This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 52012DC0408
REPORT FROM THE COMMISSION TO THE EUROPEAN PARLIAMENT AND THE COUNCIL Protection of the European Union's financial interests - Fight against fraud Annual Report 2011
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene - Combaterea fraudei Raport anual pe 2011
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene - Combaterea fraudei Raport anual pe 2011
/* COM/2012/0408 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU Protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene - Combaterea fraudei Raport anual pe 2011 /* COM/2012/0408 final */
RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL
EUROPEAN ȘI CONSILIU Protejarea intereselor financiare ale Uniunii
Europene - Combaterea fraudei
Raport anual pe 2011 Rezumat Comisia prezintă, în cooperare cu statele
membre, prezentul raport anual privind protejarea intereselor financiare ale
Uniunii Europene în anul 2011, în temeiul articolului 325 din Tratatul privind
funcționarea Uniunii Europene. Obiectivul prezentului raport este să evalueze
măsura în care fondurile UE sau veniturile din bugetul UE sunt expuse riscului
unei utilizări incorecte din cauza unor nereguli de natură frauduloasă sau
nefrauduloasă și să explice ce măsuri luate pentru a rezolva această problemă. Măsurile recente privind protejarea
intereselor financiare ale UE Pe parcursul anului 2011, Comisia a adoptat o
serie de măsuri pentru a îmbunătăți cadrul juridic și administrativ de
protecție a intereselor financiare ale UE: –
o propunere modificată de reformă a Oficiului
European de Luptă Antifraudă (OLAF); –
Strategia antifraudă a Comisiei (CAFS), care
include, de asemenea, planul de acțiune privind combaterea contrabandei de-a
lungul frontierei estice a UE; –
Comunicarea privind protejarea intereselor
financiare ale Uniunii Europene prin măsuri de drept penal și investigații
administrative; –
Comunicarea privind combaterea corupției în UE; –
propuneri de modernizare a normelor privind
achizițiile publice și –
Comunicarea privind viitorul taxei pe valoarea
adăugată. Reducerea
fraudelor și a altor nereguli care afectează bugetul UE În 2011, în toate sectoarele luate împreună, au
fost raportate 1 230 de nereguli de natură frauduloasă, cu aproximativ
35 % mai puține față de anul 2010. Impactul financiar estimat al unor
asemenea nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă a scăzut, de
asemenea, cu aproximativ 37 % față de anul 2010, fiind de 404 milioane
EUR. În plus, numărul altor tipuri de nereguli și impactul financiar estimat au
scăzut, de asemenea, cu aproximativ 17 % și, respectiv, cu 6 %. Această scădere a numărului de cazuri de fraudă
raportate și a sumelor aferente au fost previzibile, ca urmare a creșterii
accentuate înregistrate în anul 2010, care a fost provocată de efectul „ciclic”
al finalizării perioadei de programare 2000–2006 în domeniul politicii de
coeziune și de accelerarea fluxurilor de raportare, datorată introducerii
Sistemului de gestionare a neregulilor (SGN). Impactul acestor doi factori și-a
pierdut din intensitate. Deși situația globală este satisfăcătoare și
demonstrează, printre altele, rezultatele procedurilor pe care Comisia le-a
instituit pentru a soluționa neregulile, precum și o îmbunătățire generală a
sistemelor de gestionare și control în statele membre, există încă diferențe
semnificative între abordările adoptate de către statele membre pentru a
raporta neregulile de natură frauduloasă și cele de natură nefrauduloasă.
Anumite state membre continuă să raporteze rate foarte scăzute ale cazurilor de
fraudă. Acest fapt suscită întrebări cu privire la gradul de adecvare a
sistemelor lor naționale de raportare. Prin urmare, statele membre în cauză ar
trebui să prezinte un raport cu privire la modul în care își adaptează
sistemele de control pentru a viza domeniile care prezintă un risc ridicat de
apariție a fraudelor și a neregulilor. De asemenea, reiese în mod clar și din analiza
riscului de fraudă că există în continuare o necesitate reală de a combate
fraudele care se sancționează penal, în special într-o perioadă de recesiune,
acest aspect constituind în continuare una din prioritățile Comisiei. Îmbunătățirea
sistemelor antifraudă în domeniul politicii de coeziune Analiza temei
speciale din acest an – măsurile luate și neregulile raportate în domeniul cu
grad sporit de risc al politicii de coeziune – prezintă îmbunătățiri în ceea ce
privește sistemul de control financiar și de gestionare a riscului. Printre
aceste îmbunătățiri se numără dispozițiile juridice și orientările, strategiile
naționale sau regionale, utilizarea indicatorilor de risc, procedurile
administrative, precum și cooperarea dintre autoritățile naționale. În schimb, în domeniul politicii de coeziune
sunt necesare progrese suplimentare în ceea ce privește monitorizarea
rezultatelor investigațiilor antifraudă administrative și penale, efectuate de
către statele membre, inclusiv în ceea ce privește recuperarea sumelor de la
beneficiarul final. În plus, sunt necesare statistici mai
concludente privind fraudele pentru a permite Comisiei și statelor membre să
își concentreze eforturile în domeniile cu grad sporit de risc. Îmbunătățiri ale procedurilor de recuperare S-au adus
îmbunătățiri procesului de recuperare, în special în domeniul fondurilor de
preaderare și al cheltuielilor directe. Comisia invită statele membre și țările
aflate în faza de preaderare care prezintă rate scăzute de recuperare să își
accelereze procedurile, să aplice instrumentele juridice și garanțiile
disponibile atunci când descoperă nereguli și să pună sechestru pe active
atunci când datoriile nu sunt plătite. 1. Introducere În conformitate cu articolul
325 alineatul (5) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Comisia,
în cooperare cu statele membre, prezintă în fiecare an Parlamentului European
și Consiliului un raport privind măsurile adoptate în vederea punerii în
aplicare a articolului menționat, și anume pentru a combate fraudele și orice
alte activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii. Conform tratatului, Uniunea
și statele membre au responsabilitatea comună de a proteja interesele
financiare ale Uniunii și de a combate fraudele. Autoritățile naționale
gestionează patru cincimi din cheltuielile UE și colectează resursele proprii
tradiționale[1].
În aceste două domenii, rolul Comisiei constă în exercitarea unei supravegheri
generale, stabilirea de standarde și garantarea că acestea sunt respectate.
Este esențială o cooperare strânsă între Comisie și statele membre pentru a
proteja în mod eficient interesele financiare ale Uniunii. Prin urmare, unul
dintre obiectivele principale ale prezentului raport este să evalueze în ce
măsură a funcționat această cooperare, în limita a ceea ce se poate observa pe
baza datelor disponibile, și în ce mod ar putea fi îmbunătățită ea în
continuare. Prezentul raport descrie
măsurile luate la nivelul Uniunii Europene pentru combaterea fraudei. De
asemenea, acesta conține un rezumat și o evaluare a măsurilor întreprinse de
statele membre într-un anumit domeniu, pe baza răspunsurilor la un chestionar
care s-a axat, în acest an, pe controalele efectuate în domeniul politicii de
coeziune. Raportul prezintă apoi cele mai recente informații cu privire la
neregulile de natură frauduloasă și nefrauduloasă raportate de statele membre
și descrie situația referitoare la recuperarea sumelor. Raportul este însoțit de
patru documente de lucru ale serviciilor Comisiei[2]. 2. Nereguli de natură frauduloasă și alte
tipuri de nereguli raportate Legislația UE solicită statelor membre să
prezinte Comisiei rapoarte trimestriale cu privire la orice nereguli pe care
le-au constatat în domeniile care fac obiectul gestiunii partajate, al
asistenței pentru preaderare și al resurselor proprii tradiționale. Statele membre trebuie să informeze Comisia dacă
neregulile comunicate dau naștere unor suspiciuni de fraudă (în cazul în care
acestea determină inițierea unor proceduri administrative și/sau judiciare la nivel
național pentru a stabili existența unui comportament intențional, cum ar fi
frauda[3])
și trebuie să actualizeze informațiile la finalizarea procedurilor relevante de
impunere a sancțiunilor. În prezentul raport, neregulile sunt clasate în
două mari categorii: „neregulile raportate ca fiind de natură
frauduloasă” sunt neregulile al căror caracter fraudulos este presupus sau
stabilit, inclusiv neregulile pe care statele membre nu le-au semnalat ca
atare, dar în cazul cărora, ca urmare a analizei informațiilor disponibile[4], a fost posibil să se deducă
elemente ale unui comportament potențial fraudulos. „neregulile care nu sunt raportate ca fiind
de natură frauduloasă” sunt toate celelalte tipuri de nereguli, al căror
caracter fraudulos nu a fost însă determinat. În general, s-a îmbunătățit calitatea raportării
neregulilor, în termeni de exhaustivitate și de promptitudine. Există în
continuare unele deficiențe și inconsecvențe, însă acestea vizează un număr
limitat de cazuri și, prin urmare, nu influențează în mod semnificativ
acuratețea prezentei analize. Există posibilitatea ca distincția stabilită
între neregulile semnalate ca fiind de natură frauduloasă și cele care nu sunt
semnalate ca atare să nu fie comparabilă în totalitate între statele membre,
întrucât aceasta ar putea depinde de diferitele practici și norme naționale. Ca răspuns la solicitările și discuțiile cu
Parlamentul European, Comisia va acorda de acum înainte o importanță sporită
analizei sale referitoare la neregulile raportate ca fiind de natură
frauduloasă. 2.1. Analiza neregulilor raportate
în 2011 de statele membre ca fiind de natură frauduloasă În perioada
2007-2011, numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă în
toate sectoarele luate împreună a rămas relativ stabil până în anul 2010 (a se
vedea graficul 1). În 2011, au fost raportate 1 230 de nereguli de natură
frauduloasă (cazuri de fraudă constatată sau de suspiciune de fraudă), cu
aproximativ 35 % mai puține cazuri față de 2010, astfel cum se indică în tabelul
1. Impactul financiar estimat al unor asemenea nereguli raportate ca fiind de
natură frauduloasă a scăzut, de asemenea, cu aproximativ 37 % față de anul
2010, fiind de 404 milioane EUR. Graficul 1: TOATE SECTOARELE: nereguli raportate ca fiind de natură
frauduloasă și sumele aferente în perioada 2007-2011 Scăderea
numărului de cazuri de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă și a
sumelor aferente a fost parțial previzibilă, ca urmare a creșterilor
înregistrate în 2009 și 2010. Această scădere se datorează, în principal,
încheierii perioadei de accelerare temporară a fluxului de raportare, ca urmare
a introducerii, în 2008, a Sistemului de gestionare a neregulilor (SGN), unei
îmbunătățiri generale a sistemelor de gestionare și control și, în special în
ceea ce privește politica de coeziune, naturii „ciclice” a acestor programe,
care a determinat creșterea, spre sfârșitul perioadei de programare 2000-2006[5], a numărului de nereguli
raportate, ceea ce corespunde anilor de raportare 2009 și 2010, precum și unei
reduceri ulterioare a acesteia, odată cu punerea în aplicare progresivă[6] a ciclului de programare
2007-2013. Tabelul 1: Nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă – 2011 Domeniul || Numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă || Impactul financiar estimat al neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă 2010 || 2011 || 2010 || 2011 (milioane EUR) || % din fondurile alocate || (milioane EUR) || % din fondurile alocate Agricultură || 414 || 139 || 69 || aprox. 0,12 % || 77 || aprox. 0,14 % Pescuit || 0 || 2 || 0 || 0 % || 0,03 || aprox. 0,005 % Politica de coeziune || 464 || 276 || 364 || aprox. 0,74 % || 204 || aprox. 0,40 % Fonduri de preaderare || 101 || 56 || 41 || aprox. 2,53 % || 12 || aprox. 0,67 % Cheltuieli directe || 21 || 34 || 3,6 || aprox. 0,02 % || 1,5 || aprox. 0,002 % Cheltuieli totale || 1000 || 507 || 478 || aprox. 0,34 % || 295 || aprox. 0,21 % Venituri totale[7] (resurse proprii tradiționale) || 883 || 723 || 165 || (aprox. 0,79 % din valoarea brută a RPT colectate în 2010) || 109 || (aprox. 0,49 % din valoarea brută a RPT colectate în 2011) În ceea ce
privește cheltuielile, politica de coeziune rămâne sectorul cu cel mai mare
număr de nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă (54 % din
total) și cu cel mai mare impact financiar (69 % din total). 2.1.1. Venituri (resurse proprii
tradiționale) În 2011, în
domeniul resurselor proprii tradiționale (RPT), atât numărul de cazuri de
nereguli raportate în OWNRES ca fiind de natură frauduloasă, cât și sumele
aferente acestora au fost mai mici decât în 2010. Graficul
2: RPT: nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele aferente în
perioada 2007-2011 Cifrele privind
fraudele raportate în legătură cu RPT variază în mod semnificativ de la un stat
membru la altul. Astfel cum se menționează mai sus, aceasta se datorează unor
interpretări diferite de către statele membre ale dispozițiilor și practicilor. Din punct de
vedere financiar, variațiile care apar de la un an la altul se pot atribui
raportării unor cazuri individuale de fraudă importante, al căror impact asupra
statisticilor anuale este considerabil, cu precădere în statele membre în care
sumele colectate în cadrul RPT sunt mai mici. Mai mulți factori pot influența,
de asemenea, cifrele privind cazurile de natură frauduloasă sau nefrauduloasă
detectate, de exemplu tipul de trafic și sectorul comercial, nivelul de
conformare al operatorilor economici și localizarea geografică a statului membru.
