52011PC0853

CUPRINS

RAPORTUL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU ŞI COMITETUL ECONOMIC ŞI SOCIAL EUROPEAN – APLICAREA DIRECTIVEI 98/34/CE ÎN 2009 ŞI 2010

Rezumat 3

PARTEA I: STANDARDIZAREA 4

1. Introducere 4

2. Procedura de informare 4

2.1. Desfășurarea procedurii în 2009 și 2010 4

2.2. Concluzie 5

3. Mandate 5

3.1. Desfășurarea procesului de mandatare în 2009 și 2010 5

3.2. Tendințe referitoare la mandate 6

3.3. Concluzie 7

4. Obiecții formale 8

4.1. Desfășurarea procedurii în 2009 și 2010 8

4.2. Concluzie 8

PARTEA II: REGLEMENTĂRI TEHNICE 9

1. Evoluții în 2009 și 2010 9

1.1. Utilizarea procedurii în contextul unei „mai bune legiferări” 9

1.2. Îmbunătățiri ale modului de gestionare a procedurii 98/34 10

2. Aplicarea procedurii 98/34 10

2.1. Privire de ansamblu asupra eficacității 10

2.2. Utilizarea procedurii de urgență 14

2.3. Răspunsul la reacțiile Comisiei 14

2.4. Dialogul cu statele membre 14

2.5. Încălcările dispozițiilor directivei 15

2.6. Concluzie 15

REZUMAT

Prezentul raport analizează punerea în aplicare, în perioada 2009-2010, a procedurilor stabilite în Directiva 98/34/CE[1] pentru standardizare și reglementări tehnice. El evidențiază contribuția semnificativă a standardizării și a procedurii de notificare a reglementărilor tehnice la funcționarea pieței unice și la punerea în aplicare a politicii pentru o mai bună legiferare[2].

Partea referitoare la standardizare cuprinde procedura de informare cu privire la standarde, solicitările Comisiei către organizațiile europene de standardizare (OES)[3] referitoare la activitățile de standardizare („mandatele”) și obiecțiile formale împotriva standardelor. Fiecare dintre aceste activități s-a dovedit a fi un element important în ceea ce privește funcționarea pieței unice. Procedura de informare a asigurat transparență în procesul de standardizare atât la nivel național, cât și la nivel european și a încurajat organismele naționale de standardizare să continue să ia inițiative la nivel european, promovând armonizarea europeană. Obiecțiile formale au permis statelor membre și Comisiei să se asigure că standardele respectă obiectivele reglementării atunci când sunt folosite în scopul aplicării legislației „noii abordări”. Mandatele au asigurat mijloacele de stabilire a relației dintre serviciile Comisiei și organismele de standardizare, interfața dintre nivelul politicilor și expresia lor tehnică.

În domeniul reglementărilor tehnice, notificarea către Comisie a reglementărilor tehnice naționale înainte de adoptarea lor s-a dovedit a fi un instrument eficient de prevenire a barierelor în calea comerțului și de cooperare dintre Comisie și statele membre, precum și între statele membre, și în același timp un instrument eficient pentru ameliorarea cadrului de reglementare. Procedura de notificare a fost, de asemenea, un instrument important de orientare a activității naționale de reglementare în anumite sectoare aflate în dezvoltare și de îmbunătățire a calității reglementărilor tehnice naționale în ceea ce privește sporirea transparenței, accesibilității și eficienței, în sectoarele nearmonizate sau armonizate parțial. Claritatea sporită a cadrului juridic din statele membre a permis operatorilor economici să reducă costul accesului la reglementări și al aplicării corecte a acestora.

PARTEA I: STANDARDIZAREA

INTRODUCERE

Prezenta secțiune descrie funcționarea părții privind standardizarea din Directiva 98/34/CE care acoperă trei activități principale: procedura de informare cu privire la standarde, solicitările Comisiei către organismele europene de standardizare referitoare la activitățile de standardizare (mandatele[4]) și obiecțiile formale împotriva standardelor de sprijinire a directivelor „noii abordări”. Ea oferă statistici însoțite de explicații pentru perioada 2009-2010.

PROCEDURA DE INFORMARE

Procedura de informare privind standardele este menită să monitorizeze noile activități de standardizare introduse de organismele naționale de standardizare (astfel cum sunt recunoscute în directivă). Sistemul de notificare a fost elaborat în principal pentru a permite altor organisme să formuleze comentarii, să participe la activități sau să solicite adoptarea unei inițiative la nivel european (a se vedea anexa 1).

Desfășurarea procedurii în 2009 și 2010

Procedura a continuat să fie pusă în aplicare cu succes în 2009 și 2010. Din rapoartele furnizate de către CEN și CENELEC în fiecare an, se poate vedea că media anuală a măsurilor naționale a crescut substanțial în 2010. Această creștere a fost generată în principal de ELOT[5], care a trecut de la o medie anuală de notificări de 1,25 pentru perioada 2006-2009 la 464 în 2010 și de UNI[6], care, în 2010, și-a dublat numărul obișnuit de notificări. Anexa 2 prezintă o defalcare pe state a notificărilor.

Lăsând la o parte numărul atipic de notificări efectuate de ELOT în 2010 și comparând statisticile din 2009-2010 cu perioada precedentă, se constată că numărul de notificări efectuate de țările UE-15 este stabil, aproximativ 1 500 de notificări pe an, iar numărul de notificări din țările UE-12 a scăzut de la 400 la 230 (a se vedea anexa 3).

