52015DC0158

Cuprins

1..................... Introducere.. 2

2..................... Sursele închise de mare activitate din Europa.. 3

3..................... Implementarea Directivei 2003/122/Euratom în UE- 27. 3

3.1.................. Introducere. 3

3.2.................. Imagine de ansamblu a implementării 4

3.3.................. Domenii de implementare inconsecventă a directivei 4

3.4.................. Domenii de implementare dificilă a directivei 5

3.5.................. Implementarea directivei de către Comisie. 5

3.6.................. Recomandări pentru o mai bună implementare a directivei 5

3.7.................. Bune practici în implementarea directivei 6

4..................... Cerințele Directivei 2003/122/Euratom, ca parte a noilor standarde de siguranță de bază ale UE.. 8

4.1.................. Introducere. 8

4.2.................. Armonizarea normativă cu AIEA.. 8

4.3.................. Alte evoluții 9

5..................... Concluzii. 9

1. Introducere

În urma atacurilor teroriste din SUA din 2001, numeroase organizații de securitate națională și-au exprimat îngrijorarea că grupările teroriste ar putea utiliza sursele radioactive ca arme, pentru a stârni teamă și dezordine publică. Atât Agenția Internațională pentru Energie Atomică, cât și Uniunea Europeană, au luat măsuri de instituire a unui cadru juridic internațional, pentru a asigura siguranța și securitatea acestor surse, în special a celor care înregistrează cea mai mare activitate.

Directiva 2003/122/Euratom („Directiva HASS”) [1] a intrat în vigoare la 31 decembrie 2003, iar perioada de transpunere juridică s-a încheiat doi ani mai târziu. Directiva instituie un cadru juridic pentru asigurarea controlului și a securității surselor radioactive închise de mare activitate (high-activity sealed radioactive sources, HASS) din Europa și obligă statele membre să instituie sisteme de detectare a surselor radioactive orfane și să recupereze sursele radioactive rămase din activități anterioare. Fiecare stat membru al UE a desemnat o autoritate competentă pentru a executa sarcini în conformitate cu directiva [2,3].

Articolul 14 din Directiva HASS prevede obligația Comisiei de a prezenta un raport privind experiența acumulată în implementarea directivei. S-a efectuat o analiză a implementării, pentru a oferi o imagine de ansamblu a situației din UE în ceea ce privește (1) controlul surselor de mare activitate aflate în uz, (2) gestionarea surselor scoase din utilizare și (3) strategiile de tratare a surselor orfane[1]. Ea se bazează pe rapoartele privind implementarea Directivei HASS la nivel național, prezentate de statele membre, precum și pe chestionare, interviuri și misiuni de informare în rândul părților interesate la nivel european[2]. Rezultatele analizei indică existența unor practici neuniforme în ceea ce privește implementarea cerințelor directivei. Unele state membre aplică măsuri și servicii de control foarte avansate în domeniul HASS, în timp ce alte state membre îndeplinesc cerințele UE cu mijloace administrative relativ modeste. Acest lucru nu este surprinzător, dat fiind că numărul surselor închise de mare activitate din statele membre ale UE variază, de la numai câteva în unele state membre, la câteva mii în altele.

În general, Directiva HASS a fost implementată în mod corespunzător în toate statele membre; obiectivele directivei au fost îndeplinite și nu există niciun motiv pentru a considera că sursele închise de mare activitate nu ar fi supuse unui control suficient în oricare dintre statele membre ale UE. Domeniul cel mai dificil, din punctul de vedere al implementării, este organizarea campaniilor de căutare a unor eventuale surse orfane provenind din activități anterioare[3]. În plus, există anumite incoerențe sub aspectul implementării definiției HASS, al garanției financiare pentru gestionarea surselor, al formării profesionale a personalului susceptibil de a fi expus, precum și al practicilor de control al surselor.

Directiva HASS a fost abrogată de Directiva 2013/59/Euratom [noua directivă privind normele de securitate de bază, (Basic Safety Standards, BSS)][4], care include principalele dispoziții ale vechii directive și le armonizează cu orientările AIEA privind sursele radioactive. Până la 6 februarie 2018, statele membre trebuie să transpună noua directivă BSS în legislația lor națională. În cursul procesului de transpunere, Comisia va atrage atenția statelor membre asupra domeniilor specifice în care s-au înregistrat dificultăți de implementare, pentru a facilita depășirea acestora în noua legislație de transpunere.

