EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52009IP0162

Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun Rezoluția Parlamentului European din 24 martie 2009 referitoare la multilingvism: un avantaj pentru Europa și un angajament comun (2008/2225(INI))

OJ C 117E , 6.5.2010, p. 59–64 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

6.5.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 117/59


Marți, 24 martie 2009
Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun

P6_TA(2009)0162

Rezoluția Parlamentului European din 24 martie 2009 referitoare la multilingvism: un avantaj pentru Europa și un angajament comun (2008/2225(INI))

2010/C 117 E/10

Parlamentul European,

având în vedere articolele 149 și 151 din Tratatul CE,

având în vedere articolele 21 și 22 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

având în vedere Convenția UNESCO pentru salvgardarea patrimoniului cultural imaterial din 2003,

având în vedere Comunicarea Comisiei din 18 septembrie 2008 intitulată „Multilingvismul: un avantaj pentru Europa și un angajament comun” (COM(2008)0566), precum și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește această comunicare (SEC(2008)2443, SEC(2008)2444 și SEC(2008)2445),

având în vedere Comunicarea Comisiei din 13 aprilie 2007 intitulată „Cadru pentru sondajul european privind competențele lingvistice”(COM(2007)0184),

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 15 noiembrie 2007 intitulat „Raport privind punerea în aplicare a planului de acțiune «Promovarea învățării limbilor străine și a diversității lingvistice»” (COM(2007)0554), precum și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește această comunicare (SEC(2007)1222),

având în vedere rezoluția sa din 10 aprilie 2008 privind o agendă europeană pentru cultură într-o lume în curs de globalizare (1),

având în vedere rezoluția sa din 15 noiembrie 2006 privind o nouă strategie-cadru pentru multilingvism (2),

având în vedere rezoluția sa din 27 aprilie 2006 privind promovarea multilingvismului și a învățării limbilor străine în Uniunea Europeană: Indicatorul european al competențelor lingvistice (3),

având în vedere rezoluția sa din 4 septembrie 2003 conținând recomandări adresate Comisiei cu privire la limbile regionale și mai puțin răspândite din Europa — limbi ale minorităților din UE — în contextul extinderii UE și al diversității culturale (4),

având în vedere Decizia nr. 1934/2000/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 iulie 2000 privind declararea anului 2001 drept An european al limbilor (5),

având în vedere Concluziile Președinției Consiliului European de la Barcelona care a avut loc în perioada 15-16 martie 2002,

având în vedere Concluziile Consiliului „Educație, tineret, cultură” din 21 și 22 mai 2008, în special cele referitoare la multilingvism,

având în vedere Concluziile din 20 noiembrie 2008 ale Consiliului și ale reprezentanților guvernelor statelor membre reuniți în cadrul Consiliului, referitoare la promovarea diversității culturale și a dialogului intercultural în relațiile externe ale Uniunii Europene și ale statelor sale membre (6),

având în vedere Avizul Comitetului Regiunilor privind multilingvismul din 18 și 19 iunie 2008 (7) și Avizul Comitetului Economic și Social privind multilingvismul din 18 septembrie 2008,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru cultură și educație și avizul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale (A6-0092/2009),

A.

întrucât diversitatea lingvistică și culturală are un impact semnificativ asupra vieții de zi de zi a cetățenilor Uniunii Europene, ca urmare a influenței mass-mediei, a mobilității din ce în ce mai mari, a migrației și a progresului înregistrat de procesul de globalizare;

B.

întrucât se consideră că dobândirea unei game diverse de competențe lingvistice este de maximă importanță pentru toți cetățenii UE, întrucât le permite acestora să beneficieze de toate avantajele economice, sociale și culturale pe care le oferă libertatea de circulație în cadrul Uniunii și relațiile Uniunii cu țările terțe;

C.

