This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014DC0451
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL Better situational awareness by enhanced cooperation across maritime surveillance authorities: next steps within the Common Information Sharing Environment for the EU maritime domain
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU O mai bună cunoaștere a situației prin intermediul unei mai strânse cooperări între autoritățile care se ocupă de supravegherea maritimă: următoarele etape în cadrul mediului comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU O mai bună cunoaștere a situației prin intermediul unei mai strânse cooperări între autoritățile care se ocupă de supravegherea maritimă: următoarele etape în cadrul mediului comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE
/* COM/2014/0451 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU O mai bună cunoaștere a situației prin intermediul unei mai strânse cooperări între autoritățile care se ocupă de supravegherea maritimă: următoarele etape în cadrul mediului comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE /* COM/2014/0451 final */
COMUNICARE
A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU O mai
bună cunoaștere a situației prin intermediul unei mai strânse
cooperări între autoritățile care se ocupă de supravegherea
maritimă: următoarele etape în cadrul mediului comun pentru schimbul
de informații pentru domeniul maritim al UE 1. Introducere Îmbunătățirea
schimbului de informații între autoritățile de supraveghere
maritimă este unul dintre obiectivele strategice cheie ale Uniunii în
domeniul politicii maritime integrate și o componentă importantă
a Strategiei de securitate maritimă[1]. Consolidarea
securității mărilor și oceanelor noastre este, de asemenea,
o parte esențială a strategiei de creștere albastră pentru
a obține creștere economică și a crea locuri de muncă. Dezvoltarea mediului
comun pentru schimbul de informații pentru domeniul maritim al UE (CISE)
este un proces de colaborare în curs de desfășurare care a făcut
deja obiectul a două comunicări ale Comisiei în 2009 și 2010[2].
Printre rezultatele pozitive, se numără consolidarea cooperării
între agențiile UE, inițiativele mai multor sectoare maritime la
nivelul UE, precum și diverse inițiative la nivel național. CISE
pentru domeniul maritim este susținut de părțile interesate din
statele membre, de către Consiliu și de către Parlamentul
European[3]. Autoritățile
statelor membre desfășoară o serie de diferite sarcini operaționale
de supraveghere, multe dintre acestea cu scopul de a îndeplini obligațiile
existente în temeiul legislației UE, pentru a garanta siguranța și
securitatea mărilor și oceanelor noastre. Aceste sarcini
solicită competențe și resurse specifice în diverse domenii:
apărare, control vamal, aplicarea legislației generale, controlul
pescuitului, protecția mediului marin/combaterea poluării și
securitatea și siguranța maritimă. Riscurile și
amenințările maritime nu respectă granițele naționale
sau administrative și, prin urmare, numărul lor poate să
crească în contextul unui spațiu maritim deschis. Într-un context în
care aceste autorități se confruntă cu creșterea riscurilor
maritime și dispun de resurse financiare și operaționale
limitate, schimbul de informații optimizat poate fi mai eficient și
mai rentabil. Scopul comun al părților implicate în activitățile
operaționale de supraveghere este să aibă acces în timp util la
informații relevante și precise pentru a-și desfășura
activitatea și a fluidiza schimbul de informații între sistemele lor,
centrele de coordonare, precum și mijloacele de patrulare și
supraveghere (nave, avioane și sateliți etc.). Obiectivul prezentei
comunicări este de a prezenta situația actuală și a
identifica domenii în care sunt necesare acțiuni suplimentare pe baza
realizărilor existente. 2. Ce este CISE
pentru domeniul maritim și care sunt avantajele acestuia? CISE pentru
domeniul maritim reprezintă un proces colaborativ voluntar în Uniunea
Europeană, având obiectivul de a consolida și promova schimbul
relevant de informații între autoritățile implicate în
