This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013PC0824
Proposal for a DIRECTIVE OF THE EUROPEAN PARLIAMENT AND OF THE COUNCIL on provisional legal aid for suspects or accused persons deprived of liberty and legal aid in European arrest warrant proceedings
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare
/* COM/2013/0824 final - 2013/0409 (COD) */
Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI A CONSILIULUI privind asistența judiciară provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente mandatului european de arestare /* COM/2013/0824 final - 2013/0409 (COD) */
EXPUNERE DE MOTIVE 1. CONTEXTUL PROPUNERII 1. Prezenta propunere de
directivă a Parlamentului European și a Consiliului vizează
instituirea de standarde minime comune privind dreptul la asistență
judiciară provizorie al persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul
procedurilor penale atunci când acestea sunt private de libertate și la asistență
judiciară provizorie și la asistență judiciară al persoanelor
care fac obiectul procedurilor inițiate în temeiul Decizieicadru 2002/584/JAI
a Consiliului privind mandatul european de arestare (denumite în continuare „persoanele
căutate”). 2. Programul de la Stockholm[1] acordă o mare
importanță consolidării drepturilor persoanelor în cadrul
procedurilor penale. La punctul 2.4 din acesta, Consiliul European a invitat
Comisia să prezinte propuneri privind o abordare etapizată a
consolidării drepturilor persoanelor suspectate și acuzate, prin
stabilirea de standarde comune minime privind drepturile la un proces
echitabil. Măsurile se referă la drepturi procedurale distincte ale
persoanelor suspectate sau acuzate care au fost identificate de către
statele membre și părțile interesate a se număra printre
cele care necesită să fie consolidate prin acțiuni la nivelul UE
și, prin urmare, trebuie considerate ca o piatră de temelie a
întregului edificiu. 3. Au fost adoptate deja trei
măsuri: Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a
Consiliului privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul
procedurilor penale[2],
în octombrie 2010, Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a
Consiliului privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale[3], în mai 2012, și Directiva
2013/48/UE a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de a
avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor
privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o
persoană terță să fie informată în urma privării
de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu
autorități consulare în timpul privării de libertate[4], în octombrie 2013.
Măsurile privind protecția persoanelor vulnerabile suspectate
sau acuzate în cadrul procedurilor penale sunt prezentate ca făcând parte
dintr-un pachet, împreună cu prezenta propunere și cu o directivă
privind consolidarea anumitor aspecte ale prezumției de nevinovăție
și ale dreptului de a fi prezent la proces în cadrul procedurilor penale,
care fac parte din principiile care stau la baza dreptului la un proces
echitabil. 4. La fel ca măsurile
anterioare, prezenta propunere vizează îmbunătățirea
drepturilor persoanelor suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale.
Stabilirea unor standarde minime comune care să reglementeze aceste
drepturi ar trebui să ducă la creșterea nivelului de încredere
reciprocă între autoritățile judiciare și, astfel, să
faciliteze aplicarea principiului recunoașterii reciproce. Existența
unui anumit grad de compatibilitate între legislația statelor membre este
esențială pentru îmbunătățirea cooperării
judiciare în UE. 5. Propunerea se bazează
pe articolul 82 alineatul (2) din Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene (TFUE). Acest articol prevede că „[î]n măsura în
care este necesar pentru a facilita recunoașterea reciprocă a
hotărârilor judecătorești și a deciziilor judiciare, precum
și cooperarea polițienească și judiciară în materie
penală cu dimensiune transfrontalieră, Parlamentul European și
Consiliul, hotărând prin directive în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, pot stabili norme minime. Aceste norme minime
iau în considerare diferențele existente între tradițiile juridice și
sistemele de drept ale statelor membre. Acestea se
referă la: (a) admisibilitatea
reciprocă a probelor între statele membre; (b) drepturile
persoanelor în procedura penală; (c) drepturile
victimelor criminalității; (d)(...)”.
6. Prezenta propunere este
strâns legată de Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la
un avocat și scopul său este de a contribui la exercitarea
efectivă a dreptului de acces la un avocat prevăzut în directiva
respectivă în primele etape ale procedurii de către persoanele
suspectate sau acuzate private de libertate și de a garanta că persoanele
căutate în cadrul procedurii aferente mandatului european de arestare au
acces la asistență judiciară, pentru a se garanta dreptul de
acces la un avocat atât în statul de executare, cât și în statul
membru emitent („dreptul la dublă apărare”). 7. Comisia prezintă un
pachet echilibrat de măsuri, care respectă diferențele dintre
tradițiile juridice și sistemele de drept ale statelor membre, astfel
cum se prevede la articolul 82 alineatul (2) din TFUE, și ia
măsurile necesare pentru consolidarea încrederii reciproce, respectând
totodată principiul proporționalității (articolul 5
din TUE). S-a analizat cu atenție dacă ar trebui întreprinse
măsuri la nivelul UE și, dacă da, la ce nivel și sub ce
formă. Nevoia de a da dovadă de prudență este evidentă
în special în perioade ca aceasta, de consolidare fiscală, când implicațiile
în materie de costuri trebuie cântărite cu atenție. 8. S-a considerat că
aspectele abordate în prezenta directivă legate de acordarea de asistență
judiciară în cadrul procedurilor penale sunt deosebit de importante pentru
a completa și a asigura exercitarea efectivă a drepturilor
prevăzute în Directiva privind accesul la un avocat și pentru a
întări încrederea reciprocă între sistemele de justiție
penală. 9. Dreptul la asistență
judiciară în cadrul procedurilor penale este consacrat la articolul 47
alineatul (3) din cartă și la articolul 6 alineatul (3)
litera (c) din Convenția europeană a drepturilor omului (denumită
în continuare „convenția”). Acesta este, de asemenea, recunoscut la
articolul 14 alineatul (3) litera (d) din Pactul internațional cu
privire la drepturile civile și politice (denumit în continuare „pactul”).
