Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52013IP0206

    Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2013 referitoare la raportul anual privind fiscalitatea: modalități de exploatare a potențialului de creștere economică al UE (2013/2025(INI))

    JO C 55, 12.2.2016, p. 65–70 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    12.2.2016   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 55/65


    P7_TA(2013)0206

    Raportul anual privind fiscalitatea: modalități de exploatare a potențialului de creștere economică al UE

    Rezoluţia Parlamentului European din 21 mai 2013 referitoare la raportul anual privind fiscalitatea: modalități de exploatare a potențialului de creștere economică al UE (2013/2025(INI))

    (2016/C 055/08)

    Parlamentul European,

    având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 26, 110-115 și 120 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

    având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/48/CE privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (COM(2008)0727),

    având în vedere propunerea Comisiei de decizie a Consiliului privind autorizarea unei cooperări consolidate în domeniul taxei pe tranzacțiile financiare (COM(2012)0631),

    având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului privind o bază fiscală consolidată comună a societăților (CCCTB) (COM(2011)0121),

    având în vedere propunerea Comisiei de directivă a Consiliului de modificare a Directivei 2003/96/CE privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (COM(2011)0169),

    având în vedere poziţia sa din 11 septembrie 2012 privind impozitul pe profit: sistemul comun de impozitare aplicabil plăților de dobânzi și de redevențe (reformare) (1),

    având în vedere Comunicarea Comisiei din 27 iunie 2012 privind modalitățile concrete de intensificare a luptei împotriva fraudei și evaziunii fiscale, inclusiv în ceea ce privește țările terțe (COM(2012)0351),

    având în vedere Comunicarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind un plan de acțiune în vederea consolidării luptei împotriva fraudei și a evaziunii fiscale (COM(2012)0722),

    având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind planificarea fiscală agresivă (C(2012)8806),

    având în vedere Recomandarea Comisiei din 6 decembrie 2012 privind măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standarde minime de bună guvernanță în chestiuni fiscale (C(2012)8805),

    având în vedere Comunicarea Comisiei din 14 decembrie 2012 privind consolidarea pieței unice prin eliminarea obstacolelor fiscale transfrontaliere pentru autoturisme (COM(2012)0756),

    având în vedere propunea Comisiei de regulament de instituire a unui program de acțiune pentru impozitare în Uniunea Europeană pentru perioada 2014-2020 (Fiscalis 2020) (COM(2012)0465),

    având în vedere raportul Comisiei referitor la finanțele publice în UEM (European Economy nr. 4/2012),

    având în vedere rezoluţia sa din 16 ianuarie 2013 referitoare la finanțele publice în UEM – 2011 și 2012 (2),

    având în vedere raportul Comisiei referitor la reformele fiscale în statele membre ale UE (European Economy nr. 6/2012),

    având în vedere „Agenda fiscală a OCDE pentru 2012” (3),

    având în vedere Raportul OCDE intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting” (4),

    având în vedere documentul de lucru al Deutsche Bank din 5 octombrie 2012 privind impactul sistemelor fiscale asupra creșterii economice în Europa (5),

    având în vedere Strategia UE 2020 (COM(2010)2020),

    având în vedere concluziile Consiliului Ecofin din 10 iulie 2012 (6),

    având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii pentru 2013” (COM(2012)0750),

    având în vedere concluziile Consiliului din 12 februarie 2013 referitoare la Raportul privind mecanismul de alertă 2013 (7),

    având în vedere concluziile Consiliilor Europene din 29 iunie, din 19 octombrie și din 14 decembrie 2012,

    având în vedere declarația finală a reuniunii G20 a miniștrilor de finanțe și a guvernatorilor băncilor centrale de la Moscova din perioada 15–16 februarie 2013 (8),

    având în vedere programul de lucru al Președinției Irlandeze a Consiliului,

    având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

    având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri economice și monetare (A7-0154/2013),

    A.

    întrucât perspectiva creșterii economice și a ratei de ocupare a forței de muncă în UE – în mare parte datorată atenției slabe acordate, în configurația actuală de politici, investițiilor, competitivității, ocupării forței de muncă și impozitării corecte și eficiente – este negativă; întrucât zona euro în ansamblul său se confruntă cu o recesiune dublă;

    B.