supravegherea maritimă. Acesta nu înlocuiește și nici nu se
suprapune peste sistemele și platformele de schimb și partajare de
informații, ci construiește pornind de la cele deja existente. Scopul
final este de a spori eficiența, calitatea, capacitatea de reacție și
coordonarea operațiunilor de supraveghere în domeniul maritim european și
de a promova inovarea, pentru prosperitatea și securitatea UE și a
cetățenilor săi. CISE pentru
domeniul maritim nu va avea un impact asupra structurilor administrative din
statele membre, și nici asupra legislației europene în vigoare în
acest domeniu sau asupra punerii în aplicare a inițiativelor în curs la
nivelul UE, în special nu asupra celor bazate pe cerințele juridice ale
Uniunii. Având în vedere faptul că structurile administrative din statele
membre sunt diferite, eforturile administrative pentru punerea în aplicare a
acestei inițiative la nivel național vor depinde de situația
existentă în fiecare stat membru. Obiectivul este
de a garanta faptul că informațiile privitoare la supravegherea
maritimă colectate de o autoritate maritimă și considerate a fi
necesare pentru activitățile operaționale ale altor
autorități pot fi împărtășite și fac obiectul
unei utilizări multiple, și nu colectate și generate în repetate
rânduri sau colectate și păstrate pentru un singur scop. Informațiile
privind supravegherea maritimă ar putea fi date brute sau neprelucrate
care sunt prezentate într-un anumit fel, sau informații rezultate din date
care au fost tratate și au dobândit un anumit sens. Poate să fie
vorba despre informații de bază sau informații elaborate. Datele
privind supravegherea maritimă se referă, de exemplu, la pozițiile
navelor și rutarea acestora, datele referitoare la încărcături,
date provenite de la senzori, grafice și hărți, date
meteo-oceanice etc. În cazurile în care aceste date permit identificarea unei
persoane sau îi conferă un caracter identificabil, instrumentele UE în
materie de protecție a datelor[4]
trebuie să fie aplicate.[5]
Ca urmare a evoluției spre utilizarea datelor în scopuri multiple și
prin asigurarea interoperabilității sistemelor actuale de
supraveghere maritimă[6],
colectarea datelor va necesita mai puțin timp și mai puține
resurse și, în cel mai bun caz, autoritățile vor dispune
întotdeauna de cele mai relevante informații privind situația pe
mare. Suprapunerea
eforturilor de colectare a datelor poate fi rezultatul indirect al unei
cooperări deficitare între autorități. Acest lucru poate afecta,
de asemenea, dobândirea, menținerea și implementarea unor mijloace de
supraveghere precum radarele, sistemele de comunicații, navele, elicopterele,
avioanele și sateliții. Intensificarea schimburilor de informații
ar putea contribui la evitarea situațiilor în care astfel de resurse fac
obiectul unei duble achiziționări, examinează aceeași
zonă maritimă de două ori sau culeg aceleași informații
de mai multe ori și efectuează misiuni pe mare care se suprapun. Pregătirea
terenului pentru intensificarea schimbului de informații reprezintă o
condiție prealabilă pentru o cooperare armonioasă pe mare între
autoritățile naționale implicate în supravegherea maritimă. Rezultatele obținute
până în prezent au demonstrat că CISE pentru domeniul maritim ar
prezenta o serie de avantaje clare. În special, intensificarea schimburilor de
informații este o condiție importantă pentru: ·
Îmbunătățirea
cunoștințelor și a gradului de conștientizare a situației
maritime. Aceste obiective permit o mai bună prevenire, pregătire și
reacție la incidentele legate de securitatea maritimă care țin
de activitățile de criminalitate organizată și
transfrontalieră (de exemplu, traficul, pescuitul ilegal și
pirateria, atacurile armate, terorismul) siguranța maritimă și
deversările ilegale sau poluarea accidentală a mediului marin.
Evaluările la care au participat experți din statele membre[7]
au demonstrat în mod clar că autoritățile ar gestiona mai
eficient activitățile de supraveghere maritimă dacă toate
informațiile relevante ar fi la dispoziția lor în timpul
planificării și executării activităților operaționale.