Principiile fundamentale care ar trebui să stea la baza sistemelor de
asistență judiciară sunt prezentate în Principiile și
orientările Organizației Națiunilor Unite privind accesul la
asistența judiciară în sistemele de justiție penală,
adoptate la 20 decembrie 2012 de Adunarea Generală. 10. Persoanele suspectate sau
acuzate, în special dacă sunt private de libertate, sunt cele mai
vulnerabile și au cel mai mult nevoie de asistență
judiciară în primele etape ale procedurii. Prin urmare, directiva stabilește
dispoziții privind așa-numita „asistență judiciară
provizorie”, care aduce o valoare adăugată sistemelor de justiție
penală și consolidează încrederea reciprocă între acestea.[5] 11. În plus, chiar dacă
toate statele membre le oferă acces la asistență judiciară
persoanelor suspectate și acuzate în cadrul procedurilor penale, se pare
că persoanele căutate în cadrul procedurilor aferente mandatului
european de arestare nu au întotdeauna acces la asistență
judiciară în statele membre, ceea ce obstrucționează exercitarea
dreptului prevăzut în Directiva privind accesul la un avocat, și
anume accesul la un avocat atât în statul membru de executare, cât și în
cel emitent. În plus, drepturile prevăzute la articolul 6 din convenție,
inclusiv dreptul la asistență judiciară, nu se aplică
procedurilor de extrădare. Prin urmare, pentru a îmbunătăți
încrederea reciprocă și pentru exercitarea efectivă a dreptului
la dublă apărare în cadrul procedurilor aferente mandatului european
de arestare, directiva prevede, de asemenea, obligația ca statele membre
să acorde un acces la asistență judiciară care să nu
se limiteze la asistența judiciară provizorie, deoarece persoanele
căutate nu sunt întotdeauna private de libertate. 12. Această măsură
este prezentată împreună cu Recomandarea Comisiei cu privire la
dreptul la asistență judiciară al persoanelor suspectate sau
acuzate în cadrul procedurilor penale, care însoțește prezenta
directivă. Obiectivul recomandării este de promova un anumit grad de
convergență în ceea ce privește evaluarea eligibilității
acordării asistenței judiciare în statele membre, precum și de a
încuraja statele membre să ia măsuri pentru a îmbunătăți
calitatea și eficacitatea serviciilor de asistență
judiciară și administrarea acesteia. 13. Prezenta propunere va
contribui, de asemenea, la consolidarea garanțiilor juridice care
protejează persoanele implicate în procedurile conduse de Parchetul
European. Recenta propunere de regulament al Consiliului[6] clarifică faptul
că persoana suspectată se bucură de toate drepturile acordate de
legislația UE, precum și de alte drepturi decurgând direct din Carta
drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, care urmează să fie
aplicate în conformitate cu legislația națională
aplicabilă. Este o referire explicită la dreptul la asistență
judiciară și, prin faptul că prevede standarde mai stricte
privind asistența judiciară, prezenta propunere consolidează și
garanțiile procedurale care se aplică în cadrul procedurilor conduse
de Parchetul European. 14. Dreptul la o cale de atac
eficientă, la un proces echitabil și dreptul la apărare sunt
prevăzute la articolele 47 și 48 din Carta drepturilor fundamentale a
Uniunii Europene (denumită în continuare „carta”), precum și la
articolul 6 din convenție. Dreptul la asistență
judiciară, și anume dreptul de a beneficia de asistența
acordată de un avocat în cadrul procedurilor penale, în întregime sau parțial
gratuit, este recunoscut în mod explicit ca parte integrantă a dreptului
la un proces echitabil și a drepturilor la apărare. Articolul 47
paragraful al treilea din cartă prevede că: „Asistența
juridică gratuită se acordă celor care nu dispun de resurse
suficiente, în măsura în care aceasta este necesară pentru a-i
asigura accesul efectiv la justiție.” Articolul 6 alineatul (3)
litera (c) din convenție prevede că orice persoană
acuzată de o infracțiune are dreptul „să se apere el însuși
sau să fie asistat de un apărător ales de el și, dacă
nu dispune de mijloacele necesare remunerării unui apărător,
să poată fi asistat gratuit de un avocat din oficiu, atunci când
interesele justiției o cer”. Accesul efectiv la reprezentare juridică
este primordial pentru a asigura respectarea prezumției de nevinovăție
și a drepturilor la apărare, astfel cum se prevede la articolul 48
din cartă. 2. REZULTATELE CONSULTĂRILOR
CU PǍRȚILE INTERESATE ȘI ALE EVALUǍRII IMPACTULUI 15. În martie 2009, a avut loc o
reuniune la nivel de experți, pe durata a două zile, pe tema
drepturilor procedurale, inclusiv a dreptului la asistență
judiciară. În cadrul unei reuniuni din 3 iunie 2013, toate statele membre
în cauză au fost consultate în cadrul unei reuniuni la nivel de experți.
