This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52013DC0292
COMMUNICATION FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT, THE COUNCIL, THE EUROPEAN ECONOMIC AND SOCIAL COMMITTEE AND THE COMMITTEE OF THE REGIONS Maximising the Development Impact of Migration The EU contribution for the UN High-level Dialogue and next steps towards broadening the development-migration nexus
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Maximizarea impactului migrației asupra dezvoltării Contribuția UE la dialogul la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite și etapele următoare către consolidarea corelației dintre dezvoltare și migrație
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Maximizarea impactului migrației asupra dezvoltării Contribuția UE la dialogul la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite și etapele următoare către consolidarea corelației dintre dezvoltare și migrație
/* COM/2013/0292 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR Maximizarea impactului migrației asupra dezvoltării Contribuția UE la dialogul la nivel înalt al Organizației Națiunilor Unite și etapele următoare către consolidarea corelației dintre dezvoltare și migrație /* COM/2013/0292 final */
COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN
ȘI COMITETUL REGIUNILOR Maximizarea impactului migrației asupra
dezvoltării
Contribuția UE la dialogul la nivel înalt al Organizației
Națiunilor Unite și etapele următoare către consolidarea
corelației dintre dezvoltare și migrație 1. Introducere Dialogul la nivel înalt (denumit în continuare
DNI) privind migrația internațională și dezvoltarea care a
avut loc în septembrie 2006 a fost primul eveniment la nivel înalt organizat de
Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite și
dedicat exclusiv discutării aspectelor multidimensionale ale
migrației internaționale și ale dezvoltării. Al doilea DNI
va avea loc la 3-4 octombrie 2013. Migrația revine tot mai des în centrul
atenției comunității internaționale și este
recunoscută ca un vector solid pentru impulsionarea dezvoltării, atât
în țările de origine, cât și în cele de destinație. Acest
lucru este ilustrat, printre altele, de raportul pentru 2012 întocmit de echipa
specială din cadrul sistemului ONU în ceea ce privește agenda de
dezvoltare a ONU pentru perioada post-2015, „Realizarea viitorului pe care ni-l
dorim pentru toți” (Realizing the Future We Want for All), în care
migrația este recunoscută ca o dimensiune esențială a
dinamicii populației mondiale și ca un factor favorizant pentru
dezvoltarea economică și socială favorabilă incluziunii. Intensificarea mobilității regionale
și mondiale a persoanelor, schimbările structurale produse în
economia globală și criza economică actuală generează
noi oportunități și provocări pentru țările de
origine, de tranzit și de destinație. DNI din 2013 oferă o
ocazie unică de a lucra la elaborarea unei agende mondiale pentru o
guvernanță eficace și favorabilă incluziunii în domeniul
migrației și de a identifica măsurile menite să promoveze
rolul migranților ca factori activi ai inovării și
dezvoltării. Tema generală a DNI din 2013 este „Identificarea
măsurilor concrete pentru îmbunătățirea coerenței
și a cooperării la toate nivelurile, în scopul consolidării
beneficiilor oferite de migrația internațională deopotrivă
pentru migranți și pentru țări, precum și a
importantei sale legături cu dezvoltarea, reducând totodată
implicațiile negative ale acestui fenomen”[1].
Maximizarea impactului pozitiv al
migrației asupra dezvoltării este o prioritate politică
importantă pentru UE, astfel cum a demonstrat dublul său cadru de
acțiune în acest domeniu. Migrația și dezvoltarea
reprezintă unul dintre cele patru domenii prioritare ale Abordării
globale în materie de migrație și mobilitate (AGMM)[2], care asigură cadrul
global pentru politica externă a UE în domeniul migrației.
Migrația este, de asemenea, o prioritate specifică în Agenda
schimbării a UE[3],
care definește cadrul UE de politică în domeniul dezvoltării.
Punctul de vedere al migranților este un element esențial al AGMM,
iar consolidarea drepturilor omului în cazul migranților este o prioritate
transversală a tuturor acțiunilor întreprinse de UE în materie de
migrație și dezvoltare. Scopul prezentei comunicări este dublu.
Aceasta servește drept bază pentru o poziție comună a UE
și a statelor sale membre (denumită în continuare „UE”) în cadrul DNI
și pentru a formula mesaje-cheie în favoarea unei cooperări mondiale
intensificate. Prin urmare, secțiunile 2-5 sunt structurate în jurul
temelor care vor fi discutate în cadrul celor patru mese rotunde ale DNI. În
plus, secțiunea 6 din comunicare propune modalități în care UE
ar putea extinde legătura dintre migrație și dezvoltare în
propriile sale politici și practici și ar putea adopta măsuri
pentru a acorda o atenție sistematică rolului jucat de migrație
și de mobilitate în procesul dezvoltării durabile. Așadar,
această secțiune răspunde la solicitarea Consiliului de a
elabora o abordare mai „ambițioasă și orientată spre
viitor” în materie de migrație și dezvoltare la nivelul UE,
solicitare formulată în concluziile Consiliului din 29 mai 2012 privind agmm. 2. Masa rotundă 1: Evaluarea efectelor
migrației internaționale asupra dezvoltării durabile și
identificarea priorităților relevante în vederea pregătirii
cadrului de dezvoltare post-2015 2.1. Necesitatea unei perspective
mai ample privind legătura dintre migrație și dezvoltare Discuțiile privind migrația și
dezvoltarea s-au axat în mod tradițional asupra unui număr limitat de
aspecte, printre care se numără transferurile de fonduri, diaspora,
exodul creierelor și migrația circulară, o atenție
deosebită fiind acordată mai degrabă migrației către
țările OCDE decât migrației dintre țările cu venituri
reduse și medii. Politicile și punerea lor în aplicare în aceste
domenii „tradiționale”, inclusiv la nivelul UE, pot fi în continuare
îmbunătățite[4],
însă este necesar să mergem mai departe, deoarece această
abordare nu este suficientă pentru a răspunde în mod exhaustiv
tuturor aspectelor implicate. Toate țările din lume se
confruntă cu deplasări ale populației, iar această
tendință probabil se va accentua. Dintre migranții
internaționali, al căror număr este estimat în prezent la 214
milioane de persoane în întreaga lume, majoritatea (150 de milioane) sunt
cetățeni ai unor țări care nu sunt membre ale OCDE. Cea mai
mare parte a migrației internaționale se produce în interiorul unor
regiuni, în principal în țările în curs de dezvoltare. De exemplu, se
estimează că peste 80 % din numărul total al
migranților africani locuiesc în alte țări africane. În plus, migrația în interiorul
țărilor în curs de dezvoltare este un fenomen important,
însă adesea ignorat, care oferă oportunități și
provocări asemănătoare celor create de migrația
internațională. Dincolo de strânsa legătură cu
migrația, dezvoltarea stimulează și se bazează, în
același timp, pe mobilitate (vizite pe termen scurt ale oamenilor
de afaceri, ale lucrătorilor, ale studenților, ale turiștilor,
ale persoanelor care își vizitează familiile etc.). Mobilitatea este
un element esențial în consolidarea rolului centrelor urbane ale
țărilor din Sudul în curs de dezvoltare ca poli de dezvoltare și
puncte nodale ale schimburilor economice, sociale și culturale și
contribuie la integrarea economiilor în curs de dezvoltare în piețele
regionale și mondiale. Migrația forțată rămâne o problemă mondială. Populația totală
de refugiați din lume, care numără peste 15 milioane de
persoane, locuiește în cea mai mare parte în țările în curs de
dezvoltare, statutul de refugiat fiind adesea prelungit, fapt care pune
probleme majore pentru comunitățile gazdă. Însă
prezența refugiaților și a altor victime ale migrației forțate
ar putea crea, în același timp, noi oportunități și
beneficii pentru economiile naționale și locale grație
capitalului uman reprezentat de refugiați, inclusiv datorită faptului
că aceștia pun la dispoziție competențe profesionale
și generează o cerere de bunuri și servicii. Măsurile
menite să valorifice potențialul refugiaților pentru stimularea
dezvoltării sporesc autonomia acestora, îmbunătățind astfel
calitatea protecției oferite refugiaților, fapt care aduce beneficii
și țărilor gazdă. Schimbările climatice și degradarea mediului exercită deja o influență
crescândă asupra migrației și mobilității; în prezent,
există dovezi care sugerează că, în viitor, majoritatea
deplasărilor vor avea loc în interiorul sau între țările în curs
de dezvoltare[5].