Astfel, aceste amenințări și riscuri ar putea fi reduse, în
medie, cu 30 %. Exemple pertinente în acest sens ar fi schimbul de informații
între autoritățile civile și militare, asupra fluxului de migranți
către spațiul Schengen prin Marea Mediterană; sau faptul că
instrumentele comune de supraveghere de rutină și de gestionare a
situațiilor de urgență în jurul unui bazin maritim ar putea fi
conectate printr-un singur „click” în caz de urgență. ·
Reduceri
substanțiale în eforturile de colectare a datelor. Părțile
interesate au indicat că există o cerere importantă pentru
schimbul de date suplimentare în special între autoritățile civile și
militare și că peste 40 % din datele colectate în UE sunt
colectate de mai multe autorități în același timp, cum ar fi
obiectivele non-cooperative și informațiile de identificare a navei. ·
Reducerea
costurilor administrative și operaționale ale activităților
de supraveghere maritimă. Calculele efectuate de către experții
din statele membre au arătat că potențialele economii de costuri
pentru intensificarea schimbului de informații ar putea genera un
beneficiu general pentru economia europeană de aproximativ 400 de milioane
EUR pe an și economii directe pentru autoritățile publice de cel
puțin 40 de milioane EUR pe an. Costurile corespunzătoare aferente
investițiilor s-ar ridica la aproximativ 10 milioane EUR pe an pentru
primii zece ani. 3. Etape
parcurse în vederea intensificării supravegherii maritime – Măsuri
întreprinse până în prezent Inițiativele
pentru îmbunătățirea schimbului de informații în domeniul
maritim sunt în curs de desfășurare de o bună perioadă de
timp. Începând cu anul 2002, au fost luate măsuri importante, atât la
nivel național, cât și la nivelul Uniunii, în special în ceea ce
privește aspectele civile. S-au înregistrat deja progrese grație unei
serii de instrumente legislative la nivelul UE care au instituit sisteme
în diferite domenii de politică și, în anumite cazuri, dispoziții
acoperind mai mult de un singur sector. Aceste sisteme
cuprind: sistemul Uniunii de schimb de informații maritime, SafeSeaNet,
care furnizează servicii maritime integrate[8] printre
altele pentru monitorizarea traficului (cunoașterea situației spațiale)
și pentru a asigura implementarea legislației europene, găzduit
de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) și
gestionat de Direcția Generală Mobilitate și Transporturi a
Comisiei (MOVE), alături de statele membre EU/EEA în Grupul de coordonare
la nivel înalt[9];
Sistemul comun de comunicare și informare în caz de urgență
(CECIS) care facilitează comunicarea în timpul incidentelor maritime și
a dezastrelor gestionate de Direcția Generală Ajutor Umanitar și
Protecție Civilă (ECHO); Sistemul de monitorizare prin satelit a
navelor de pescuit gestionat de statele membre, DEH (Data Exchange Highway) și
Fisheries Language for Universal eXchange (FLUX), gestionat de Direcția
Generală Afaceri Maritime și Pescuit a Comisiei (MARE), care se
ocupă de politica comună în domeniul pescuitului; Rețeaua de
supraveghere maritimă (MARSUR) gestionată de Agenția
Europeană de Apărare (AEA) responsabilă de politica externă
și de securitate comună; Sistemului european de supraveghere a
frontierelor (EUROSUR) care îmbunătățește gradul de conștientizare
a situației și capacitatea de reacție a statelor membre și
a Agenției Europene pentru Gestionarea Frontierelor (FRONTEX), la frontierele
externe, precum și aplicația de rețea pentru schimbul securizat
de informații (SIENA), sistemul de schimb de informații al EUROPOL, și
platforma Blue Hub a Centrului Comun de Cercetare care se ocupă cu
activitățile de cercetare și dezvoltare în domeniul
supravegherii maritime și al conștientizării situației și
experimentează noi surse informaționale neexploatate anterior. Directiva