Anterior, în cadrul unei reuniuni a Consiliului din iunie 2012, statele membre
au solicitat Comisiei să prezinte cât mai curând posibil o propunere
legislativă privind asistența judiciară.[7] În votul său
orientativ referitor la Directiva privind accesul la un avocat din 12 iulie 2012,
Parlamentul European a solicitat Comisiei să prezinte o propunere privind
asistența judiciară. 16. În decembrie 2011, președinția
poloneză, în cooperare cu Comisia Europeană, Consiliul Barourilor
Europene (CCBE) și Academia de Drept European (ERA), a organizat o
conferință de două zile privind asistența judiciară în
materie penală. Conferința le-a oferit experților provenind din
medii diferite - juriști, judecători, procurori, cadre universitare,
reprezentanți ai organismelor UE, ai ONG-urilor și ai Consiliului
Europei - ocazia de schimba opinii și experiențe, examinând
problemele și eventualul conținut al unei măsuri viitoare. 17. Părțile interesate
au fost consultate în mai multe împrejurări. Comisia a avut contacte periodice
și bilaterale cu o serie de ONG-uri și de alte părți
interesate și mai multe ONG-uri au prezentat Comisiei contribuții
privind viitoarele măsuri.[8] 18. În contextul studiului
efectuat în cadrul evaluării impactului, au fost consultate pe larg
ministerele de justiție din statele membre, organizațiile relevante
din statele membre, barourile și organizațiile care acordă
asistență judiciară. Au fost realizate interviuri aprofundate cu
avocați din cadrul barourilor, cu reprezentanți ai organizațiilor
părților interesate și ai ministerelor de justiție din
toate statele membre. În plus, într-o serie de state membre au fost instituite
grupuri tematice, care au reunit reprezentanți ai ministerelor de justiție
și ai barourilor, cadre universitare, personal judiciar, și organizații
ale părților interesate. De asemenea, a fost efectuată o
consultare online a entităților care oferă asistență
juridică în statele membre. 19. Comisia a efectuat o evaluare
a impactului pentru a-și susține propunerea. Raportul privind
evaluarea impactului poate fi accesat la adresa http://ec.europa.eu/governance. 3. ELEMENTELE JURIDICE ALE
PROPUNERII Articolul 1 – Obiect 20. Obiectivul prezentei directive
este de a asigura faptul că persoanele suspectate sau acuzate în cadrul
procedurilor penale care sunt private de libertate și persoanele care fac
obiectul procedurilor aferente mandatului european de arestare au acces la
asistență judiciară, pentru a-și putea exercita efectiv
dreptul de a avea acces la un avocat, astfel cum este prevăzut în
Directiva privind accesul la un avocat. Articolul 2 – Domeniul de aplicare 21. Prezenta directivă se
aplică persoanelor suspectate sau acuzate care sunt private de libertate.
Aceasta se aplică de la momentul privării de libertate, și anume
începând cu momentul în care persoana respectivă este luată în
custodia poliției sau într-un tip similar de custodie, care include și
perioadele ce preced momentul în care se formulează o acuzație
oficială împotriva persoanei în cauză și al arestării sale.
Acest lucru reflectă jurisprudența Curții Europene a Drepturilor
Omului, și anume articolul 5 alineatul (1) din convenție. 22. Directiva se aplică și
persoanelor căutate în cadrul procedurilor aferente mandatului european de
arestare. În astfel de situații, directiva se aplică din momentul
arestării, în statul membru de executare până la predarea persoanelor
respective sau, în cazurile în care acestea nu sunt predate, până când decizia
privind predarea devine definitivă. Articolul 3 – Definiții 23. „Asistență
judiciară” înseamnă punerea la dispoziție a mijloacelor
financiare și a asistenței de către statul membru care
asigură exercitarea efectivă a dreptului de a avea acces la un
avocat. Aceasta ar trebui să acopere costurile legate de apărare, cum
ar fi costurile aferente serviciilor furnizate de avocat, și alte costuri
ale procedurii, cum ar fi taxele judiciare. 24. „Asistența
judiciară provizorie” înseamnă asistența judiciară acordată
unei persoane private de libertate până la adoptarea deciziei privind
asistența judiciară. Articolul 4 – Accesul la asistență
judiciară provizorie 25. În primele etape ale
procedurii, persoanele suspectate sau acuzate sunt deosebit de vulnerabile, iar
accesul la un avocat este esențial pentru a le proteja drepturile la un
proces echitabil, inter alia dreptul de a nu se autoincrimina.[9] Articolul 6 din convenție
prevede că, de regulă, unei persoane suspectate ar trebui să i
se acorde acces la asistență judiciară din momentul în care este
luată în custodia poliției sau din momentul în care este
arestată preventiv și că, dacă este necesar, trebuie
să fie numit din oficiu un avocat care să îi acorde asistență.[10] 26. În temeiul Directivei privind
accesul la un avocat, persoanele suspectate sau acuzate au dreptul de a avea
acces la un avocat inter alia fără întârziere după privarea de
libertate și înainte de orice interogatoriu. Pentru ca persoanele
suspectate sau acuzate care sunt private de libertate să fie în
măsură să își exercite efectiv dreptul de a avea acces la
un avocat în primele etape ale procedurii, acestea nu ar trebui să aștepte
să aibă acces la un avocat până li se soluționează
cererea de asistență judiciară și se evaluează
criteriile de eligibilitate pentru a beneficia de asistență
judiciară, având în vedere că aceste proceduri ar putea fi de
durată. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că
accesul la asistență judiciară provizorie este disponibil
fără întârziere după privarea de libertate și înainte de
orice interogatoriu. 27. În acest sens, statele membre
ar trebui să instituie proceduri sau mecanisme, de exemplu sisteme de
avocați de serviciu sau servicii de apărare de urgență,
care să permită intervenția rapidă la secțiile de poliție
sau la centrele de detenție, astfel încât dreptul la asistență
judiciară provizorie și accesul la un avocat să devină
aplicabile și efective fără întârzieri nejustificate de la
privarea de libertate și înainte de orice interogatoriu. 28. Dreptul de a avea acces la un
avocat implică faptul că persoanele suspectate sau acuzate au o serie
de drepturi, astfel cum se prevede la articolul 3 alineatul (3) din
Directiva 2013/48/UE privind dreptul de a avea acces la un avocat, cum ar fi
dreptul de a avea întrevederi și de a comunica în mod confidențial cu
avocatul care le reprezintă, dreptul ca avocatul persoanelor suspectate
sau acuzate să fie prezent și să participe efectiv atunci când
acestea sunt interogate și dreptul ca avocatul persoanelor suspectate sau
acuzate să fie prezent la unele acțiuni de strângere de probe.
