This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52014DC0286
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL on the application of Directive 2009/52/EC of 18 June 2009 providing for minimum standards on sanctions and measures against employers of illegally staying third country nationals
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea Directivei 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea Directivei 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală
/* COM/2014/0286 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea Directivei 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de resortisanți din țări terțe aflați în situație de ședere ilegală /* COM/2014/0286 final */
COMUNICARE
A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU privind aplicarea
Directivei 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor minime
privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor de
resortisanți din țări terțe aflați în situație de
ședere ilegală În 2013,
386 230 de resortisanți ai unor țări terțe s-au
dovedit a fi în situație de ședere neregulamentară în UE, față
de 608 870 în 2008[1].
Această scădere se datorează parțial crizei economice,
deoarece găsirea unui loc de muncă a devenit mai dificilă în
numeroase regiuni ale Uniunii Europene (UE). Totuși, acest fenomen este,
prin natura sa, dificil de cuantificat, întrucât majoritatea migranților
aflați în situație neregulamentară rămân nedetectați,
iar posibilitatea găsirii unui loc de muncă rămâne un stimulent
important pentru migrația neregulamentară în UE. Angajarea
resortisanților din țări terțe aflați în situație
de ședere ilegală se datorează faptului că migranții
care sunt în căutarea unui nivel de trai mai bun răspund cererii de
muncă a angajatorilor dispuși să profite de lucrători care
sunt gata să accepte locuri de muncă slab calificate și slab
remunerate în sectoare cu o utilizare intensivă a forței de
muncă precum construcțiile, agricultura, serviciile de curățenie,
industria hotelieră și serviciile de catering. Angajarea
ilegală aduce prejudicii din mai multe puncte de vedere, deoarece
antrenează o lipsă a contribuțiilor la bugetele publice sub
formă de impozite sau de contribuții la sistemul de securitate
socială, conduce la înlocuirea lucrătorilor sau la neangajarea
lucrătorilor prin mijloace legale și obligă astfel persoanele
respective să lucreze în condiții periculoase fără nicio
asigurare. Directiva
2009/52/CE[2],
adoptată la 18 iunie 2009, urmărește să contracareze
factorul de atracție al ușurinței cu care se poate găsi un
loc de muncă. Aceasta înăsprește sancțiunile împotriva
angajării ilegale, îmbunătățește
mecanismele de detectare și prevede, în același timp, măsuri de protecție menite să remedieze
nedreptățile suferite de migranții aflați în situație
neregulamentară. Directiva face parte dintr-un set de măsuri luate de UE
pentru a combate cu eficacitate imigrația neregulamentară; alte
măsuri includ cooperarea sporită cu țări terțe[3], gestionarea integrată a frontierelor
operaționale, o politică de returnare eficace[4]
și o legislație consolidată pentru a combate traficul de
persoane[5]. Directiva
completează evoluțiile recente ale politicii în materie de migrație
legală, Directiva privind lucrătorii sezonieri[6]
fiind cel mai recent exemplu de instrument prin care UE a deschis canalele
legale pentru migrația forței de muncă slab calificate, în
special în sectoare precum agricultura sau turismul. Statele membre ar fi trebuit să transpună Directiva
2009/52/CE în legislația lor națională până la 20 iulie
2011[7]. Comisia a lansat proceduri de
constatare a neîndeplinirii obligațiilor[8]
împotriva a 20 de state membre[9] pentru că nu au transpus directiva
la timp. Între timp, toate aceste proceduri au fost încheiate. Înainte de adoptarea legislației de transpunere, Italia și
Luxemburgul au prevăzut o perioadă de timp în care angajatorii au
putut declara migranții aflați în situație de ședere
ilegală care lucrau pentru ei și au introdus mecanisme de
regularizare, solicitând totodată plata unei amenzi și îndeplinirea
anumitor condiții. Toate statele membre pentru care directiva este obligatorie[10] interzic în prezent angajarea migranților
în situație neregulamentară și numai câteva au acordat o
derogare în cazul migranților a căror îndepărtare a fost
amânată[11]. Mai multe state membre au decis
să depășească domeniul de aplicare al directivei[12] și să aplice dispozițiile
acesteia și în cazul resortisanților din țări terțe
aflați în situație de ședere legală, dar al căror
permis de ședere nu le dă dreptul să desfășoare o
activitate economică. Prezenta
comunicare[13] răspunde obligației
Comisiei de a prezenta Parlamentului European și Consiliului un raport
referitor la punerea în aplicare a Directivei privind sancțiunile
împotriva angajatorilor[14].