Numărul excepțional de notificări efectuate de ELOT se datorează unei decizii a Ministerului Elen pentru Lucrări Publice de a schimba statutul a circa 460 specificații tehnice (publice și private) în specificații tehnice naționale. În consecință, ELOT a lansat un proiect major de reformulare a textelor existente în forma corespunzătoare unei specificații tehnice naționale și de verificare și actualizare a tuturor trimiterilor la standardele europene. ELOT a anunțat această acțiune prin intermediul procedurilor prevăzute de Directiva 98/34/CE.

Creșterea numărului de notificări UNI în 2010 se datorează în principal ameliorării proceselor de elaborare și publicare a standardelor UNI. Această tendință ascendentă a permis agenției UNI să gestioneze mai bine revizuirea standardelor naționale existente, care sunt de asemenea supuse notificării. De fapt, în 2010, peste 60% din notificările UNI au reprezentant revizuiri ale standardelor italiene existente.

Defalcarea pe sectoare (anexa 4) indică faptul că cele mai multe notificări naționale au vizat sectorul construcțiilor, în sensul său cel mai larg, pe primele locuri aflându-se structurile și protecția împotriva incendiilor. Produsele alimentare au reprezentat, de asemenea, un domeniu important.

Informațiile difuzate prin intermediul procedurii continuă să dea naștere la solicitări de informații suplimentare din partea serviciilor Comisiei, precum și la întrebări cu privire la perioada de așteptare (articolul 7) impusă ca urmare a notificărilor sau din alte cauze.

Dacă nu se ține cont de situația excepțională din 2010, se constată că numărul de notificări a scăzut începând din 2006. Statele UE-12 au redus numărul de notificări în perioada 2009-2010, fapt ce ar putea fi interpretat ca un semn de bună integrare în sistem, dat fiind că se elaborează mai multe standarde europene decât standarde naționale. În general, procedura este bine aplicată și funcționează corect. Excepția din 2010 fiind legată de evenimente specifice, nu se preconizează ca ea să continue și în 2011.

Concluzie

Procedura de informare continuă să joace un rol important în încurajarea organismelor naționale de standardizare de a-și face cunoscute inițiativele la nivel european, încurajând astfel piața unică și armonizarea europeană. Numărul notificărilor din partea noilor state membre este stabil, ceea ce poate fi considerat ca un semn pozitiv al integrării lor în sistem.

MANDATE

„Mandatele” de standardizare reprezintă un instrument bine definit al Comisiei pentru obținerea unor specificații tehnice care sprijină legislația și/sau politicile Uniunii Europene. Ele reprezintă cereri adresate organismelor europene de standardizare de realizare a activităților de standardizare și constituie cadrul de referință pentru lucrările respective (vezi anexa 1). Mandatele de standardizare sunt indispensabile în cazurile în care legislația se bazează pe standarde, de exemplu în contextul directivelor „noii abordări”.

Desfășurarea procesului de mandatare în 2009 și 2010

În perioada de raportare, au fost emise în total 41 de mandate către OES, patru fiind mandate de modificare. Procentul mandatelor de modificare este similar celui din anii precedenți (a se vedea anexa 5). Numărul de mandate privind directivele „noii abordări” (nouă, plus cele patru modificări) s-a redus în comparație cu perioada precedentă.

Procedura de mandatare funcționează corespunzător. Consultarea neoficială efectuată înainte ca documentele să fie transmise membrilor Comitetului permite, în general, obținerea unui consens reciproc cu privire la mandat înainte de începerea consultării oficiale.

Părțile interesate în procesul de standardizare europeană, și anume ANEC (Asociația europeană pentru coordonarea reprezentării consumatorului în activitatea de standardizare), ECOS (Organizația europeană de mediu a cetățenilor pentru standardizare), NORMAPME (Oficiul european pentru standardizare în domeniul comerțului, artizanatului și al întreprinderilor mici și mijlocii) și ETUI-REHS (Institutul european al sindicatelor - cercetare, educație, sănătate și siguranță) au fost bine integrate în proces. Acest lucru a dus la creșterea transparenței consultării neoficiale.

Baza de date privind mandatele

Pentru a spori și mai mult transparența, Direcția Generală Întreprinderi și Industrie a Comisiei a creat o bază de date privind mandatele. Aceasta conține mandatele numerotate cu seria M/xxx. În 2005, baza de date a fost pusă la dispoziția publicului pe internet, la următoarea adresă:

http://ec.europa.eu/enterprise/standards_policy/mandates/index.htm

Practica de informare a comitetului cu privire la toate consultările privind mandatele, prin intermediul unei liste actualizate, s-a menținut pe parcursul acestei perioade.

Elaborarea standardelor europene

Domeniul de aplicare al Directivei 98/34/CE și al prezentului raport se limitează la mandate și nu cuprinde procesul de elaborare a standardelor în sine. Cu toate acestea, este important să se menționeze că întregul sistem se bazează pe capacitatea OES de a elabora, în timp util, standarde de înaltă calitate care se bucură de un consens larg.