Statele membre pot stabili măsuri practice referitoare la exercitarea
dreptului de a avea acces la un avocat, de exemplu privind durata și
frecvența comunicării cu avocatul, astfel că pot exista anumite
limite privind exercitarea acestui drept, cu condiția ca acestea să
nu afecteze substanța dreptului. Dreptul la asistență
judiciară provizorie trebuie acordat în măsura necesară pentru a
permite exercitarea efectivă a dreptului de a avea acces la un avocat și
orice limitare impusă trebuie să asigure faptul că persoanele
suspectate sau acuzate nu sunt împiedicate să își exercite în mod
efectiv drepturile. 29. De dreptul la asistență
judiciară provizorie ar trebui să se beneficieze cel puțin
până când autoritatea competentă a adoptat decizia definitiva privind
eligibilitatea persoanei suspectate sau acuzate de a beneficia de asistență
judiciară. Dacă cererea de asistență judiciară este
respinsă, integral sau parțial, dreptul la asistență
judiciară provizorie încetează în momentul în care această
decizie a devenit definitivă, iar drepturile de a exercita o cale de atac
au fost epuizate. În cazul în care se aprobă cererea de acordare a asistenței
judiciare, dreptul la asistență judiciară provizorie încetează
din momentul în care se acordă asistența judiciară sau,
dacă este cazul, din momentul numirii avocatului care urmează să
acorde asistența judiciară. În astfel de cazuri, statele membre se
asigură că nu există nici o perioadă în care persoana
suspectată sau acuzată nu este reprezentată. 30. Dreptul la asistență
judiciară provizorie se aplică, de asemenea, persoanelor căutate
în cadrul procedurii aferente mandatului european de arestare care sunt private
de libertate. Aceste persoane ar trebui să beneficieze de dreptul la
asistență judiciară provizorie efectivă din momentul
privării de libertate în statul membru de executare și cel puțin
până când autoritatea competentă a prelucrat cererea de asistență
judiciară și a stabilit faptul că este eligibilă și,
dacă este cazul, din momentul numirii avocatului care urmează să
acorde asistența judiciară. 31. Statele membre pot prevedea
în legislația lor națională că acele costuri care sunt
suportate în legătură cu acordarea de asistență
judiciară provizorie pot fi recuperate ulterior de la persoanele
suspectate sau acuzate sau de la persoanele căutate în cazul în care în
decizia definitiva cu privire la cererea de asistență judiciară
se stabilește că persoana în cauză nu este eligibilă
să beneficieze de asistență judiciară în temeiul sistemului
de asistență judiciară al statului membru respectiv sau este
eligibilă doar parțial să beneficieze de acest drept. Articolul 5 – Asistența
judiciară acordată persoanelor căutate 32. Statele membre se
asigură că persoanele căutate în cadrul procedurilor aferente
mandatului european de arestare au drept de acces la asistență
judiciară în statul membru de executare de la arestarea efectuată în
temeiul mandatului european de arestare până la predarea acestora sau, în
cazurile în care nu sunt predate, până când decizia privind predarea
devine definitivă. 33. Pentru a asigura exercitarea
efectivă a dreptului de a numi un avocat în statul membru emitent care
să îi acorde asistență avocatului din statul membru de
executare, în conformitate cu articolul 10 din Directiva 2013/48/UE
privind dreptul de a avea acces la un avocat, statele membre se asigură
că în statul membru emitent este prevăzut dreptul de a avea acces la
asistență judiciară în cazul persoanelor căutate care își
exercită acest drept de a avea acces la un avocat, în sensul procedurilor
aferente mandatului european de arestare în statul membru de executare. 34. Acordarea dreptului la
asistență judiciară în statul membru de executare și în cel
emitent poate fi condiționată de o evaluare a mijloacelor de care
dispune persoana căutată și/sau de o analiză a faptului
dacă este sau nu în interesul actului de justiție să se
furnizeze asistență judiciară, în conformitate cu criteriile de
eligibilitate aplicabile în statul membru de executare sau în statul membru emitent
în cauză. 35. Cu toate acestea, în perioada
care precedă decizia definitivă privind dreptul persoanei
căutate de a beneficia de asistență judiciară în statul
membru de executare, persoanele căutate care sunt private de libertate au
dreptul la asistență judiciară provizorie în statul membru de
executare în conformitate cu articolul 3 din prezenta directivă. Articolul 6 – Furnizarea de date 36. Pentru a monitoriza și
evalua eficacitatea și eficiența prezentei directive, este
necesară colectarea de date fiabile de către statele membre în ceea
ce privește exercitarea dreptului la asistență judiciară
provizorie prevăzut la articolul 3, precum și cu privire la
exercitarea dreptului persoanelor căutate de a beneficia de asistență
judiciară, prevăzut la articolul 4. Articolul 7 – Clauza de menținere
a nivelului de protecție 37. Scopul acestui articol este
să asigure că stabilirea de standarde minime comune în conformitate
cu prezenta directivă nu are ca efect scăderea nivelului standardelor
mai ridicate existente în anumite state membre și a standardelor
prevăzute în cartă și în convenție. Dat fiind că
această directivă prevede norme minime, este la latitudinea statelor
membre să stabilească standarde mai ridicate decât cele convenite în
prezenta directivă. Articolul 8 – Transpunere 38. Acest articol prevede faptul
că statele membre au obligația de a pune în aplicare directiva [în
termen de 18 de luni de la data publicării] și de a transmite
Comisiei, până la aceeași dată, textul dispozițiilor de
transpunere a directivei în legislația națională. Articolul 9 – Intrare în vigoare 39. Acest articol prevede că
directiva va intra în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării
în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. 5. PRINCIPIUL SUBSIDIARITĂȚII
40. Obiectivul prezentei
propuneri nu poate fi realizat în mod suficient de statele membre acționând
în mod unilateral, întrucât există diferențe importante în ceea ce
privește dreptul la asistență judiciară provizorie pentru
persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de libertate, precum și
pentru persoanele căutate. Întrucât obiectivul propunerii este de a
promova încrederea reciprocă, doar acțiunile întreprinse de Uniunea
Europeană vor stabili standarde minime comune consecvente care să se
aplice în întreaga Uniune Europeană. Propunerea va apropia legislațiile
statelor membre în ceea ce privește asistența judiciară
provizorie acordată în cadrul procedurilor penale și asistența
judiciară acordată în cadrul procedurilor aferente mandatului
european de arestare. Prin urmare, propunerea respectă principiul
subsidiarității. 6. PRINCIPIUL PROPORȚIONALITĂȚII 41. În conformitate cu principiul
proporționalității, prezenta directivă nu depășește
ceea ce este necesar în vederea atingerii obiectivelor relevante. S-a evaluat
cu atenție dacă ar trebui să se ia măsuri la nivelul UE și,
dacă da, la ce nivel și sub ce formă. Directiva abordează
numai aspecte privind asistența judiciară din cadrul procedurilor
penale care au fost identificate a fi indispensabile pentru a completa și
a asigura eficacitatea drepturilor prevăzute în Directiva privind accesul
la un avocat și a îmbunătăți încrederea reciprocă
între sistemele de justiție penală. Comisia nu propune în
directivă parametri obligatorii din punct de vedere juridic privind
analiza eligibilității sau privind calitatea. Aceste elemente sunt
tratate într-o recomandare a Comisiei care completează prezenta propunere.