Noua directivă privind normele de securitate de bază nu prevede obligativitatea raportării cu privire la implementare, astfel încât nu va exista o continuare a acestui raport.

Croația nu era stat membru al UE la momentul evaluării implementării directivei HASS și, prin urmare, nu este inclusă în prezentul raport. Cu toate acestea, directiva HASS a fost ulterior transpusă în legislația națională a Croației. De aceea, ar fi oportun ca, după scurgerea unei anumite perioade de timp, să se examineze și experiența Croației în implementarea directivei. Prin urmare, Comisia este pregătită să efectueze o examinare în Croația, după ce dispozițiile directivei vor fi fost în vigoare timp de trei, până la patru ani, în acest stat membru.

2. Sursele închise de mare activitate din Europa

Sursele radioactive închise de mare activitate sunt recipiente conținând materiale radioactive încapsulate a căror activitate depășește limita specificată în Directiva 2003/122/Euratom. Acestea sunt utilizate în principal în medicină, în testarea nedestructivă a materialelor și pentru sterilizare. Nuclizii prezenți cel mai adesea în HASS sunt nuclizi cu durată lungă de viață, precum Co-60, Ir-192, Sr-90 și Cs-137. Deținătorii obișnuiți de HASS sunt spitalele, întreprinderile de testare industrială sau institutele de cercetare. Există câteva societăți producătoare de HASS în Europa, însă cea mai mare parte a surselor comerciale provine din SUA sau Canada.

Inventarul European al HASS cuprinde aproximativ 30 700 de surse, dintre care 50 % se află în Germania și Franța. Nouă state membre au în inventar un număr mai mic de 100 de HASS. Majoritatea surselor utilizate la testarea nedistructivă sunt mobile, ele reprezentând deci o provocare deosebită din punctul de vedere al securității.

În statele membre sunt înregistrați aproximativ 3 200 de deținători de HASS, dintre care 63 % în Germania, Franța, Polonia și Regatul Unit. În mod obișnuit, există 1-40 de HASS individuale per deținător (în unele cazuri, dispozitivele cu surse multiple sunt considerate sursă unică).

Din cauza marii lor activități și a montării frecvente pe dispozitive mobile, securitatea HASS reprezintă o provocare deosebită pentru autoritățile naționale, în special deoarece un act răuvoitor care implică materiale radioactive ar putea avea consecințe extrem de importante pentru funcționarea societății. În plus, o pierdere accidentală a controlului HASS poate conduce la incidente de supraexpunere la radiații sau poate determina costuri economice foarte ridicate, dacă o astfel de sursă este topită într-un proces de reciclare a metalului.

În Uniunea Europeană au existat câteva cazuri în care s-a pierdut controlul unei HASS înregistrate sau s-a descoperit o HASS neînregistrată. Foarte puține dintre acestea (mai puțin de zece) au implicat o expunere nocivă și chiar și mai puține cazuri au implicat o rea intenție. Se estimează că incidentele penale au reprezentat doar un procent redus - sub 8 % - din totalul incidentelor legate de surse, raportate în perioada 2007-2009. Descoperirea unor surse radioactive sau a unor articole contaminate în deșeurile metalice este de departe incidentul cel mai frecvent întâlnit, producându-se în unitățile de colectare a deșeurilor metalice și la frontierele naționale, cu ocazia exportului de deșeuri metalice. Al doilea eveniment ca frecvență, raportat de statele membre ale UE, este descoperirea de surse orfane în locuri publice, în gropi de gunoi sau la sediul unor companii falimentare.

3. Implementarea Directivei 2003/122/Euratom în UE- 27 3.1. Introducere

Articolul 14 din Directiva HASS prevede obligația statelor membre de a prezenta un raport cu privire la experiența dobândită în implementarea directivei până la 31 decembrie 2010. După primirea acestui raport de la fiecare stat membru, Comisia a efectuat un studiu pentru a evalua stadiul de implementare a directivei. Studiul a completat informațiile raportate de statele membre, a oferit o imagine de ansamblu a implementării și a identificat atât deficiențele, cât și bunele practici.