Recent, Comisia Europeană a adoptat pachetul privind standardizarea[7], care constă dintr-o propunere legislativă, o comunicare strategică și o evaluare a impactului. Unul dintre obiective este modernizarea sistemului european de standardizare, astfel încât acesta să devină mai rapid, mai eficient, cuprinzător și deschis. În ciuda progreselor obținute de OES în ultimii ani, Comisia și-a stabilit obiectivul de a reduce cu 50% perioada de elaborare a standardelor, până în 2020. De exemplu, în 2005, perioada medie de elaborare a unui standard CEN era de 6,2 ani, cea a unui standard CENELEC era de 3,45 ani și de doar 1,08 ani pentru un standard ETSI. În 2009, situația era următoarea: 2,42 ani pentru CEN, 2,34 ani pentru CENELEC și 1,79 ani pentru ETSI.

Pentru a promova elaborarea mai rapidă a standardelor care fac obiectul unui mandat, Comisia își revizuiește procedurile interne, pentru ca procedura de acordare a mandatelor să devină mai rapidă și mai transparentă, astfel încât OES, împreună cu alte părți interesate, să poată anticipa mai bine activitatea viitoare de standardizare. Pentru a încuraja OES să își continue eforturile în vederea îmbunătățirii activității lor, Comisia negociază cu acestea indicatori de performanță precum „dezvoltare la timp”, „incluziune ” și „calitatea”, de care va depinde sprijinul financiar care urmează să fie furnizat de către Comisie. De asemenea, Comisia va efectua, cel târziu în 2013, o reexaminare independentă a sistemului de standardizare, pentru a evalua progresele realizate în raport cu obiectivele strategice și rezultatele guvernanțe actuale a sistemului european de standardizare.

Tendințe referitoare la mandate

Obiectul mandatelor continuă să se extindă. Procentul de mandate emise pentru directivele „noii abordări” este de 31%, în scădere față de ultima perioadă de raportare. Mandatele emise în alte domenii de acțiune sunt în continuare numeroase, în special în ceea ce privește protecția consumatorului, mediu și energie.

Standardele de sprijinire a legislației

În perioada de raportare, s-au emis mandate pentru a sprijini o gamă legislativă extinsă. Printre exemple se numără: legislația privind produsele pentru construcții, proiectarea ecologică, siguranța generală a produselor sau joasa tensiune. Amploarea sectoarelor legislative indică importanța conferită modelului.

Numărul de mandate de sprijinire a politicii europene este ușor în scădere în comparație cu perioada de raportare precedentă. Mandatele privind încărcătoarele pentru telefoanele mobile sau încărcătoarele pentru autovehiculele electrice reprezintă exemple elocvente de mandate în favoarea politicilor de promovare a interoperabilității.

Numărul mandatelor de sprijinire a legislației care nu face parte din directivele „noii abordări” (a se vedea anexa 5) a înregistrat o creștere anuală medie semnificativă față de ultima perioadă (de la 35% la 54%), ceea ce arată că acest model de coreglementare continuă să fie adoptat de numeroase servicii ale Comisiei. Mandatele de sprijinire a directivei privind proiectarea ecologică au contribuit în cea mai mare măsură la această creștere.

În perioada 2009–2010, au fost emise nouă mandate[8] în sprijinul directivei privind proiectarea ecologică. Aceste mandate vizează produse precum mașinile de spălat vase, aparatele frigorifice de uz casnic, pompele de circulație și motoarele electrice.

În această perioadă nu a fost emis niciun mandat de standardizare în sectorul serviciilor.

Această tendință de utilizare a mandatelor în sprijinul legislației din afara „noii abordări” și în noi sectoare ale politicii indică faptul că standardizarea europeană este folosită din ce în ce mai mult în sprijinul politicii pentru o mai bună legiferare. Acest lucru a fost recunoscut și încurajat de Comunicarea Comisiei din 2004 privind rolul standardizării europene în cadrul politicilor și legislației europene[9].

Concluzie

Procedura de mandatare este bine stabilită, dar trebuie să se asigure funcționarea ei, în continuare, fără piedici. În acest scop, consultarea neoficială, înainte de a consulta Comitetul, a organismelor europene de standardizare și a tuturor părților interesate, în special acele părți interesate europene reprezentând utilizatorii viitoarelor standarde, este esențială și ar trebui să continue.

Pentru a îmbunătăți transparența modului de funcționare a Comitetului, începând cu 2006, serviciile Comisiei au invitat părțile interesate în procesul de standardizare europeană, ANEC, ECOS, ETUI-REHS și NORMAPME să participe la reuniunile sale extinse.

Din motive de transparență și grație avantajelor tehnologice care vor fi incluse în sistemul CIRCA[10], serviciile Comisiei vor lua în considerare, în viitor, posibilitatea organizării unei proceduri scrise, inspirată de forumurile internet. Obiectivul este de a garanta că toți membrii Comitetului au acces la observațiile celorlalți membri, astfel încât acest tip de consultare să fie similar celui aplicat în cadrul ședințelor Comitetului.

Procesul de mandatare s-a dovedit a fi esențial pentru extinderea rolului standardizării în noi sectoare ale legislației și politicii Uniunii Europene. Acest lucru este reflectat și de faptul că o serie de noi acte legislative ale UE fac referire la această directivă.

Pentru a permite o utilizare mai largă și mai eficace a mandatelor ca instrumente de politică, procedura de mandatare trebuie să răspundă mai bine nevoilor existente – organismele europene de standardizare ar trebui să indice, cât mai repede posibil, dacă standardele europene solicitate sunt relevante pentru piață, dacă acceptă un mandat și în ce condiții îl acceptă. Prin urmare, modificările viitoare ale procedurii de mandatare ar trebui să stabilească termene precise pentru răspunsurile din partea OES, astfel încât serviciile Comisiei să aibă timp să elaboreze soluții alternative dacă OES nu pot sau nu doresc să elaboreze standarde europene.