privind formalitățile de raportare[10], care
instituie ghișee naționale unice, prezintă un interes deosebit
la nivelul UE. Atunci când vor deveni pe deplin operaționale în iunie
2015, aceste ghișee vor constitui platforme centrale naționale de
schimb de informații pentru difuzarea și schimbul de informații
legate de nave între toate autoritățile competente și vor fi
corelate cu sistemul Uniunii de schimb de informații maritime, precum și
cu alte sisteme, furnizând, prin urmare, informații transsectoriale și
transnaționale în domeniul maritim relevante pentru toate autoritățile,
în special pe latura civilă. Printre inițiativele suplimentare de
îmbunătățire a schimbului de informații se numără
noua Strategie referitoare la gestionarea riscurilor în domeniul vamal și
securitatea lanțului de aprovizionare în legătură cu Codul Vamal
al Uniunii, printre altele[11],
dispozițiile prevăzute în noul Regulament Comun pentru pescuit[12],
și Rețeaua europeană de observare și date privind mediul
marin (EMODNET)[13]. Experiențele
dobândite au demonstrat valoarea adăugată a cooperării, motiv
pentru care aceasta merită continuată. Un exemplu în acest sens este
utilizarea operațională a serviciilor maritime integrate (o mai
bună reprezentare a situației maritime) furnizate de EMSA pentru
FRONTEX și AECP. Acestea ar putea servi drept sursă de inspirație
pentru modul în care s-ar putea desfășura în continuare cooperarea la
nivel național . La nivel național,
mai multe state membre au instituit deja mecanisme, cum ar fi centrele naționale
de coordonare care implică toate autoritățile competente (civile
și militare), cu scopul de a ameliora coordonarea. Astfel de centre ar
putea reprezenta o sursă de inspirație pentru altele. De la
Comunicarea referitoare la CISE din 2010, s-au înregistrat progrese în ceea ce
privește punerea în aplicare a foii de parcurs pentru CISE. Statele membre
au colaborat îndeaproape în cadrul proiectelor „BlueMassMed”, „MARSUNO” și
„Cooperation”.[14] Statele membre[15]
implicate în proiectul BlueMassMed au dezvoltat conceptul de „noduri IT”
naționale care ar putea să funcționeze în viitor ca platforme naționale
de informare. Statele membre[16]
implicate în proiectul MARSUNO în special au înregistrat progrese
privind examinarea situației juridice și au formulat sugestii
referitoare la o posibilă structură de guvernare. Statele membre[17]
implicate în proiectul Cooperation au calculat valoarea
adăugată potențială pe care ar putea să o aibă
CISE pentru domeniul maritim în cadrul scenariilor de supraveghere
maritimă în situații reale. Acestea au efectuat de asemenea un studiu
privind drepturile de acces al autorităților la schimbul de informații
și au dezvoltat un concept pentru un „limbaj informatic comun” flexibil
(model de date comun) care poate fi utilizat, dacă este cazul, pentru a
asigura interoperabilitatea sistemelor de informații de supraveghere. Aceste inițiative
au confirmat și au contribuit la rafinarea necesității operaționale
pentru schimbul intersectorial de informații și au făcut în mod
repetat obiectul unor discuții în cadrul unui grup de experți din
statele membre cu privire la supravegherea maritimă și a Grupului
tehnic consultativ al CISE, alcătuit din reprezentanți ai diferitelor
autorități maritime publice și ai agențiilor UE, cu scopul
de a asigura dezvoltarea coerentă a acestuia. 4. Etapele
următoare în vederea constituirii CISE pentru domeniul maritim Progresele
înregistrate până în prezent oferă o bază pentru continuarea
activității și concentrarea asupra unor noi provocări, care
arată că viziunea CISE pentru domeniul maritim se aplică atât la
nivel național, cât și la nivelul UE. Una dintre cele mai importante
necesități constă în a îmbunătăți schimbul de
informații între autoritățile civile și militare.