Acest raport oferă o perspectivă de
ansamblu asupra sancțiunilor financiare și penale aplicabile tuturor
angajatorilor din UE pentru angajări ilegale (I). Apoi
prezintă modul în care măsurile de protecție pentru migranții
angajați ilegal au fost puse în aplicare în legislațiile naționale
(II). În fine, acesta descrie modul în care statele membre au transpus
în legislația națională mecanismele stabilite în directivă
pentru a detecta și pentru a sancționa în mod eficace cazurile de
angajare ilegală și oferă o evaluare a rapoartelor de inspecție
ale statelor membre (III). I- Sancțiuni împotriva angajatorilor de resortisanți
din țări terțe aflați în situație de ședere
ilegală I.1- Imagine de ansamblu a sancțiunilor financiare și
penale în vigoare în statele membre a-
Sancțiuni
financiare (articolul 5) Articolul 5
prevede că sancțiunile aplicate pentru angajare ilegală includ sancțiuni
financiare care cresc proporțional cu numărul de resortisanți
din țări terțe angajați ilegal. În momentul
transpunerii, doar BE, BG, LU, FI, și LV nu introduseseră încă
sancțiuni financiare în legislația națională, în timp ce
celelalte 19 state membre pentru care directiva este obligatorie
făcuseră deja acest lucru. Cu toate acestea, șapte state membre[15]
și-au schimbat între timp legislația pentru a modifica metoda de
calcul și/sau pentru a majora cuantumul amenzii. Numai CY, FI,
HU, NL și PL au utilizat opțiunea prevăzută la articolul 5
alineatul (3) de a aplica sancțiuni reduse în cazul în care angajatorul
este o persoană fizică (de exemplu, un individ), iar angajarea se
face în interes personal și nu se constată condiții de
muncă extrem de abuzive. Exceptând SE și
IT, unde costul mediu de returnare este inclus în cuantumul amenzii, statele
membre obligă angajatorul să suporte costurile de returnare, în plus
față de sancțiunea financiară. Tabelul 1
privind „Sancțiunile financiare” arată că statele membre se
încadrează în două categorii în ceea ce privește metoda de
calcul pentru cuantumul amenzii. În 16 state membre[16],
cuantumul amenzii crește proporțional cu fiecare angajat ce
provine dintr-o țară terță și se află în situație
de ședere ilegală. În aceste țări, cuantumul minim sau
fix al sancțiunii financiare per migrant în situație
neregulamentară angajat ilegal variază de la 300 EUR în BE la
10 001 EUR în ES. Majoritatea statelor membre au stabilit, de
asemenea, o amendă maximă care variază de la 854 EUR în CY
la 100 000 EUR în Spania pentru o persoană fizică. În
celelalte opt state membre[17],
legea stabilește o valoare orientativă a amenzii, iar valoarea
exactă este stabilită de instanțe în funcție de
numărul de migranți vizați aflați în situație
neregulamentară. În aceste țări, valoarea maximă a
amenzii variază de la 500 EUR în LV la 500 000 EUR în DE. Acest lucru
arată că valorile amenzilor variază în mod considerabil de la un
stat membru la altul și ar putea crea motive de îngrijorare cu privire
la faptul că nivelul sancțiunilor financiare nu este suficient de
ridicat încât să depășească întotdeauna beneficiile legate
de angajarea unor migranți în situație neregulamentară.
Având în vedere că nu există informații empirice
cuprinzătoare privind efectul sancțiunilor, comparația cu
salariul minim poate servi drept indicator, alături de alți factori[18],
pentru a realiza o evaluare inițială a caracterului disuasiv și
proporțional al sancțiunilor. De exemplu,
amenda maximă per migrant în situație neregulamentară angajat în
LU este de 1,3 ori mai mare decât salariul minim lunar. În LV, una dintre țările
care au stabilit un cuantum global al amenzii, sancțiunea financiară
maximă este de 1,7 ori mai mare decât salariul minim lunar. Aceste cifre
contrastează în mod surprinzător cu cele disponibile pentru BG, de
exemplu, unde amenda maximă per migrant în situație
neregulamentară este de 24,2 ori mai mare decât salariul minim lunar, și
cu datele referitoare la CZ, unde valoarea globală a amenzii maxime în
cazul unei persoane fizice este de 584 de ori mai mare decât salariul minim
lunar[19].
b- Sancțiuni penale (articolele 9 și
10) Articolul 9
prevede sancțiuni penale pentru cazuri deosebit de grave de angajare
ilegală, inclusiv: (i)
încălcări
repetate în mod persistent; (ii)
implicarea
unui număr important de resortisanți din țări terțe; (iii)
angajarea
în condiții de muncă extrem de abuzive; (iv)
în
cazul în care angajatorul are cunoștință de faptul că
angajatul este victima traficului de ființe umane, precum și (v)
angajarea
ilegală a unui minor. Înainte de
intrarea în vigoare a directivei, angajarea ilegală a migranților
aflați în situație neregulamentară constituia deja o infracțiune
specifică în zece state membre[20].
În consecință, 14 state membre[21] au fost
nevoite să introducă în legislația lor națională sancțiuni
penale împotriva acestor tipuri specifice de angajare ilegală. AT, DE, EL și
IT și-au modificat legislația existentă pentru a spori durata
pedepselor cu închisoarea sau, în cele mai multe cazuri, pentru a majora
nivelul amenzilor. În BE, FI, FR,
IT, MT, NL și SE, angajarea ilegală constituie o infracțiune
penală în sine, cu sau fără circumstanțele menționate
la articolul 9 alineatul (1). Acestea sunt,
de regulă, considerate circumstanțe agravante. Restul statelor
membre au incriminat în general angajarea ilegală în toate circumstanțele
descrise la articolul 9. Un număr mic de state membre nu
au penalizat în mod special angajarea ilegală în cazuri de „condiții
de muncă extrem de abuzive”[22]
și în situațiile în care „angajatorul avea cunoștință
de faptul că angajatul este victima traficului de ființe umane”[23].
Multe dintre acestea consideră că aceste forme de angajare
ilegală au fost deja acoperite de legislația națională
referitoare la combaterea traficului de ființe umane. Tabelul 2 evidențiază
diferențe considerabile în ceea ce privește nivelul de severitate al
sancțiunilor penale. În cazul unor state membre, acest fapt
poate genera îndoieli cu privire la efectul de descurajare al sancțiunilor.
De exemplu, în anumite condiții prevăzute la articolul 9
alineatul (1), LV și AT penalizează angajarea ilegală cu
închisoarea până la trei luni și, respectiv, până la șase
luni, în timp ce restul statelor membre prevăd o pedeapsă maximă
cuprinsă între un an și cinci ani de închisoare. În zece state
membre, închisoarea poate fi însoțită de sau înlocuită cu o
amendă care poate varia de la 600 EUR în BE la 240 000 EUR
în PT pentru o persoană fizică. c- Sancțiuni
penale pentru persoane juridice (articolele 11 și 12) și alte
măsuri (articolul 7) În conformitate
cu articolul 12 alineatul (1), toate statele membre au adoptat sancțiuni
penale pentru persoanele juridice responsabile de angajarea ilegală în
temeiul articolul 9, cum ar fi o amendă, lichidarea, limitarea
drepturilor și confiscarea bunurilor. Toate statele membre (exceptând BG,
EE, FI, HU, NL) au inclus în lista lor de sancțiuni penale aplicate
persoanelor juridice și măsurile prevăzute la articolul 7
alineatul (1) din directivă. Articolul 7
alineatul (1) prevede o listă de măsuri suplimentare pentru a
penaliza angajatorii care se fac vinovați de angajări ilegale
care include: (i)
pierderea
totală sau parțială a dreptului de a beneficia de prestații
publice pentru o perioadă de până la cinci ani; (ii)
excluderea
de la participarea la un contract de achiziții publice pentru o
perioadă de până la cinci ani; (iii)
recuperarea
integrală sau parțială a subvențiilor publice acordate
angajatorului de-a lungul celor 12 luni care precedă constatarea
angajării ilegale, precum și (iv)
închiderea
temporară sau definitivă a unităților care au servit la
comiterea încălcării. Totuși,
aceste măsuri, care pot avea un efect puternic de descurajare, nu au fost
transpuse pe deplin de către toate statele membre[24].