3.2. Imagine de ansamblu a implementării

Figura 1 prezintă o imagine de ansamblu a stadiului implementării directivei HASS în cele 27 de state membre ale UE. Rezultatele sunt prezentate ca implementate (OK), necesitând atenție (PoA) și dificultăți în implementare (NOK). Analiza graficului arată că, în general, există un nivel bun de conformitate cu cerințele directivei HASS. Obiectivele directivei au fost îndeplinite și nu există niciun motiv pentru a considera că sursele de mare activitate nu ar fi supuse unui control suficient în oricare dintre statele membre ale UE.

Figura 1. Imagine de ansamblu a implementării directivei HASS în cele 27 de state membre ale UE. (Implementate - OK; Necesită atenție - PoA; Dificultăți în implementare - NOK)

3.3. Domenii de implementare inconsecventă a directivei

Deși în general conforme cu cerințele din directivei HASS, cinci subiecte prezintă frecvent inconsecvențe în implementare:

(1)        În 12 state membre există inconsecvențe în implementarea cadrului legislativ. De regulă, pentru definirea HASS sunt luate în considerare niveluri de activitate diferite față de cele prevăzute de Directiva HASS (de exemplu, nivelurile AIEA[5]). Aceasta implică faptul că implementarea definiției HASS în reglementările naționale nu corespunde în totalitate dispozițiilor directivei. În plus, o serie de state membre care utilizează aceeași definiție a HASS ca aceea din directiva HASS iau în considerare, în practică, activitatea efectivă a sursei, la momentul implementării dispozițiilor naționale. Ca atare, o sursă a cărei activitate a scăzut sub nivelurile de mare activitate prevăzute în anexa I la directivă nu va fi acoperită de cerințele directivei.

(2)        În mai multe state membre, cerințele legate de controlul HASS de către deținător nu respectă pe deplin cerințele directivei. De exemplu, deținătorii nu efectuează teste sistematice de etanșeitate a HASS sau programul de testare al deținătorilor este limitat (simplă verificare vizuală, absența măsurătorilor de determinare a debitului dozei).

(3)        În zece state membre, documentația care însoțește HASS nu este pe deplin conformă cu cerințele articolului 7 din directivă, care prevede obligația producătorului de a furniza o fotografie a fiecărui tip de sursă produsă și a recipientului utilizat în mod obișnuit pentru sursa respectivă. Deținătorul trebuie să se asigure că fiecare sursă este însoțită de informații scrise, inclusiv de fotografii ale sursei, ale recipientului acesteia, ale ambalajului de transport, precum și ale dispozitivului și echipamentului, după caz. În plus, în unele state membre există de asemenea surse istorice fără număr de identificare.

(4)        Principalul punct de interes legat de gestionarea pe termen lung a HASS se referă la perioada permisă pentru depozitarea HASS dezafectate la sediul deținătorului. Directiva HASS pledează pentru transferarea fără întârzieri nejustificate a tuturor surselor scoase din utilizare, după retragerea lor din serviciu. Cu toate acestea, mai multe state membre nu definesc în regimul lor normativ perioadă maximă de stocare la sediul deținătorului a surselor scoase din utilizare, după care transferul devine obligatoriu. În câteva state membre, garanția financiară pentru gestionarea pe termen lung în condiții de siguranță a surselor scoase din utilizare poate fi, în anumite situații, incertă sau alteori deținătorii de HASS nu sunt obligați, pe parcursul procesului de autorizare, să ia măsurile necesare pentru gestionarea pe termen lung a HASS scoase din utilizare.

(5)        Ultimul subiect care necesită atenție este formarea și informarea lucrătorilor susceptibili de a se confrunta cu surse orfane. În patru state membre, această formare nu este organizată, în timp ce în alte opt state membre, ea nu este impusă prin acte normative, nu este acordată tuturor tipurilor de lucrători sau nu este asigurată în toate unitățile expuse riscului sau, în fine, nu este nici documentată, nici repetată.

3.4. Domenii de implementare dificilă a directivei

Doar una dintre cerințe este implementată în mod necorespunzător în aproximativ jumătate dintre statele membre: organizarea de campanii de recuperare a surselor orfane. Într-adevăr, articolul 9 alineatul (4) din directiva HASS prevede obligația statelor membre de a asigura, după caz, organizarea de campanii pentru recuperarea surselor orfane provenite din activități anterioare. Din diverse motive, organizarea acestor campanii s-a dovedit a fi dificilă în 14 state membre.

În trei state membre, cerințele privind ținerea evidențelor (articolul 5) au fost dificil de implementat, deoarece nu s-a asigurat întotdeauna notificarea directă către autorități a modificărilor statutului HASS.