Modul în care strategia de control vamal a statului membru în cauză este
orientată în direcția depistării importurilor cu grad ridicat de risc și
detectării fraudelor și neregulilor legate de RPT influențează, de asemenea,
cifrele respective. Comisia monitorizează
îndeaproape acțiunile întreprinse de statele membre ca răspuns la observațiile
formulate cu ocazia inspecțiilor Comisiei[8]. 2.1.2. Cheltuieli – gestiune
partajată și asistență pentru preaderare 2.1.2.1. Resurse naturale (agricultură
și Fondul european pentru pescuit) În sectorul agriculturii, numărul de nereguli
raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele aferente, în raport cu
sumele totale cheltuite, diferă considerabil de la un stat membru la altul, dar
și în cadrul statelor membre. În 2011, statele membre au raportat 139 de
nereguli ca fiind de natură frauduloasă dintr-un total de 2 395. Numărul
cazurilor raportate ca fiind de natură frauduloasă a scăzut în comparație cu
datele raportate în anul 2010, în timp ce impactul financiar al acestora a
crescut de la 69 de milioane EUR în 2010 la 77 de milioane EUR în 2011 (a se
vedea graficul 2). Această creștere poate fi explicată prin semnalarea a două
cazuri importante, care au vizat sume în valoare de 39 de milioane EUR și,
respectiv, 26 de milioane EUR. Graficul 3: Agricultură: Nereguli raportate ca fiind de natură
frauduloasă și sumele aferente în perioada 2007-2011 În 2011, Bulgaria
a raportat cel mai mare număr de nereguli de natură frauduloasă în acest
domeniu, și anume 37 de cazuri, fiind urmată de România, cu 25 de cazuri
semnalate. Anumite state membre care efectuează cheltuieli considerabile,
precum Franța, Germania, Spania și Regatul Unit, continuă să raporteze niveluri
foarte reduse de nereguli de natură frauduloasă. Astfel, apare întrebarea dacă
semnalarea de către un stat membru a unui număr scăzut de nereguli de natură
frauduloasă se datorează nerespectării normelor de raportare, inclusiv în ceea
ce privește interpretarea termenilor de „suspiciune de fraudă” și „fraudă constatată”,
sau dacă aceasta este legată de capacitatea sistemelor de control existente în
aceste state membre de a detecta fraudele. În raportul
pentru anul 2010, Comisia a invitat Franța, Germania, Spania și Regatul Unit să
explice motivele care au stat la baza numărului scăzut de nereguli raportate ca
fiind de natură frauduloasă și să descrie modul în care sistemele lor de
control au fost adaptate pentru a viza sectoarele care prezentau un risc
ridicat. Până în prezent, Comisia nu a primit nicio explicație. Finlanda, Țările de Jos și Polonia au fost
invitate să comunice informațiile legate de aceste aspecte într-un mod mai
coerent, în special în ceea ce privește datele cu caracter personal privind
persoanele care au comis nereguli (de natură frauduloasă sau nefrauduloasă).
Țările de Jos și Polonia și-au îmbunătățit rata de conformitate, care a atins
aproximativ 83 %, aceasta ajungând la aproape 75 % în Finlanda.
Aceasta reprezintă un progres important, însă există în continuare aspecte care
pot fi îmbunătățite. Rata globală de conformitate înregistrată pentru UE-27
este de aproximativ 93 %, ceea ce reprezintă o creștere în comparație cu
anul 2010 (90 %). Comisia furnizează asistență statelor membre,
efectuează în mod constant controale de calitate în cadrul Sistemului de
gestionare a neregulilor (SGN) și oferă statelor membre feedback cu privire la
calitatea raportării și la datele care lipsesc. În ceea ce privește Fondul european pentru
pescuit, două nereguli au fost raportate ca fiind de natură frauduloasă, în valoare
totală de aproximativ 30 000 EUR. 2.1.2.2. Politica de coeziune În 2011, în domeniul politicii de coeziune,
numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele aferente
acestora au scăzut semnificativ în comparație cu anul precedent, cu 46 %
și, respectiv, 63 % (a se vedea graficul 3). Ca și în cazul altor nereguli, această scădere
importantă a fost preconizată, ca urmare a dispariției cauzelor care au generat
creșterea puternică observată în anul 2010[9]. Graficul
4: Politica de coeziune: nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă și
sumele aferente în perioada 2007-2011 Tendințele
evidențiate pe parcursul anilor anteriori s-au confirmat: Polonia, Germania și
Italia au raportat cele mai multe cazuri de fraudă (149 din 276 de cazuri),
Germania rămânând statul membru cel mai performant în ceea ce privește
finalizarea procedurilor penale menite să stabilească existența fraudelor și să
impună sancțiuni. În 2011, șase state membre nu au raportat nicio
neregulă de natură frauduloasă în domeniul politicii de coeziune: Belgia,
Cipru, Danemarca, Franța, Malta și Țările de Jos. Încă nu s-au aflat motivele
care stau la baza unui asemenea rezultat într-unul dintre statele membre mai
mari, cum este Franța. Cazurile cele mai frecvente de nereguli
raportate ca fiind de natură frauduloasă constau în utilizarea de documente
false sau falsificate (documente justificative, declarații sau certificate),
fiind în principal legate de luarea în considerare a cheltuielilor neeligibile
(ceea ce determină o supraevaluare a costului proiectului) sau de caracterul
neeligibil al beneficiarului de a primi sprijin financiar. Trei dintre aceste
cazuri erau legate de corupție, cu un impact financiar estimat la
750 000 EUR. În domeniul
agriculturii și al politicii de coeziune, statele membre sunt invitate să
explice numărul scăzut de cazuri de „suspiciune de fraudă” raportate și să
comunice informații cu privire la modul în care sistemele lor de control sunt
orientate spre domeniile cu risc ridicat pentru a îmbunătăți prevenirea și
detectarea fraudelor. 2.1.2.3. Asistența pentru preaderare În domeniul asistenței
pentru preaderare, numărul neregulilor raportate ca fiind frauduloase și sumele
aferente acestora au continuat să scadă în mod semnificativ în anul 2011, confirmând
astfel tendința evidențiată în 2010. Aceasta se datorează în mod
evident eliminării treptate a țărilor UE-10 și UE-2, pe parcursul perioadei
2000-2006, din cadrul acțiunilor finanțate prin programele de asistență pentru
preaderare. Graficul
5: Asistența pentru preaderare: nereguli raportate ca fiind de natură
frauduloasă și sumele aferente în perioada 2007-2011 Ca și în anii
precedenți, în ceea ce privește asistența pentru preaderare (perioada de
programare 2000-2006), majoritatea cazurilor au vizat programul SAPARD
(Programul special de aderare pentru agricultură și dezvoltare rurală). Polonia
a semnalat cel mai mare număr de cazuri, fiind urmată de România. În cazul
Instrumentului de asistență pentru preaderare (perioada de programare 2007-2013),
cele nouă nereguli raportate ca fiind de natură frauduloasă s-au referit la
toate cele cinci componente[10].