Includerea comunității apărării și identificarea
informațiilor care ar putea face obiectul unui schimb între autoritățile
civile și militare în cadrul unei CISE pentru domeniul maritim vor
constitui elemente importante, dat fiind faptul că autoritățile
militare reprezintă unul dintre principalii deținători de date
privind supravegherea maritimă. În cadrul
proiectelor MARSUNO, BlueMassMed și Cooperation menționate
anterior au fost identificate domenii prioritare în care se impune
intensificarea cooperării transfrontaliere și intersectoriale. Aceste
domenii includ, printre altele: - schimbul în
timp real de poziții ale navelor și aeronavelor de patrulare și
specificațiile funcționale pentru a asigura un răspuns cât mai
rapid la operațiunile de salvare și/sau alte evenimente pe mare, - instrumente de
colaborare pentru gestionarea crizelor transfrontaliere, - consolidarea
datelor și schimbul de informații privind navele suspecte care
navighează în apele UE, și - registrele naționale
ale ambarcațiunilor de agrement: prelucrarea computerizată a
solicitărilor de informații între statele membre. Va fi esențial
să se continue procesul de construire pornind de la instrumentele și
realizările existente pentru a se evita suprapunerea eforturilor. Alte măsuri
urmăresc să faciliteze schimbul de informații și, prin
urmare, nu ar trebui să creeze niciun fel de noi obligații în materie
de colectare a datelor, nici să aibă un caracter normativ cu privire
la informațiile care urmează să facă obiectul unui schimb.
Această sarcină va reveni proprietarului datelor. Comisia intenționează
să întreprindă următoarele acțiuni: ·
Comisia
intenționează să lanseze un proiect în 2014 în cadrul celui de
al șaptelea program-cadru al UE pentru cercetare (PC 7), cu scopul de a
testa CISE pentru domeniul maritim pe scară largă, în special între
autoritățile civile și militare. În plus, Comisia va promova
adoptarea inovațiilor finanțate prin programele-cadru ale Uniunii
Europene pentru cercetare și inovare. ·
În
strânsă cooperare cu statele membre, Comisia elaborează, până la
sfârșitul anului 2016, un ghid CISE pentru domeniul maritim fără
caracter obligatoriu, cu recomandările de bune practici și informații
utile privind modul de aplicare a CISE pentru domeniul maritim. Aceste
recomandări au, printre altele, scopul de a promova o cultură a
„distribuirii informației pentru o mai bună conștientizare” în
cadrul și între diferitele sectoare în rândul autorităților naționale
implicate în supravegherea maritimă. Ghidul va oferi, de asemenea,
orientări privind manipularea informațiilor personale sau sensibile
din punct de vedere comercial de către autoritățile competente.
Ghidul ar trebui să ia în considerare rezultatele diverselor acțiuni
pregătitoare, cum ar fi proiectul PC7, proiectul de cooperare, precum și
proiecte-pilot, cum ar fi MARSUNO, BluemassMed și un proiect finanțat
prin politica maritimă integrată (PMI) „Evoluția SafeSeaNet în
vederea sprijinirii CISE și a altor comunități”, printre altele. ·
Comisia
va sprijini măsurile destinate să elaboreze, să mențină
și să disemineze standarde care să permită sistemelor de
supraveghere maritimă să fie interoperabile. Astfel de standarde vor
facilita schimbul de informații maritime între autoritățile de
supraveghere și dezvoltarea unor soluții informatice, ceea ce
reprezintă o provocare majoră pentru cooperarea între statele membre,
dezvoltarea și competitivitatea industriei. Acestea ar include
urmărirea unui model de date comun[18], bazat pe
soluții tehnologice deja implementate și impuse de dreptul Uniunii,
care să servească drept instrument de traducere între sistemele de
informații privind supravegherea maritimă, în special între sistemele
civile și militare. Până la sfârșitul anului 2017, va fi
definită o arhitectură tehnică de referință pentru