3.5. Implementarea directivei de către Comisie

Directiva HASS limitează responsabilitățile Comisiei în ceea ce privește următoarele: Comisia pune la dispoziție fișa de înregistrare standard, poate actualiza informațiile solicitate în anexa II (articolul 5) și publică lista autorităților competente și a punctelor de contact din statele membre (articolul 13). Fișa de înregistrare standard, conținând informațiile obligatorii pentru fiecare HASS, este disponibilă pe site-ul Comisiei[6], iar informațiile privind autoritățile statelor membre au fost publicate [2,3]. Până în prezent, Comisia nu a considerat necesar să actualizeze anexa II și, prin urmare, nu a instituit Comitetul consultativ în temeiul articolului 17.

3.6. Recomandări pentru o mai bună implementare a directivei

Pe baza analizei transpunerii directivei HASS, statelor membre le pot fi adresate o serie de recomandări privind îmbunătățirea implementării acesteia:

· Statele membre care nu au organizat până în prezent campanii sistematice sau dedicate de recuperare a surselor orfane ar trebui să evalueze necesitatea organizării unor astfel de campanii. Un prim pas înspre evaluarea necesității unei campanii de recuperare ar fi analiza datelor istorice aflate în posesia autorității și a producătorilor/furnizorilor. În timpul inspecțiilor efectuate în unitățile în care este mai probabil să se găsească sau să se prelucreze surse scoase din utilizare (spitale, universități, centre de cercetare, baze militare etc.), sediile acestora ar putea face obiectul unor anchete mai amănunțite, care să cerceteze eventuala prezență a unor surse istorice la fața locului.

· Pentru a asigura notificarea imediată a oricărei modificări a statutului HASS, cadrul național de reglementare ar putea defini o întârziere tolerată maximă de câteva zile, în care autoritatea relevantă trebuie să fie notificată.

· În așteptarea transpunerii noii directive privind normele de securitate de bază ale UE, în care definiția HASS este revizuită, statele membre care utilizează definiția HASS prevăzută în actuala directivă ar trebui să aplice propriile dispoziții naționale privind HASS, până când activitatea sursei scade sub nivelurile de exceptare/eliberare și nu până când ea scade sub nivelurile de mare activitate.

· Tipul și frecvența testelor care trebuie efectuate de deținătorii HASS ar trebui să fie definite prin reglementări sau în conformitate cu orientările elaborate de organismul de reglementare. Aceste teste ar trebui să fie efectuate de o persoană specializată, cu competențe adecvate în ceea ce privește protecția împotriva radiațiilor. Dacă personalul deținătorului de HASS nu include un responsabil agreat în domeniul radioprotecției, testele ar trebui să fie efectuate de un organism de asistență tehnică agreat. În orice caz, documentele care conțin înregistrarea rezultatelor testelor efectuate asupra HASS trebuie să fie verificate de către autoritate cu ocazia inspecțiilor, pentru a se asigura că testele au fost într-adevăr efectuate și că rezultatele lor au fost luate în considerare de către deținător.

· Documentația care însoțește HASS ar trebui și ea controlată cu ocazia inspecțiilor, pentru a se asigura de exhaustivitatea sa în ceea ce privește cerințele din Directiva HASS.

· Pentru a se evita riscul de pierdere a controlului asupra HASS scoase din utilizare, stocate la sediul deținătorului, reglementările naționale ar putea să prevadă un timp maxim admisibil de depozitare, înaintea efectuării transferului obligatoriu. Conformitatea cu această cerință ar trebui verificată în timpul inspecțiilor și, de îndată ce se constată o neconformitate, ar trebui adoptate măsurile de executare necesare. Pentru a evita situații nedorite, existența unor măsuri adecvate de gestionare pe termen lung a HASS scoase din utilizare ar trebui să reprezinte o condiție prealabilă pentru autorizarea oricărei practici.

· Pentru a asigura formarea și informarea corespunzătoare a persoanelor din instalațiile în care este mai probabil să se găsească sau să se prelucreze surse orfane, precum și a persoanelor din puncte de tranzit nodale semnificative, reglementările naționale ar trebui să insiste asupra organizării unor sesiuni de formare. Cerința ar trebui să impună cursuri de formare pentru toate tipurile de instalații expuse riscului și pentru ambele categorii de persoane (conducere și lucrători). Atât conținutul, cât și frecvența acestor sesiuni de formare ar trebui să fie definite sau aprobate de autoritatea competentă. Programul de formare și informare ar trebui să includă exerciții practice, cum ar fi a detectarea vizuală a surselor și a recipientelor acestora, precum și măsurile care trebuie luate la fața locului în cazul detectării unei surse sau al unei suspiciuni privind prezența unei surse.