Vademecum privind standardizarea europeană

Procedura de gestionare a mandatelor, obiecțiile formale împotriva standardelor armonizate și publicarea referințelor standardelor armonizate sunt cuprinse în Vademecumul privind standardizarea europeană, împreună cu o serie de alte documente relevante.

Comisia a consultat Comitetul și alte părți interesate în legătură cu Vademecumul înainte de publicarea acestuia.

Vademecumul este publicat pe site-ul Uniunii Europene la următoarea adresă:

http://ec.europa.eu/enterprise/standards_policy/vademecum/index.htm

OBIECțII FORMALE

Directivele „noii abordări” conțin proceduri de salvgardare pentru cazurile în care un standard armonizat nu poate permite produselor să îndeplinească cerințele esențiale prevăzute de directivele în cauză. În astfel de cazuri, statele membre sau Comisia pot introduce o obiecție formală împotriva standardului în cauză, Comitetul fiind consultat cu privire la aceasta (a se vedea anexa 1 pentru detaliile procedurii).

Desfășurarea procedurii în 2009 și 2010

Cu un total de șapte obiecții, numărul obiecțiilor care au dus la decizii ale Comisiei în cursul perioadei de raportare a fost echivalent cu media anuală din ultima perioadă. În trei cazuri, decizia prevedea menținerea prezumției de conformitate; în patru cazuri, prezumția de conformitate a fost limitată sau retrasă (a se vedea anexa 6).

Concluzie

Deși procesul de la primirea unei obiecții până la emiterea unei decizii necesită destul de mult timp, în general procedura a funcționat în mod adecvat.

Ca și în cazul mandatelor și în vederea asigurării transparenței, Comisia face publice deciziile privind obiecțiile formale într-o manieră consolidată și pune la dispoziția Comitetului, la fiecare reuniune, un tabel actualizat cu acțiunile legate de obiecțiile formale.

PART EA II: REGLEMENTĂRI TEHNICE

EVOLUțII ÎN 2009 șI 2010

Procedura de notificare pentru reglementări tehnice naționale (denumită în continuare „procedura”) permite Comisiei și statelor membre ale UE să examineze preventiv reglementările tehnice pe care statele membre intenționează să le introducă pentru produse (industriale, agricole și de pescuit) și pentru serviciile societății informaționale (a se vedea anexa 7). Aceasta se aplică într-o manieră simplificată statelor membre ale AELS care sunt semnatare ale Acordului privind Spațiul Economic European, dar și în cazul Elveției și Turciei (vezi anexa 10).

Principalele avantaje ale procedurii

- Permite reperarea unor eventuale noi bariere pentru piața internă înainte de producerea unor efecte negative, evitând astfel proceduri îndelungate și costisitoare de constatare a neîndeplinirii obligațiilor.

- Permite detectarea măsurilor protecționiste care ar putea fi adoptate de statele membre în circumstanțe excepționale, de exemplu în cazul unei crize economice și financiare.

- Permite statelor membre să determine gradul de compatibilitate al proiectelor notificate cu legislația Uniunii Europene.

- Permite stabilirea unui dialog eficient între statele membre și Comisie în momentul evaluării proiectelor notificate.

- Este un instrument de evaluare comparativă care permite statelor membre să se inspire din ideile partenerilor lor pentru a soluționa problemele comune în ceea ce privește reglementările tehnice.

- Permite agenților economici să își exprime opiniile și să își adapteze activitățile la viitoarele reglementări tehnice în timp util. Agenții economici recurg masiv la acest drept de examinare, ajutând Comisia și autoritățile naționale să detecteze orice bariere în calea comerțului.

- Contribuie la aplicarea principiului subsidiarității.

- Este un instrument de reglementare care poate fi utilizat pentru a identifica domeniile în care este necesară armonizarea.

- Este un instrument de politică industrială.

Utilizarea procedurii în contextul unei „mai bune legiferări”

În Comunicarea sa „O mai bună legiferare pentru creștere economică și locuri de muncă în UE”[11], Comisia a subliniat faptul că mecanismul de control preventiv instituit prin Directiva 98/34/CE este de o importanță crucială pentru îmbunătățirea reglementărilor naționale privind produsele și serviciile societății informaționale.

În cadrul planului de acțiune al Comisiei de simplificare și îmbunătățire a mediului de reglementare[12], statele membre au fost invitate să prezinte studii de impact (sau concluziile lor) împreună cu proiectele notificate, în cazul în care asemenea studii au fost realizate pe plan intern. Analiza acestor studii de impact încurajează statele membre să reflecteze în avans asupra celor mai corespunzătoare instrumente care urmează să fie utilizate și permite Comisiei să verifice necesitatea și proporționalitatea măsurilor propuse.

Cooperarea dintre Comisie și statele membre, în contextul procedurii de notificare 98/34/CE contribuie la îmbunătățirea clarității și coerenței proiectelor de legislații naționale notificate. Această cooperare trebuie să fie intensificată cu scopul de a asigura un cadru de reglementare clar și lizibil pentru operatorii economici, garantând în același timp un nivel ridicat de protecție a sănătății publice, a consumatorilor și a mediului.