    întrucât, de la izbucnirea crizei recente a datoriilor, structura veniturilor fiscale s-a schimbat destul de mult într-o serie de state membre, iar efectele structurale și ciclice conexe ale acestei modificări sunt greu de deosebit; întrucât, în dezvoltarea politicii fiscale, principiile subsidiarității și managementului pe mai multe niveluri ar trebui luate în considerare pe deplin, în conformitate cu legislația relevantă a statelor membre;

    C.

    întrucât, din cauza crizei, care a scos în evidență slăbiciunile structurale ale unor economii din UE, și care continuă să afecteze potențialul de creștere economică în Uniunea Europeană, statele membre se confruntă cu dificila provocare de a trebui să-și echilibreze bugetele, promovând în același timp creșterea economică și ocuparea forței de muncă;

    D.

    întrucât, de la începutul mileniului, poate fi observată în UE o tendință către dezvoltarea unui sistem fiscal mai favorabil creșterii;

    E.

    întrucât sistemele fiscale din UE sunt orientate astfel încât să fie favorabile întreprinderilor cu scopul de a spori capacitatea lor de a genera creștere economică și locuri de muncă;

    F.

    întrucât, într-un mediu al creșterii lente și al recesiunii, întârzierea desconcentrării plăților anticipate ale impozitelor creează probleme suplimentare de lichiditate pentru corporații;

    G.

    întrucât impactul crizei ar trebui redus printr-o politică fiscală compatibilă cu obiectivele Strategiei Europa 2020 și acest lucru trebuie să constituie o prioritate;

    H.

    întrucât necesitatea de a restabili credibilitatea politicilor bugetare și de a reduce datoria suverană a statelor membre impune modificarea cheltuielilor bugetare, implementarea rapidă a unor reforme structurale favorabile creșterii economice, îmbunătățirea metodelor de colectare a taxelor și modificarea unor taxe, astfel încât să se acorde prioritate, acolo unde este cazul, acelor impozite care sunt percepute pe capital, pe activități dăunătoare mediului și pe unele tipuri de consum, mai degrabă decât de cele percepute pe muncă;

    I.

    întrucât o dezvoltare inteligentă și activă a politicilor în domeniul fiscalității ecologice este un element esențial pentru implementarea principiului „poluatorul plătește”, pentru consolidarea creșterii și și pentru viabilitatea perspectivelor de creștere;

    Observații generale

    1.

    ia act de faptul că politica fiscală rămâne în continuare în sfera de competență a statelor membre și că, prin urmare, diferitele lor sisteme fiscale trebuie respectate; reține că transferul de competențe în domeniul impozitării de la nivel național la nivelul Uniunii, impune o modificare a tratatului, care presupune, în schimb, acordul unanim al tuturor statelor membre; constată, cu toate acestea, că aceasta nu exclude coordonarea eficace a acordurilor fiscale la nivel european; subliniază că, în dezvoltarea politicii fiscale, principiile subsidiarității și managementului pe mai multe niveluri ar trebui luate în considerare pe deplin, în conformitate cu legislația relevantă a statelor membre;

    2.

    constată că structura optimă a sistemelor fiscale depinde de numeroși factori și, prin urmare, diferă de la o țară la alta; subliniază că planificarea și ajustarea adecvată a politicilor fiscale pe termen scurt, mediu și lung sunt indispensabile;

    3.

    subliniază progresele realizate în domeniul coordonării politicilor fiscale, însă evidențiază faptul că cetățenii și întreprinderile din UE implicate în activități transfrontaliere se confruntă în continuare cu costuri considerabile, cu sarcini birocratice și cu diferențe de natură juridică, care trebuie eliminate cât mai curând pentru a le permite să beneficieze pe deplin de piața unică;

    4.

    constată că o competiție corectă și sănătoasă între diferitele sisteme fiscale în piața unică are efecte stimulatoare asupra economiilor europene; subliniază, pe de altă parte, că o competiție dăunătoare are un impact economic negativ; având în vedere Raportul OCDE intitulat „Addressing Base Erosion and Profit Shifting”, subliniază că sunt esențiale instituții funcționale, bazate pe un cadru juridic și administrativ solid și echitabil;

    5.

    constată că, pe lângă asigurarea conformității cu politici fiscale sustenabile, pentru a atinge echilibrul economic este necesară implementarea unor măsuri care să conducă la creștere, cum ar fi lupta împotriva fraudei și evaziunii fiscale, modificarea impozitării în sensul multiplicării domeniilor fiscale favorabile creșterii economice și oferirea unui stimulent fiscal viabil atât pentru persoanele care desfășoară activități independente, cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM), în special în vederea promovării inovării și a activităților de cercetare și dezvoltare;