3.7. Bune practici în implementarea directivei

Pe baza analizei nivelului de implementare a cerințelor HASS în cele 27 de state membre, pot fi identificate o serie de bune practici. Mai jos sunt prezentate câteva exemple.

· Procesul de autorizare este un pas esențial în gestionarea HASS. În autorizația prealabilă a oricărei practici care implică o HASS se specifică, de exemplu, că s-au luat măsuri adecvate, cum ar fi instituirea unor garanții financiare, pentru gestionarea pe termen lung a HASS, inclusiv în cazul în care deținătorul sau furnizorul devine insolvabil sau își încetează activitatea. Măsurile pe termen lung exclud stocarea pe termen lung, la sediul deținătorului, a HASS scoase din utilizare. Autorizația descrie, de asemenea, testele la care trebuie supuse HASS de către deținători și frecvența acestora, precum și sesiunile de formare care vor fi organizate pentru lucrătorii expuși și frecvența cu care acestea vor fi repetate.

· Pentru a se asigura notificarea promptă a autorității cu privire la orice modificare intervenită în situația HASS, în reglementările naționale de transpunere a directivei HASS este definită o întârziere tolerată maximă, de câteva zile.

· Autoritățile naționale competente efectuează în mod regulat inspecții anunțate sau inopinate, pentru a verifica aspecte legate deopotrivă de siguranță și de securitate. Inspecțiile au scopul de a controla toate evidențele HASS păstrate de deținător, pentru a verifica exactitatea informațiilor notificate autorității. Se verifică, de asemenea, documentația care însoțește sursa. În timpul inspecțiilor, sunt verificate evidențele privind testarea HASS și formarea personalului deținătorului HASS. Pe lângă aceste controale documentare, inspectorii efectuează controale vizuale ale surselor și măsurători care le permit să evalueze integritatea sursei și utilizarea sa corectă.

· Programul de formare al personalului deținătorului HASS este definit sau aprobat de autoritate, iar frecvența repetării este stabilită la un interval de timp rezonabil (de exemplu, o dată pe an). Cursurile de formare sunt înregistrate și sunt organizate teste de înțelegere. Evidențele cursurilor de formare sunt verificate cu ocazia inspecțiilor.

· Directiva HASS prevede obligația deținătorilor de surse de a returna furnizorului toate sursele scoase din utilizare, de a le introduce într-o instalație agreată sau de a le transfera către un alt deținător autorizat, fără întârzieri nejustificate, după retragerea lor din serviciu, cu excepția existenței unui acord diferit cu autoritatea competentă. Dat fiind faptul că directiva nu furnizează o definiție exactă a noțiunii de „întârziere nejustificată”, perioada dinaintea transferului obligatoriu variază considerabil de la un stat membru la altul, ea fiind cuprinsă între mai puțin de un an și mai mulți ani sau chiar un termen nedefinit. Cea mai bună practică este definirea, prin intermediul unui regulament, a unei perioade maxime rezonabile - de exemplu, maximum doi ani - pentru eliminarea de la sediile utilizatorilor a surselor scoase din utilizare. Dispozițiile privind preluarea nu garantează, în sine, eliminarea efectivă de la sediile deținătorilor a surselor scoase din utilizare; sunt necesare măsuri financiare, cum ar fi depozitele monetare constituite de către deținători sau furnizori. Astfel de măsuri, finanțate de comunitatea utilizatorilor sursei, sunt disponibile și pentru gestionarea pe termen lung a HASS scoase din utilizare, transferate într-o unitate de depozitare agreată. Atunci când transferul unei HASS scoase din utilizare către o unitate de depozitare agreată este una din opțiunile de gestionare pe termen lung, statul membru asigură accesul la o unitate cu capacitate suficientă.

· Stabilirea și adoptarea de dispoziții specifice care reglementează securitatea și protecția fizică a HASS este un alt exemplu de bune practici observate în mai multe state membre. Cerințele de securitate se bazează pe o abordare graduală, luând în considerare riscul prezentat de surse.