Migrația și mobilitatea au un impact
profund, atât pozitiv, cât și negativ, asupra progreselor către o
dezvoltare economică, socială și ecologică
durabilă a țărilor cu venituri reduse și medii, fie că
sunt țări de origine sau de destinație: ·
pentru țările de origine,
beneficiile economice ale migrației sunt bine documentate; acestea
contribuie la reducerea sărăciei prin transferul de fonduri și
prin inițiativele de investiții întreprinse de diaspora. Capitalul
financiar, uman și social din diaspora poate, de asemenea, contribui direct
la îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare socială, inclusiv a
Obiectivelor de dezvoltare ale mileniului (ODM) în materie de
sănătate și educație. În mod similar, fondurile transferate
și alte contribuții ale migranților pot sprijini comunitățile
de origine să se adapteze mai bine la efectele negative ale
schimbărilor climatice. Oportunitățile de angajare în
străinătate îi pot motiva, de asemenea, pe tineri să
dobândească competențe corespunzătoare. Cu toate acestea,
implicațiile pentru dezvoltarea umană sunt complexe, astfel cum o
arată preocupările privind exodul creierelor și
consecințele sociale negative ale migrației pentru cei
rămași acasă. De exemplu, migrația poate avea un impact
negativ în atingerea ODM în materie de sănătate prin faptul că
alimentează exodul creierelor și distribuția mondială
inegală a lucrătorilor din domeniul sănătății; ·
pentru țările de destinație,
migrația bine gestionată poate contribui la reducerea deficitului
existent pe piața muncii, furniza mână de lucru pentru a susține
o transformare economică structurală, stimula inovarea grație
dinamismului migranților și contribui la sistemele de securitate
socială. Migrația și mobilitatea ar putea reprezenta
provocări pentru gestionarea urbanizării, însă acestea sunt în
același timp esențiale pentru funcționarea orașelor ca
centre ale creșterii. În absența unei guvernanțe eficace,
migrația poate genera costuri semnificative, poate fi însoțită
de tensiuni sociale cu populațiile gazdă, deseori exploatate de
forțele populiste, și poate exercita presiune asupra unor resurse
limitate. Migrația necontrolată ar putea agrava, de asemenea,
amenințările la adresa securității, în special în statele
fragile. Prin urmare, migrația este atât o
oportunitate, cât și o provocare pentru dezvoltare. Migrația a
avut, cu siguranță, un impact pozitiv asupra eforturilor de a realiza
multe dintre Obiectivele de dezvoltare ale mileniului. Cu toate acestea,
efectele negative ale migrației prost gestionate ar putea în același
timp submina progresul către dezvoltarea durabilă. 2.2. Migrația și cadrul
de dezvoltare post-2015 Comisia salută interesul crescând de a
introduce factori favorizanți pentru dezvoltare, cum ar fi migrația
și mobilitatea, în agenda de dezvoltare post-2015 a ONU[6]. Aceasta salută, de
asemenea, discuțiile privind posibilitatea de a dezvolta indicatori în
ceea ce privește calitatea diferitelor aspecte ale guvernanței în
materie de migrație. Trebuie depuse toate eforturile posibile pentru a se
asigura relevanța contribuției DNI privind aceste aspecte și
pentru a garanta că această contribuție este integrată în
procesul mai amplu de după 2015. În acest context, discuțiile privind
dinamica populației în cadrul agendei post-2015 și bilanțul
Conferinței internaționale privind populația și demografia
de după 2014 reprezintă ocazii potrivite pentru a aborda
provocările și oportunitățile generate de migrație
și mobilitate pentru dezvoltare, inclusiv legăturile cu
evoluțiile de pe piața mondială a forței de muncă, cu
tendințele demografice mai ample din diferite regiuni și cu
deplasările populației în cadrul țărilor în curs de
dezvoltare. 2.3. Mesaje-cheie pentru DNI ·
Migrația și mobilitatea trebuie
să fie recunoscute ca „factori favorizanți” pentru dezvoltare. Migrația și mobilitatea ar trebui abordate de actorii din
domeniul dezvoltării la toate nivelurile și ar trebui introduse în
cadrul de dezvoltare post-2015. Promovarea unei guvernanțe eficace a
migrației este esențială pentru a maximiza efectele pozitive
și pentru a reduce la minimum impactul negativ pe care migrația îl
are asupra dezvoltării. ·
Agenda privind dezvoltarea și migrația
ar trebui extinsă[7]. Ar trebui recunoscută importanța tot mai mare a fluxurilor
de migrație în interiorul țărilor în curs de dezvoltare și
între acestea, iar legăturile pozitive și negative cu dezvoltarea
economică și socială ar trebui abordate în cadrul politicilor
naționale și regionale în materie de dezvoltare. ·
Corelațiile dintre schimbările
climatice, degradarea mediului și migrație necesită o examinare
mai atentă, în special în contextul dezvoltării. 3. Masa rotundă 2: Măsuri pentru
a asigura respectarea și protejarea drepturilor omului pentru toți
migranții, în special pentru femei și copii, măsuri pentru
prevenirea și combaterea traficului de migranți și de persoane,
precum și măsuri pentru a garanta o migrație reglementată,
regulamentară și sigură 3.1. Drepturile omului pentru
toți migranții Respectarea drepturilor migranților
și ale refugiaților este o componentă esențială a
politicilor Uniunii Europene. UE are politici avansate privind protejarea drepturilor
migranților. În ultimul deceniu, UE a adoptat o serie de directive menite
să asigure un tratament egal în domenii precum ocuparea forței de
muncă, educația și formarea. Egalitatea este consacrată în
Convenția europeană a drepturilor omului și în Carta drepturilor
fundamentale a UE, care se aplică atât cetățenilor UE, cât
și resortisanților țărilor terțe. Normele UE în materie de migrație au
impus standarde fără precedent privind drepturile de securitate
socială ale migranților. De exemplu, după cinci ani de
ședere legală, dacă îndeplinesc anumite condiții,
resortisanții țărilor terțe dobândesc aceleași
drepturi de securitate socială, asistență socială și
protecție socială ca și cele de care beneficiază
resortisanții UE[8].