    6.

    subliniază că instituirea unui mediu fiscal clar, transparent, previzibil și stabil pe piața unică este în interesul întreprinderilor și al cetățenilor, deoarece lipsa transparenței reglementărilor fiscale reprezintă un obstacol pentru activitățile și investițiile transfrontaliere interne și externe din UE; sugerează că în fiecare stat membru ar trebui să fie disponibile informații mai multe și de o calitate mai bună, destinate persoanelor și întreprinderilor, cu privire la normele, cerințele și reglementările în materie de impozitare;

    7.

    recomandă statelor membre să acționeze cu atenție atunci când modifică impozitele existente și introduc noi impozite, asigurându-se că acest lucru are loc într-un mod favorabil creșterii economice și că cetățenii și întreprinderile dispun de suficient timp și de modalități adecvate pentru a se pregăti înainte de intrarea în vigoare a măsurilor fiscale;

    8.

    își exprimă îngrijorarea cu privire la efectele pe care trecerea din multe state membre la o impozitare mai intensă a consumului le-ar putea avea asupra inegalităților sociale; solicită statelor membre să acorde atenție acestei eventuale probleme și să studieze cu atenție implicațiile negative ale reducerii progresivității sistemului fiscal în ansamblu; consideră că ar trebui să existe un anumit grad de flexibilitate în sistemul de TVA – în cazuri justificate în mod corespunzător, conform prevederilor Directivei privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, legate de cultură sau de nevoile de bază, de exemplu – dacă unele categorii de produse ar putea fi impozitate la rate sub cota standard;

    9.

    consideră că, pentru a face din bugetul UE un instrument util de intensificare a creșterii economice, sunt necesare resurse proprii, cu scopul de a acorda mai multă autonomie Comisiei în propunerile sale.

    Identificarea resurselor ascunse care ar putea contribui la creșterea economică prin intermediul politicii fiscale

    10.

    observă că, în esență, dezvoltarea depinde de factori precum forța de muncă, capitalul și progresul tehnologic, precum și productivitatea și eficiența resurselor, iar politica fiscală ar trebui ajustată la acești factori pe termen scurt, mediu și lung; subliniază, prin urmare, importanța unui proces decizional concertat în acest scop;

    11.

    ia act de faptul că politica fiscală ar trebui concepută cu scopul de a consolida economia, printre altele, prin crearea unor structuri fiscale care să stimuleze o cerere agregată pe termen lung, să faciliteze activitățile orientate către export, să încurajeze crearea de locuri de muncă și să promoveze o dezvoltare sustenabilă;

    12.

    presupune că majorarea impozitelor în anumite domenii, cum ar fi accizele, ar putea avea anumite efecte pozitive, canalizând resurse suplimentare și aducând astfel avantaje cetățenilor și economiei reale;

    13.

    subliniază că acordarea de stimulente fiscale pentru domeniul cercetării și dezvoltării poate aduce avantaje pe termen lung, cum ar fi creșterea și crearea de locuri de muncă în economii bazate pe cunoaștere, în special dacă sunt integrate într-o strategie fiscală generală echilibrată; consideră că aceasta ar trebui să fie luată în considerare atât la nivel european, cât și la nivel național;

    14.

    recunoaște faptul că extinderea bazelor de impozitare existente deja, mai degrabă decât creșterea ratelor de impozitare sau introducerea de noi impozite, ar putea genera venituri suplimentare pentru statele membre;

    15.

    reamintește faptul că reducerile de impozite ar trebui să se bazeze pe o politică fiscală solidă și planificată cu responsabilitate, în cadrul căreia sustenabilitatea finanțelor publice nu este pusă în pericol în niciun fel, și însoțită de măsuri de promovare a competitivității, creșterii economice și ocupării forței de muncă;

    16.

    consideră că este necesară crearea, pe baza unei analize aprofundate, a unui sistem european de informații fiscale, care să servească nu la armonizarea diferitelor structuri fiscale naționale, ci la facilitarea coordonării acestora în mod continuu și transparent, urmărind reducerile și majorările efectuate în cadrul fiecărei structuri;

    17.