În plus, numai AT, CY și SK au adoptat opțiunea prevăzută
la articolul 12 alineatul (2) prin care statele membre pot face
publică o listă a angajatorilor care au comis infracțiunile menționate
la articolul 9. I.2- Răspunderea întregului lanț de angajatori
[articolul 2 litera (c), articolul 8, articolul 9 alineatul (2) și
articolul 11] Pentru a garanta
eficacitatea interdicției de a angaja ilegal, toate statele membre
utilizează definiția în sens larg a angajării prevăzută
la articolul 2 litera (c), care include toate activitățile care sunt
sau ar trebui să fie remunerate și care sunt efectuate pentru un
angajator sau sub conducerea și/sau supravegherea unui angajator,
indiferent de raportul juridic. În plus,
articolul 8 prevede că întregul lanț al angajatorilor trebuie
considerat răspunzător pentru plata sancțiunilor financiare
impuse în conformitate cu articolul 5, având în vedere că în anumite
sectoare, în special în cele afectate de fenomenul angajării ilegale, subcontractarea
este larg răspândită. În
conformitate cu articolul 8 alineatul (1) litera (a), legislațiile
statelor membre (cu excepția EE și LT) prevăd că, în cazul
în care angajatorul este un subcontractant direct, contractantul ar trebui
să fie obligat să plătească, în plus față de
angajator sau în locul acestuia, orice sancțiune financiară
impusă în temeiul articolului 5. În conformitate cu articolul 8
alineatul (2), majoritatea statelor membre[25]
se asigură, de asemenea, că, în cazul în care angajatorul este un
subcontractant, contractantul principal și orice subcontractant
intermediar pot fi, de asemenea, obligați să plătească
amenzi dacă știau că subcontractantul angajator angaja migranți
în situație neregulamentară. Pentru a
facilita asigurarea respectării acestor dispoziții și pentru a
garanta securitatea juridică pentru contractanți, articolul 8
alineatul (3) prevede că un contractant care a depus toate eforturile
pentru a se achita de obligațiile sale de diligență nu va fi
considerat răspunzător în temeiul articolului 8
alineatele (1) și (2). Cu toate acestea, numeroase state membre[26]
nu au definit aceste obligații în legislația națională,
însă de multe ori acestea se referă la dispoziții de drept
contractual sau civil cu caracter general. În fine, în temeiul
articolului 9 alineatul (2), toate statele membre se asigură
că instigarea, participarea și complicitatea la angajarea intenționată
a migranților ilegali pot fi, de asemenea, pedepsite ca infracțiuni.
În conformitate cu articolul 11, acestea s-au asigurat, de asemenea, că
persoanele juridice sunt răspunzătoare de infracțiunile menționate
la articolul 9, atunci când infracțiunea a fost săvârșită
în beneficiul lor de către orice persoană, acționând fie
individual, fie ca membru al unui organ al persoanei juridice, care
exercită o funcție de conducere în cadrul acesteia, sau în cazul în
care există o lipsă de supraveghere[27]. Ca urmare a
transpunerii directivei în legislațiile naționale, toți actorii
care beneficiază de pe urma angajării ilegale pot fi sancționați
în mod corespunzător în majoritatea statelor membre. Acest lucru nu este
numai esențial pentru a combate în mod eficace acest fenomen, ci și
decisiv pentru a facilita exercitarea drepturilor pe care directiva le
conferă migranților în situație neregulamentară. II- Măsuri de protecție a resortisanților
din țări terțe angajați ilegal II.1- Plata
retroactivă a remunerației și a impozitelor [articolul 6
alineatul (1) și articolul (8)] Statele membre
au transpus în mod corect articolul 6 alineatul (1) litera (a),
care prevede dreptul migranților în situație neregulamentară
de a fi remunerați pentru activitatea desfășurată, și
articolul 6 alineatul (1) litera (b), care obligă
angajatorul să plătească toate impozitele și contribuțiile
la sistemul de securitate socială care ar fi trebuit plătite
dacă resortisantul dintr-o țară terță ar fi fost
angajat legal. Pentru a calcula
sumele datorate, articolul 6 alineatul (3) presupune că
raportul de muncă a durat cel puțin trei luni, cu excepția
cazului în care angajatorul sau angajatul pot dovedi contrariul. Toate statele
membre, cu excepția EE, ES și RO au introdus această prezumție
în legislația lor națională, iar NL prevede chiar o prezumție
de șase luni. În toate statele
membre, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1), angajatorii sunt obligați
în principiu să suporte orice cheltuieli determinate de transferul
plăților restante în țara în care resortisantul dintr-o țară
terță s-a întors de bunăvoie sau a fost returnat. În conformitate
cu articolul 8, statele membre[28]
au prevăzut, de regulă, că, pe lângă angajatori,
contractanții direcți și orice subcontractant intermediar
pot fi, de asemenea, obligați să plătească orice remunerație
și impozite restante. II.2- Accesul
la justiție și facilitarea plângerilor [articolul 6 alineatele (2) -
(5) și articolul 13] Pentru a se
asigura respectarea acestor norme, accesul la justiție și facilitarea
plângerilor constituie nucleul măsurilor de protecție prevăzute
în directivă și concepute astfel încât să remedieze
nedreptățile suferite de migranții în situație
neregulamentară. Totuși, tocmai această parte a directivei este
cea care ar putea stârni îngrijorare, deoarece eforturile depuse de statele
membre pentru a transpune directiva în legislația națională au
dat adesea naștere unor mecanisme slabe sau inexistente menite să
faciliteze asigurarea respectării drepturilor migranților în situație
neregulamentară. Foarte puține
state membre[29]
au transpus în mod explicit în legislația lor națională dreptul
migranților angajați ilegal de a depune o plângere împotriva
angajatorului lor pentru plata remunerației restante, inclusiv în
cazurile în care aceștia s-au întors de bunăvoie sau au fost returnați[30].