UE s-a angajat să combată
rasismul, xenofobia și discriminarea migranților și a
persoanelor care provin din familii de migranți (cum ar fi a doua și
a treia generație de migranți), să asigure un tratament
echitabil resortisanților țărilor terțe și să promoveze
o politică de integrare care să acorde drepturi și
obligații comparabile cu cele ale cetățenilor Uniunii. UE a
elaborat o serie de instrumente pentru a sprijini integrarea migranților
aflați în situație de ședere legală, printre care Fondul
european pentru integrare, site-ul internet european privind integrarea,
Forumul european pentru integrare și „Manualul privind integrarea pentru
factorii de decizie și specialiști”. UE s-a angajat să promoveze aceleași
standarde ridicate în politica sa externă în domeniul migrației.
Consolidarea protejării drepturilor omului în cazul migranților
este o prioritate transversală a cooperării sale cu
țările terțe. UE este hotărâtă să sprijine
consolidarea politicilor de integrare și să promoveze protecția
drepturilor migranților și ale refugiaților în țările
partenere și de către acestea. Aceasta include consolidarea accesului
la drepturile fundamentale și la alte drepturi, cum ar fi accesul la
educație și asistență medicală, dreptul de a lucra
și dreptul de liberă circulație, eradicarea apatridiei,
eliminarea detenției arbitrare a migranților, accesul la
justiție și egalitatea de tratament cu resortisanții în
privința aspectelor legate de ocuparea forței de muncă. Protecția drepturilor migranților
este abordată într-un cadru juridic și normativ
internațional cuprinzător. Printre textele de bază care trebuie
aplicate atât în cazul migranților, cât și în cel al
resortisanților se numără Declarația Universală a
Drepturilor Omului, convențiile internaționale privind drepturile
civile și politice, precum și cele privind drepturile economice,
sociale și culturale, Convenția de la Geneva din 1951 privind
statutul refugiaților și Protocolul la aceasta din 1967,
Convenția din 1954 privind statutul apatrizilor, Convenția ONU din 1961
privind reducerea cazurilor de apatridie, Convenția cu privire la
drepturile copilului, cele două protocoale de la Palermo ale
Organizației Națiunilor Unite privind traficul ilegal de
migranți și traficul de persoane, Convenția internațională
privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială,
Convenția ONU împotriva torturii și Convenția OIM privind munca
decentă pentru personalul casnic. Cu toate acestea, sunt încă
necesare eforturi considerabile pentru o mai bună punere în aplicare
a cadrelor convenite la nivel internațional și pentru a asigura
respectarea protecției drepturilor omului în cazul migranților,
în special la nivel național și regional. În acest context, ar fi
important să se elaboreze politici și să se întreprindă
acțiuni în vederea promovării drepturilor omului în cazul persoanelor
aflate în situație neregulamentară. Statele membre ale UE nu au semnat Convenția
ONU din 1990 privind protecția drepturilor tuturor
lucrătorilor migranți și a membrilor familiilor acestora.
Faptul că în convenție nu se face suficient distincția între
drepturile economice și sociale ale lucrătorilor migranți
regulamentari și neregulamentari nu este în conformitate cu politicile
naționale și cele ale UE, devenind astfel un obstacol fundamental. Cu
toate acestea, ca substanță, instrumentele UE oferă o
protecție extinsă atât pentru migranții în situație
regulamentară, cât și pentru cei în situație
neregulamentară și prevăd garanții care sunt adesea mai
ample decât cele oferite de convenție. Pe termen mai lung, s-ar mai putea
revizui actualul cadru normativ eterogen, incluzând opțiunea de a elabora
o nouă convenție care să cuprindă drepturile tuturor
lucrătorilor migranți și să fie adaptată la
realitățile și provocările secolului al XXI-lea. 3.2. Migrația
reglementată, regulamentară și sigură Comisia a lansat, în 2011, Portalul UE
privind imigrația[9]
pentru a-i informa pe migranți cu privire la drepturile lor și la
procedurile de imigrație. Portalul oferă informații
resortisanților țărilor terțe care sunt interesați
să se mute în UE. Informațiile practice se referă la procedurile
aplicate de fiecare stat membru pentru fiecare categorie de migranți. De
asemenea, UE are în vedere sprijinirea creării, în anumite țări
partenere, a unor centre speciale de resurse în materie de
migrație și mobilitate, cu scopul de a facilita măsurile
prealabile plecării, precum și măsurile de returnare și de
reintegrare. Mișcările mixte, în care persoane din medii și cu nevoi diferite utilizează
aceleași rute și mijloace de transport, creează
dificultăți pentru state în ceea ce privește analizarea nevoilor
diferitelor grupuri. Este esențial ca autoritățile, la
gestionarea acestor fluxuri, să se asigure că persoanele care au
nevoie de protecție internațională beneficiază de aceasta
și că migranții neregulamentari sunt tratați cu demnitate
și nu sunt incriminați. Migranții aflați în situație
neregulamentară sunt adesea mai vulnerabili în fața
exploatării și a abuzurilor. Migrația neregulamentară
limitează potențialul migranților de a-și sprijini
țările de origine și sporește riscul consecințelor
negative în materie de dezvoltare pentru țările de destinație. UE este ferm hotărâtă să
pună în aplicare o legislație și politici menite să
reducă imigrația neregulamentară. UE încurajează rutele de
migrație legală și urmărește prevenirea și
combaterea migrației neregulamentare, inclusiv prin gestionarea
frontierelor și prin politici privind returnarea și readmisia. De
asemenea, UE ia măsuri pentru a-i sancționa pe cei care
abuzează de migranți. Directiva din 2009 privind sancțiunile
împotriva angajatorilor este un instrument esențial care cuprinde
dispoziții pentru a reduce ambiguitatea juridică și a împiedica
exploatarea migranților neregulamentari. Această directivă nu
prevede nicio sancțiune împotriva lucrătorilor migranți
aflați în situație neregulamentară, ci vizează angajatorii