· În vederea evitării incidentelor cu surse orfane, statul membru identifică locații strategice în care este probabil ca acestea să se găsească, sau puncte prin care acestea ar putea intra în țară. În plus, autoritatea de reglementare impune instalarea de echipamente de detectare și monitorizare în aceste locații. Sunt organizate campanii de recuperare a surselor orfane, în special în instalații vechi sau dezafectate, în care au fost sau sunt încă utilizate substanțe radioactive. Sarcina financiară a recuperării și gestionării surselor orfane nu este suportată de comunitate prin intermediul bugetului de stat, ea revenind comunităților vizate de utilizatori ai surselor. Procedurile de alertă și de reacție în cazul instalațiilor în care este mai probabil să se găsească surse orfane sunt aprobate de autoritate și sunt organizate exerciții pentru a le testa.

· Cadrele de conducere și lucrătorii din toate tipurile de instalații supuse riscului, susceptibili de a se confrunta cu o sursă orfană, sunt formați periodic, în conformitate cu cerințele prevăzute de reglementările naționale. Conținutul cursului de formare este fie definit, fie aprobat de autoritate, care se asigură că sesiunile sunt documentate și că ele au efectiv loc. Este evaluată asimilarea cunoștințelor de către cursanți. Pentru a spori gradul de conștientizare al persoanelor susceptibile a se confrunta cu surse orfane, autoritatea organizează sesiuni de informare și elaborează ghiduri, documentații, filme educative, afișe etc.

4. Cerințele Directivei 2003/122/Euratom, ca parte a noilor standarde de siguranță de bază ale UE 4.1. Introducere

Noua Directivă 2013/59/Euratom [4] privind normele de securitate de bază (BSS) ale UE a fost adoptată la 5 decembrie 2013. Pe lângă actualizarea actualei directive BSS [5], noua directivă integrează și actualizează cerințele altor cinci directive existente, inclusiv ale Directivei HASS. Noua directivă BSS ia în considerare cele mai recente orientări ale CIPR[7] și noile standarde de securitate internaționale de bază, elaborate de AIEA. Statele membre ale UE dispun de patru ani (până la 6 februarie 2018), pentru a transpune noua directivă în legislațiile lor naționale.

Noua directivă BSS conține capitole distincte privind controlul surselor închise și privind sursele orfane, care includ dispozițiile actualei directive HASS, cu doar câteva modificări semnificative, prezentate mai jos.

4.2. Armonizarea normativă cu AIEA

Pentru a crea un sistem de control normativ pentru sursele închise de mare activitate este necesar să se definească un nivel de activitate specific fiecărui nuclid, dincolo de care o sursă ar trebui să fie controlată ca HASS. La momentul redactării directivei HASS, valorile de activitate definite pentru regulamentele de transport ale AIEA[8] (valori A1, împărțite la 100) au fost alese ca bază pentru definirea HASS. Ulterior, AIEA a elaborat valorile D[9], pentru a defini o sursă „periculoasă” și le-a folosit ca bază pentru sistemul său de clasificare a surselor, ceea ce a dus la o diferență între definiția surselor din Directiva HASS și cea din Codul de conduită al AIEA privind siguranța și securitatea surselor radioactive (CoC)[10]. Noua directivă BSS UE elimină această discrepanță, prin adoptarea valorilor D ale AIEA ca bază pentru definirea HASS. Aceasta înseamnă că, în UE, sursele din categoriile 1, 2 și 3 AIEA trebuie să fie controlate ca HASS.

Revizuirea a fost efectuată deoarece o serie de state membre ale UE au indicat faptul că existența a două definiții diferite pentru HASS la nivel internațional este o situație problematică. Directiva HASS și CoC al AIEA au obiective similare, ele trebuind astfel să se aplice aceleiași categorii de surse. De asemenea, în principiu, AIEA și UE ar trebui să urmărească armonizarea standardelor internaționale.

S-a considerat, de asemenea, că, pentru mulți nuclizi, nivelurile de activitate din directiva HASS erau destul de scăzute, astfel că nu toate sursele radioactive închise de mare activitate implică, cu adevărat, un potențial considerabil de risc pentru sănătatea umană sau mediu, așa cum se menționează în considerentele directivei, în timp ce baza științifică a valorilor D ale AIEA este solidă și, într-o anumită măsură, susținută de doze reale, la care au fost efectiv expuse persoanele cu ocazia unor accidente implicând surse.