Turcia a semnalat nereguli cu privire la toate cele cinci componente, în timp
ce un singur caz de fraudă de natură transfrontalieră a fost constatat în
Italia, care este parte a programului de cooperare transfrontalieră ce vizează
Adriatica. În acest domeniu, numai Turcia utilizează SGN pentru raportarea
neregulilor, în timp ce Croația nu îl utilizează încă, în pofida formării și a
sprijinului oferite. Comisia
invită Croația să finalizeze aplicarea SGN și să îmbunătățească calitatea
semnalărilor efectuate; ea invită și Fosta Republică iugoslavă a Macedoniei să
pună în aplicare acest sistem. 2.2. Analiza neregulilor care nu
sunt semnalate ca fiind de natură frauduloasă de statele membre în 2011 În 2011, numărul
neregulilor care nu au fost raportate ca fiind de natură frauduloasă a
înregistrat o scădere globală (a se vedea graficul 6), care a fost extrem de
accentuată în domeniul politicii de coeziune și al asistenței pentru
preaderare. Graficul
6: Nereguli care nu sunt raportate ca fiind de natură frauduloasă și sumele
aferente tuturor sectoarelor în perioada 2007-2011 În ceea ce
privește veniturile, impactul financiar al neregulilor care nu sunt raportate
ca fiind de natură frauduloasă arată o ușoară creștere față de 2010 (a se vedea
tabelul 2). Tabelul 2: Nereguli care nu
sunt raportate ca fiind de natură frauduloasă – 2011 Domeniu || Numărul neregulilor raportate ca fiind de natură frauduloasă || Impactul financiar estimat al neregulilor care nu sunt raportate ca fiind de natură frauduloasă 2010 || 2011 || 2010 || 2011 (milioane EUR) || % din fondurile alocate || (milioane EUR) || % din fondurile alocate Agricultură || 1427 || 2256 || 62 || aprox. 0,11 % || 101 || aprox. 0,18 % Pescuit || 1 || 46 || 0,01 || 0 % || 1,6 || aprox. 0,24 % Politica de coeziune || 6598 || 3604 || 1186 || aprox. 2,41 % || 1015 || aprox. 2,00 % Fonduri de preaderare || 323 || 207 || 42 || aprox. 2,59 % || 48 || aprox. 2,63 % Cheltuieli directe || 1000 || 888 || 39,5 || aprox. 0,27 % || 49,9 || aprox. 0,78 % Cheltuieli totale || 9349 || 7001 || 1325,51 || aprox. 0,94 % || 1215,5 || aprox. 0,86 % Venituri totale[11] (resurse proprii tradiționale) || 3861 || 3973 || 253 || (aprox. 1,21 % din valoarea brută a RPT colectate în 2010) || 278 || (aprox. 1,24 % din valoarea brută a RPT colectate în 2011) În 2011, în
domeniul resurselor proprii tradiționale, au fost semnalate 3 973 de
cazuri de nereguli care nu erau de natură frauduloasă, ceea ce evidențiază o
creștere față de 2010, atât în privința numărului, cât și a sumelor aferente. Statele
membre ar trebui își intensifice eforturile pentru a-și focaliza propriile
strategii de control vamal asupra importurilor cu risc ridicat, îmbunătățind
astfel rata de depistare a cazurilor de nereguli și de fraude în domeniul RPT. În domeniul
agriculturii, au fost semnalate 2 256 de cazuri de nereguli în 2011, ceea
ce reprezintă o creștere față de 2010, atât în privința numărului, cât și a
sumelor aferente. Creșterea numărului de cazuri semnalate reflectă creșterea
cheltuielilor și, în special, eforturile suplimentare depuse de statele membre
și de Comisie pentru a îmbunătăți procesul de raportare a neregulilor[12]. A crescut, de
asemenea, impactul financiar al neregulilor care nu sunt raportate ca fiind de
natură frauduloasă în domeniul agriculturii, de la 62 de milioane EUR în 2010
la 101 milioane EUR în 2011. Se acordă o atenție deosebită exercițiilor financiare
2004-2006, care sunt considerate ca „încheiate”, deoarece planurile de control
și de audit au fost finalizate, procedurile de recuperare au fost inițiate, iar
neregulile au fost semnalate. În domeniul politicii de coeziune și al
asistenței pentru preaderare, sunt valabile aceleași concluzii evidențiate în
legătură cu neregulile raportate ca fiind de natură frauduloasă și pentru a
explica scăderea numărului de nereguli care nu sunt raportate ca fiind de
natură frauduloasă (natura ciclică a programelor, sfârșitul accelerării
activităților de raportare, ca urmare a introducerii SGN, progresele realizate
în cadrul sistemelor de gestiune și de control la nivelul politicii de
coeziune, precum și eliminarea treptată din cadrul programelor a anumitor țări beneficiare
ale asistenței pentru preaderare). Neregulile care nu sunt raportate ca fiind de
natură frauduloasă în domeniul politicii de coeziune reprezintă în continuare
cea mai mare parte a neregulilor care afectează diversele domenii de cheltuieli
finanțate de bugetul UE, chiar dacă preponderența acestui sector este în
scădere în raport cu anul precedent (aproximativ 50 % din totalul
cazurilor raportate în 2011, în comparație cu 70 % în 2010). Majoritatea acestor nereguli reprezintă
încălcări ale normelor aplicabile în materie de achiziții publice și de
eligibilitate a cheltuielilor. Acest lucru demonstrează faptul că sistemele de
gestiune și control în acest domeniu mai pot fi îmbunătățite. Statele
membre sunt încurajate să își continue eforturile pentru a îmbunătăți eficiența
și eficacitatea sistemelor de gestiune și control din domeniul politicii de
coeziune. Calitatea globală a raportării a fost
îmbunătățită în mod constant, datorită introducerii și punerii în aplicare cu
succes a SGN în fiecare stat membru. Franța a fost ultima țară care a început
să utilizeze acest sistem (în ultimul trimestru din 2011). Prin urmare, ar mai
putea fi aduse unele îmbunătățiri, în special după finalizarea, în 2012, a
conexiunii dintre sistemul informatic național PRESAGE și SGN. În domeniul
politicii de coeziune, Comisia invită Franța să finalizeze punerea în aplicare
a sistemului SGN până la sfârșitul anului 2012. 2.3. Analiza neregulilor de natură
frauduloasă și a altor tipuri de nereguli legate de cheltuielile gestionate
direct de către Comisie în 2011 Prezenta secțiune vizează
ordinele de recuperare[13]
emise de serviciile Comisiei în ceea ce privește cheltuielile aferente
„gestiunii centralizate directe”[14]. În conformitate cu sistemul bazat pe
contabilitatea de angajamente al Comisiei (ABAC), în exercițiul financiar 2011
s-au emis 3 389 de ordine de recuperare, în valoare de 225 de milioane EUR
în total. Printre aceste ordine de recuperare, au fost semnalate 922 de
nereguli de natură nefrauduloasă, în timp ce 24 de nereguli au fost semnalate
ca fiind de natură frauduloasă. Potrivit analizei, alte 10 ordine de recuperare
pot fi considerate de natură frauduloasă. Impactul financiar al acestor 34 de
nereguli frauduloase se ridică la 1,5 milioane EUR. În comparație cu bugetul total
angajat în cadrul gestiunii centralizate directe pe parcursul aceluiași
exercițiu financiar, această rată a fraudelor și a neregulilor este foarte
scăzută. 3. Recuperare Datele privind
recuperările prezentate în această secțiune se bazează, pentru liniile bugetare
de cheltuieli, pe datele publicate în conturile anuale ale Uniunii Europene[15]. Prin urmare, ele diferă în
ceea ce privește domeniul de aplicare și conținutul față de cele prezentate în
anii precedenți[16].
Tabelul 3: Ratele de recuperare în funcție de sector pentru perioada
2010 – 2011 SECTOR BUGETAR || CONTEXT || RATA DE RECUPERARE 2010 || 2011 RPT || Rata globală de recuperare pentru toate exercițiile financiare luate împreună (1989-2011) este de 50 %. || 46 % || 52 % Agricultură și dezvoltare rurală[17] || Cifrele indicate în această rubrică se referă la rata de execuție a corecțiilor financiare decise de Comisie[18]. || 85 % || 77 % Politica de coeziune || Cifrele indicate în această rubrică se referă la execuția corecțiilor financiare efectuate de către Comisie în scopul excluderii de la finanțarea UE a cheltuielilor care nu sunt în conformitate cu normele și reglementările aplicabile. Corecțiile financiare pot fi, de asemenea, aplicate ca urmare a detectării unor deficiențe grave în sistemele de gestiune și control ale statelor membre. Emiterea de ordine de recuperare a sumelor plătite în mod necuvenit reprezintă numai unul dintre mijloacele de care dispune Comisia pentru a pune în aplicare corecțiile financiare. || 69 % || 93 % Alte tipuri de gestiune[19] || Cifrele din această rubrică se referă la recuperarea sumelor plătite în mod necuvenit din cauza unor erori sau nereguli detectate de Comisie sau OLAF, de statele membre, de Curtea Europeană de Conturi, pentru acea parte a bugetului care nu este executată în gestiune partajată. || 92 % || 92 % 3.1. Venituri (resurse proprii
tradiționale) În ceea ce privește resursele proprii
tradiționale, statele membre au obligația de a recupera sumele care în mod
necuvenit nu au fost colectate și de a le înregistra în baza de date OWNRES.
Suma care trebuie recuperată ca urmare a neregulilor constatate în 2011 este de
321 de milioane EUR (aproximativ 1,43 % din totalul RPT colectate pentru
anul 2011). Statele membre au recuperat deja 166 de milioane EUR pentru
cazurile detectate în 2011, ceea ce corespunde unei rate de recuperare de
52 % în 2011. În plus, statele membre și-au continuat activitățile de
recuperare privind unele cazuri din anii precedenți. În 2011, toate cele 27 de
state membre au recuperat un total de aproximativ 305 milioane EUR aferente unor
cazuri detectate între 1989 și 2011. Activitățile de recuperare a RPT pe care le
desfășoară statele membre sunt monitorizate cu ajutorul inspecțiilor privind
RPT și al procedurii prin care se solicită notificarea Comisiei cu privire la
toate sumele ce depășesc 50 000 EUR și care, în cele din urmă, sunt declarate
nerecuperabile de către statele membre. Statele membre sunt considerate
responsabile din punct de vedere financiar de nerecuperarea RPT în cazurile în
care se observă deficiențe în activitățile lor de recuperare. Peste 98 % din totalul sumelor
corespunzătoare resurselor proprii tradiționale constatate sunt colectate fără
probleme deosebite. 3.2. Cheltuieli gestionate de
statele membre 3.2.1. Resurse naturale (agricultură
și Fondul european pentru pescuit) În domeniul agriculturii, în cadrul procedurilor
de verificare a conformității, misiunile de audit efectuate au condus la
corecții financiare executate de Comisie, în valoare de 822 de milioane EUR din
suma totală de 1 068 de milioane EUR ce corespunde corecțiilor stabilite
(77 %). În plus, în ceea ce privește Fondul European de
Garantare Agricolă (FEGA), statele membre au recuperat de la beneficiari 173 de
milioane EUR pe parcursul exercițiului financiar 2011. În consecință, la
sfârșitul exercițiului financiar 2011, statele membre au recuperat deja
44 %[20]
din sumele datorate FEGA începând din anul 2007 până în prezent. Mecanismul de
lichidare contabilă (regula de „50/50”), introdus prin Regulamentul (CE) nr.