serviciile publice, în conformitate cu arhitectura europeană de referință
în materie de interoperabilitate (European Interoperability Reference
Architecture) elaborată în cadrul programului Soluții de
interoperabilitate pentru administrațiile publice europene (ISA), parte a
inițiativei O agendă digitală pentru Europa. De asemenea, vor fi
necesare specificații pentru a sprijini colaborarea virtuală având
drept punct de plecare sistemele IT existente[19]. ·
În
paralel, statele membre ar trebui să fie încurajate să continue
să lucreze la modernizarea sistemelor de supraveghere maritimă, în
cazul în care este necesar, și să îmbunătățească
schimbul de informații dintre autoritățile implicate în
supravegherea maritimă. La nivelul UE, există anumite posibilități
de finanțare pentru a sprijini micile îmbunătățiri. ·
Statele
membre ar trebui să implice, de asemenea, cât mai curând posibil,
autoritățile naționale competente, pentru a se asigura că
modalitățile operaționale și obiectivele sunt conforme cu
cerințele de protecție a datelor. Evaluările de impact
prealabile ar putea fi o modalitate de sprijin pentru inițiativele naționale
cu scopul de a se asigura că sunt puse în aplicare măsurile cele mai
eficiente și mai rentabile. ·
Comisia
va continua să examineze legislația sectorială existentă la
nivelul UE în scopul de a înlătura eventualele obstacole de natură
juridică rămase care ar putea împiedica schimbul intersectorial de
informații, asigurând în același timp respectarea cerințelor
relevante privind protecția datelor. Deși Comisia consideră
că cele mai multe dintre acestea au fost soluționate, ele pot
continua să existe la nivel național. Aceste obstacole pot persista
din cauza structurilor organizaționale ale autorităților din
statele membre.[20] ·
Este
nevoie de o analiză suplimentară a structurilor administrative
necesare pentru gestionarea unui CISE pentru domeniul maritim, în special
necesitatea acordurilor la nivel de servicii între autoritățile naționale. De asemenea,
Comisia va lansa, până în 2018, un proces de revizuire pentru a evalua
implementarea CISE pentru domeniul maritim și necesitatea unor acțiuni
ulterioare. Comisia
subliniază că este de datoria statelor membre să asigure supravegherea
eficientă a apelor aflate sub suveranitatea și jurisdicția sa, și
în marea liberă, dacă este cazul. Asigurarea funcționării
schimbului de informații privind supravegherea maritimă între aceste
autorități este responsabilitatea statelor membre, iar în anumite
cazuri, agențiile UE pot facilita și sprijini acest proces. Prin
urmare, aspectele operaționale ale acestui schimb de informații
trebuie să fie delegate în cea mai mare măsură autorităților
naționale, în conformitate cu principiul subsidiarității. În același
timp, acțiunea este, de asemenea, necesară, la nivelul UE, având în
vedere că schimbul de informații are, de asemenea, o componentă
de cooperare transnațională care implică, în mod normal,
cooperare la nivel regional sau la nivel de bazin maritim. În plus, normele și
condițiile privind schimbul anumitor informații sunt deja
reglementate la nivelul UE. Rolul Comisiei ar trebui să fie, pe lângă
faptul de a asigura punerea în aplicare și funcționarea legislației
UE deja existente, să acționeze în continuare ca mediator și
coordonator al procesului de îmbunătățire a CISE pentru domeniul
maritim și să promoveze schimbul pertinent de informații, în
special între autoritățile civile și militare implicate în
supravegherea maritimă și să asigure interoperabilitatea
sistemelor de supraveghere maritimă la nivelul UE, bazate pe actualele
sisteme și soluții, fără crearea unui nou sistem. 5. Concluzii CISE pentru
domeniul maritim este o componentă importantă a strategiei UE în
materie de securitate maritimă și îndeplinește principiile și
obiectivele unei inițiative intersectoriale, coerente și rentabile.