Această armonizare înseamnă că autoritățile statelor membre vor trebui să-și adapteze limitele naționale în consecință. Mai mult, ținând cont de faptul că valorile D sunt în mare parte mai ridicate decât valorile directivei HASS (A1/100), această modificare înseamnă relaxarea cerințelor pentru majoritatea nuclizilor (eliminarea voluntară a unor surse din registrele HASS). În practică, numărul de surse cuprinse între vechea și noua definiție este foarte redus, deoarece majoritatea surselor HASS înregistrate au activități mult mai mari decât limita de activitate din noua directiva BSS. În cazul a patru nuclizi[11], noua limită de activitate este mai mică decât vechea limită; pentru acești nuclizi, noua directiva BSS implică un control reglementar mai strict.

O altă schimbare importantă în ceea ce privește definiția HASS este că aceasta se referă la activitatea actuală, nu la activitatea de la momentul producerii sau al introducerii pe piață. Aceasta înseamnă că atunci când activitatea sursei scade sub valoarea D, ea poate fi eliminată din registrul HASS și nu mai trebuie să fie controlată ca HASS.

Ar trebui menționat faptul că directiva stabilește standardul minim. Statele membre sunt libere să utilizeze de asemenea cerințe mai restrictive în reglementările lor naționale.

4.3. Alte evoluții

Alte modificări privind sursele, introduse de noua directivă BSS UE, reflectă experiența dobândită în aplicarea directivei HASS și reacțiile în urma recentelor evenimente implicând surse radioactive și contaminări. Cele mai importante modificări sunt următoarele:

· Definițiile surselor închise și ale recipientelor surselor au fost ușor modificate.

· Există noi cerințe aplicabile în cazurile de contaminare a metalelor. O instalație de reciclare a deșeurilor metalice este obligată să notifice autorității competente dacă suspectează topirea sau prelucrarea metalurgică a unei surse orfane sau dacă deține informații în legătură cu un astfel de fapt. Ea trebuie să solicite ca materialele contaminate să nu fie utilizate, introduse pe piață sau eliminate fără implicarea autorității competente. Statele membre încurajează instituirea unor sisteme menite să detecteze prezența contaminării radioactive în produsele metalice importate din țări terțe, în locuri precum instalațiile majore de import al metalelor și punctele nodale de tranzit semnificative.

· Statele membre au obligația de a se asigura că conducerea instalațiilor în care este cel mai probabil să se găsească sau să se prelucreze surse orfane, inclusiv a unităților mari de colectare a fierului vechi sau a instalațiilor majore de reciclare a deșeurilor metalice, precum și a punctelor nodale de tranzit semnificative, este informată despre posibilitatea de a se confrunta cu o sursă. În cazul în care lucrătorii se pot confrunta cu o sursă, aceștia trebuie să fie informați și formați pentru a putea detecta vizual sursele și containerele acestora; ei trebuie să fie informați despre aspectele de bază privind radiațiile ionizante și trebuie să fie informați și formați cu privire la acțiunile care trebuie luate la fața locului în cazul detectării sau al suspectării prezenței unei surse.

· Foaie de înregistrare HASS (anexa XIV la directiva BSS ) a fost îmbunătățită prin actualizarea terminologiei și eliminarea inconsecvențelor din foaia de înregistrare a directivei HASS.

· Există noi cerințe generale pentru sursele neînchise. Statele membre se asigură că sunt luate măsuri de control al surselor neînchise, sub aspectul localizării, al utilizării, precum și al reciclării sau al eliminării acestora. În plus, statele membre trebuie să solicite, după caz și în măsura posibilului, ca întreprinderile să țină evidența surselor neînchise aflate în responsabilitatea lor. Statele membre impun fiecărei întreprinderi care deține o sursă radioactivă deschisă să notifice imediat autorității competente orice pierdere, furt, deversare semnificativă sau utilizare ori eliberare neautorizată.

5. Concluzii

Directiva HASS a fost implementată bine în UE, deși există încă diferențe semnificative între statele membre ale UE în privința practicilor de implementare. Numărul de întrebări legate de HASS, adresate Comisiei de-a lungul anilor, este redus, ceea ce indică faptul că cerințele directivei sunt bine înțelese și acceptate.