Majoritatea statelor membre se limitează la a face trimitere la dispoziții
generale privind dreptul de a introduce o acțiune în fața instanțelor
civile sau a celor pentru litigii de muncă. Un număr limitat de state
membre[31]
au utilizat opțiunea prevăzută la articolul 6
alineatul (2) paragraful 1 litera (b) de a stabili procedurile pentru
recuperarea remunerațiilor restante fără să mai fie nevoie
ca resortisantul dintr-o țară terță să introducă
o cerere. Articolul 13
alineatul (1) prevede ca statele membre să pună în aplicare mecanisme
eficace prin care migranții în situație neregulamentară pot
depune plângeri împotriva angajatorilor lor, inclusiv prin intermediul unor
părți terțe. Articolul 13 alineatul (2) impune
statelor membre obligația de a se asigura că părțile terțe
care au un interes legitim în asigurarea respectării prezentei directive
au posibilitatea să inițieze, în numele sau în sprijinul
resortisantului dintr-o țară terță, orice procedură
administrativă sau civilă pentru a-i apăra drepturile. În mai
multe state membre, sindicatele au dreptul să depună plângeri în
numele migranților în situație neregulamentară și să
îi reprezinte în cadrul procedurilor naționale[32].
În cazuri mai rare, organizațiile lucrătorilor migranți[33]
și autoritățile publice[34] care dețin
competențe în materie de inspecție au acest rol. LU, MT și NL nu
au desemnat încă astfel de părți terțe în cadrul legislației
lor. Doar patru state
membre[35]
au pus în aplicare mecanisme specifice astfel încât migranții în situație
neregulamentară să poată primi plățile restante
datorate, inclusiv după ce s-au întors de bunăvoie sau au fost
returnați [articolul 6 alineatul (4)]. De exemplu, Biroul
Francez pentru Imigrație și Integrare poate emite titluri executorii
pentru a primi banii datorați în numele migranților angajați
ilegal și pentru a le înapoia ulterior suma de bani. Alte țări
se bazează pe dispoziții generale referitoare la executarea
hotărârilor judecătorești. Directiva
prevede că migranții în situație neregulamentară trebuie
să fie informați „sistematic și obiectiv” cu privire la
drepturile lor. O serie de state membre[36] nu au
prevăzut acest lucru în legislația lor, în timp ce altele[37]
se bazează pe orientările administrative cu caracter general și
pe normele referitoare la informații pentru cei care fac obiectul
procedurilor administrative. În practică, acest lucru poate însemna
că statele membre se bazează pe informații ce se găsesc pe
anumite site-uri internet pe care migranții în situație
neregulamentară este puțin probabil să le cunoască sau la
care aceștia ar putea să nu aibă acces. În fine, doar un
număr limitat de state membre[38]
au transpus în mod explicit articolul 6 alineatul (5) și articolul 13
alineatul (4) în temeiul cărora li se impune să acorde permise de ședere
pe durată limitată, în funcție de durata procedurilor naționale
corespunzătoare, resortisanților din țări terțe
implicați în proceduri penale pentru infracțiunile menționate la
articolul 9 alineatul (1) literele (c) și (e) și
să definească condițiile în care perioada de valabilitate a
acestui permis poate fi prelungită până când migranții în situație
neregulamentară au primit toate plățile restante. În general,
lipsa în multe state membre a unor mecanisme specifice de remediere a
dificultăților cu care se confruntă migranții în situație
neregulamentară în ceea ce privește accesul la justiție și
asigurarea respectării drepturilor acestora poate fi contraproductivă
în lupta împotriva angajării ilegale. Încurajarea depunerii de plângeri
împotriva angajatorilor poate juca un rol important în strategiile statelor
membre de detectare a angajării ilegale. III- Detectarea cazurilor de
angajare ilegală și asigurarea respectării interdicției de
a angaja ilegal III.1- Măsuri
de prevenire: obligația angajatorilor (articolul 4) Pentru a
sensibiliza angajatorii și pentru a facilita efectuarea inspecțiilor,
toate statele membre au transpus măsurile preventive prevăzute la
articolul 4. Resortisanții din țări terțe trebuie
să dețină și să prezinte un permis de ședere
valabil sau orice altă autorizație de ședere înainte de
începerea raportului de muncă. Angajatorii trebuie să păstreze
cel puțin pe durata perioadei de angajare o copie sau datele de
înregistrare ale acestor documente în caz de inspecție și trebuie, de
asemenea, să notifice, în cursul unei anumite perioade, autoritățile
competente cu privire la începerea angajării resortisanților din țări
terțe. În majoritatea
statelor membre[39],
acest proces trebuie finalizat cu câteva zile înainte de începerea raportului
de muncă sau înainte de încheierea contractului de muncă[40]
și cel mai târziu în prima zi de muncă[41].