Autoritățile naționale sunt încurajate să ia în considerare în special următoarele aspecte:

- redactarea proiectelor: claritatea, coerența, transparența și securitatea juridică în ceea ce privește aplicarea acestor texte;

- posibilitatea accesării tuturor reglementărilor dintr-un anumit domeniu prin publicarea versiunilor consolidate ale textelor, atât în versiune electronică, cât și pe hârtie;

- identificarea și evitarea procedurilor care impun agenților economici sarcini administrative inutil de complexe și oneroase, în special atunci când introduc un produs pe piață.

Îmbunătățiri ale modului de gestionare a procedurii 98/34

În perioada 2009-2010, Comisia a organizat, în continuare, diverse campanii pentru a spori transparența și dialogul cu autoritățile naționale. Operarea bazei de date TRIS (“Sistemul de informații privind reglementările tehnice”) a fost îmbunătățită continuu și noua versiune TRIS v2.0 a fost lansată în 2010, cu scopul de a reduce durata de procesare a notificărilor și a mesajelor și de a permite o conexiune directă între TRIS și bazele de date naționale ale statelor membre.

Comisia asigură accesul public la proiectele notificate, în cele 23 limbi oficiale ale UE, și la informațiile esențiale privind desfășurarea procedurii, prin intermediul site-ului internet http://ec.europa.eu/enterprise/tris. S-a observat o creștere constantă a numărului de consultări online: în 2009 și 2010 numărul consultărilor a crescut cu 23,4%, ajungând la aproximativ 192 000 consultări în 2010 (a se vedea anexa 11).

APLICAREA PROCEDURII 98/34

Privire de ansamblu asupra eficacității

► Volumul notificărilor și sectoarele implicate

În 2009 și 2010, numărul total al proiectelor notificate a crescut în raport cu perioada anterioară (1 525 notificări în 2009 și 2010, în comparație cu 1 979 în 2006, 2007 și 2008).

Sectorul construcțiilor a înregistrat din nou cel mai mare număr de notificări în cursul perioadei de raportare. Numeroase măsuri privesc eficiența energetică a clădirilor și etichetarea produselor pentru construcții și decorative cu privire la emisiile de poluanți volatili. Sectorul construcțiilor a fost urmat de sectorul produselor agricole și alimentare . În acest sector, o serie de măsuri au vizat igiena produselor alimentare, organismele modificate genetic, compoziția și etichetarea produselor alimentare și a băuturilor. Numărul notificărilor a crescut semnificativ în sectorul transporturilor , în special cu privire la semnalizarea rutieră, siguranța vehiculelor și dispozitivele pentru autovehicule și tractoare. S-au primit mai multe notificări în sectorul telecomunicațiilor , în special privind interfețele radio, și în sectorul mediului (taxa ecologică pentru pungile de plastic, gestionarea bateriilor și acumulatorilor uzați și etichetarea ambalajelor reutilizabile pentru băuturi) (a se vedea anexele 9.3).

► Probleme examinate

În domeniile nearmonizate care fac obiectul articolelor 34-36 (libera circulație a mărfurilor) și al articolelor 49 și 56 (dreptul la stabilire și libertatea de a presta servicii) din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, reacțiile Comisiei au fost menite să avertizeze statele membre cu privire la eventualele obstacole în calea comerțului care pot fi generate de măsuri inutile și disproporționate în raport cu obiectivele urmărite. Astfel, Comisia a asigurat respectarea acestor principii și, în plus, a invitat în continuare statele membre să includă clauze de recunoaștere reciprocă în fiecare proiect de reglementare tehnică care nu face parte din domeniul armonizat.

În domeniile armonizate, reacțiile au avut rolul de a garanta că măsurile naționale au fost necesare, justificate și compatibile cu legislația secundară a UE.

- Începând cu 2009, statele membre au notificat un număr mare de proiecte de reglementări tehnice în domeniul construcțiilor. Aceste proiecte vizează toate tipurile de produse pentru construcții (substanțe periculoase, materiale lemnoase, echipamente de stingere a incendiilor, structuri susținere realizate din beton, beton armat, generatoare de căldură etc.), proprietățile lor (rezistența mecanică și stabilitate, rezistența la foc, proprietăți izolatoare, etc.) și etichetarea lor (în special, etichetarea privind emisiile de poluanți volatili). Ele au fost analizate în principal în conformitate cu Directiva 89/106/CEE[13] privind materialele de construcții și cu standardele armonizate adoptate în cadrul acestei directive, precum și cu Directiva 2002/91/CE[14] privind performanța energetică a clădirilor, abrogată prin Directiva 2010/31/UE[15].

În special, Comisia a emis avize detaliate și observații privind proiectele de reglementări tehnice referitoare la etichetarea produselor pentru construcții sau decorative cu privire la emisiile de poluanți volatili. Proiectele notificate au fost analizate în lumina Directivei 1999/45/CE[16] privind clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase și a Regulamentului (CE) nr. 1272/2008[17] privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și amestecurilor.

Aceste proiecte au dat naștere la o serie de reacții din partea mai multor state membre care au emis avize detaliate cu întrebări privind compatibilitatea măsurilor notificate cu principiile liberei circulații a mărfurilor în cadrul pieței interne.

- Statele membre au notificat o serie de proiecte privind organismele modificate genetic (OMG). Notificările s-au referit în special la dreptul de a introduce pe piață OMG-uri, de a interzice sau restricționa cultivarea lor și dispersia lor în mediu. Proiectele au fost analizate în lumina Directivei 2001/18/CE[18] privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic, a Regulamentului (CE) nr. 1829/2003[19] privind produsele alimentare și furajele modificate genetic și a Regulamentului (CE) nr. 1830/2003[20] privind trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE, și a Recomandării Comisiei privind măsurile de coexistență (2010/C 200/01)[21].