7. IMPLICAȚII BUGETARE Prezenta propunere nu are niciun impact asupra
bugetului UE. 2013/0409 (COD) Propunere de DIRECTIVĂ A PARLAMENTULUI EUROPEAN
ŞI A CONSILIULUI privind asistența judiciară
provizorie pentru persoanele suspectate sau acuzate care sunt private de
libertate și asistența judiciară în cadrul procedurilor aferente
mandatului european de arestare PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI
CONSILIUL UNIUNII EUROPENE, având în vedere Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, în special articolul 82 alineatul (2) litera (b), având în vedere propunerea Comisiei Europene, după transmiterea proiectului de act
legislativ către parlamentele naționale, având în vedere avizul Comitetului Economic și
Social European, având în vedere avizul Comitetului Regiunilor, hotărând în conformitate cu procedura
legislativă ordinară, întrucât: (1) Scopul prezentei directive
este de a asigura eficacitatea dreptului de a avea acces la un avocat prin
furnizarea de asistență de către statele membre persoanelor
private de libertate într-un stadiu incipient al procedurilor penale și
persoanelor căutate în cadrul procedurilor de predare în temeiul
Deciziei-cadru 2002/584/JAI a Consiliului[11]
(procedurile aferente mandatului european de arestare). (2) Prin stabilirea unor norme
minime privind protecția drepturilor procedurale ale persoanelor
suspectate sau acuzate, prezenta directivă ar trebui să consolideze
încrederea statelor membre în sistemele de justiție penală ale celorlalte
state membre și poate astfel contribui la îmbunătățirea
recunoașterii reciproce a hotărârilor în materie penală. (3) Programul de la Stockholm[12] acordă o mare
importanță consolidării drepturilor persoanelor în cadrul
procedurilor penale. La punctul 2.4 din acesta, Consiliul European a invitat
Comisia să prezinte propuneri care să stabilească o abordare etapizată[13] a consolidării
drepturile persoanelor suspectate sau acuzate. (4) Până în prezent au fost
adoptate trei măsuri privind drepturile procedurale în cadrul procedurilor
penale, și anume Directiva 2010/64/UE a Parlamentului European și a
Consiliului[14],
Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului[15] și Directiva 2013/48/UE
a Parlamentului European și a Consiliului[16]. (5) Asistența judiciară
ar trebui să acopere costurile apărării și ale procedurilor
suportate de persoanele suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale și
de persoanele căutate în cadrul procedurilor aferente mandatului european
de arestare. (6) Domeniul de aplicare și
conținutul dreptului de a avea acces la un avocat sunt stabilite în
Directiva 2013/48/UE. O persoană suspectată sau acuzată în
cadrul procedurilor penale ar trebui să aibă dreptul de a avea acces
la un avocat din momentul în care i se aduce la cunoștință,
printr-o notificare oficială sau în alt mod, de către autoritățile
competente, că este suspectată sau acuzată de a fi comis o
infracțiune, indiferent dacă este sau nu privată de libertate.
