the-syrian-crisis-2012-2014-pbKR0415857

(27)  http://bookshop.europa.eu/en/evaluation-of-echo-s-interventions-in-pakistan-2010-2014-pbKR0215834/

(28)  Situații grave de criză umanitară prelungită în care populațiile afectate nu primesc ajutor internațional sau primesc un ajutor insuficient și în care nu există niciun angajament politic de soluționare a crizei, parțial din cauza unei lipse de interes mediatic.

(29)  http://bookshop.europa.eu/en/evaluation-of-the-use-of-different-transfer-modalities-in-echo-humanitarian-aid-actions-2011-2014-pbKR0415822/

(30)  Fondul european de dezvoltare (FED) este cel mai mare instrument geografic al UE în materie de cooperare pentru dezvoltare, cu 30,5 miliarde EUR alocate pentru cel de-al 11-lea FED pentru perioada 2014-2020. Pachetul B este destinat să acopere nevoile neprevăzute.

(31)  http://ec.europa.eu/echo/files/partners/humanitarian_aid/Remote_Management_instructions.pdf

(32)  Pentru protecția civilă, cifrele din tabel nu sunt defalcate pe țări/regiuni.