- În 2009 și 2010, statele membre au notificat proiecte privind suplimentele alimentare, materialele destinate să vină în contact cu produsele alimentare (recipiente, ambalaje și ustensile fabricate din oțel inoxidabil, etichetarea articolelor placate cu aur, argint și a articolelor similare), apa minerală, de izvor și apa potabilă, echipamentele pentru tratarea apei destinate consumului uman, igiena produselor alimentare. Anumite state membre au notificat proiecte de regulamente privind restricționarea sau interzicerea utilizării substanței bisfenol A la fabricarea biberoanelor pentru sugari și a materialelor și obiectelor care sunt proiectate sau destinate să vină în contact cu alimentele. În această privință, este important să se sublinieze faptul că Directiva 2011/8/UE[22] de modificare a Directivei 2002/72/CE[23] în ceea ce privește restricția de utilizare a bisfenol A în biberoanele din plastic pentru sugari a fost adoptată în ianuarie 2011 și prevede interzicerea producției, de la 1 martie 2011, și a introducerii pe piață și a importului în Uniunea Europeană, de la 1 iunie 2011, de biberoane din plastic pentru sugari.

- În domeniul serviciilor societății informaționale au existat numeroase notificări privind interfețele radio. Alte notificări s-au referit, printre altele, la pariurile online, prețurile cărților digitale, serviciile fiscale online, punctele de vânzare electronice și sistemele de semnătură electronică, interoperabilitatea sistemelor de informații.

- În domeniul mediului, Comisia a examinat, în special, proiecte de reglementări privind etichetarea ambalajelor pentru băuturi, etichetarea bateriilor, a pungilor de plastic și a ambalajelor din PVC. Aceste notificări au fost analizate în lumina Directivei 94/62/CE[24] privind ambalajele și deșeurile de ambalaje și a Directivei 2006/66/CE[25] privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori.

- Procedura a permis, de asemenea, intervenția în sectoarele în care era prevăzută o armonizare la nivelul Uniunii Europene, împiedicând statele membre să introducă măsuri naționale divergente, de exemplu în ceea ce privește promovarea producției de energie electrică din biomasă lichidă, menționarea obligatorie a originii alimentelor pe etichetă, importul și tranzitul produselor pe bază de focă, standardele de omologare pentru standurile cu role pentru încercare la frânare a vehiculelor cu o masă totală de peste 3,5 tone, etichetarea și prezentarea produselor alimentare, calitatea strugurilor de masă, reciclarea bateriilor și acumulatorilor plumb-acid uzate, producția de băuturi alcoolice fermentate, altele decât vinul și berea, și instalațiile de ardere și centralele electrice de termoficare.

► Reacții

Comisia a emis avize detaliate cu privire la 105 notificări, ceea ce reprezintă 7% din numărul total de proiecte notificate de cele 27 de state membre în perioada de raportare. Această cifră indică o scădere a numărului de avize detaliate emise de Comisia Europeană comparativ cu perioada de raportare anterioară, sugerând că statele membre legiferează din ce în ce mai mult având în vedere legislația și principiile Uniunii Europene și luând în considerare cerințele funcționării eficiente a pieței interne. La rândul lor, statele membre au emis 130 de avize detaliate. Dintre cele 616 de comentarii formulate în perioada de raportare, 262 au fost emise de către Comisie și 354 de către statele membre (a se vedea anexele 9.4 și 9.6).

În 11 cazuri, Comisia a invitat statele membre în cauză să amâne adoptarea reglementărilor notificate cu un an începând de la data primirii lor, pentru a nu compromite activitățile de armonizare ale UE aflate în curs în domeniul respectiv (a se vedea anexele 9.5).

De asemenea, Comisia a atras atenția statelor membre asupra nevoii de asigurare a compatibilității cu normele Acordului privind obstacolele tehnice în calea comerțului, în cazul în care măsurile în cauză au fost notificate și Organizației mondiale a comerțului.

Utilizarea procedurii de urgență

Dintr-un total de 1 525 de notificări, statele membre au făcut 52 de cereri pentru aplicarea procedurii de urgență pentru proiectele notificate. Comisia a confirmat interpretarea strictă a condițiilor excepționale cerute, și anume circumstanțe serioase și neprevăzute referitoare, în special, la protecția sănătății și siguranței. Prin urmare, utilizarea procedurii de urgență a fost refuzată în cazurile în care justificarea dată s-a bazat pe motive strict economice sau s-a datorat unei încercări de a compensa o întârziere administrativă națională. Procedura de urgență a fost considerată justificată în 29 de cazuri, în special în ceea ce privește substanțele psihotrope, controlul narcoticelor, a poluanților, a jocurilor de noroc, pungilor de securitate și a sectorului securității private (transportul de mărfuri periculoase, arme, seifuri, alarme, bani și obiecte de valoare) (a se vedea anexa 9.7).

Răspunsul la reacțiile Comisiei

În perioada 2009-2010, raportul dintre numărul de răspunsuri date de statele membre și numărul avizelor detaliate emise de către Comisie a fost satisfăcător (o medie de 89,5% pentru întreaga perioadă). Acest procent este principalul indicator utilizat pentru a evalua angajamentul statelor membre privind respectarea obligațiilor impuse de procedură. Comisia observă că numărul de răspunsuri satisfăcătoare nu a fost ridicat (o medie de 32,5% pentru întreaga perioadă) (a se vedea anexa 9.8).