Acest drept se aplică până la încheierea procedurilor, prin aceasta
înțelegându-se momentul în care se stabilește definitiv dacă
persoana suspectată sau acuzată a comis infracțiunea, inclusiv,
după caz, condamnarea și soluționarea unei eventuale căi de
atac. (7) Conform Curții Europene
a Drepturilor Omului („CEDO”), una dintre caracteristicile fundamentale ale
unui proces echitabil este că orice persoană acuzată de o infracțiune
este apărată efectiv de către un avocat, care este numit din
oficiu, dacă este necesar. Pentru ca procedurile penale să fie
echitabile, persoana suspectată ar trebui să aibă acces la
asistență judiciară din momentul privării de libertate. (8) Directiva 2013/48/UE prevede
că, în cazul în care persoane suspectate sau acuzate sunt lipsite de
libertate, statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare
pentru a se asigura că aceste persoane sunt în măsură să își
exercite în mod efectiv dreptul de a avea acces la un avocat, cu excepția
cazului în care au renunțat la dreptul respectiv. (9) Pentru ca persoanele
suspectate sau acuzate care sunt private de libertate să fie în
măsură să își exercite în mod efectiv dreptul de a avea
acces la un avocat în primele etape ale procedurii, acestea nu ar trebui
să aștepte să aibă acces la un avocat până li se prelucrează
cererea de asistență judiciară și se evaluează
criteriile de eligibilitate pentru a beneficia de asistență
judiciară. Prin urmare, statele membre ar trebui să asigure faptul
că, după privarea de libertate, este disponibilă, fără
întârziere și înainte de orice interogatoriu, asistența
judiciară provizorie efectivă, aceasta trebuind să fie
disponibilă cel puțin până în momentul în care autoritatea
competentă adoptă decizia privind asistența judiciară și,
în cazurile de respingere integrală sau parțială a acesteia,
până în momentul în care această decizie a devenit definitivă
sau, în cazul în care cererea de asistență judiciară este
acordată, până când numirea avocatului de către autoritatea
competentă intră în vigoare. (10) Statele membre ar trebui
să se asigure că asistența judiciară provizorie este
furnizată în măsura necesară și nu este limitată
într-un mod care să împiedice persoanele suspectate sau acuzate să își
exercite efectiv dreptul de a avea acces la un avocat, astfel cum este prevăzut
în special la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2013/48/UE. (11) Persoanele căutate în
cadrul procedurii aferente mandatului european de arestare care sunt private de
libertate ar trebui să aibă dreptul la asistență
judiciară provizorie din momentul privării de libertate în statul
membru de executare și cel puțin până când autoritatea
competentă adoptă decizia privind asistența judiciară și,
în cazurile de respingere integrală sau parțială a acesteia,
până în momentul în care această decizie a devenit definitivă
sau, în cazul în care cererea de asistență judiciară este
aprobată, până când numirea avocatului de către autoritatea
competentă intră în vigoare. (12) Statele membre ar trebui
să fie în măsură să prevadă că acele costuri care
sunt suportate în legătură cu acordarea de asistență
judiciară provizorie persoanelor suspectate sau acuzate ori persoanelor
căutate pot fi recuperate ulterior în cazul în care, în urma unei
evaluări ulterioare efectuate pentru a stabili dacă au dreptul la
asistență judiciară, se constată că acestea nu
îndeplinesc condițiile necesare pentru a beneficia de asistență
judiciară în temeiul legislației naționale. (13) Pentru a asigura accesul
efectiv al persoanelor căutate la un avocat în statul membru de executare,
statele membre ar trebui să se asigure că aceste persoane au acces la
asistență judiciară până la predarea acestora sau, în
cazurile în care nu sunt predate, până când decizia privind predarea
devine definitivă. Dreptul la asistență judiciară poate fi
condiționat de o evaluare a mijloacelor de care dispune persoana
căutată și/sau de o analiză a faptului dacă este sau
nu în interesul actului de justiție să se furnizeze asistență
judiciară, în conformitate cu criteriile de eligibilitate aplicabile în
statul membru de executare în cauză. (14) Pentru a asigura faptul
că persoanele căutate își pot exercita efectiv dreptul de a numi
un avocat în statul membru emitent care să îi acorde asistență
avocatului din statul membru de executare, în conformitate cu Directiva 2013/48/UE,
statul membru emitent ar trebui să se asigure că persoanele
căutate au acces la asistență judiciară în sensul
procedurilor aferente mandatului european de arestare în statul membru de
executare. Acest drept poate face obiectul unei evaluări a mijloacelor de
care dispune persoana căutată și/sau de o analiză a
faptului dacă este sau nu în interesul actului de justiție să se
furnizeze asistență judiciară, în conformitate cu criteriile de
eligibilitate aplicabile în statul membru emitent în cauză. (15) Prezenta directivă
prevede dreptul la asistență judiciară provizorie pentru copiii
privați de libertate și dreptul la asistență judiciară
pentru copiii căutați în cadrul procedurilor aferente mandatului
european de arestare. (16) Atunci când pun în aplicare
prezenta directivă, statele membre ar trebui să asigure respectarea
dreptului fundamental de a beneficia de asistență judiciară,
astfel cum este prevăzut la articolul 47 alineatul (3) din cartă
și la articolul 6 alineatul (3) litera (c) din convenție,
și să se asigure că asistența judiciară este
disponibilă pentru persoanele care nu dispun de resurse suficiente pentru
a acoperi costurile acesteia, atunci când acest lucru este în interesul actului
de justiție. (17) Statele membre ar trebui
să colecteze date care să arate modul în care a fost exercitat
dreptul la asistență judiciară de către persoanele
suspectate sau acuzate și de către persoanele căutate. De
asemenea, statele membre ar trebui să colecteze date privind numărul
de cazuri în care li s-a acordat asistență judiciară provizorie
persoanelor suspectate sau acuzate private de libertate și persoanelor
căutate, precum și numărul de cazuri în care acest drept nu a
fost exercitat. Astfel de date ar trebui să includă numărul de
cereri de asistență judiciară în cadrul procedurilor aferente
mandatului european de arestare în cadrul cărora statul membru acționează
ca stat emitent și de executare, precum și numărul de cazuri în
care aceste cereri au fost aprobate. Ar trebui colectate, de asemenea, și
date privind costurile aferente acordării de asistență
judiciară provizorie persoanelor private de libertate, precum și persoanelor
căutate. (18) Prezenta directivă ar
trebui să se aplice persoanelor suspectate sau acuzate indiferent de
statutul lor juridic, de cetățenie sau de naționalitate.