care profită de migranții cu o situație vulnerabilă. De asemenea, UE sprijină țările
în curs de dezvoltare să își consolideze politicile și
capacitățile pentru a asigura o migrație reglementată, regulamentară
și sigură. UE sprijină agenda privind munca decentă și
protecția socială, încurajând totodată politicile menite să
faciliteze mobilitatea forței de muncă la nivel regional. De asemenea,
UE promovează gestionarea integrată a frontierelor ca mijloc de a
institui frontiere deschise și sigure și de a promova
respectarea drepturilor la frontieră, inclusiv a dreptului de a cere azil. Comunitatea internațională ar trebui
să acorde în continuare atenție nevoilor în materie de asistență
și protecție ale migranților care se regăsesc în
situații umanitare dezastroase, în care viața le este în pericol,
atât pe drumul către țările gazdă, cât și pe durata
șederii în aceste țări. Ar trebui acordată o atenție
specială femeilor și copiilor sau altor persoane care se află
într-o situație deosebit de vulnerabilă. 3.3. Traficul de persoane Angajamentul UE de a preveni și a combate
traficul de migranți, precum și munca depusă în vederea
eradicării traficului de persoane se reflectă în numeroase
inițiative, măsuri și programe de finanțare instituite
începând din anii ’90. Adoptarea în 2011 a Directivei privind prevenirea
și combaterea traficului de persoane și protejarea victimelor
acestuia[10]
constituie un important pas înainte. Directiva nu se concentrează doar pe
aplicarea legii, ci urmărește, de asemenea, să prevină
infracțiunile și să garanteze că victimele traficului de
persoane sunt protejate și au posibilitatea de a se reface și de a se
reintegra în societate. În plus, strategia UE din 2012 privind eradicarea traficului
de persoane[11]
a introdus măsuri pentru asigurarea unei mai bune cooperări și
coordonări între toți actorii din domeniul traficului de persoane,
inclusiv guvernele, societatea civilă și organizațiile
internaționale. Printre acțiunile viitoare se vor număra
finanțarea cercetării și a proiectelor, crearea de platforme,
elaborarea de orientări și de bune practici, formarea etc. Traficul de persoane este, de asemenea, o
prioritate pentru activitățile UE de cooperarea externă și
este abordat în mod sistematic în acordurile și parteneriatele cu
țările terțe și în toate dialogurile UE privind
migrația și mobilitatea. 3.4. Mesaje-cheie pentru DNI ·
Toate statele ar trebui să asigure
protecția drepturilor omului în cazul migranților ca o prioritate
politică transversală și ar trebui să susțină
instrumentele internaționale relevante din domeniul drepturilor omului. ·
Toate statele ar trebui să respecte
demnitatea și să susțină drepturile fundamentale și
drepturile omului în cazul migranților, indiferent de statutul juridic al
acestora. Toate statele ar trebui să se angajeze
să îi protejeze pe solicitanții de azil și pe migranții
vulnerabili, cum ar fi minorii neînsoțiți, victimele traficului de
persoane, femeile și copiii și să le ofere acestora mijloacele
pentru a deveni autonomi. ·
Toate statele ar trebui să elaboreze
politici naționale pentru a-i integra pe migranți în cadrul
societăților lor și pentru a preveni și contracara
xenofobia și discriminarea, inclusiv pentru persoanele care provin din
familii de migranți. Statele ar trebui să ia
acțiuni ferme împotriva tuturor formelor de exploatare prin muncă
atât a migranților aflați în situație regulamentară, cât
și a celor în situație neregulamentară, inclusiv prin punerea în
aplicare a unor sancțiuni eficace împotriva persoanelor care
angajează lucrători străini aflați în situație
neregulamentară. ·
Toate statele ar trebui să ratifice și
să pună în aplicare instrumentele internaționale privind
combaterea traficului de migranți și a traficului de persoane. Ar trebui instituite politici naționale și regionale de
combatere a traficului de persoane sau cele existente ar trebui modernizate
și ar trebui consolidată cooperarea în ceea ce privește
prevenirea, urmărirea penală a traficanților și protejarea
victimelor traficului de persoane. ·
Ar trebui subliniată importanța de a
oferi migranților (potențiali) informații privind procedurile de
imigrație, drepturile de care beneficiază și condițiile
economice și sociale din țara de destinație în care
intenționează să ajungă. 4. Masa rotundă 3: Consolidarea
parteneriatelor și a cooperării privind migrația
internațională, mecanisme de integrare eficace a migrației în
politicile de dezvoltare și promovarea coerenței la toate nivelurile 4.1. Parteneriat și cooperare Parteneriatele internaționale eficace
dintre țări sunt esențiale pentru a exploata la maximum impactul
pozitiv al migrației asupra țărilor de origine și de
destinație, precum și asupra migranților înșiși. UE se angajează într-un dialog și
o cooperare aprofundate cu o serie largă de țări terțe
și de regiuni din lume. O astfel de cooperare acoperă toate cele
patru domenii, deopotrivă de importante, ale agmm: i) consolidarea migrației legale și
facilitarea mobilității, ii) prevenirea și combaterea
migrației neregulamentare și a traficului de persoane, iii)
maximizarea impactului migrației și al mobilității asupra
dezvoltării și iv) promovarea protecției internaționale. UE a instituit dialoguri regionale și
bilaterale privind migrația și mobilitatea cu vecinii săi
și cu alți parteneri prioritari, care au permis identificarea
priorităților comune pentru cooperare de-a lungul rutelor de
migrație. Două cadre bilaterale specifice, parteneriatele pentru
mobilitate și agendele comune în materie de migrație și
mobilitate, au fost create pentru a facilita dialoguri politice și o
cooperare operațională mai aprofundate și personalizate cu
țările partenere privind toate domeniile agmm. Instrumente juridice relevante, inclusiv
acorduri de facilitare a eliberării vizelor (împreună cu acorduri de
readmisie) pentru a facilita contactele interpersonale între UE și
partenerii prioritari, sunt în curs de negociere și de punere în aplicare.