1290/2005[21]
reprezintă un stimulent puternic pentru statele membre în vederea recuperării
cât mai rapide a plăților necuvenite acordate beneficiarilor. Cu toate acestea, suma FEGA acumulată pe care
autoritățile naționale nu au recuperat-o încă de la beneficiari era de 1,2
miliarde EUR la sfârșitul exercițiului financiar 2011. Suma neachitată la
bugetul UE este totuși mai mică, deoarece, începând cu anul 2006, statele
membre au plătit deja sume importante nerecuperate (0,45 miliarde EUR) în
favoarea bugetului UE, prin aplicarea regulii de 50/50. În perioada 2008-2011, Comisia a auditat noul
mecanism de lichidare contabilă prin intermediul unor controale la fața locului
desfășurate pe lângă autoritățile naționale responsabile de 18 agenții de plăți
din 13 state membre, acoperind 90 % din totalul datoriei restante la
sfârșitul exercițiului financiar 2010. 3.2.2. Politica de coeziune În 2011, în domeniul politicii de coeziune,
Comisia executase deja corecții financiare în valoare de 624 de milioane EUR
din suma totală de 673 de milioane EUR ce corespunde corecțiilor stabilite
(93 %). Rata cumulată a corecțiilor financiare executate
(pentru toate exercițiile până în 2011) s-a ridicat la 72 %, ceea ce
corespunde sumei de 2,5 miliarde EUR, care nu a fost încă recuperată. Statele membre sunt, în primul rând,
responsabile de recuperarea de la beneficiari a sumelor plătite în mod
necuvenit, la care se adaugă, dacă este cazul, eventualele dobânzi pentru
întârzierile de plată. Sumele recuperate de către statele membre nu sunt
incluse în prezentul raport, în care se menționează numai corecțiile financiare
stabilite de Comisie. Pentru perioada 2007-2013, statele membre au
obligația de a furniza Comisiei date privind sumele retrase din cofinanțare
înainte de finalizarea procesului de redresare națională și de recuperarea
efectivă a sumelor de la beneficiari la nivel național. Aceste date (parțiale
în raport cu sumele totale aferente recuperărilor și corecțiilor financiare)
sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Evaluarea
statistică a neregulilor raportate în 2011”. 3.2.3. Alte tipuri de gestiune În ceea ce privește partea din bugetul UE care
este gestionată în cadrul gestiunii directe, cheltuielile care nu sunt conforme
cu normele și reglementările aplicabile fie fac obiectul unui ordin de
recuperare emis de Comisie, fie se deduc din declarația privind costurile
ulterioară[22]. Ordinele de recuperare confirmate referitoare la
partea de buget care nu este executată în cadrul gestiunii partajate reprezintă
377 de milioane EUR. Din această sumă, au fost recuperate 346 de milioane EUR
(92 %). 3.2.3.1. Asistența pentru preaderare În cazul asistenței pentru preaderare, țările
beneficiare sunt, în primul rând, responsabile de recuperarea de la beneficiari
a sumelor plătite în mod necuvenit, la care se adaugă, dacă este cazul,
eventualele dobânzi pentru întârzierile de plată. Informațiile furnizate în
prezentul raport se bazează pe cazurile de suspiciune de fraudă și de nereguli
semnalate de țările beneficiare. În ceea ce privește cazurile raportate în 2011,
rata de recuperare s-a îmbunătățit în mod semnificativ în comparație cu anii
anteriori, fiind recuperată o sumă totală de aproximativ 26 de milioane EUR
(46 %). De asemenea, suma cumulată globală recuperată
(aferentă totalului sumelor raportate, inclusiv sumele pentru exercițiile
anterioare) a crescut, atingând peste 100 de milioane EUR, ceea ce reprezintă o
rată de recuperare de peste 60 %. Aceste rezultate pozitive au o legătură directă
cu încheierea programelor de asistență pentru preaderare. 3.2.3.2. Cheltuieli gestionate de
Comisie În ceea ce privește ordinele de recuperare emise
în 2011 ca urmare a unor semnalări de nereguli de natură frauduloasă sau
nefrauduloasă, sumele au fost recuperate total sau parțial în aproape toate
cele 922 de cazuri de nereguli. Rata de recuperare pentru neregulile calificate
ca fiind „de natură frauduloasă” este de 50 %, iar pentru alte tipuri de
nereguli este de 64 %. 4. Politicile antifraudă la nivelul UE 4.1. Măsurile de politică
antifraudă lansate de Comisie în 2011 4.1.1. Propunerea de reformă a OLAF Regulamentul de bază prin
care se definește rolul principal al OLAF și mandatul acestuia pentru
efectuarea investigațiilor administrative[23]
este în prezent în curs de revizuire. Pornind de la un proces de reflecție
întreprins în cursul anului 2010, în martie 2011 Comisia a prezentat
co-legislatorilor, Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene, o
propunere modificată care vizează îmbunătățirea cadrului legislativ care
reglementează activitatea OLAF. Propunerea modificată are
drept scop sporirea eficienței investigațiilor întreprinse de OLAF,
contribuind, în același timp, la clarificarea drepturilor procedurale ale
persoanelor vizate de investigații. Propunerea a fost analizată
în cadrul Consiliului, la nivel de grup de lucru și, în iunie 2012, a fost
examinată în cadrul unui trilog informal între Parlamentul European, Consiliu
și Comisie. 4.1.2. Strategia antifraudă a
Comisiei Pentru a îmbunătăți
prevenirea și detectarea fraudei la nivelul Uniunii Europene, Comisia a
adoptat, în iunie 2011, o comunicare privind strategia antifraudă a Comisiei[24]. Strategia este orientată în
primul rând către serviciile Comisiei care gestionează fonduri UE și stabilește
următoarele priorități: ·
introducerea de dispoziții antifraudă adecvate în
propunerile Comisiei privind programele de cheltuieli specificate în noul cadru
financiar multianual; ·
elaborarea și punerea în aplicare a abordărilor
strategice antifraudă la nivelul serviciilor Comisiei, cu sprijinul OLAF; ·
revizuirea directivelor privind achizițiile publice
în vederea simplificării cerințelor și reducerii riscurilor de fraudă în
materie de achiziții publice în statele membre. În 2011 și la începutul
anului 2012, au fost realizate progrese în ceea ce privește introducerea de dispoziții
antifraudă în cadrul programelor de finanțare, stabilirea unei rețele de
prevenire a fraudei și crearea unui site internet dedicat prevenirii fraudei,
accesibil tuturor serviciilor Comisiei. Punerea în aplicare a strategiei ar
trebui să fie finalizată până în 2014. 4.1.3. Planul de acțiune al Comisiei
privind combaterea contrabandei cu țigări și alcool de-a lungul frontierei
estice a UE Contrabanda cu mărfuri pentru care se percep
taxe mari, în special țigările și alcoolul, provoacă pierderi de venituri
semnificative atât pentru bugetul UE, cât și pentru bugetele statelor membre.
Pierderile directe în ceea ce privește veniturile vamale ca urmare a
contrabandei cu țigări în UE sunt estimate la peste 10 miliarde EUR pe an.
Pentru a contribui la soluționarea acestei probleme, Comisia a lansat, în iunie
2011, un plan de acțiune vizând intensificarea eforturilor de combatere a
contrabandei cu țigări și alcool de-a lungul frontierei estice a UE[25]. Planul de acțiune analizează inițiativele și
problemele existente și propune acțiuni specifice care urmează să fie realizate
până în 2014, cu ajutorul statelor membre, precum și al Rusiei și al țărilor
din cadrul Parteneriatului estic (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia,
Moldova și Ucraina). Printre aceste acțiuni se numără: sprijinirea dezvoltării
capacității de asigurare a respectării legii și oferirea de asistență tehnică
și posibilități de formare, consolidarea factorilor disuasivi și sensibilizarea
cu privire la această problematică, precum și intensificarea cooperării
operaționale între serviciile competente din regiune, inclusiv schimbul de
informații și o cooperare internațională mai strânsă. O parte dintre aceste măsuri au fost adoptate
între timp. Printre exemple se numără: o conferință operațională regională
specifică privind contrabanda cu tutun, care a avut loc la sfârșitul lunii
iunie 2011 în România, detașarea unui ofițer de legătură OLAF în cadrul
delegației UE de la Kiev, în vederea consolidării cooperării cu organele
ucrainene competente de asigurare a respectării legii, precum și o operațiune
vamală comună vizând, pentru prima dată, contrabanda cu produse din tutun și
precursori de droguri de sinteză, pe calea ferată, de-a lungul frontierei
estice a UE (a se vedea punctul 4.2.5.3 din prezentul raport). Realizarea obiectivelor planului de acțiune a
fost una dintre principalele priorități în 2011 și rămâne un obiectiv-cheie în
2012. 4.1.4. Măsurile Comisiei privind
protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene prin măsuri de drept
penal și investigații administrative În ceea ce privește protejarea finanțelor UE,
statele membre aplică normele naționale. În consecință, rata condamnărilor în
cazuri care implică infracțiuni împotriva bugetului UE variază semnificativ de
la un stat membru la altul, încadrându-se între 14 % și 80 %. În
același timp, dreptul penal al statelor membre a fost armonizat doar într-o
măsură limitată[26],
cooperarea judiciară nu este suficient de eficace și există tendința de a
restrânge urmăririle penale la cazurile naționale, neținându-se seama de
dimensiunea europeană. În general, mijloacele
folosite pentru a descuraja folosirea abuzivă a bugetului UE nu sunt
suficiente. În consecință, Comisia și-a anunțat intenția de a consolida cadrul
juridic pentru a proteja interesele financiare ale UE în mai multe domenii[27], inclusiv: ·
definirea infracțiunilor majore care afectează
interesele financiare ale UE (precum frauda) și a altor infracțiuni penale
relevante (cum ar fi deturnarea de fonduri); ·
cadrul procedural, în legătură cu care este necesar
să se ia măsuri în vederea îmbunătățirii cooperării și a schimbului de
informații între toate autoritățile competente; ·
cadrul instituțional pentru investigare, punere sub
urmărire penală și trimitere în judecată a celor care săvârșesc infracțiuni
împotriva intereselor financiare ale UE. Aceasta include consolidarea
organismelor existente – Eurojust și OLAF – și înființarea unui Parchet
European specializat. În legătură cu primul punct, Comisia a depus o
propunere legislativă la 11 iulie 2012[28].