Prezenta directivă respectă drepturile și principiile
fundamentale recunoscute de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și
de Convenția europeană privind drepturile omului, inclusiv
interzicerea torturii și a tratamentelor inumane și degradante,
dreptul la libertate și la securitate, respectarea vieții private și
de familie, dreptul la integritate al persoanei, drepturile copilului,
integrarea persoanelor cu handicap, dreptul la o cale de atac eficientă și
dreptul la un proces echitabil, prezumția de nevinovăție și
drepturile la apărare. Prezenta directivă ar trebui să fie
pusă în aplicare în conformitate cu aceste drepturi și principii. (19) Prezenta directivă
stabilește norme minime. Statele membre pot extinde drepturile
prevăzute în prezenta directivă pentru a asigura un nivel mai ridicat
de protecție. Un astfel de nivel mai ridicat de protecție nu ar
trebui să constituie un obstacol în calea recunoașterii reciproce a
hotărârilor judiciare pe care aceste norme minime vizează să o
faciliteze. Nivelul de protecție nu ar trebui niciodată să fie
mai redus decât standardele prevăzute în cartă sau în convenție,
astfel cum sunt interpretate în jurisprudența Curții de Justiție
și a CEDO. (20) Întrucât obiectivele prezentei
directive, și anume stabilirea unor norme minime comune privind dreptul la
asistență judiciară pentru persoanele suspectate sau acuzate în
cadrul procedurilor penale nu pot fi realizate în mod satisfăcător de
către statele membre ci, având în vedere anvergura acțiunii, pot fi
realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri în
conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este
prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană.
În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum
este prevăzut la respectivul articol, prezenta directivă nu depășește
ceea ce este necesar în vederea atingerii acestor obiective. (21) [În conformitate cu articolul 3
din Protocolul nr. 21 privind poziția Regatului Unit și a Irlandei cu
privire la spațiul de libertate, securitate și justiție, anexat
la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, respectivele state membre și-au notificat dorința
de a participa la adoptarea și aplicarea prezentei directive] SAU [În
conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 21 privind poziția
Regatului Unit și a Irlandei cu privire la spațiul de libertate,
securitate și justiție, anexat la Tratatul privind Uniunea
Europeană și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, și
fără a aduce atingere articolului 4 din respectivul protocol,
statele membre menționate anterior nu participă la adoptarea
prezentei directive, nu au obligații în temeiul acesteia și nu fac
obiectul aplicării sale][17]. (22) În conformitate cu articolele 1
și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei. anexat la
Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul privind funcționarea
Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei directive,
nu are obligații în temeiul acesteia și nu face obiectul
aplicării sale, ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ: Articolul 1 Obiect 1. Prezenta directivă
stabilește norme minime privind: (a) dreptul la
asistență judiciară provizorie al persoanelor suspectate sau
acuzate în cadrul procedurilor penale care sunt private de libertate și (b) dreptul la
asistență judiciară provizorie și la asistență
judiciară al persoanelor căutate care fac obiectul procedurilor
aferente mandatului european de arestare. 2. Prezenta directivă
completează Directiva 2013/48/UE. Nicio dispoziție a prezentei
directive nu se interpretează ca limitând drepturile prevăzute în directiva
respectivă. Articolul 2 Domeniul de
aplicare Prezenta directivă se aplică: a) persoanelor suspectate sau acuzate în
cadrul procedurilor penale care sunt private de libertate și care au
dreptul de a avea acces la un avocat în temeiul Directivei 2013/48/UE; b) persoanelor căutate. Articolul 3 Definiții În sensul prezentei directive, se aplică
următoarele definiții: a) „asistență judiciară”
înseamnă finanțarea și asistența oferită de un stat
membru prin intermediul cărora se asigură exercitarea dreptului de a
avea acces la un avocat; b) „asistență judiciară
provizorie” înseamnă asistența judiciară acordată unei
persoane private de libertate până la adoptarea deciziei privind asistența
judiciară; c) „persoană căutată”
înseamnă o persoană care face obiectul unui mandat european de
arestare; d) „avocat” înseamnă orice persoană
care, în conformitate cu legislația națională, este
calificată și are dreptul, inclusiv prin autorizarea sa de către
un organism autorizat, să ofere consiliere și asistență
juridică persoanelor suspectate sau acuzate. Articolul 4 Accesul la
asistență judiciară provizorie 1. Statele membre se
asigură că următoarele persoane, în cazul în care doresc acest
lucru, au dreptul la asistență judiciară provizorie: (a) persoanele
suspectate sau acuzate în cadrul procedurilor penale care sunt private de
libertate; (b) persoanele
căutate, private de libertate în statul membru de executare. 2. Asistența judiciară
provizorie se acordă, fără întârzieri nejustificate, după
privarea de libertate și, în orice caz, înainte de interogare. 3. Asistența judiciară
provizorie se acordă până la adoptarea și intrarea în vigoare a
deciziei definitive privind asistența judiciară sau, în cazul în care
persoanelor suspectate sau acuzate li se acordă asistență judiciară,
până la intrarea în vigoare a numirii unui avocat. 4. Statele membre se
asigură că asistența judiciară provizorie se acordă în
măsura necesară pentru exercitarea efectivă a dreptului de a
avea acces la un avocat prevăzut în Directiva 2013/48/UE privind dreptul
de a avea acces la un avocat, ținând seama în special de dispozițiile
articolului 3 alineatul (3) din aceasta. 5. Statele membre sunt în
măsură să prevadă că acele costuri care sunt aferente
asistenței judiciare provizorii pot fi recuperate de la persoanele
suspectate sau acuzate și de la persoanele căutate care nu
îndeplinesc criteriile de eligibilitate pentru a beneficia de asistență
judiciară în temeiul legislației naționale. Articolul 5 Asistența
judiciară acordată persoanelor căutate 1. Statul membru de executare