În prezent, sunt finanțate numeroase programe și
activități. Toate dialogurile de politică în materie
de migrație și dezvoltare ar trebui să fie cuprinzătoare
și, după caz, să implice actori neguvernamentali, cum ar fi
sectorul privat, organizațiile patronale și sindicale, mediul
academic și societatea civilă, precum și organizațiile cu
activități legate de migranți și de drepturile omului. 4.2. Integrarea migrației în
politicile în materie de dezvoltare Integrarea aspectelor legate de imigrație
și emigrație în strategiile de dezvoltare la toate nivelurile
constituie un prim pas esențial pentru promovarea cadrelor de guvernanță
menite să maximizeze potențialul de dezvoltare al migrației
și al mobilității. Cu toate acestea, progresele rămân
insuficiente, în special la nivelul strategiilor țărilor partenere,
cum ar fi documentele de strategie de reducere a sărăciei (PRSP). Trebuie promovată în continuare
integrarea migrației în strategiile naționale de dezvoltare. Prin
adoptarea, ca punct de plecare, a modelului de dezvoltare, a obiectivelor
și a priorităților țărilor partenere, eforturile de
includere a migrației în strategiile naționale și sectoriale de
dezvoltare pot ameliora în mod semnificativ aproprierea, caracterul
durabil și coerența acțiunilor menite să
maximizeze impactul migrației asupra dezvoltării. Acțiunile ar
trebui să aibă o abordare bazată pe participarea mai multor
părți interesate și să reunească toate ministerele de
resort. De asemenea, sunt necesare progrese
suplimentare la nivelul donatorilor, inclusiv al Comisiei.
Comisia a înregistrat progrese majore către integrarea migrației ca
domeniu prioritar pentru cooperarea externă, alocând, între 2004
și 2012, aproximativ 1 miliard EUR pentru peste 400 de proiecte legate de
migrație. Cooperarea externă a UE a obținut rezultate
semnificative în ceea ce privește consolidarea capacităților
pentru gestionarea migrației în conformitate cu politica externă a UE
în domeniul migrației și cu obiectivele de reducere a
sărăciei. Cu toate acestea, având în vedere
creșterea reală a mobilității persoanelor, sunt necesare
eforturi suplimentare pentru a se asigura că inițiativele UE în
materie de dezvoltare în sectoare cum ar fi ocuparea forței de muncă,
drepturile omului, comerțul, agricultura sau mediul se bazează pe o
recunoaștere deplină a potențialului migrației și al
mobilității bine gestionate ca factori favorizanți pentru
dezvoltare. Pentru a sprijini eforturile depuse în vederea
ajungerii la o înțelegere comună a importanței migrației în
rândul actorilor din domeniul dezvoltării, sunt necesare mai multe date
privind modul în care migrația poate determina sau împiedica progresul
către îndeplinirea obiectivelor de dezvoltare, mai ales în sectoarele cel
mai puternic influențate de demografie și de aspectele legate de
forța de muncă. De asemenea, sunt necesare instrumente pentru a transpune
aceste cunoștințe în orientări operaționale; altfel,
angajamentele politice privind integrarea migrației nu vor fi îndeplinite. În 2005, Comisia a fost
prima care a utilizat profilurile migrației pentru programarea în
materie de dezvoltare, ca instrumente eficace pentru a obține date
comparabile și a sprijini elaborarea politicilor privind migrația.
Profiluri succinte ale migrației pot oferi surse utile de date comparabile
privind fluxurile de migrație, de exemplu prin utilizarea indicatorilor de
bază elaborați de Grupul pentru migrația globală (GMG),
precum și a ghidului „Profilurile migrației — valorificarea la
maximum a procesului” („Migration Profiles – making the most of the process”). În ultimii ani, UE a sprijinit ferm „profilurile
de migrație extinse”, care reunesc toate părțile interesate
într-un proces specific unei anumite țări. Responsabilitatea
procesului aparține țării partenere, caracterul durabil fiind
asigurat prin consolidarea corespunzătoare a capacităților.
Comisia se angajează să sprijine țările partenere care
doresc să utilizeze profilurile de migrație extinse să
înțeleagă mai bine impactul integral al migrației asupra
dezvoltării lor economice, sociale și de mediu, ca bază pentru
adoptarea unor acțiuni de politică mai specifice. O adevărată coerență
politică este esențială pentru integrarea efectivă a
migrației în politicile în materie de dezvoltare și ar trebui să
fie urmărită la toate nivelurile relevante și între acestea,
inclusiv în cadrele naționale precum documentele de strategie de reducere
a sărăciei, dar și la nivel regional, local și
multilateral. UE însăși poate oferi un bun exemplu al modului în care
cooperarea regională poate promova coerența politicilor în
favoarea dezvoltării (CPD) în materie de migrație. Obligația
de a asigura CPD este consacrată în Tratatul privind UE și au fost
elaborate o serie de instrumente operaționale pentru a realiza acest
lucru, inclusiv prezentarea bianuală a unui raport[12]. Planificarea dezvoltării efectuată
de autoritățile locale impune o mai mare atenție în
discuțiile cu privire la migrație și dezvoltare. Rolul
administrațiilor urbane este esențial, deoarece migrația în
creștere și urbanizarea sunt aspecte interconectate care au un
impact semnificativ asupra societăților din întreaga lume.
Orașele au potențialul de a acționa drept catalizatori ai
schimbărilor sociale. Însă orașele din Sudul în curs de
dezvoltare se confruntă, de asemenea, cu provocări importante,
inclusiv în realizarea unei urbanizări durabile. Ar trebui încurajat
schimbul de cunoștințe și de experiență între
orașe cu privire la aspecte cum ar fi accesul la piața forței de
muncă, integrarea, planificarea și infrastructura urbană, în
special ca modalități de a promova contribuțiile pe care
migranții le pot aduce orașului/regiunii, de exemplu, prin crearea
unei rețele a orașelor și a regiunilor urbane din întreaga lume
care să fie consacrată acestor chestiuni. 4.3. Coerența
multilaterală în guvernanța migrației Comisia recunoaște contribuția
semnificativă a Reprezentantului Special al Secretarului General (RSSG)
privind migrația internațională și dezvoltarea în
promovarea aspectelor legate de migrație-dezvoltare, precum și rolul
potențial al Grupului pentru migrația globală (GMG) ca organism
de coordonare interinstituțională în materie de migrație.
Intensificarea coordonării privind aspectele legate de migrație între
toate agențiile relevante ale ONU ar putea aduce o adevărată
contribuție la o politică mondială mai coerentă în materie
de migrație și dezvoltare. În
calitate de principală organizație internațională cu
activități în acest domeniu, Organizația
Internațională pentru Migrație (OIM) ar trebui să își
asume un rol proactiv pentru intensificarea coordonării cu sistemul ONU.
RSSG poate juca un rol important în acest sens, în special pentru a asigura
gestionarea eficace a interfeței în cadrul sistemului ONU, inclusiv cu
GMG. Forumul mondial privind migrația și dezvoltarea (GFMD) s-a
dovedit valoros pentru desfășurarea unor discuții directe
și deschise și a consolidat dialogul și schimbul de opinii cu
societatea civilă, inclusiv cu organizațiile de migranți.