În ceea ce privește celelalte domenii, Comisia analizează în momentul de față
diferitele opțiuni de propuneri. În plus, Comisia consideră că este necesar să se
sporească protecția bancnotelor și monedelor euro prin aplicarea de sancțiuni
penale în conformitate cu programul de lucru al Comisiei. Printre aceste măsuri
s-ar putea număra posibilitatea, pentru toate statele membre, de a utiliza
aceeași gamă de tehnici de investigare, precum și stabilirea unor sancțiuni
minime. În momentul de față, Comisia pregătește o propunere legislativă în
acest domeniu. 4.1.5. Cadrul financiar multianual
(CFM) pentru perioada 2014-2020 – Programele Hercule III și Pericles 2020 În scopul consolidării prevenirii și combaterii
fraudei, Comisia a adoptat, în decembrie 2011, propuneri privind finanțarea a
două programe: Hercule III[29]
și Pericles 2020[30].
Ambele propuneri au fost făcute în contextul noului cadru financiar multianual
pentru perioada 2014-2020 și vin în continuarea programelor care sunt în curs
de desfășurare și care urmează să expire la sfârșitul anului 2013. Hercule III este un program de finanțare prin
care se vizează în special combaterea fraudei, a corupției și a oricăror
activități ilegale care aduc atingere intereselor financiare ale UE. Acesta
prevede achiziționarea de echipamente specializate și de baze de date care
urmează să fie utilizate de către agențiile naționale de asigurare a
respectării legii, precum și oferirea de cursuri de formare pentru specialiștii
din domeniul combaterii fraudei. Bugetul total propus pentru perioada de șapte
ani este de 110 milioane EUR. Noile adăugiri propuse în
cadrul programului Hercule III vizează raționalizarea obiectivelor și simplificarea
punerii în aplicare, în comparație cu programul actual. În ceea ce privește
asistența tehnică destinată statelor membre, propunerea include o creștere a
ratei de cofinanțare, de la 50 % la 80 %, în urma solicitărilor unui
număr semnificativ de părți interesate, astfel încât să se permită și statelor
membre care au o capacitate limitată de a cofinanța să beneficieze de aceste
programe. Programul Pericles oferă
formare și asistență în ceea ce privește protejarea bancnotelor și monedelor
euro împotriva fraudei și falsificării. Acesta oferă sprijin pentru ateliere
transnaționale și multidisciplinare, reuniuni și seminarii, plasamente
orientate și schimburi de personal din cadrul autorităților naționale, la
nivelul UE și în întreaga lume; programul oferă, de asemenea, asistență
tehnică, științifică și operațională. Propunerea privind programul
Pericles 2020 include și noi elemente, cum ar fi posibilitatea de a cumpăra
echipamente adecvate și o creștere a ratei de cofinanțare (până la 90 % în
cazuri excepționale). Bugetul total propus pentru perioada de șapte ani este de
7,7 milioane EUR. Ambele propuneri urmează să
fie discutate de Parlamentul European și de Consiliu în 2012. 4.1.6. Noua organizare a OLAF și a
procedurilor de investigare În martie 2011, OLAF a lansat o evaluare
internă, punând accentul în special pe îmbunătățirea structurii organizaționale
a OLAF și a procedurilor sale de investigare. Pe baza acestei evaluări, o nouă organigramă a
OLAF a intrat în vigoare la 1 februarie 2012. Noua structură a redus
cheltuielile generale și sarcina administrativă, a făcut să crească cu
30 % numărul de membri ai personalului implicați în investigații și a
consolidat rolul OLAF în calitate de serviciu al Comisiei responsabil cu
politica antifraudă la nivel global. Procedurile de investigare au fost
simplificate și a fost stabilită o nouă serie de priorități ale politicii de
investigare. 4.2. Alte măsuri de politică
relevante pentru combaterea fraudei adoptate de Comisie în 2011 4.2.1. Comunicarea Comisiei privind
combaterea corupției în UE Punerea în aplicare a cadrului legislativ
privind combaterea corupției este în continuare inegală între statele membre
ale UE și, în general, nesatisfăcătoare. Prin
urmare, Comisia a prezentat, în iunie 2011, o politică globală anticorupție a
UE pentru următorii câțiva ani[31]. Comisia a solicitat o mai mare concentrare asupra
corupției într-o serie de domenii de politică și a identificat o gamă de
măsuri, cum ar fi o cooperare mai strânsă, modernizarea normelor UE cu privire
la confiscarea activelor provenite din săvârșirea de infracțiuni, o legislație
revizuită privind achizițiile publice, o calitate sporită a statisticilor
privind infracțiunile și utilizarea sporită a condiționalității în cadrul
politicilor de cooperare și de dezvoltare. Comisia va pregăti un raport privind combaterea
corupției în UE la fiecare doi ani, începând din 2013.
Raportul va avea drept scop intensificarea măsurilor de combatere a
corupției și consolidarea încrederii reciproce între statele membre și, în
același timp, identificarea tendințelor din UE, facilitarea schimburilor de
bune practici și punerea bazelor viitoarelor măsuri de politică la nivelul UE. 4.2.2. Modernizarea normelor privind
achizițiile publice Pe baza rezultatelor unei consultări publice,
Comisia a adoptat, la 20 decembrie 2011, o serie de propuneri[32] de modernizare a directivelor
privind achizițiile publice. Aceste propuneri au drept scop să asigure faptul
că statele membre pun în aplicare mecanisme eficiente de prevenire a
practicilor comerciale neloiale și de sporire a transparenței. Comisia
consideră că astfel de măsuri sunt necesare nu doar pentru asigurarea
concurenței loiale între ofertanți, ci și pentru garantarea unei utilizări
eficiente a banilor contribuabililor de către autoritățile publice. În paralel, Comisia a propus măsuri de bază
privind transparența și cerințe de procedură aplicabile dispozițiilor în
materie de atribuire a concesiunilor[33]
în ceea ce privește excluderea candidaților care au făcut obiectul unei
condamnări pentru corupție, spălare de bani și fraudă, precum și măsuri de
prevenire a conflictelor de interese. 4.2.3. Politica de coeziune În ceea ce privește politica
de coeziune pentru perioada de după 2013, Comisia consideră că este necesar să
se consolideze aspectele privind combaterea fraudei prin: introducerea unui
sistem de acreditare națională, o declarație de asigurare de gestiune și o
verificare și închidere a conturilor anuală pentru a consolida asigurarea. În
special, în ceea ce privește gestiunea financiară și controlul programelor,
Comisia a propus ca autoritatea de management să instituie măsuri eficiente și
proporționale de combatere a fraudei, luând în considerare riscurile
identificate[34]. 4.2.4. Cheltuieli directe În ceea ce privește prevenirea, detectarea și
investigarea fraudelor legate de cheltuielile directe și de ajutorul extern,
Comisia a propus introducerea unei clauze standard[35] privind protejarea intereselor
financiare ale Uniunii în toate noile propuneri privind CFM pentru perioada
2014-2020, cu scopul de a spori coerența dintre programele de cheltuieli. 4.2.5. Domeniul vamal 4.2.5.1. Sistemul informatic antifraudă
privind tranzitul În vederea intensificării
luptei împotriva fraudei constatate în domeniul vamal, este important ca toate
autoritățile implicate să fie informate cu privire la deplasările, în
interiorul UE, ale mărfurilor aflate în tranzit. În acest scop, Comisia
(OLAF) a elaborat și instituit un fișier centralizat care conține acest tip de
informații, numit sistemul informatic antifraudă privind tranzitul, pe scurt,
ATIS. Începând cu 1 septembrie 2011, Comisia, statele membre, precum și țările
AELS[36]
au acces în timp real la ATIS. 4.2.5.2. Asistență
administrativă reciprocă (MAA) și dispoziții antifraudă conexe în relațiile cu
țări terțe Pentru a asigura aplicarea adecvată a
legislației vamale, diferitele acorduri, precum acordurile comerciale
preferențiale și/sau de cooperare, acordurile nepreferențiale și acordurile
vamale, conțin dispoziții privind asistența administrativă reciprocă (MAA) și
prevenirea, investigarea și combaterea încălcărilor legislației vamale. La sfârșitul anului 2011, erau în vigoare 43 de
acorduri referitoare la 58 de țări în total; erau în curs de desfășurare
negocieri privind schimburile comerciale preferențiale cu India, Canada,
Singapore, Malaezia, regiunea Mercosur, Georgia, Moldova și șase regiuni
implicate în APE (acorduri de parteneriat economic). 4.2.5.3. Operațiuni vamale comune (OVC) Autoritățile vamale din statele membre ale UE,
precum și dintr-o serie de țări terțe, în colaborare cu OLAF, efectuează
periodic operațiuni comune de durată limitată, care au drept scop combaterea
contrabandei cu mărfuri sensibile și a fraudei în anumite zone cu risc ridicat
și/sau pe rute comerciale identificate. Comisia (OLAF) inițiază aceste
operațiuni vamale comune și/sau furnizează sprijinul necesar pentru
desfășurarea lor. În aprilie 2011, autoritățile maghiare și
Comisia (OLAF), în cooperare cu Europol, au organizat o operațiune vamală
comună cu numele de cod „Fireblade”. Au fost invitate să participe toate
statele membre ale UE, precum și Croația, Ucraina și Moldova. Operațiunea a
avut drept rezultat reținerea a peste 28 000 de bucăți/perechi de produse
și accesorii textile contrafăcute, pentru care s-a făcut o tentativă de
introducere în UE pe cale rutieră, prin traversarea frontierei estice. Impactul
financiar al acestor confiscări se ridică la cel puțin 1 milion EUR
corespunzând valorii de piață a mărfurilor contrafăcute reținute, la care se
adaugă cel puțin 1,5 milioane EUR corespunzând evaziunii de la plata taxelor
vamale și impozitelor pe țigările de contrabandă depistate în cursul
operațiunii. În octombrie 2011, serviciul vamal polonez, în
strânsă cooperare cu OLAF, a lansat o operațiune vamală comună cu numele de cod
„Barrel”. Douăzeci și patru de state membre ale UE, precum și Croația, Turcia,
Norvegia și Elveția au participat la această operațiune. Aceasta a fost prima
operațiune vamală comună pe cale ferată, care viza contrabanda cu produse din
tutun și cu precursori de droguri de sinteză de-a lungul frontierei estice a
UE. În urma operațiunii, au fost găsite și confiscate aproximativ 1,2 milioane
de țigări în trenuri de marfă care transportau lemn și fier. Acestea ar fi
reprezentat pierderi în valoare de cel puțin 205 000 EUR, sumă rezultată
din evaziunea de la plata taxelor vamale și altor taxe. 4.2.6. TVA Pe baza rezultatelor unei consultări publice[37], dar și a discuțiilor cu
statele membre și opiniilor exprimate de către instituțiile europene, Comisia a
adoptat, în decembrie 2011, Comunicarea privind viitorul taxei pe valoarea
adăugată – Spre un sistem de TVA mai simplu, mai solid și mai eficient adaptat
la piața unică[38]. Vor fi examinate noi moduri prin care poate fi
îmbunătățită combaterea fraudei, cum ar fi sporirea cooperării administrative
cu țările terțe, instituirea unui un mecanism de reacție rapidă pentru
abordarea noilor tipuri de fraudă și efectuarea de studii privind noi sisteme
de colectare a impozitelor. De asemenea, Comisia va oferi asistență tehnică
și de consolidare a capacităților pentru a ajuta statele membre în vederea
sporirii eficienței, eficacității și a invulnerabilității la fraudă a
administrațiilor fiscale ale acestora. În plus, Comisia creează în momentul de
față un forum permanent la nivelul UE în cadrul căruia autoritățile fiscale,
reprezentanții mediului de afaceri și Comisia vor discuta aspecte legate de
combaterea fraudei în materie de gestionare a sistemului TVA. 4.2.7. Convenții, instrumente și
acorduri de cooperare administrativă pe plan internațional Într-o lume globalizată, fraudele sunt comise
din ce în ce mai mult fără a se ține seama de granițe, la nivel internațional. Prin urmare, este important să se intensifice
cooperarea cu țări și organizații internaționale din întreaga lume, care fie
beneficiază de fonduri UE, fie sunt donatoare, alături de Uniunea Europeană. Un cadru juridic solid, cu angajamente clare din
partea țărilor partenere, este necesar pentru a se asigura o bună gestiune
financiară a fondurilor pe care le primesc acestea din partea UE și pentru ca
ele să coopereze cu UE în vederea combaterii fraudei și corupției. Pentru a
stabili un astfel de cadru juridic, Comisia Europeană propune, în cadrul
acordurilor bilaterale nou semnate sau renegociate, o serie de dispoziții
privind controlul și combaterea fraudei. În 2011, dispoziții de acest tip[39] au fost propuse în cadrul
proiectelor de acord cu țări beneficiare precum Afganistanul și Kazahstanul și
în proiectele de acord de asociere încheiate cu trei țări care fac parte din
Parteneriatului estic: Armenia, Azerbaidjan și Georgia. Și în cazul celor mai
importante țări donatoare, precum Australia, au fost propuse dispoziții
simplificate într-o mai mare măsură, concentrate pe schimburi de informații.