se asigură că persoanele căutate au dreptul la asistență
judiciară din momentul arestării în temeiul unui mandat european de
arestare, până la predarea acestora sau, în cazurile în care nu sunt
predate, până când decizia privind predarea devine definitivă. 2. Statul membru emitent se
asigură că persoanele căutate care își exercită
dreptul de a numi un avocat în statul membru emitent care să îl asiste pe
avocatul din statul membru de executare, în conformitate cu articolul 10
din Directiva 2013/48/UE, are dreptul la asistență judiciară în
statul membru respectiv în sensul procedurilor aferente mandatului european de
arestare desfășurate în statul membru de executare. 3. Acordarea dreptului la
asistență judiciară menționat la alineatele (1) și (2)
poate fi condiționată de o evaluare a mijloacelor de care dispune
persoana căutată și/sau de o analiză a faptului dacă
este sau nu în interesul actului de justiție să se furnizeze asistență
judiciară, în conformitate cu criteriile de eligibilitate aplicabile în
statul membru în cauză. Articolul 6 Furnizarea de
date 1. Statele membre
colectează date cu privire la modul în care au fost exercitate drepturile
prevăzute la articolele 4 și 5. 2. Statele membre transmit
Comisiei aceste date până la [36 luni de la data publicării
prezentei directive] și ulterior la fiecare doi ani. Articolul 7 Clauza de menținere
a nivelului de protecție Nicio dispoziție a prezentei directive nu
se interpretează ca reprezentând o limitare sau o derogare de la oricare
dintre drepturile și garanțiile procedurale asigurate în temeiul
Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, al Convenției europene
pentru apărarea drepturilor omului și al libertăților
fundamentale, al altor dispoziții relevante de drept internațional
sau al legislației oricărui stat membru care prevede un nivel mai
ridicat de protecție. Articolul 8 Transpunere 1. Statele membre pun în
aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru
a se conforma prezentei directive până la [18 luni de la data
publicării prezentei directive]. Acestea informează imediat
Comisia în acest sens. 2. Atunci când statele membre
adoptă aceste măsuri, ele conțin o trimitere la prezenta
directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data
publicării lor oficiale. Metodele prin care se face o astfel de trimitere
sunt stabilite de către statele membre. 3. Statele membre comunică
Comisiei textul dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în
domeniul reglementat de prezenta directivă. Articolul 9 Intrarea
în vigoare Prezenta directivă intră în vigoare
în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al
Uniunii Europene. Articolul 10 Destinatari Prezenta
directivă se adresează statelor membre, în conformitate cu tratatele. Adoptată la Bruxelles, Pentru Parlamentul European Pentru
Consiliu Președintele Președintele [1] JO C 115, 4.5.2010, p. 1. [2] Directiva 2010/64/UE
privind dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale
(JO L 280, 26.10.2010, p. 1). [3] Directiva 2012/13/UE
privind dreptul la informare în cadrul procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012,
p. 1). [4] Directiva 2013/48/UE
a Parlamentului European și a Consiliului privind dreptul de a avea acces
la un avocat în cadrul procedurilor penale și al procedurilor privind
mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o persoană terță
să fie informată în urma privării de libertate și dreptul
de a comunica cu persoane terțe și cu autorități consulare
în timpul privării de libertate (JO L 294, 6.11.2013, p. 1). [5] Intervenția
timpurie poate contribui, de asemenea, la reducerea perioadei de reținere
în arest preventiv (în Franța și în Belgia, ratele arestării
preventive au scăzut cu 30 %, respectiv 20 %, în urma
introducerii unor sisteme similare). [6] Propunere de regulament
al Consiliului de instituire a unui Parchet European, COM (2013) 534 final, 17.7.2013.
[7] Comisia a
răspuns prin următoarea declarație: „Il est de l'intention de
la Commission de présenter, sur base d'une analyse approfondie des différents
systèmes nationaux et de leur impact financier, une proposition d'instrument
juridique concernant l'aide juridictionnelle dans le courant de 2013,
conformément à la feuille de route visant à renforcer les droits procéduraux
des suspects et des personnes poursuivies dans le cadre des procédures
pénales.” [8] A se vedea, de
exemplu, „The practical operation of legal aid in the EU”, Fair Trials
International, iulie 2012, „Compliance of Legal Aid systems with the
European Convention on Human Rights in seven jurisdictions”, care
vizează Bulgaria, Republica Cehă, Anglia și Țara Galilor,
Germania, Grecia, Irlanda și Lituania), raport elaborate de rețeaua
Justicia, în aprilie 2013, „ECBA Cornerstones on Legal Aid”, mai 2013, și
„CCBE Recommendations on Legal Aid”. [9] Salduz/Turcia, CEDO, Marea
Cameră, hotărârea din 27 noiembrie 2008. [10] Dayanan/Turcia,
cererea nr. 7377/03, hotărârea din 13 octombrie 2009, punctele 30-32. [11] Decizia-cadru 2002/584/JAI
a Consiliului din 13 iunie 2013 privind mandatul european de arestare și
procedurile de predare între statele membre [12] JO C 115, 4.5.2010,
p. 1 [13] JO C 291, 4.12.2009,
p. 1. [14] Directiva 2010/64/UE
a Parlamentului European și a Consiliului din 20 octombrie 2010 privind
dreptul la interpretare și traducere în cadrul procedurilor penale (JO
L 280, 26.10.2010, p. 1). [15] Directiva 2012/13/UE a Parlamentului European și
a Consiliului din 22 mai 2012 privind dreptul la informare în cadrul
procedurilor penale (JO L 142, 1.6.2012, p. 1). [16] Directiva 2013/48/UE
a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2013 privind
dreptul de a avea acces la un avocat în cadrul procedurilor penale și al
procedurilor privind mandatul european de arestare, precum și dreptul ca o
persoană terță să fie informată în urma privării
de libertate și dreptul de a comunica cu persoane terțe și cu
autorități consulare în timpul privării de libertate (JO L 294,
6.11.2013, p. 1). [17] Formularea
finală a acestui considerent al directivei va depinde de poziția pe
care o vor adopta Regatul Unit și Irlanda, în conformitate cu dispozițiile
Protocolului nr. 21.