Dialogul cu statele membre

Întâlnirile regulate ale Comitetului pentru standarde și reglementări tehnice au permis realizarea unor schimburi de opinii privind puncte de interes general și aspecte specifice ale procedurii.

Au fost purtate discuții în special cu privire la dezvoltarea noii baze de date TRIS, calitatea traducerilor textelor notificate, măsurile fiscale adoptate ca răspuns la criza economică și financiară care trebuie notificate în conformitate cu Directiva 98/34/CE, problema confidențialității anumitor proiecte notificate, legăturile dintre Regulamentul (CE) nr. 764/2008[26] al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naționale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru și Directiva 98/34/CE.

Comisia a prezentat orientările referitoare la blocajul luat în considerare la articolul 9, alineatele (3) și (4) și, respectiv, procedura de urgență menționată la articolul 9 alineatul (7) din Directiva 98/34/CE.

În plus, Comisia a făcut o prezentare a noii baze de date TRIS v2.0, a „ghișeului unic” (punctul unic de intrare a notificărilor trimise de statele membre ale UE, inclusiv în cazul în care acestea sunt obligate să notifice documente în conformitate cu alte acte ale UE) și a ghidului de aplicare a prevederilor tratatului referitoare la libera circulație a mărfurilor.

Au fost de asemenea organizate seminarii în mai multe state membre, permițând un dialog direct între Comisie și autoritățile naționale implicate în procedură, cu scopul de a le ajuta să se familiarizeze cu elementele extrem de tehnice ale procedurii.

În cadrul unui seminar care a avut loc în noiembrie 2008, cu ocazia celei de-a douăzeci și cincea aniversări a Directivei 98/34/CE, statele membre și operatorii economici au făcut propuneri și sugestii privind funcționarea procedurii de notificare. Pe baza acestor cereri, s-a decis, la inițiativa Comisiei, să se instituie un grup de lucru privind funcționarea directivei 98/34/CE.

Acest grup de lucru examinează modul de funcționare a procedurii de notificare până în prezent și posibilitățile de îmbunătățire a funcționării sale prin modificări administrative sau, în cazul în care este necesar, prin introducerea unor modificări ale directivei în vigoare.

Grupul cuprinde reprezentanți din douăsprezece state membre (punctele de contact „98/34” din Austria, Republica Cehă, Danemarca, Franța, Germania, Malta, Polonia, Portugalia, Regatul Unit, România, Slovacia și Țările de Jos) și este prezidat de serviciul Comisiei responsabil cu gestionarea procedurii de notificare 98/34.

Prima reuniune a grupului de lucru a avut loc la 12 aprilie 2010 și au fost discutate probleme referitoare, pe de o parte, la perioada de așteptare de trei luni la care sunt supuse proiectele de reglementări notificate și la eventuala sa reducere și, pe de altă parte, la consecințele jurisprudenței Curții Europene de Justiție „CIA Security și Unilever” (inopozabilitatea regulamentelor care nu au fost notificate) asupra textelor naționale care respectă în fond legislația UE, dar care au fost adoptate fără a fi notificate în temeiul Directivei 98/34/CE, sau care au fost adoptate în timpul perioadei de așteptare, sau care au fost modificate în mod substanțial în timpul perioadei de așteptare.

În cadrul celei de-a doua reuniuni, care a avut loc la 29 iunie 2010, grupul de lucru a discutat prelungirea perioadei de așteptare inițiale cu încă trei luni (o lună pentru serviciile societății informaționale) numai în cazul în care Comisia (și nu alte state membre) emite un aviz detaliat. De asemenea, s-a discutat posibilitatea de a prevedea o perioadă minimă de așteptare în cazul măsurilor fiscale, financiare și urgente, pentru a acorda o perioadă de timp suficientă pentru examinarea lor detaliată.

A treia reuniune a avut loc la 27 octombrie 2010 și s-a concentrat pe chestiunea accesului public la documentele din cadrul procedurii 98/34/CE, precum și pe dezvoltarea funcționării „ghișeului unic” prevăzut prin Directiva 98/34/CE.

Încălcările dispozițiilor directivei

Numărul de proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor (articolul 258 din Tratatul CE) inițiate împotriva statelor membre pentru neîndeplinirea obligațiilor impuse de directivă a rămas scăzut în perioada luată în considerare: trei în 2009 și șapte în 2010.

Concluzie

În perioada 2009-2010, s-a confirmat utilitatea procedurii în ceea ce privește eficiența, transparența și cooperarea administrativă.

Ca urmare a politicii preventive și de colaborare în rețea caracteristică procedurii 98/34, activitățile de reglementare la nivel național nu au creat bariere tehnice în calea comerțului, iar armonizarea la nivelul Uniunii Europene s-a realizat doar în cazurile în care era cu adevărat necesară, în strictă conformitate cu principiul subsidiarității. Faptul că numărul de proceduri în constatarea neîndeplinirii obligațiilor a rămas scăzut în cursul perioadei de raportare arată că Directiva 98/34/CE constituie un instrument important pentru asigurarea aplicării corecte a legislației Uniunii Europene.