Serviciul European de Acțiune Externă și Comisia Europeană vor insista, în
timpul negocierilor din 2012, ca astfel de dispoziții să fie incluse în noile
acorduri cu aceste țări. În cursul anului 2011, Comisia (OLAF) a lansat o
campanie importantă în vederea intensificării cooperării și, în special, a
schimburilor de informații privind combaterea fraudei cu organizații
internaționale precum Vicepreședinția pentru Integritate a Băncii Mondiale. 4.2.8. Combaterea comerțului ilicit
cu produse din tutun la nivel internațional Comisia a coordonat poziția UE și, împreună cu
președinția Consiliului UE, a reprezentat Uniunea în timpul negocierilor legate
de Protocolul privind eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun la
Convenția-cadru pentru controlul tutunului (CCCT) a Organizației Mondiale a
Sănătății (OMS). Au avut loc cinci reuniuni ale Organismului de
negociere interguvernamental (OIN), cea mai recentă dintre acestea (OIN5) fiind
organizată la Geneva, în perioada 28 martie - 4 aprilie 2012. În urma unor
negocieri intensive în cadrul acestei ultime reuniuni, s-a convenit asupra unui
proiect de protocol privind eliminarea comerțului ilicit cu produse din tutun. Proiectul de protocol va fi
supus examinării și adoptării la Conferința părților la Convenția-cadru a
Organizației Mondiale a Sănătății pentru controlul tutunului (CCCT a OMS) care
va avea loc la Seul, Coreea de Sud, în noiembrie 2012. 4.3. Punerea în aplicare a
programelor antifraudă 4.3.1. Programul Hercule II În 2011, programul Hercule
II a continuat să se concentreze asupra îmbunătățirii cooperării transnaționale
și multidisciplinare dintre statele membre și Comisie în domeniul combaterii și
prevenirii fraudei împotriva intereselor financiare ale UE. S-a pus accentual pe:
detectarea și prevenirea importurilor ilegale de produse ilicite sau
contrafăcute, inclusiv țigări și tutun (5,1 milioane EUR), conferințe,
seminarii și cursuri de formare (4,8 milioane EUR), sume plătite pentru
utilizarea unor baze de date externe în scopul efectuării de investigații
(aproximativ 2,9 milioane EUR) și cercetare universitară (0,7 milioane EUR). 4.3.2. Programul Pericles Programul Pericles prevede
formarea și asistența tehnică oferită autorităților naționale responsabile cu
protejarea bancnotelor și monedelor euro împotriva fraudei și a falsificării.
În 2011, Comisia (OLAF) a luat parte la 15 acțiuni din cadrul programului
Pericles, printre care se numără conferințe, seminarii și schimburi de personal
organizate de statele membre și/sau de Comisie (OLAF). Strategia programului
Pericles se axează pe statele membre ale UE și are drept obiectiv consolidarea
cooperării regionale în domenii cruciale. În 2011, bugetul alocat în
cadrul programului Pericles a fost de 1 milion EUR, această sumă fiind angajată
în proporție de 100 %. 4.3.3. Sistemul informatic antifraudă
(AFIS) Sistemul informatic antifraudă (AFIS) constă
într-o serie de aplicații antifraudă vizând efectuarea de schimburi rapide și
securizate de informații legate de fraudă între administrațiile responsabile în
domeniu de la nivel național și de la nivelul UE. AFIS este operat de către
Comisie (OLAF) și include două domenii principale: asistența reciprocă în
domeniul vamal (operațiuni vamale comune, e-mail securizat, sistemul informatic
antifraudă privind tranzitul etc.) și gestionarea rapoartelor privind
neregulile întocmite de către statele membre și țările beneficiare. Numărul utilizatorilor AFIS a înregistrat o
creștere constantă, ajungând la aproape 10 000 în mai mult de 1 200
de autorități competente din statele membre, țările terțe partenere,
organizațiile internaționale, serviciile Comisiei și alte instituții ale UE. În 2011, AFIS a fost
finanțat dintr-un buget operațional de 6 milioane EUR, utilizat în principal
pentru servicii de întreținere, dezvoltare și producție
(4,8 milioane EUR), restul fondurilor fiind utilizate pentru
asistență tehnică, cursuri de formare și hardware (1,2 milioane EUR).
Bugetul pe 2011 alocat pentru AFIS a fost pus în aplicare în întregime, acesta
fiind angajat în proporție de 99 %. 4.4. Rezoluția Parlamentului
European din 6 aprilie 2011 privind protejarea intereselor financiare ale
Uniunii Europene — Lupta împotriva fraudei — Raportul anual 2009 Parlamentul European a adoptat, la 6 aprilie
2011[40],
rezoluția privind raportul pentru 2009 al Comisiei. Rezoluția conține
solicitări, observații și propuneri specifice care acoperă toate sectoarele
bugetului. Aceasta este adresată Comisiei și statelor membre și abordează o
paletă largă de subiecte, cum ar fi publicarea beneficiarilor de fonduri UE,
declarațiile naționale de gestiune și achizițiile publice. Rezoluția critică
situația privind recuperarea fondurilor UE în toate domeniile și numărul redus
de nereguli raportate de unele state membre în anumite sectoare. Parlamentul European a salutat introducerea
Sistemului de gestionare a neregulilor și a recunoscut progresele înregistrate
în anumite domenii, cum ar fi îmbunătățirea disciplinei de care dau dovadă, în
general, statele membre în ceea ce privește raportarea neregulilor din sectorul
agriculturii. Parlamentul a remarcat, de asemenea, succesul înregistrat de
operațiunea vamală comună cu numele de cod „Diabolo II”, coordonată de Comisia
Europeană prin intermediul OLAF. Comisia a prezentat Parlamentului un raport de
monitorizare în care indică acțiunile practice pe care intenționează să le
întreprindă ca răspuns la rezoluția menționată. În special, Comisia a subliniat
faptul că a adoptat, în toate domeniile gestiunii partajate, o serie de
simplificări menite să reducă volumul de muncă pentru statele membre. În schimb,
se așteaptă de la acestea din urmă să ia măsurile necesare pentru ca rapoartele
privind neregulile să fie de o calitate sporită, mai adecvate și mai complete. 4.5. Comitetul consultativ pentru
coordonarea în domeniul combaterii fraudei (COCOLAF) În conformitate cu articolul 325 din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene, statele membre organizează, împreună cu
Comisia, o cooperare strânsă și constantă între autoritățile competente.