Forumul a creat încredere în rândul părților interesate participante
datorită caracterului informal al procesului, care ar trebui
menținut. S-ar putea realiza mai multe progrese în ceea ce privește
urmărirea și monitorizarea punerii în aplicare a recomandărilor
GFMD. De asemenea, în conformitate cu prioritățile
președinției GFMD pentru 2014, ar trebui să se depună
eforturi suplimentare pentru ca activitățile GFMD să se
concentreze asupra dezvoltării. UE va continua să fie un partener activ
și hotărât în cadrul cooperării multilaterale. Ca entitate
juridică ce deține competențe specifice în domeniul
migrației și dezvoltării și în conformitate cu Tratatul de
la Lisabona, UE ar trebui să joace un rol adecvat în cadrul tuturor
organismelor internaționale relevante care se ocupă de migrație. 4.4. Mesaje-cheie pentru DNI ·
Toate statele ar trebui să se angajeze
într-un dialog și o cooperare la nivel internațional cu partenerii
relevanți pentru a identifica prioritățile comune și a
consolida guvernanța bilaterală și regională a
migrației. De asemenea, trebuie
urmărită implicarea efectivă a societății civile în
planificarea mondială, regională, națională și
locală a migrației și a dezvoltării. ·
Donatorii și alți actori din domeniul
dezvoltării ar trebui să integreze efectiv în politicile și
instrumentele lor în materie de dezvoltare aspectele legate de migrație
și de mobilitate. Ar trebui colectate noi dovezi
privind legăturile dintre mobilitatea persoanelor și dezvoltare
și ar trebui îmbunătățite în continuare instrumentele
operaționale menite să sprijine integrarea migrației. ·
Pentru a maximiza beneficiile migrației
pentru dezvoltare, sunt necesare eforturi suplimentare pentru a asigura un
nivel suficient de cunoștințe. Ar trebui
să se ajungă la un consens privind tipurile de date și de rapoarte
de care este nevoie pentru a avea la dispoziție imagini de ansamblu
fiabile și comparabile cu privire la aspectele migrației la nivel
regional și mondial. Ar trebui căutate mecanisme pentru partajarea
datelor naționale, cum ar fi profilurile migrației. Ar trebui
încurajate inițiative pentru a sprijini țările în curs de
dezvoltare să își consolideze capacitatea de a colecta și
analiza date privind legăturile dintre migrație, mobilitate și
dezvoltare. Ar trebui promovată o coordonare eficace în domeniul
colectării datelor și al cercetării la nivel mondial. ·
Agențiile ONU și organizațiile
internaționale ar trebui să se implice într-un program
internațional pe deplin integrat și coordonat în materie de
migrație, pentru a reduce la minimum suprapunerea competențelor
și irosirea resurselor limitate. 5. Masa rotundă 4: Mobilitatea
internațională și regională a forței de muncă
și impactul acesteia asupra dezvoltării 5.1. Mobilitatea forței de
muncă UE reprezintă un exemplu unic al modului
în care poate fi realizată integrarea regională și al modului în
care aceasta contribuie la dezvoltare. UE a construit un spațiu economic
și o zonă de liberă circulație unice, în care peste 480 de
milioane de cetățeni europeni pot călători, studia, munci
și locui. UE construiește treptat o piață europeană
integrată a forței de muncă și a instituit sisteme
pentru recunoașterea calificărilor profesionale și pentru
transferabilitatea drepturilor sociale și de pensie între statele membre.
Mobilitatea forței de muncă în interiorul UE a generat numeroase
beneficii, printre care o mai mare convergență economică și
un schimb de competențe între statele membre, mai multe transferuri de
fonduri în interiorul UE și o presiune mai mică pe piețele forței
de muncă afectate de un nivel ridicat al șomajului. Instrumentele
juridice ale UE[13]
acordă resortisanților țărilor terțe drepturi de
mobilitate care le permit să locuiască și să muncească
în alt stat membru. În economia extrem de competitivă
și globalizată de astăzi și în ciuda actualelor cote
ridicate ale șomajului în UE, imigrația lucrătorilor
resortisanți ai țărilor terțe va juca un rol și în
cadrul eforturilor UE de a dezvolta o forță de muncă
adaptabilă și cu înaltă calificare care să poată face
față schimbărilor demografice și economice. UE este
hotărâtă să valorifice la maximum forța de muncă
internă, inclusiv pe cea oferită de migranții care se află
deja în situație de ședere legală pe teritoriul UE, deschizând
totodată căi pentru migrația economică legală în
domeniile în care apar deficite în materie de forță de muncă
și de competențe. Având în vedere creșterea
mobilității (forței de muncă) internaționale, trebuie
intensificate eforturile în domenii precum recunoașterea
calificărilor străine, examinarea posibilității de transfer
al drepturilor de pensie și al altor drepturi sociale, inclusiv, unde este
posibil, la nivel internațional. De exemplu, Comitetul
interinstituțional pentru protecția socială, a cărei
înființare a fost convenită în cadrul G20 în 2011, ar trebui să
ia în considerare tratarea problemei reprezentate de protecția
socială a migranților. Mobilitatea regională a forței de
muncă este, de asemenea, o caracteristică
principală a migrației în regiunile în curs de dezvoltare,
reprezentând o strategie esențială de asigurare a existenței.
Mobilitatea forței de muncă contribuie la o mai bună corelare a
cererii și ofertei de pe piața forței de muncă. Pe
măsură ce schimbările în distribuția bogăției
mondiale evoluează, mai multe țări în curs de dezvoltare devin
din ce în ce mai mult țări de destinație pentru migrația
interregionale a forței de muncă. Într-adevăr, criza
economică mondială a determinat o mobilitate crescută a
forței de muncă din statele membre ale UE către anumite
țări din America Latină și din Africa. Cu toate acestea, în
multe țări de destinație cu venituri reduse și medii,
cadrele de guvernanță a migrației forței de muncă sunt
încă deficitare și ar trebui consolidate pentru a promova impactul
migrației asupra dezvoltării și a garanta o protecție
adecvată și standarde de muncă decente pentru lucrătorii
migranți. De asemenea, ar trebui acordată o
atenție specială rolului organizațiilor regionale în
acest domeniu, întrucât acestea sunt cele mai în măsură să
îmbunătățească guvernanța mobilității
regionale a forței de muncă. UE este dornică să își
împărtășească experiența în gestionarea
mobilității forței de muncă, inclusiv cu organizațiile
regionale din țările cu venituri reduse și medii. 5.2. Mesaje-cheie pentru DNI ·
Toate statele ar trebui să reexamineze
obstacolele existente în calea mobilității persoanelor, în scopul de
a le înlătura pe cele care nu se justifică din punctul de vedere al
securității și care împiedică inutil competitivitatea
economică și integrarea regională. Ar
trebui acordată o atenție deosebită facilitării accesului
călătorilor de bună credință și reducerii
costurilor pentru obținerea documentelor și a taxelor de recrutare.