    constată faptul că, pentru funcționarea unui astfel de sistem, cadrul Semestrului european constituie o bază adecvată, întrucât – împreună cu alte măsuri macroeconomice specifice – acesta ar putea ține o evidență adecvată a diverselor politici fiscale din statele membre, luând pe deplin în considerare previziunile economice generale, elementele fundamentale și perspectivele de viitor ale statelor membre vizate și obiectivele europene comune; având în vedere cele de mai sus, încurajează Comisia și statele membre să integreze în Semestrul european o strategie care să vizeze reducerea discrepanței fiscale;

    18.

    ia act de cooperarea consolidată cu privire la taxa pe tranzacțiile financiare (TTF), ce urmează să fie pusă în aplicare în 11 state membre, care împreună reprezintă două treimi din PIB-ul UE;

    19.

    subliniază faptul că în țările în care costurile cu forța de muncă sunt ridicate în raport cu productivitatea și în care, prin urmare, crearea de locuri de muncă este împiedicată, ar putea fi examinate posibile măsuri fiscale de reducere a acestor costuri și/sau de creștere a productivității, depunând în același timp eforturi considerabile în vederea creșterii productivității; subliniază că reformele fiscale trebuie să servească la promovarea participării pe piața muncii, pentru a crește oferta de muncă și a favoriza incluziunea; subliniază, în acest context, că drepturile lucrătorilor și rolul partenerilor sociali ar trebui întotdeauna respectate întru totul;

    20.

    salută inițiativa Comisiei privind elaborarea unui ghid unic de calcul al impozitului pe profit; solicită statelor membre să aprobe și să înceapă aplicarea bazei de impozitare consolidate comune pentru întreprinderi (BICCI); subliniază că poziția Parlamentului ar trebui utilizată ca un punct de referință esențial în această privință;

    21.

    subliniază faptul că reducerea și înlăturarea obstacolelor fiscale din calea activităților transfrontaliere de pe piața unică are un potențial considerabil de creștere economică; subliniază că revizuirea Directivei privind TVA, lucrările privind BICCI și dezvoltarea cooperării administrative în domeniul fiscal sunt factori esențiali pentru utilizarea deplină a potențialului respectiv;

    22.

    invită Comisia să ia măsuri imediate în vederea îmbunătățirii transparenței și a reglementărilor privind registrele comerțului și înregistrarea fondurilor fiduciare și a fundațiilor;

    23.

    invită statele membre să acorde sprijinul lor deplin inițiativelor Comisiei, în colaborare cu autoritățile fiscale naționale, pentru a elimina obstacolele fiscale legate de activități transfrontaliere în vederea îmbunătățirii în continuare a coordonării și a cooperării în acest domeniu; încurajează statele membre să exploateze la maximum potențialul programelor Fiscalis și Customs; invită Comisia să identifice domenii suplimentare în care legislația UE și statele cooperarea administrativă de stat ar putea fi îmbunătățite, pentru a reduce frauda fiscală și planificarea fiscală agresivă;

    24.

    invită statele membre să fie foarte atente într-un mediu de creștere lentă sau recesiune și să evite descentralizarea ulterioară a rambursărilor fiscale anticipate, întrucât aceasta ar putea crea probleme suplimentare de lichiditate, în special pentru IMM-uri;

    Combaterea fraudei și a evaziunii fiscale și eliminarea dublei impuneri, a dublei neimpozitări și a măsurilor discriminatorii împotriva întreprinderilor din UE

    25.

    invită statele membre să îmbunătățească considerabil capacitatea lor de supraveghere, control și colectare a impozitelor, generând astfel resurse suplimentare pentru a promova creșterea și locurile de muncă, astfel cum se prevede în Strategia UE 2020; subliniază că cele mai bune practici naționale în eficientizarea administrației fiscale ar trebui să fie concepute într-o manieră transparentă – de preferință într-un cod european al practicilor optime în cadrul sistemului de informații fiscale la nivelul UE – și atent luate în considerare; își exprimă îngrijorarea cu privire la tendința existentă într-o serie de state membre de a reduce personalul și alte resurse în cadrul administrațiilor fiscale și în cadrul unor organisme similare; subliniază că acest lucru ar putea slăbi capacitatea de a furniza servicii corecte și eficiente întreprinderilor și persoanelor și de a combate frauda și evaziunea fiscală; având în vedere acest lucru, îndeamnă statele membre să aloce resurse financiare și umane adecvate administrațiilor lor fiscale naționale, precum și personalului aferent serviciilor de audit fiscal;

    26.

    solicită statelor membre să îmbunătățească cooperarea lor administrativă în domeniul impozitării directe;

    27.