Această cooperare are loc în cadrul Comitetului consultativ pentru coordonarea
în domeniul combaterii fraudei[41]. Comitetul s-a reunit de două ori în 2011[42]. Acesta a fost ținut la curent
cu privire la progresele înregistrate în aplicarea programului antifraudă al
Comisiei și a prezentat propriile observații. Comitetul a discutat, printre
altele, despre următoarele aspecte: punerea în aplicare eficientă a legislației
UE privind prevenirea fraudei și aplicarea acesteia la nivel național,
raportarea anuală și schimburile de informații între statele membre și Comisie,
în special în ceea ce privește cazurile de suspiciune de fraudă și de fraudă
constatată, precum și neregulile și analiza de risc. În special, Comitetul a analizat modalitățile de
întărire a măsurilor de combatere a fraudei în statele membre, de exemplu, prin
crearea unui subgrup al COCOLAF dedicat acțiunilor structurale. Statele membre
au subliniat valoarea adăugată a unor astfel de reuniuni, în special în ceea ce
privește schimburile de bune practici. 5. Măsuri luate de statele membre pentru
combaterea fraudei și a altor activități ilegale care aduc atingere intereselor
financiare ale UE 5.1. Rezultatele chestionarului
referitoare la controalele privind combaterea neregulilor și fraudei care aduc
atingere intereselor financiare ale UE în domeniul politicii de coeziune În fiecare an, Comisia și statele membre aleg o
chestiune de actualitate care prezintă un interes deosebit (de exemplu, în
domeniile expuse riscurilor), aceasta figurând în raportul privind combaterea
fraudei din anul următor, pe baza răspunsurilor la un chestionar trimis de
Comisie statelor membre. Accentul pe un anumit aspect facilitează schimburile
de informații și de bune practici între statele membre, precum și monitorizarea
măsurilor de combatere a fraudei. Aspectul specific de anul acesta evidențiază
controalele vizând combaterea neregulilor și fraudei care afectează interesele
financiare ale UE în domeniul politicii de coeziune[43]. Acesta acoperă informații
privind anchetele antifraudă, măsurile și strategiile legislative și
administrative în vigoare, utilizarea indicatorilor de fraudă, sumele
recuperate în legătură cu anchetele antifraudă, precum și datele legate de
personalul desemnat să întreprindă anchetele antifraudă și implicat în acestea. Toate statele membre au raportat măsuri
legislative sau administrative pe care le-au adoptat în perioada 2007-2011. În
opinia statelor membre, aceste măsuri au contribuit substanțial la o mai bună
prevenire a fraudei în domeniul politicii de coeziune și/sau la îmbunătățirea
sistemului de gestionare a riscurilor. Aceste măsuri privesc, printre altele, normele
de eligibilitate, verificările și controalele la fața locului, raportarea și
prelucrarea cazurilor de fraudă și a neregulilor generale, procedurile de
recuperare, controalele încrucișate vizând detectarea și eliminarea cazurilor
de dublă finanțare a proiectelor, procedurile de achiziții publice,
introducerea unor sancțiuni, acțiunile de combatere a fraudei și a corupției,
înființarea unor organisme de coordonare pentru combaterea fraudei care aduce
atingere intereselor financiare ale UE, participarea personalului la cursuri de
formare și seminare, precum și urmărirea penală a beneficiarilor și a tuturor
celor implicați în cazuri de suspiciuni de fraudă și corupție. În ceea ce privește eficacitatea și eficiența,
aproape toate statele membre[44]
au raportat o abordare proactivă și energică, un număr mai mare de nereguli
fiind astfel detectate înainte de plată, ca rezultat al măsurilor preventive
adoptate și, drept consecință, un număr mai mic de nereguli fiind raportate în
final. Unele state membre[45]
au semnalat reduceri considerabile ale numărului de cazuri detectate de
suspiciuni de fraudă, precum și mai puține erori legate de licitații și o
transparență sporită de-a lungul întregului proces. În ceea ce privește fiabilitatea
raportării financiare, majoritatea statelor membre[46] au raportat o proporție mai
ridicată a sumelor eligibile acceptate. În ceea ce privește respectarea normelor, unele
state membre[47]
au menționat impactul de natură preventivă al orientărilor Comisiei privind
achizițiile publice[48],
al notei Comisiei privind indicatorii de fraudă[49], al dispozițiilor naționale
privind achizițiile publice, al manualului și orientărilor privind notificarea
neregulilor și al dispozițiilor articolelor 27 - 36 (privind neregulile) din
Regulamentul (CE) nr. 1828/2006. Majoritatea statelor membre[50] au raportat faptul că
utilizează strategiile naționale sau regionale sau „tipuri de operațiuni”[51] cum ar fi măsuri sau planuri
instituite în vederea prevenirii fraudei și detectării mai eficiente a
cazurilor de fraudă legate de cheltuirea fondurilor politicii de coeziune.
Restul statelor membre[52]
și-au declarat satisfacția cu privire la situația actuală și nu au pus în
practică, nici nu au planificat noi strategii vizând reducerea riscului de
fraude pe durata perioadei examinate. Majoritatea statelor membre[53] au răspuns că utilizează
indicatori generali pentru a-și redirecționa controalele și că aceștia
contribuie la detectarea fraudelor și la îmbunătățirea rezultatelor
activităților de control antifraudă. Toate statele membre au raportat cu privire la
investigațiile antifraudă efectuate și la procedurile penale finalizate legate
de proiecte din domeniul politicii de coeziune, finanțate în cadrul perioadelor
de programare 2000-2006 și 2007-2013. Unele state membre au inclus în
investigațiile administrative antifraudă „controalele la fața locului”
obligatorii prevăzute în regulamentele UE. Unele state membre verifică dacă
s-au comis fraude prin efectuarea de controale la fața locului, de controale
privind cererile de plată, de controale preliminare privind achizițiile și de
controale prin sondaj ale auditurilor sistemelor și ale experienței. În cazul
în care există suspiciuni, se realizează verificări suplimentare și, dacă este
necesar, se adresează un raport agențiilor de asigurare a respectării legii. Toate statele membre consideră controlul
financiar pe care îl efectuează ca fiind suficient de bine orientat înspre
detectarea fraudei. Unele state membre mari[54] au raportat un număr foarte limitat
de anchete penale în curs. Unele state membre[55]
au furnizat date importante privind investigațiile antifraudă efectuate și
procedurile penale finalizate, însă alte state membre[56] nu au furnizat niciun fel de
date privind procedurile penale finalizate însoțite de hotărârile
judecătorești. În cele din urmă, informațiile furnizate de statele membre cu
privire la sumele recuperate în legătură cu investigațiile antifraudă care
acoperă perioadele de programare 2000-2006 și 2007-2013 indică faptul că
raportarea cu privire la procesul de recuperare ar putea fi considerată cel
puțin înșelătoare și că aceasta trebuie să fie îmbunătățită. Într-adevăr, nu
s-a putut stabili nicio legătură între sumele raportate în cadrul Sistemului de
gestionare a neregulilor și cele raportate în cadrul acestui exercițiu. Două
state membre[57]
au raportat sume mari și doar o treime din statele membre[58] au raportat faptul că sume de
peste 1 milion EUR au fost recuperate în urma unei investigații antifraudă.
Pentru o altă treime din statele membre[59],
sumele raportate în cadrul acestui exercițiu sunt scăzute, în vreme ce unele
state membre[60]
nu au raportat nicio sumă sau au indicat mențiunea „nu se aplică”. Răspunsurile statelor membre la chestionar
subliniază faptul că au avut loc îmbunătățiri în ceea ce privește controlul
financiar și sistemul de gestionare a riscurilor în vederea prevenirii fraudei
în domeniul politicii de coeziune. Printre aceste îmbunătățiri se numără
dispozițiile și orientările juridice, strategiile naționale sau regionale,
utilizarea indicatorilor de risc, procedurile administrative, precum și
cooperarea dintre autoritățile naționale. Pe de altă parte, sunt necesare progrese
suplimentare în legătură cu monitorizarea rezultatelor anchetelor penale și
administrative antifraudă, inclusiv în ceea ce privește recuperarea sumelor în
cauză[61]. De asemenea, este evidentă necesitatea unor
statistici mai bune privind fraudele, astfel încât Comisia și statele membre să
își poată concentra eforturile în domeniile care prezintă un grad mai ridicat
de risc. În acest sens, Comisia intenționează să pună accentul, într-o mai mare
măsură, pe raportarea în acest domeniu. Statele membre sunt
invitate să monitorizeze rezultatele anchetelor penale și să aducă îmbunătățiri
statisticilor lor privind fraudele. 5.2. Punerea în aplicare a
recomandărilor pe 2010 În raportul privind protejarea intereselor
financiare ale Uniunii în 2010, Comisia a formulat o serie de recomandări
adresate statelor membre, în special privind cazurile raportate de fraudă și de
alte nereguli, recuperarea sumelor care fac obiectul unor nereguli și
utilizarea bazei de date centrale a excluderilor (CED), în temeiul articolului
95 din Regulamentul financiar. Comisia a monitorizat punerea în aplicare a
acestor recomandări de către statele membre ca parte integrantă a exercițiului
de raportare pe 2011. Au fost observate o serie de îmbunătățiri minore, în
special în ceea ce privește punerea în aplicare a SGN. Doar un singur stat
membru[62]
nu a finalizat încă punerea în aplicare a SGN. În ceea ce privește obligațiile
de raportare[63]
în domeniul agriculturii, statele membre în cauză au realizat o serie de
progrese, în special în ceea ce privește datele cu caracter personal privind
persoanele care au comis nereguli (de natură frauduloasă sau nefrauduloasă) și
nivelul de conformitate al acestora, însă se mai pot face și alte îmbunătățiri,
având în vedere rata scăzută de raportare a suspiciunilor de fraudă în cazul
statelor membre mari. În ceea ce privește veniturile, majoritatea
statelor membre au confirmat faptul că strategiile lor naționale în vigoare
evaluează în mod sistematic riscurile din întreaga sferă a taxelor vamale și că
vor fi luate măsurile proactive și preventive necesare în vederea combaterii
posibilelor fraude. În ceea ce privește recomandarea privind
constituirea bazei de date centrale a excluderilor (CED)[64], un număr redus de state
membre[65]
utilizează această bază de date în momentul de față și acestea au furnizat
rapoarte privind progresele înregistrate; alte state membre fie au luat
măsurile inițiale prin numirea punctului lor de legătură, fie au în vedere
utilizarea bazei de date pentru următorul ciclu de program[66]. Până în momentul de față, nu
a fost raportat Comisiei niciun caz în acest sens. 6. Concluzii Prezentul raport arată faptul că în 2011 s-au
înregistrat progrese în ceea ce privește adoptarea, de către Comisie și statele
membre, a unor măsuri de politică care vor oferi o protecție sporită pentru
interesele financiare ale UE. Punerea integrală în aplicare a acestor măsuri va
necesita o cooperare strânsă între instituțiile UE și statele membre, iar
Comisia va continua monitorizarea acestei cooperări. Analiza neregulilor din 2011 arată o scădere
globală a neregulilor raportate, precum și îmbunătățiri ale rezultatelor legate
de recuperarea resurselor UE plătite necuvenit. Această scădere a fost
rezultatul scontat al accelerării din anii precedenți care, la rândul ei, a
fost determinată și de îmbunătățirile aduse controalelor și instrumentelor. Analiza arată, de asemenea, că sunt în
continuare necesare eforturi în toate sectoarele acoperite de buget, pentru a
se realiza în continuare progrese și pentru a se aborda potențialele efecte
adverse pe care actuala criză financiară le-ar putea avea, sub forma unei
creșteri a numărului de acțiuni frauduloase îndreptate împotriva bugetului UE.