În acest context, ar trebui avută în vedere organizarea în cadrul ONU a
unei conferințe pe tema mobilității internaționale a
forței de muncă și a dezvoltării. ·
Ar trebui sprijinite procesele și
organizațiile regionale implicate în promovarea migrației și a
mobilității intraregionale reglementate între țările în
curs de dezvoltare. ·
Ar trebui promovate mobilitatea
intraregională a forței de muncă, programele de dezvoltare a
competențelor și sistemele de certificare și recunoaștere a
competențelor, în special în sectoarele în care există un deficit de
personal calificat și care ar putea beneficia de pe urma lucrătorilor
migranți. În paralel, sunt necesare sinteze
fiabile privind evoluțiile nevoilor de competențe în cadrul
regiunilor[14],
care să alimenteze programele de dezvoltare a competențelor și
posibilitățile de mobilitate. ·
Ar trebui facilitată migrația
circulară pentru a promova dezvoltarea economică și socială
a țărilor de origine și de destinație. ·
Ar trebui promovat accesul efectiv la securitate
socială în țările gazdă, precum și posibilitatea de
transfer al drepturilor sociale și de pensie, inclusiv prin acorduri
bilaterale sau regionale, întrucât acest lucru ar putea facilita mobilitatea
și migrația circulară și ar constitui un factor disuasiv
pentru munca neregulamentară. 6. Acțiunile care ar trebui
întreprinse de UE: următoarele etape pentru consolidarea corelației
dintre dezvoltare și migrație Mesajele-cheie prezentate mai sus se
adresează comunității internaționale. Cu toate acestea, UE
are capacitatea și datoria de a realiza multe în contextul propriilor sale
politici și programe. În cadrul politicii externe a UE în domeniul
migrației, s-au înregistrat deja progrese semnificative în maximizarea
impactului pe care migrația către UE îl are asupra dezvoltării
țărilor de origine. UE este hotărâtă să își
continue activitatea în domeniile „tradiționale” ale agendei (transferul
de fonduri, diaspora, exodul creierelor, migrația circulară). Cu toate acestea, provocările și
oportunitățile pe care le implică această corelație
dintre dezvoltare și migrație pentru țările partenere sunt
mai ample și mai complexe decât cele care au fost abordate până în
prezent. Comisia se va asigura că acțiunile viitoare ale UE privind
migrația și dezvoltarea vor deveni cu adevărat globale
și că vor aborda impactul integral, atât pozitiv, cât și
negativ, al diverselor forme de migrație asupra dezvoltării
economice, sociale și de mediu durabile în țările
de origine și de destinație cu venituri reduse și medii.
Acest lucru impune o reorientare a priorităților și plasarea
preocupărilor legate de dezvoltare în centrul acțiunii. Transpunerea
acestei abordări globale în acțiune necesită măsuri, în
special în contextul politicii UE în domeniul dezvoltării, care să
răspundă mai bine unei serii de aspecte, inclusiv prin: ·
extinderea acțiunilor din cadrul domeniilor
„tradiționale” ale migrației și dezvoltării la
relațiile sud-sud, în special prin identificarea
mijloacelor de a facilita fluxurile de transferuri de fonduri între
țările în curs de dezvoltare, și sprijinirea cercetării
pentru a înțelege mai bine rolul jucat de membrii diasporei care locuiesc în
țările cu venituri reduse și medii ca actori ai dezvoltării
în țările lor de origine; ·
explorarea unor modalități de a reduce
costurile și de a spori beneficiile migrației și
mobilității pentru țările de destinație cu
venituri reduse și medii, cu un accent special pe fluxurile intraregionale.
În această privință, ar trebui promovată coerența
dintre politicile naționale în materie de ocupare a forței de
muncă și migrația activă a forței de muncă; ·
aprofundarea înțelegerii consecințelor
sociale și economice ale migrației asupra dezvoltării, în
special în domenii cum ar fi sănătatea, educația, ocuparea
forței de muncă și agricultura; ·
adoptarea de măsuri pentru a integra
complet migrația forțată în agenda în materie de dezvoltare
și migrație și asigurarea faptului că refugiații
și alți migranți forțați sunt incluși în
planificarea dezvoltării pe termen lung. În special, Comisia va adopta
măsuri și va pleda pentru integrarea în agenda de dezvoltare a
refugiaților care au acest statut timp îndelungat, pentru a garanta
că guvernele gazdă iau în considerare situația lor și
eventuala contribuție pozitivă a acestora, cu scopul de a evita
deplasările viitoare și de a sprijini eforturile pentru găsirea
unor soluții durabile; ·
explorarea și abordarea în continuare a
legăturilor dintre schimbările climatice, degradarea mediului
și migrație, inclusiv importanța rolului jucat de adaptarea
la schimbările climatice și de scăderea riscului de dezastre în
reducerea deplasării populației, precum și a rolului
migrației ca strategie de a consolida această adaptare și
reducerea riscului de dezastre; ·
explorarea în continuare a legăturilor dintre mobilitate
și dezvoltare, inclusiv a relației dintre mobilitatea
internă și internațională și dintre mobilitate și
urbanizare. În plus, în cadrul AGMM și al Agendei
schimbării, Comisia va promova guvernanța migrației
și coerența efectivă a politicilor la toate nivelurile,
în scopul de a valorifica potențialul migrației și al
mobilității ca factori favorizanți pentru dezvoltare. În
special, Comisia: i. va promova integrarea migrației
în strategiile în materie de dezvoltare. În ceea ce privește
mecanismele proprii de cooperare pentru dezvoltare ale UE, Comisia va continua
acordarea de finanțare tematică specifică și își va
intensifica eforturile pentru a integra dimensiunea migrației în
inițiative de dezvoltare din alte domenii, ori de câte ori acest lucru
este relevant. În plus, Comisia este pregătită să ajute
țările în curs de dezvoltare în vederea integrării
migrației, inclusiv prin sprijinirea profilurilor de migrație extinse
și a strategiilor naționale în materie de migrație; ii. va consolida
guvernanța migrației și cooperarea în cadrul țărilor
în curs de dezvoltare și între acestea, în special la nivel regional,
pentru a îmbunătăți rezultatele în materie de dezvoltare pentru
țările de origine, de tranzit și de destinație. Comisia
este pregătită să sprijine consolidarea capacităților
în toate domeniile relevante, inclusiv prin împărtășirea
expertizei pe care o deține cu privire la protejarea drepturilor omului în
cazul migranților, integrarea, sistemele de migrație a forței de
muncă, azilul și protecția internațională, combaterea
traficului de migranți și a traficului de persoane, gestionarea
integrată a frontierelor etc. Astfel de măsuri ar trebui să
respecte pe deplin obiectivele legate de migrație ale strategiilor
relevante în materie de dezvoltare; iii. va promova în continuare abordarea
având drept element central migranții ca prioritate transversală
a tuturor acțiunilor întreprinse de UE în materie de migrație și
dezvoltare, abordare al cărei scop este sprijinirea migranților în
exercitarea mai eficace a rolului lor de factori în domeniul dezvoltării.