    invită încă o dată Comisia să pună mai multe resurse bugetare și mai mult personal la dispoziția DG TAXUD pentru a o ajuta să elaboreze politici și propuneri ale UE privind dubla neimpozitare, evaziunea fiscală și frauda fiscală;

    28.

    salută Comunicarea Comisiei intitulată „Un plan de acțiune pentru consolidarea luptei împotriva fraudei fiscale și a evaziunii fiscale” și recomandările în direcția unor „măsuri menite să încurajeze țările terțe să aplice standardele minime de bună administrare în chestiuni fiscale”, precum și cele privind „planificarea fiscală agresivă”;

    29.

    invită statele membre să participe activ, în conformitate cu Comunicarea și recomandările Comisiei, luând măsuri coordonate și ferme la nivelul UE împotriva fraudei fiscale, a evaziunii fiscale, a sustragerii de la plata taxelor, a planificării fiscale agresive și a paradisurilor fiscale, garantând astfel o distribuție mai echitabilă a efortului fiscal și creșterea veniturilor din taxe; îndeamnă statele membre să implementeze rapid, printre numeroasele măsuri specifice de luat în acest context, propunerea Comisiei care vizează introducerea unei reguli generale antiabuz pentru a combate practicile de planificare fiscală agresivă, și să includă o clauză în convențiile de evitare a dublei impozitări pentru a evita cazurile de dublă neimpozitare;

    30.

    observă că pierderea anuală în UE datorată fraudei fiscale și sustragerii de la plata taxelor este estimată la 1 trilion EUR; solicită statelor membre să ia măsurile necesare pentru a înjumătăți cel puțin prejudiciul fiscal până în 2020;

    31.

    subliniază că un nivel redus de fraudă și evaziune ar consolida potențialul de creștere a economiei datorită faptului că finanțele publice ar fi mai sănătoase – ceea ce ar putea mări fondurile publice disponibile pentru stimularea investițiilor și consolidarea economiei sociale de piață europene – și întreprinderile ar concura într-un mediu mai echitabil;

    32.

    invită insistent statele membre să se angajeze în negocieri serioase și să finalizeze procedurile pentru toate propunerile legislative în curs în ceea ce privește problemele legate de fraudă fiscală, evaziune fiscală, sustragerea de la plata taxelor, planificarea fiscală agresivă și paradisurile fiscale; solicită, printre altele, statelor membre să încheie procesul de revizuire și extindere a domeniului de aplicare a Directivei privind impozitarea veniturilor și, urmând raportul Parlamentului, să adopte și să pună în aplicare fără întârziere propunerea Comisiei pentru un mecanism de reacție rapidă împotriva fraudei la TVA;

    33.

    salută activitatea internațională intensificată din domeniul impozitului pe profit care vizează abordarea eroziunii bazei fiscale și a transferurilor de profituri; consideră că raportul OCDE pe această temă constituie o contribuție esențială și așteaptă ca măsurile subsecvente planului de acțiune să fie prezentate în această vară; se așteaptă ca miniștrii de finanțe ai G20, ca urmare a aprobării raportului în cadrul reuniunii lor recente de la Moscova, să desfășoare acțiuni colective și îndrăznețe pe baza planului de acțiune respectiv;

    34.

    subliniază, în conformitate cu observațiile temeinice ale Comisiei, că taxele de mediu se află în rândul taxelor celor mai favorabile creșterii, în termeni relativi; subliniază că taxele de mediu, pe lângă generarea de venituri, ar trebui utilizate în mod consistent și dinamic pentru menținerea dezvoltării economice pe o traiectorie sustenabilă; invită Comisia să prezinte o evaluare cuprinzătoare a decalajelor de internalizare existente, urmată de propuneri legislative corespunzătoare;

    o

    o o

    35.

    încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei și parlamentelor naționale.


    (1)  Texte adoptate, P7_TA(2012)0318.

    (2)  Texte adoptate, P7_TA(2013)0011.

    (3)  http://www.oecd.org/ctp/OECDCurrentTaxAgenda2012.pdf

    (4)  http://www.oecd.org/ctp/beps.htm

    (5)  http://www.dbresearch.com/PROD/DBR_INTERNET_EN-PROD/PROD0000000000295266.pdf

    (6)  http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/ecofin/131662.pdf

    (7)  http://www.consilium.europa.eu/uedocs/cms_Data/docs/pressdata/en/ecofin/135430.pdf

    (8)  http://www.g20.org/news/20130216/781212902.html


    Top