Prin urmare, Comisia recomandă ca toate statele membre să pună în aplicare
măsuri adecvate de combatere a fraudei, care să vizeze atât prevenirea, cât și
detectarea, în special în cazul statelor pentru care aceste tipuri de rezultate
par a lipsi sau a fi insuficiente. De asemenea, datele primite reflectă în mod clar
faptul că este necesară realizarea de progrese suplimentare, în special în ceea
ce privește procedurile de recuperare care sunt în continuare relativ lungi. [1] În principal, taxe vamale și agricole, dar și taxe antidumping și
cotizații pentru zahăr. [2] (i) Punerea
în aplicare, în 2011, a articolului 325 de către statele membre; (ii) Evaluarea
statistică a neregulilor raportate pentru anul 2011 în ceea ce privește
resursele proprii, resursele naturale, politica de coeziune și asistența pentru
preaderare; (iii) Recomandări pentru a da curs raportului Comisiei privind
protejarea intereselor financiare ale Uniunii Europene – lupta antifraudă, 2010;
(iv) Metodologia de evaluare statistică a neregulilor raportate pentru anul
2011. [3] De exemplu,
în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1848/2006 al Comisiei din 14 decembrie
2006 privind neregulile și recuperarea sumelor acordate pe nedrept în cadrul finanțării
politicii agricole comune, JO L 355, 15.12.2006, p. 56-62. [4] De exemplu,
în cazul în care se utilizează un document fals sau falsificat sau în cazul în
care sunt în curs de desfășurare anchete sau proceduri penale; prin urmare,
printre astfel de nereguli se numără cele detectate de Comisie, inclusiv de
OLAF. Conceptul de „suspiciune de fraudă” nu este utilizat în rapoartele
privind resursele proprii tradiționale (RPT). [5] Ca urmare a intensificării activității de control în
ultimii ani de punere în aplicare. [6] În prezent, rata globală de execuție se situează sub
40 % din resursele disponibile, ceea ce înseamnă că numărul proiectelor
care urmează să fie controlate este acum mai mic decât în ultimii ani din
perioada de programare anterioară și, prin urmare, numărul neregulilor
constatate este, în general, mai mic, efectul disuasiv al controalelor fiind
mai important. [7] Pentru a putea fi comparate, cifrele din 2010 se bazează
pe datele utilizate pentru raportul întocmit în anul respectiv. Datele includ sumele
stabilite și estimate aferente neregulilor raportate ca fiind de natură
frauduloasă. [8] Un raport
privind strategia de control vamal a statelor membre care sintetizează
rezultatele inspecțiilor efectuate în 2009 și 2010 în toate statele membre a
fost prezentat Comitetului consultativ privind resursele proprii la data de 7
iulie 2011. [9] Și anume
încheierea perioadei de programare 2000-2006 și accelerarea raportării
neregulilor, ca urmare a introducerii Sistemului de gestionare a neregulilor
(SGN). [10] Cooperarea transfrontalieră, Resursele umane, Dezvoltarea
rurală, Dezvoltarea regională și Asistența tehnică. [11] A se vedea nota de subsol 7. [12] Organizarea de sesiuni de formare și difuzarea de documente precum
„Buletinele de informare” și „Întrebări și răspunsuri” destinate informării și
orientării utilizatorilor modulului SGN 1848. [13] În conformitate cu articolul 72 din Regulamentul financiar
[Regulamentul (CE, Euratom) nr. 1605/2002 al Consiliului], ordonanțarea
recuperării este actul prin care ordonatorul de credite delegat sau subdelegat
competent dă dispoziție contabilului, prin emiterea unui ordin de recuperare,
să recupereze o creanță pe care a constatat-o. [14] Gestiunea
centralizată directă cuprinde toate cheltuielile UE finanțate prin fonduri
gestionate de instituțiile UE (de exemplu, cheltuielile administrative ale
instituțiilor și programele Leonardo, Erasmus, cel de Al șaptelea Program-cadru
pentru activități de cercetare, de dezvoltare tehnologică și demonstrative
etc.). În temeiul articolului 53 din Regulamentul financiar, această parte a
bugetului poate fi executată la nivel centralizat, în mod direct de către
serviciile Comisiei sau prin delegarea sarcinilor de execuție către țări terțe
(gestiune descentralizată) sau către organizații internaționale (gestiune
comună). [15] În special
cele care au fost prezentate în nota explicativă nr. 6 privind corecțiile
financiare și recuperările. În special, rata de recuperare este calculată ca
raport între corecțiile financiare sau ordinele de recuperare stabilite pentru
un exercițiu financiar dat și suma recuperărilor realizate efectiv. [16] Datele prezentate în anii anteriori au fost bazate în
principal pe rapoartele privind neregulile întocmite de statele membre. Aceste
date sunt prezentate în documentul de lucru al serviciilor Comisiei „Evaluarea
statistică a neregulilor raportate în 2011”. Pentru a permite efectuarea de
comparații cu rezultatele obținute pe parcursul anului precedent pentru fiecare
domeniu de politică vizat, rata de recuperare pentru 2010 a fost recalculată în
tabelul 3 pentru fiecare sector. [17] Anumite instrumente de dezvoltare rurală din cadrul
asistenței pentru preaderare sunt incluse în această categorie. [18] În orice caz, sumele nerambursate pe parcursul aceluiași
an se rambursează în anul următor. [19] Această categorie „Alte tipuri de gestiune” include partea
din bugetul UE care este gestionată conform gestiunii directe. În această
categorie se înscrie asistența pentru preaderare (cu excepția dezvoltării
rurale), neregulile semnalate în cadrul acesteia fiind analizate la punctul
2.1.2.3, ordinele de recuperare emise de Comisie fiind examinate la punctul
2.2. [20] Acest procentaj se referă doar la recuperări. [21] În cazul în
care un stat membru nu recuperează de la beneficiar o sumă plătită în mod
necuvenit în termen de patru ani de la data primului act de constatare
administrativă sau judiciară (sau în termen de opt ani de la inițierea unei
acțiuni într-o instanță națională), suma nerecuperată este suportată în
proporție de 50% de bugetul statului membru în cauză, în cadrul verificării
financiare anuale a conturilor FEGA și FEADR. [22] În cazul în care deducerea este efectuată direct de
beneficiar în declarația privind costurile, informațiile nu pot fi înregistrate
în sistemul contabil al Comisiei. [23] Regulamentul
nr. 1073/1999. [24] COM(2011) 376
final. [25] SEC(2011) 791. [26] Al doilea raport privind punerea în aplicare a Convenției privind
protejarea intereselor financiare ale UE [COM(2008) 77]. [27] Comunicarea Comisiei privind protejarea intereselor financiare ale Uniunii
Europene prin măsuri de drept penal și investigații administrative – O politică
integrată pentru a proteja banii contribuabililor, COM(2011) 293, 26 mai
2011, și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește
comunicarea, SEC(2011) 621. [28] COM(2012) 363 final. [29] COM(2011) 914
final. [30] COM(2011) 913
final. [31] Comunicarea
Comisiei către Parlamentul European, Consiliu și Comitetul Economic și Social
European din 6 iunie 2011 privind combaterea corupției în UE — COM(2011) 308
final. [32] Propunere de
directivă privind achizițiile publice, COM(2011) 896 final - 2011/438
(COD) și Propunere de directivă privind achizițiile efectuate de entitățile
care își desfășoară activitatea în sectoarele apei, energiei, transporturilor
și serviciilor poștale, COM(2011) 895 final - 2011/439 (COD): http://ec.europa.eu/internal_market/publicprocurement/modernising_rules/reform_proposals_en.htm [33] Propunere de Directivă
a Parlamentului European și a Consiliului privind atribuirea contractelor de
concesiune COM(2011) 897 final - 2011/0437 (COD). [34] În special
articolul 114 alineatul (c) din propunere, COM(2011) 615. [35] A se vedea,
de exemplu, propunerea de Regulament al Parlamentului European și al
Consiliului cu privire la un program privind protecția consumatorilor pentru
perioada 2014-2020, COM(2011) 707 final, 9.11.2011 și propunerea de
Regulament al Parlamentului European și al Consiliului de instituire a Programului-cadru
pentru cercetare și inovare Orizont 2020 (2014-2020), COM(2011) 809 final,
30.11.2011. [36] Cu excepția
Elveției. [37] COM(2010)
695; Consultarea publică s-a încheiat
la 31 mai 2011. [38] COM(2011)
851. [39] Aceste
dispoziții sunt diferite față de cele menționate la punctul 4.2.5.2, având în
vedere că cele dintâi se referă la cheltuielile UE, iar cele din urmă la
(veniturile din) taxele vamale. [40] http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P7-TA-2011-0142+0+DOC+XML+V0//RO&language=RO [41] COCOLAF a
fost înființat în 1994 prin Decizia nr. 94/140 a Comisiei din 23 februarie
1994, modificată ulterior prin Decizia Comisiei din 25 februarie 2005, JO L 71,
17.3.2005, p. 67-68. [42] În cursul
anului are loc o reuniune suplimentară ad-hoc, precum și o reuniune a
subgrupului de lucru privind analiza de risc. [43] O analiză mai
aprofundată a practicilor naționale este realizată în documentul de lucru
relevant al serviciilor Comisiei. [44] Cu excepția
Greciei și a Franței. [45] BG, CZ, EL,
EE și UK. [46] DE, ES, IE,
IT, CY, LV, LT, LU, HU, NL, PL, PT, RO, FI și UK. [47] BG, DE, EE, EL, ES, LT, LU, HU, MT, NL, AT, RO, SI, SK, SE
și UK. [48] Orientări
pentru stabilirea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor
cofinanțate din fondurile structurale sau Fondul de coeziune, în caz de
nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziții publice: COCOF
07/0037/03-RO. [49] Notă informativă privind indicatorii de fraudă pentru
FEDER, FSE și FC (COCOF 09/0003/00-RO). [50] BG, CZ, EE, ES, FR, IT, CY, LT, LU, HU, MT, NL, AT, PT,
RO, SI, SK și FI. [51] DE, EL și LV. [52] NL și UK. [53] BG, CZ, DE, EE, EL, ES, IE, HU, MT,
PL, RO, SI, SK și UK. [54] DE, FR și ES. [55] BG, CZ, EE, HU, PL, PT, SK și SE. [56] DE, EL, ES, FR, IT, LT, LU, HU, AT și
RO. [57] IT și PT. [58] BG, EE, ES, IT, LV, LT, PT, SK, FI și UK. [59] BE, CZ, IE și RO. [60] DE, EL, FR, HU, MT, AT, SE și SI. [61] A se vedea tabelele 1 și 2 din documentul de lucru relevant
al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul raport, p. 9-11; în
aceste tabele sunt rezumate datele raportate de către statele membre. [62] FR. [63] Răspunsurile complete ale statelor membre la recomandări
sunt incluse în al treilea document de lucru al serviciilor Comisiei care
însoțește prezentul raport. [64] În temeiul articolului 95 din Regulamentul financiar,
referitor la candidații și ofertanții care se găsesc într-o situație de
excludere, astfel cum se menționează în regulamentul respectiv. [65] BG, CZ, MT, AT și PL. [66] A se vedea tabelul din documentul relevant de lucru al
serviciilor Comisiei care însoțește prezentul raport, p. 6; respectivul
tabel prezintă un rezumat al situației pentru toate statele membre.