Inițiativele ar trebui să se bazeze pe o conștientizare a
impactului acestor acțiuni asupra persoanelor și a
comunității, inclusiv asupra migranților, a
comunităților-gazdă și a persoanelor rămase
acasă. Comisia va prezenta informații
referitoare la progresele înregistrate în privința inițiativelor
menționate mai sus în cadrul raportului privind AGMM, publicat o dată
la doi ani, precum și în cadrul rapoartelor sale privind punerea în
aplicare a Agendei schimbării. 7. Concluzie UE a creat un spațiu de liberă
circulație a persoanelor între țările Europei, care este
considerat o sursă de inspirație la nivel mondial. În spiritul parteneriatului, UE a fost prima care a
lansat o politică externă echilibrată și cuprinzătoare
în domeniul migrației. UE este cel mai
important donator din lume în materie de asistență pentru dezvoltare
și va continua să furnizeze un sprijin substanțial în anii
următori. UE este gata să își
împărtășească experiența cu țările și
organizațiile interesate. UE speră
că DNI din 2013 va marca începutul unei noi ere a cooperării mondiale
în privința migrației și dezvoltării. Comisia invită toate agențiile
și organizațiile internaționale relevante din domeniul
migrației și dezvoltării să adopte o abordare mai
coerentă, mai cuprinzătoare și mai bine coordonată la nivel
mondial. Este necesar să se acorde
posibilitatea comunității mondiale de a profita de
oportunitățile asociate migrației internaționale și de
a răspunde provocărilor din acest domeniu. În
lumea globalizată de astăzi, toate țările se confruntă
cu provocări similare, inclusiv în privința migrației și a
dezvoltării. Cu toate acestea,
țările abordează situația în moduri diferite, deoarece
prioritățile, dimensiunea, caracteristicile demografice și
economice ale acestor provocări diferă. Prin
urmare, cooperarea internațională este necesară pentru a garanta
că persoanele care se deplasează în căutarea unei vieți mai
bune își pot exercita drepturile într-un mediu sigur. Comisia Europeană face apel către
factorii de decizie și specialiștii din domeniul dezvoltării
să își intensifice angajamentul de a consolida corelația dintre
dezvoltare și migrație, atât printr-o mai bună integrare a
aspectelor legate de migrație și de mobilitate în programarea
dezvoltării, cât și printr-o mai mare participare în cadrul forurilor
internaționale relevante. Procesele de
dezvoltare se bazează pe mobilitate, care este necesară pentru a
asigura o repartizare eficace a forței de muncă și a facilita
transferurile de capital social, financiar și uman. De asemenea, dezvoltarea favorizează mobilitatea, oferind
persoanelor mai multe resurse pentru a migra în căutarea de
oportunități. O serie de procese vor
continua să favorizeze mobilitatea în viitor, inclusiv schimbările în
distribuția bogăției mondiale, integrarea economică
regională și mondială și degradarea mediului cauzată
de schimbările climatice. Pentru a fi
adaptată secolului al XXI-lea, viziunea privind dezvoltarea trebuie,
așadar, să integreze pe deplin rolul migrației și al
mobilității ca factori favorizanți pentru dezvoltare și
să recunoască rolul esențial al guvernanței eficace a
migrației în limitarea efectele negative pe care migrația le-ar putea
avea asupra dezvoltării. În sfârșit, Comisia face apel către
factorii de decizie și specialiștii din domeniul migrației
să ia în considerare pe deplin problemele legate de dezvoltare în cadrul
politicii privind migrația și să își asume și mai mult
responsabilitatea în asigurarea respectării și a protejării
drepturilor omului în cazul tuturor migranților, în toate dimensiunile
guvernanței migrației. Migrația
și mobilitatea înseamnă libertate, și
anume posibilitatea și capacitatea oricărei persoane de a-și
influența propria viață, atât din punct de vedere economic, cât
și social. Respectarea drepturilor omului
are un impact care merge dincolo de fiecare migrant în parte, deoarece aceasta
aduce în același timp beneficii atât societății de origine, cât
și societății în care migranții trăiesc și
muncesc. A da persoanelor puterea de a-și
exercita drepturile este o strategie câștigătoare, atât pentru
guvernanța eficace a migrației, cât și pentru dezvoltarea
durabilă. DNI din 2013 ar trebui să ne sprijine în
găsirea unui răspuns la provocările cu care ne confruntăm
în prezent la nivel mondial, în special promovând includerea în cadrul de
dezvoltare post-2015 a migrației și a mobilității ca
prioritate transversală vizibilă și ca factor favorizant al dezvoltării
globale. [1] Rezoluția 67/219 a Adunării Generale a ONU din
21 decembrie 2012. [2] COM(2011) 743 final: Comunicarea „Abordarea globală
în materie de migrație și mobilitate”. [3] COM(2011) 637 final: Comunicarea „Creșterea
impactului politicii UE în domeniul dezvoltării: o agendă a
schimbării”. [4] Documentul de lucru al serviciilor Comisiei privind
migrația și dezvoltarea [SEC(2011) 1353 final] care
însoțește Comunicarea Comisiei privind abordarea globală în
materie de migrație și mobilitate din 18 noiembrie 2011 cuprinde
o serie de sugestii în acest domeniu. [5] SWD(2013) 138 final: Documentul de lucru al serviciilor
Comisiei privind schimbările climatice, degradarea mediului și
migrația. [6] Poziția Comisiei Europene privind agenda de
dezvoltare post-2015 este explicată în detaliu în COM (2013) 92
final: Comunicare „O viață decentă pentru toți: eradicarea
sărăciei și crearea unui viitor durabil pentru planetă”. [7] Măsurile care trebuie luate la nivelul UE în
această privință sunt descrise în secțiunea 6. [8] Articolul 11 din Directiva 2003/109/CE a Consiliului
privind statutul resortisanților țărilor terțe care sunt
rezidenți pe termen lung, JO L16, 23.1.2004. [9] http://ec.europa.eu/immigration. [10] 2011/36/UE. [11] COM (2012) 286 final. [12] Documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat
„Raportul UE pentru 2011 privind coerența politicilor în favoarea
dezvoltării”, SEC (2011) 1627 final. [13] Directiva privind șederea pe termen lung (2003/109/CE)
sau Directiva privind cartea albastră (2009/50/CE). [14] În acest scop, UE a creat o Panoramă a
competențelor (care este în continuare dezvoltată): http://euskillspanorama.ec.europa.eu/.