Directiva 2003/122/Euratom este abrogată, cu efect de la 6 februarie 2018, de Directiva 2013/59/Euratom, care integrează principalele dispoziții ale directivei și le armonizează cu orientările IAEA privind sursele radioactive. Până la 6 februarie 2018, statele membre trebuie să transpună noua directivă BSS în legislația lor națională. Noua directivă BSS reprezintă o revizuire majoră a întregului cadru juridic al UE în materie de protecție împotriva radiațiilor. Capitolele privind HASS se înscriu bine în acest cadru, deoarece directiva HASS a fost bine primită de către statele membre ale UE, nefiind necesare modificări majore ale controlului HASS, aceasta deși noua directivă BSS corectează mai multe deficiențe ale directivei HASS. În mod particular, armonizarea realizată cu reglementările AIEA pune statele membre ale UE în poziția de a îndeplini atât cerințele UE, cât și pe cele ale AIEA privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane.

Comisia încurajează fiecare stat membru să ia în considerare conținutul acestui raport, în special bunele practici identificate, cu ocazia reformulării normelor de drept intern și a orientărilor privind siguranța și securitatea surselor radioactive, în îndeplinirea obligației lor de a transpune noua Directivă 2013/59/Euratom. Publicația RP 179, din seria Radiation Protection conține o prezentare mai detaliată a situației HASS în Europa și evidențiază, de asemenea, măsurile corespunzătoare aplicate în Canada și SUA.

Referințe

[1]        Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului din 22 decembrie 2003 privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane, JO L 346, 31.12.2003.

[2]        Comunicare a Comisiei referitoare la Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane, JO C 122, 27.4.2013, p. 2.

[3]        Comunicare a Comisiei referitoare la Directiva 2003/122/Euratom a Consiliului privind controlul surselor radioactive închise de mare activitate și al surselor orfane și la Regulamentul (Euratom) nr. 1493/93 al Consiliului privind transportul substanțelor radioactive între statele membre, JO C 347, 28.11.2013, p. 2.

[4]        Directiva 2013/59/Euratom a Consiliului din 5 decembrie 2013 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția împotriva pericolelor prezentate de expunerea la radiațiile ionizante și de abrogare a Directivelor 89/618/Euratom, 90/641/Euratom, 96/29/Euratom, 97/43/Euratom și 2003/122/Euratom, JO L 13, 17.1.2014, p. 1.

[5]        Directiva 96/29/Euratom a Consiliului din 13 mai 1996 de stabilire a normelor de securitate de bază privind protecția sănătății lucrătorilor și a populației împotriva pericolelor prezentate de radiațiile ionizante, JO L 159, 29.6.1996.

[1]       Sursele orfane sunt surse radioactive care nu se află sub control normativ.

[2]       Informații mai detaliate privind situația HASS din statele membre ale UE, Canada și SUA sunt disponibile în publicația Radiation protection nr. 179 care propune un studiu al situației actuale a surselor radioactive din UE, al provenienței și consecințelor pierderii controlului asupra surselor radioactive și al strategiilor de succes din domeniul detectării și al recuperării surselor orfane, 2014.

[3]       Directiva prevede obligația statelor membre de a organiza campanii de căutare a surselor orfane „după caz”, astfel încât decizia de a organiza aceste campanii să poată fi luată la nivel național.

[4]       Articolul 107 din noua directivă BSS, în vigoare cu începere de la 6 februarie 2018.

[5]       IAEA Safety Standards, Categorization of radioactive sources for protecting people and the environment, No RS-G-1.9, International Atomic Energy Agency, 2005 (Standardele de securitate ale AIEA pentru protecția persoanelor și a mediului, Împărțirea pe categorii a surselor radioactive, nr. RS-G- .9, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, 2005).

[6]       http://ec.europa.eu/energy/en/topics/nuclear-energy/radiation-protection/control-other-radioactive-sources.

[7]       Comisia internațională de protecție radiologică.

[8]       Regulamente privind transportul în condiții de siguranță al materialelor radioactive, Colecția „Standarde de siguranță”, Cerințe de siguranță nr. TS-R-1, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Viena, 2009.

[9]       Cantități periculoase de material radioactiv (valori D) (EPR-D-VALUES 2006), Agenția Internațională pentru Energie Atomică, 2006.

[10]     Codul de conduită privind siguranța și securitatea surselor radioactive, Agenția Internațională pentru Energie Atomică, Viena, 2004.

[11]     Po-210, Pu-238, Cm-244 și Am-241.