Susținerea activităților de supraveghere maritimă în
domeniul maritim al UE este esențială. Măsurile complementare
care vor fi luate în continuare se vor supune principiilor prioritare,
adică evitarea suprapunerii și aplicarea unor soluții eficiente și
rentabile, care să se bazeze pe acțiunile descrise în prezenta
comunicare și pe experiența semnificativă a tuturor
autorităților și organismelor competente din statele membre și
a agențiilor în cauză. În acest stadiu, Comisia nu consideră
necesară punerea în aplicare a unei inițiative legislative
transsectoriale. Implementarea
CISE pentru domeniul maritim va necesita, în continuare, eforturi, atât la
nivelul UE, cât și la nivel național. Se vor lua
măsuri la nivel național pentru a se asigura că schimbul de
informații poate avea loc între autoritățile relevante, în
special între autoritățile civile și militare. Prin urmare,
Comisia încurajează statele membre să își împărtășească
experiențele dobândite și să se inspire din acestea în punerea
în aplicare a unor mecanisme de coordonare naționale deja introduse în mai
multe țări, și să creeze un mediu comun pentru schimbul de
informații în domeniul maritim la nivel național în concordanță
cu abordarea dezvoltată la nivelul UE în cadrul CISE pentru domeniul
maritim, care să exploateze toate avantajele oferite de mecanismele
existente privind schimbul de informații. Comisia invită Parlamentul European
și Consiliul să ofere orientări politice și își
confirmă disponibilitatea de a sprijini propunerile prezentate în prezenta
comunicare. [1] Comunicare
comună din partea Comisiei și SEAE din 6 martie 2014. Join (2014) 9
final. [2] COM (2009)
538 final și COM (2010) 584 final. [3] A se vedea,
de exemplu, așa-numita Declarație de la Limassol adoptată în
2013 de miniștrii europeni și aprobată de Consiliul de Miniștri
și concluziile Consiliului privind supravegherea maritimă 2009-2013
menționate, de asemenea, în evaluarea impactului. [4] Directiva
(CE) nr. 46/1995, Decizia-cadru 2008/977/JHA a Consiliului și Regulamentul
(CE) nr. 45/2001. [5] Printre
informațiile privind supravegherea maritimă care fac obiectul
normelor de protecție a datelor se numără, de exemplu, informațiile
referitoare la căpitan și la alți membri ai echipajului de la
bordul unei nave. În astfel de cazuri, datele pot face obiectul unui schimb
numai în scopuri foarte bine definite și ar trebui să se limiteze, în
conformitate cu principiul minimizării datelor, la situații în care
există o anumită necesitate operațională. [6] Interoperabilitate
înseamnă că informațiile pot fi transmise în mod automat din
sistemul unei autorități de supraveghere maritimă în alt sistem. [7] Rapoartele
privind acțiunile pregătitoare și proiectele menționate în
secțiunea 3. [8] SafeSeaNet,
CleanseaNet, Centrul de date LRIT al UE, THETIS [9] Decizia
2009/584/CE a Comisiei [10] Directiva
(UE) nr. 65/2010. [11] Regulamentul
(UE) nr. 952/2013 [12] Regulamentul
(UE) nr. 1380/2013 [13] http://emodnet.eu/ [14] www.bluemassmed.net, www.marsuno.eu, http://www.coopp.eu/
[15] Franța,
Grecia, Italia, Malta, Portugalia și Spania. [16] Suedia,
Belgia, Estonia, Finlanda, Franța, Germania, Letonia, Lituania, Norvegia și
Polonia cu Rusia în calitate de observator [17] Finlanda,
Bulgaria, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Norvegia, Portugalia,
România, Suedia și Spania. [18] Este vorba
despre o listă de termeni, definiții, convenții de numire,
formate ale datelor și relațiile dintre date [19] Instant
messaging, video streaming, video și audio-conferencing. [20] Un obstacol
comun identificat grație acțiunilor pregătitoare este acela
că mandatul funcționarilor responsabili de supravegherea
maritimă în statele membre este limitat la un singur sector,
împiedicându-i astfel să coopereze și să schimbe informații
cu alte autorități. Comisia va promova, prin urmare, eliminarea
acestor restricții juridice la nivel național.