În alte state membre, această notificare trebuie să fie
introdusă într-un interval cuprins între câteva zile[42]și
câteva săptămâni[43]
de la începutul raportului de muncă. În cazul în care angajatorii
finalizează acest proces, aceștia sunt scutiți de
răspundere, cu excepția cazului în care aveau cunoștință
de faptul că documentul prezentat a fost falsificat.[44] Statele membre
au utilizat doar într-o mică măsură posibilitatea de a introduce
o procedură de notificare simplificată atunci când angajatorul este o
persoană fizică, iar angajarea se face în interesul lor personal (DE,
IT, LU) și/sau de a scuti angajatorii de obligația de notificare
atunci când angajează resortisanți din țări terțe care
dețin statutul de rezident pe termen lung (AT, CY, EE). III.2- Inspecții
(articolul 14) În conformitate
cu articolul 14, legislația națională impune autorităților
naționale competente să efectueze inspecții bazate pe o evaluare
menită să identifice sectoarele cele mai expuse la risc, astfel încât
să contribuie la asigurarea respectării interdicției privind
angajarea de resortisanți din țări terțe aflați în
situație de ședere ilegală. Efectuarea unor
inspecții eficace și adecvate este indispensabilă pentru
combaterea angajării ilegale și pentru asigurarea faptului că
migranții în situație neregulamentară își pot exercita
drepturile. În lipsa unor inspecții corespunzătoare, orice sancțiune
poate rămâne o amenințare teoretică. Cu toate
acestea, întârzierile înregistrate în transmiterea către Comisie a
rapoartelor de inspecție și
problemele legate de calitatea anumitor rapoarte reprezintă motive de
îngrijorare. În 2012, numai patru state membre (DE, FR, LV și SK) au
transmis rapoarte cu privire la inspecțiile realizate în 2011. În 2013,
doar nouă state membre (FI, FR, HU, LT, LV, PL, RO, SK și SI) și-au
prezentat rapoartele la timp. Prin urmare, la 10 octombrie 2013, Comisia a
trimis scrisori prealabile constatării neîndeplinirii obligațiilor
către celelalte 15 state membre pentru a le reaminti obligația de a
prezenta rapoarte. De atunci, toate statele membre au transmis un raport. În
general, modalitatea de raportare poate fi îmbunătățită.
Informațiile raportate sunt parțial incomplete, bazate pe metode de
calcul și definiții diferite și/sau pur și simplu nu sunt
în conformitate cu cerințele de raportare prevăzute de
directivă. Prin urmare, informațiile desprinse din rezultatele inspecțiilor
sunt limitate și este dificil de oferit o imagine de ansamblu
cuprinzătoare la nivelul UE a inspecțiilor efectuate și a
rezultatelor acestora. Pentru a facilita procesul de raportare, Comisia a
transmis statelor membre un model de raportare încă din 2010. Acest model
a fost recent actualizat pentru a se asigura că statele membre furnizează date și informații comparabile
care ar trebui să permită Comisiei să evalueze asigurarea
eficace a respectării directivei. Este important
să se identifice sectoarele cele mai expuse la risc este importantă
pentru ca inspecțiile să poată constitui un instrument util de
combatere a muncii ilegale. În timp ce rapoartele furnizate de mai multe state
membre (CZ, EE, LT, MT și RO) nu sunt clare în ceea ce privește
dacă și cum au fost identificate sectoarele cele mai expuse la
risc, rapoartele prezentate de alte state membre arată că sectoarele
cele mai afectate de fenomenul angajării ilegale sunt aceleași în
majoritatea statelor membre: construcțiile, agricultura și
horticultura, serviciile de curățenie/menaj, serviciile de catering și
industria hotelieră. Tabelul 3
prezintă informațiile comunicate de statele membre cu privire la
inspecțiile efectuate în sectoare expuse la risc, completate, după
caz, cu statisticile oficiale ale Eurostat cu privire la numărul de
angajatori și de angajați. Acest tabel arată că
numărul de inspecții efectuate în unele state membre este puțin
probabil să descurajeze un angajator de la angajarea de migranți în
situație neregulamentară. În BG, EE, PL, RO și SE, mai puțin
de 1 % dintre toți angajatorii au fost supuși unor inspecții
în 2012, în comparație cu 16,98 % în AT, 17,33 % în IT și
28,93 % în SI, de exemplu[45].
Acest lucru sugerează că există diferențe majore între
statele membre în ceea ce privește eforturile de asigurare a
respectării legislației, ceea ce ar putea însemna că e mai
probabil ca angajatorii care încalcă legea să evite detectarea sau
urmărirea penală în unele state membre în raport cu altele. IV. Concluzii și etapele următoare Ca urmare a
transpunerii Directivei 2009/52/CE, toate statele membre interzic angajarea
migranților în situație neregulamentară și le impun
angajatorilor acestora sancțiuni financiare, administrative sau penale. Cu
toate acestea, gradul de severitate a sancțiunilor prevăzute prin
lege variază considerabil de la un stat membru la altul. Acest lucru
generează îndoieli în ceea ce privește capacitatea sancțiunilor
de a fi întotdeauna eficace, proporționale și disuasive. Prin urmare,
acest aspect va trebui evaluat în continuare. Unele state
membre încă nu au pus în aplicare în mod satisfăcător elementele
de protecție prevăzute în directivă. Toate dispozițiile
care oferă protecție migranților în situație
neregulamentară pot fi îmbunătățite, indiferent dacă
este vorba de dreptul de a introduce o plângere împotriva unui angajator, de
mecanisme eficace în acest sens sau de ceva atât de elementar precum furnizarea
de informații sistematice și obiective cu privire la drepturile lor. Este posibil ca
unele state membre să fie nevoite să depună eforturi substanțiale
pentru a îmbunătăți nu numai modul de raportare a inspecțiilor,
ci și inspecțiile în sine, stabilind totodată priorități
în ceea ce privește eforturile depuse prin identificarea sistematică
a sectoarelor expuse la risc. În baza datelor colectate pentru anul 2012, se
pare că mai rămân încă multe de făcut pentru a se asigura
că este în vigoare un sistem de inspecții adecvat și eficace.