În procesul de punere în aplicare a Directivei 98/34, Comisia va acorda atenție sporită principiului unei mai bune legiferări și nevoii de a menține un mediu favorabil competitivității economiei UE. Proiectele notificate sunt, în continuare, disponibile în format electronic, gratuit și în toate limbile oficiale ale UE, oferind astfel posibilitatea operatorilor economici de a formula observații cu privire la acestea.

Vor fi continuate eforturile pentru a asigura un cadru juridic clar pentru operatorii economici, în vederea creșterii competitivității întreprinderilor europene în UE și în străinătate, ținând seama de legăturile dintre procedura 98/34 și procedura stabilită de Acordul privind obstacolele tehnice în calea comerțului în cadrul Organizației Mondiale a Comerțului (OMC). [pic][pic][pic][pic][pic][pic]

[1] Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice, precum și a normelor privind serviciile societății informaționale (JO L 204 din 21.7.1998), astfel cum a fost modificată prin Directiva 98/48/CE (JO L 217 din 5.8.1998).

[2] A se vedea Planul de acțiune pentru îmbunătățirea mediului de reglementare, COM(2002) 278 final. A se vedea, de asemenea, „O mai bună legiferare pentru creștere economică și locuri de muncă în Uniunea Europeană”, COM(2005) 97 final; Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: o strategie de simplificare a cadrului de reglementare”, COM(2005) 535 final; „O analiză strategică a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană”, COM(2006) 689; „A doua analiză strategică a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană”, COM (2008) 32 și „A treia analiză strategică a programului pentru o mai bună legiferare în Uniunea Europeană”, COM (2009) 15.

[3] CEN (Comitetul european de standardizare), CENELEC (Comitetul european pentru standardizare electrotehnică) și ETSI (Institutul european de standardizare în telecomunicații).

[4] Mandatele sunt cereri reprezentând invitații adresate OSE, care pot fi acceptate în anumite condiții.

[5] ELOT - Organizația elenă pentru standardizare

[6] UNI - Ente Nazionale Italiano di Unificazione

[7] COM (2011) 311 final din 1.6.2011, COM (2011) 315 final din 1.6.2011, SEC (2011) 671 final din 1.6.2011.

[8] Mandatele M450 M451, M458, M459, M462, M469, M470, M476 și M477 fac referire la Directiva 2005/32/CE.

[9] COM(2004) 674 final, 18.10.2004.

[10] CIRCA este un spațiu de lucru în colaborare pentru partenerii instituțiilor europene. Informații suplimentare sunt disponibile la următoarea adresă internet: http://circa.europa.eu/

[11] A se vedea nota de subsol 2.

[12] A se vedea nota de subsol 2.

[13] Directiva 89/106/CEE a Consiliului din 21 decembrie 1988 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la materialele de construcții (JO L 40, 11.2.1989, p. 12-26).

[14] Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2002 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 1, 4.1.2003, p. 65-71).

[15] Directiva 2010/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 2010 privind performanța energetică a clădirilor (JO L 153, 18.6.2010, p. 13-35).

[16] Directiva 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 martie 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (JO L 200, 30.7.1999, p. 1-68).

[17] Regulamentul (CE) nr. 1272/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 decembrie 2008 privind clasificarea, etichetarea și ambalarea substanțelor și a amestecurilor, de modificare și de abrogare a Directivelor 67/548/CEE și 1999/45/CE, precum și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1907/2006 (JO L 353, 31.12.2008, p. 1-1355).

[18] Directiva 2001/18/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 martie 2001 privind diseminarea deliberată în mediu a organismelor modificate genetic și de abrogare a Directivei 90/220/CEE a Consiliului (JO L 106, 17.4.2001, p. 1-39).

[19] Regulamentul (CE) nr. 1829/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 septembrie 2003 privind produsele alimentare și furajele modificate genetic (JO L 268, 18.10.2003, p. 1-23).

[20] Regulamentul (CE) nr. 1830/2003 al Parlamentului European și al Consiliului privind trasabilitatea și etichetarea organismelor modificate genetic și trasabilitatea produselor destinate alimentației umane sau animale, produse din organisme modificate genetic, și de modificare a Directivei 2001/18/CE (JO L 268, 18.10.2003, p. 24-28).

[21] Recomandarea Comisiei din 13 iulie 2010 privind orientările pentru elaborarea măsurilor naționale de coexistență pentru evitarea prezenței accidentale a OMG-urilor în culturile convenționale și ecologice (JO C 200/1, 22.7.2010).

[22] Directiva 2011/8/UE a Comisiei din 28 ianuarie 2011 de modificare a Directivei 2002/72/CE în ceea ce privește restricția de utilizare a bisfenol A în biberoanele din material plastic pentru sugari (JO L 26, 29.1.2011, p. 11-14).

[23] Directiva 2002/72/CE a Comisiei din 6 august 2002 privind materialele și obiectele din material plastic destinate să vină în contact cu produsele alimentare (JO L 220, 15.8.2002, p. 18-58).

[24] Directiva 94/62/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 decembrie 1994 privind ambalajele și deșeurile de ambalaje (JO L 365, 31.12.1994, p.10-23).

[25] Directiva 2006/66/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 6 septembrie 2006 privind bateriile și acumulatorii și deșeurile de baterii și acumulatori și de abrogare a Directivei 91/157/CEE (JO L 266, 26.9.2006, p. 1-14).

[26] Regulamentul (CE) nr. 764/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 de stabilire a unor proceduri de aplicare a anumitor norme tehnice naționale pentru produsele comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Deciziei nr. 3052/95/CE (JO L 218, 13.8.2008, p. 21-29).