Lipsa unui astfel de sistem pune la îndoială asigurarea eficace a
respectării interdicției angajării ilegale și eforturile
depuse de statele membre pentru a reduce diferențele în ceea ce privește
asigurarea respectării directivei. Având în vedere
faptul că statele membre au obligația de a prezenta un raport privind
inspecțiile înainte de data de 1 iulie a fiecărui an, Comisia va
continua să monitorizeze îndeaproape măsurile luate de statele membre
în acest domeniu și să intervină, dacă este necesar. Pentru
a sensibiliza statele membre cu privire la acest aspect și la alte
probleme potențiale identificate în cursul transpunerii directivei,
Comisia este angajată în cadrul schimburilor bilaterale cu fiecare stat
membru și va lansa proceduri „UE Pilot”, acolo unde este necesar. Comisia va
sprijini statele membre pentru a asigura un nivel satisfăcător de
punere în aplicare a directivei în întreaga UE. Astfel cum a procedat în
permanență de la adoptarea directivei în 2009, Comisia va invita
statele membre să discute transpunerea juridică și punerea în
aplicare a mai multor dispoziții-cheie ale directivei în cadrul unor
reuniuni viitoare. Dacă este cazul, vor putea fi elaborate și
orientări cu privire la punerea în aplicare practică a directivei,
inclusiv cu privire la asigurarea respectării drepturilor migranților.
Pentru moment,
Comisia nu propune modificări la directivă. Aceasta va evalua în timp
dacă legislația de transpunere se dovedește a fi suficientă
pentru a reduce angajarea ilegală și dacă aceasta constituie un
stimulent pentru utilizarea de mijloace legale de imigrație în beneficiul
migranților, al angajatorilor și al statelor membre. Tabelul 1: Sancțiuni financiare Statul membru || Persoană F/J (1) || Valoarea sancțiunilor financiare || Articolul 5 alineatul (3) (2) || Comparație cu legislația în vigoare înainte de transpunere Minimă || Fixă || Maximă Sancțiune aplicată fiecărui migrant aflat în situație neregulamentară angajat ilegal AT || F/J || €1 000/ €4 000 || || €10 000/ €50 000 || F || → BE || F/J || €300 || || €3 000 || F || Nu există legislație precedentă BG || F || BGN 750/1 500 (€383/ €767) || || BGN 7 500/15 000 (€3 834 / €7 669) || F || Nu există legislație precedentă J || BGN 3 000/6 000 (€1 534/ €3 068) || || BGN 30 000/60 000 (€15 338/ €30 677) CY || F/J || || || CYP 500/ 2 000 (€854/ €3 417) || DA || → EE || F || || || €1 200 || F || → J || || || €3 200 EL || F/J || || €5 000/ €10 000 || || F || ↑ ES || F/J || €10 001 || || €100 000 || F || ↑ FR || F/J || €6 980 || || €52 350 || F || ↑ HU || F/J || || HUF 500 000 (€ 1 630) || || DA || → IT || F || €1 950 || || €15 600 || F || ↑ LT || F/J || || LTL 3 000/10 000 (€869/ €2 896) || LTL 10 000/ 20 000 (€2 896/ €5 792) || F || → LU || F/J || || €2 500 || || F || Nu există legislație precedentă NL || F || || || €11 250 || DA || ↑ J || || || €45 000 RO || F/J || 3 000 RON (662 EUR) || || 4 000 RON (883 EUR) || F || ↑ SE || F/J || || || SEK 22 200/ 44 400 (€2 477 / €4 954) || F || → SI || F || € 2 000 || || € 5 000 || F || → J || € 4 000 || || € 12 000 Numărul de migranți în situație neregulamentară luat în considerare pentru stabilirea amenzii CZ || F || || || CZK 5 000 000 (€182 305) || F || ↑ J || CZK 250 000 (€9 115) || || CZK 10 000 000 (€364 606) DE || F/J || || || €500 000 || F || → FI || F/J || €1 000 || || €30 000 || DA || Nu există legislație precedentă LV || F || €210 || || €500 || F || Nu există legislație precedentă MT || F/J || || || €11 646,87 || F || → PL || F/J || PLN 3 000 (€720) || || || DA || → PT || F/J || €2 000 || || €90 000 || F || → SK || F/J || €2 000 || || €200 000 || F || → * J/F = Persoană juridică/fizică ** Articolul 5 alineatul (3) din Directiva 2009/52/CE: „Statele membre pot să prevadă sancțiuni financiare reduse în cazul în care angajatorul este o persoană fizică ce angajează un resortisant dintr-o țară terță cu ședere ilegală în interesul său personal și nu se constată condiții de muncă extrem de abuzive.” (Ratele de schimb la data de 4.4.2014): 1BGN = €0,511281; 1CYP = €1,70860; 1CZK = €0,0364632; 1HUF= €0,00326012; 1 LTL = €0,289620; 1 PLN = € 0,240083; 1ROL = € 0,224388; 1 SEK = €0,111573) Tabelul
2:
Sancțiuni penale Statul membru || Sancțiuni (durata pedepsei cu închisoarea și valoarea amenzii, dacă este cazul) || Comparație cu legislația în vigoare înainte de transpunere articolul 9 alineatul (1) litera (a) || articolul 9 alineatul (1) litera (b) || articolul 9 alineatul (1) litera (c) || articolul 9 alineatul (1) litera (d) || articolul 9 alineatul (1) litera (e) AT || pedeapsa cu închisoarea de până la 6 luni || pedeapsa cu închisoarea de până la 6 luni sau aplicarea unei amenzi || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || pedeapsa cu închisoarea de până la 6 luni sau aplicarea unei amenzi || ↓ BE || pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și/sau o amendă între €600 și €6 000 || Nu există legislație precedentă BG || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani și o amendă cuprinsă între BGN 5 000 (€2 554) și BGN 50 000 (€25 564) || pedeapsa cu închisoarea de până la 4 ani și o amendă cuprinsă între BGN 2 000 (€1 022) și BGN 20 000 (€10 225) || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani și o amendă cuprinsă între BGN 5 000 (€2 554) și BGN 50 000 (€25 564) || pedeapsa cu închisoarea de până la 4 ani și o amendă cuprinsă între BGN 2 000 (€1 022) și BGN 20 000 (€10 225) || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani și o amendă cuprinsă între BGN 5 000 (€2 554) și BGN 50 000 (€25 564) || Nu există legislație precedentă CY || pedeapsa cu închisoarea de până la 5 ani și/sau o amendă de maximum €20 000 || Nu există legislație precedentă CZ || pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani || - || pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani || → DE || pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau aplicarea unei amenzi || pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau aplicarea unei amenzi || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani sau aplicarea unei amenzi(pentru cazuri grave: între 6 luni și 5 ani) || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani sau aplicarea unei amenzi || pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau aplicarea unei amenzi || ↑ EE || între 30 și 500 de zile de amendă (între €96 și €1 600) sau pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani || Nu există legislație precedentă EL || pedeapsa cu închisoarea de cel puțin 5 luni || pedeapsa cu închisoarea de cel puțin 6 luni || pedeapsa cu închisoarea de cel puțin 6 luni || ↑ ES || - || pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 6 ani și aplicarea unei amenzi echivalente cu 6 până la 12 luni de salariu lunar || pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 5 ani și aplicarea unei amenzi echivalente cu 6 până la 12 luni de salariu lunar || - || - || → FI || amendă sau pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an || → FR || pedeapsa cu închisoarea de până la 5 ani și amendă de până la €15 000 || → HU || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani || Nu există legislație precedentă Statul membru || Sancțiuni (durata pedepsei cu închisoarea și valoarea amenzii, dacă este cazul) || Comparație cu legislația în vigoare înainte de transpunere articolul 9 alineatul (1) litera (a) || articolul 9 alineatul (1) litera (b) || articolul 9 alineatul (1) litera (c) || articolul 9 alineatul (1) litera (d) || articolul 9 alineatul (1) litera (e) IT || pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani și amendă de €5 000 || ↑ creșterea pedepsei cu o treime până la jumătate || || creșterea pedepsei cu o treime până la jumătate LT || amendă sau pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || - || amendă sau pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || Nu există legislație precedentă LU || pedeapsa cu închisoarea de la 8 zile la 1 an și/sau amendă între €2 501 și €20 000 || Nu există legislație precedentă LV || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 luni sau amendă echivalentă cu până la 100 de salarii lunare minime (€32 000) || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 luni sau obligația de a efectua un serviciu în folosul comunității sau aplicarea unei amenzi echivalente cu până la 100 de salarii lunare minime (€32 000) || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 luni sau aplicarea unei amenzi echivalente cu până la 100 de salarii lunare minime (€32 000) || Nu există legislație precedentă MT || amendă de până la €11 646,87 și/sau pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || → NL || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani sau amendă de până la € 78 000 || pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau amendă de până la € 78 000 || → PL || pedeapsa cu închisoarea de până la 12 luni sau amendă || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 luni || pedeapsa cu închisoarea de până la 12 luni și aplicarea unei amenzi || Nu există legislație precedentă PT || pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an sau până la 240 de zile de amendă (max. € 120 000) || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani sau până la 480 de zile de amendă (max. € 240 000) || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 5 ani || pedeapsa cu închisoarea de la 2 la 6 ani || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani sau 480 de zile de amendă (max. € 240 000) || Nu există legislație precedentă RO || - || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 2 ani sau amendă || - || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 2 ani sau amendă || pedeapsa cu închisoarea de la 1 la 3 ani || Nu există legislație precedentă SE || amendă sau pedeapsa cu închisoarea de până la 1 an || Nu există legislație precedentă SI || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || pedeapsa cu închisoarea de până la 3 ani || Nu există legislație precedentă SK || pedeapsa cu închisoarea de până la 2 ani || pedeapsa cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani || Nu există legislație precedentă Tabelul 3: Inspecții
efectuate în 2012 Statul membru || DIRECTIVA 2009/52/CE || Observații Inspecții || Rezultate Numărul absolut || Ca procentaj al angajatorilor din toate sectoarele (în %) || Numărul de inspecții care au depistat RTTSI* || Numărul de RTTSI depistați || Ponderea de RTTSI depistați din numărul total al angajaților din toate sectoarele (în%) AT || 32 765 || 16,98 || 2 948 || 4 490 || 0,11 || Au fost acoperite toate sectoarele. BE || 14 127 || 7,86 || 1 538 || 1 826 || 0,41 || Au fost acoperite toate sectoarele. BG || 119 || 0,12 || 1 || 1 || 0,00003 || Au fost acoperite toate sectoarele. CY || 5 736 || 38,5 || / || 1 340 || 0,35 || Au fost acoperite sectoarele expuse la risc. CZ || 27 914 || 17,45 || 27 || 46 || 0,00095 || Au fost acoperite toate sectoarele. DE || 122 577 || 6,91 || / || / || / || Au fost acoperite sectoarele expuse la risc. EE || 79 || 0,36 || 0 || 0 || 0 || Au fost acoperite sectoarele expuse la risc. EL || 8 704 || 3,35 || 30 || 49 || 0,00138 || Au fost acoperite sectoarele expuse la risc; Datele acoperă perioada 1.8.2012-31.12.2012. ES || 53 671 || 6,12 || 5 386 || 5 386 || 0,03145 || Au fost acoperite toate sectoarele. FI || 1 800 || 1,9 || / || / || / || Au fost acoperite toate sectoarele. FR || 1 331 || / || / || 621 || / || Au fost acoperite sectoarele expuse la risc. Datele se referă la angajarea migranților fără permis de muncă, nu există nicio informație cu privire la statutul lor de ședere. HU || 19 080 || 9,72 || / || / || / || Au fost acoperite toate sectoarele. IT || 243 847 || 17,33 || / || 11 499 || 0,05115 || Au fost acoperite toate sectoarele. LT || 1 453 || 5,38 || / || 0 || 0 || Au fost acoperite toate sectoarele. Datele acoperă perioada 1.8.2012-31.12.2012. LV || 2 648 || / || / || 1 || 0,00012 || Au fost acoperite toate sectoarele. Datele acoperă perioada 1.1.2012-1.5.2013. LU || 3 097 || 43,62 || / || / || / || Au fost acoperite toate sectoarele. MT || 3 831 || 53,07 || 70 || 88 || 0,05167 || Datele se referă la angajarea migranților fără permis de muncă. Nu există nicio informație cu privire la statutul lor de ședere. NL || 11 181 || / || 776 || 1 123 || / || Au fost acoperite toate sectoarele. Datele Eurostat pentru numărul total de angajatori și angajați nu sunt disponibile. PL || 2 776 || 0,44 || 61 || 133 || 0,00306 || Au fost acoperite toate sectoarele. PT || 2 305 || 1,09 || / || 10 828 || 0,25 || Au fost acoperite sectoarele expuse la risc. RO || 916 || 0,82 || / || 22 || 0,00025 || Au fost acoperite toate sectoarele. SE || 414 || 0,25 || / || / || / || Au fost acoperite toate sectoarele. SI || 9 027 || 28,93 || / || 8 || 0,00088 || Au fost acoperite sectoarele expuse la risc. SK || 39 801 || 57,77 || / || 22 || 0,00095 || Au fost acoperite toate sectoarele. O parte din datele utilizate nu precizează statutul de ședere. RTTSI: Resortisanți ai țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală. [1] Eurostat, 2013, nu sunt disponibile date pentru NL și EL. [2] Directiva 2009/52/CE din 18 iunie 2009 de stabilire a standardelor
minime privind sancțiunile și măsurile la adresa angajatorilor
de resortisanți din țări terțe aflați în situație
de ședere ilegală, JO L 168, 30 iunie 2009, p. 24
(„Directiva privind sancțiunile împotriva angajatorilor”). [3] Comunicare privind abordarea globală în materie de migrație
și mobilitate, COM(2011) 743 final, 18 noiembrie 2011. [4] Comunicare privind politica UE în materie de returnare, COM (2014) 199
final, 28 martie 2014. [5] Directiva 2011/36/UE a Parlamentului European și a Consiliului
din 5 aprilie 2011 privind prevenirea și combaterea traficului de
persoane și protejarea victimelor acestuia, JO L
101, 15 aprilie 2011, p. 1. [6]
Directiva 2014/36/UE privind condițiile de intrare și de ședere
a resortisanților țărilor terțe în scopul ocupării
unui loc de muncă în calitate de lucrători sezonieri, JO L 94, 28
martie 2014, p. 375. [7] Articolul 17 din Directiva 2009/52/CE, op.
cit. [8] Articolele 258 (fostul articol 226) din
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene. [9] AT, BE, BG, CZ, DE, FR, EL, IT, CY, LT, LU, HU, MT, NL, PL, PT, RO,
SI, FI și SE. [10] Toate statele membre, exceptând Danemarca, Irlanda și Regatul
Unit au obligații în temeiul Directivei 2009/52/CE. Punerea în aplicare a
directivei de către Croația, după aderarea sa, trebuie încă
evaluată. [11] DE, EL, FI, FR, MT, RO și SE [în temeiul articolului 3 alineatul
(3) din Directiva 2009/52/CE]. [12] AT, BE, CZ, DE, EE, FR, FI, HU, LT, MT, RO
și SE. [13]
Comunicarea se bazează pe un studiu realizat pentru Comisie. [14]
Articolul 16 din Directiva 2009/52/CE, op. cit. [15] CZ, EL, ES, FR, IT, NL și RO. [16] AT, BE, BG, CY, EE, EL, ES, FR, HU, IT, LT, LU, NL, RO, SE și SI. [17] CZ, DE, FI, LV, MT, PL, PT și SK. [18] Alți
factori includ, de exemplu, comparația cu sancțiunile aplicate pentru
tipuri similare de infracțiuni, precum și definirea precisă a
infracțiunii în legislația națională respectivă.
Pentru a evalua eficacitatea, au fost colectate date empirice cu privire la
sancțiunile aplicate efectiv. [19] Salariile minime potrivit Eurostat:
http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/labour_market/earnings/main_tables. [20] AT, CZ, DE, EL, ES, FI, FR, IT, MT și NL. [21] BE, BG, CY, EE, HU, LT, LU, LV, PL, PT, RO, SE, SI și SK. [22] RO. [23] CZ, ES și LT. [24] BE, EL, BG, FI, LU, CZ, IT și EE. [25] Cu excepția EE și LT. [26] BG, CZ, DE, EE, EL, ES, HU, IT, LT, MT, PT, RO, SE, SI și SK. [27] Transpunerea răspunderii persoanelor juridice (întreprinderi) în
cazul în care a existat o lipsă de supraveghere sau de control s-a dovedit
a fi problematică doar în LU. [28] Cu excepția EE și LT. [29] BG, CY, EL și SI. [30] CY, EL, PL și SE. [31] BE, FR, HU, MT și PL. [32] AT, CY, DE, EE, EL, FI, FR, HU, IT, LT, RO, SI și SK. [33] CZ, FI, HU, LV, SE. [34] EL, ES, FI, IT și LT. [35] BE, EL și FR. [36] BG, ES, IT, LV, MT, NL, SI și SK. [37] BE, FI, HU și RO. [38] AT, DE, EL, ES, HU, IT, LU, SE, SI și SK. [39] Cu excepția FI. [40] BG, CY, ES, FR, LT, NL și RO. [41] BE, CZ, EL, IT, LV, MT și PT. [42] AT, EE, HU, LU, PL și SK. [43] DE, SE și SI. [44] Cu excepția BG și IT. [45] Unele state membre au furnizat informații privind
inspecțiile în sectoarele expuse la risc, în timp ce altele au furnizat
informații referitoare la inspecții efectuate în toate sectoarele; a
se vedea tabelul 3 pentru mai multe informații.