întrucât multilingvismul este din ce în ce mai important, nu numai în contextul relațiilor dintre statele membre, al conviețuirii în societățile noastre multiculturale, dar și în cadrul politicilor comune ale Uniunii;

D.

întrucât evaluarea multilingvismului trebuie validată prin intermediul unor instrumente recunoscute, cum ar fi, printre altele, Cadrul european comun de referință în domeniul limbilor (CECRL);

E.

întrucât anumite limbi europene constituie o punte de legătură esențială în relațiile cu țările terțe, precum și în relațiile cu alte popoare și națiuni din diferite regiuni ale lumii;

F.

întrucât diversitatea lingvistică este recunoscută ca drept al cetățenilor la articolele 21 și 22 din Carta drepturilor fundamentale, iar multilingvismul ar trebui să urmărească, de asemenea, obiectivul încurajării respectului față de diversitate și toleranță, astfel încât să prevină apariția unor posibile conflicte, fie active, fie pasive, între diversele comunități lingvistice din statele membre,

1.

salută prezentarea Comunicării Comisiei privind multilingvismul, precum și atenția pe care Consiliul a acordat-o acestui document;

2.

își reiterează pozițiile pe care le-a susținut de-a lungul timpului în ceea ce privește multilingvismul și diversitatea culturală;

3.

insistă asupra recunoașterii parității între limbile oficiale ale UE în toate aspectele activității publice;

4.

consideră că diversitatea lingvistică a Europei constituie o valoroasă resursă culturală și că Uniunea Europeană ar comite o eroare, dacă s-ar limita la o limbă unică principală;

5.

subliniază rolul fundamental jucat de instituțiile UE în ceea ce privește garantarea respectării principiului parității lingvistice, atât în relațiile dintre statele membre, cât și în cadrul instituțiilor europene ca atare și, de asemenea, în relațiile dintre cetățenii UE și administrațiile naționale, precum și cu instituțiile și organele comunitare și internaționale;

6.

reamintește că importanța multilingvismului nu se limitează la aspectele economice și sociale, și că trebuie, de asemenea, să se acorde atenție creării și transmiterii culturale și științifice, precum și importanței traducerii, atât literare, cât și tehnice, în viața cetățenilor și pentru dezvoltarea pe termen lung a UE, precum și, în cele din urmă, dar nu în ultimul rând, rolului care revine limbilor în formarea și dezvoltarea identității;

7.

subliniază că multilingvismul are un caracter transversal și un impact major asupra vieții cetățenilor europeni; prin urmare, solicită statelor membre să integreze multilingvismul și în alte politici decât educația, cum ar fi cele în materie de învățare de-a lungul vieții, integrare socială, ocuparea forței de muncă, mass-media și cercetare;

8.

consideră de maximă importanță crearea unor programe specifice de sprijinire a traducerii și a unor rețele de baze de date terminologice multilingve;

9.

reamintește că tehnologiile informației și comunicării trebuie utilizate pentru promovarea multilingvismului și subliniază, prin urmare, importanța rolului și a utilizării standardului internațional corespunzător (ISO 10646), care permite reprezentarea alfabetelor tuturor limbilor, în sistemele administrative și mijloacele de informare în masă europene și în cele ale statelor membre;

10.

propune instituirea unei Zile europene a traducătorilor și interpreților sau luarea în considerare și valorificarea acestor profesii în cadrul Zilei europene a limbilor, sărbătorită în fiecare an la 26 septembrie;

11.

declară esențială protecția multilingvismului în țările sau regiunile în care coexistă două sau mai multe limbi oficiale;

12.

subliniază necesitatea ca, în statele membre pe al căror teritoriu coexistă mai multe limbi oficiale, să fie garantată deplina inteligibilitate interlingvistică, în special pentru persoanele în vârstă și în domenii precum justiția, sănătatea, administrația și ocuparea forței de muncă;

13.

încurajează învățarea unei a doua limbi din Uniunea Europeană de către funcționarii care, în activitatea lor, vin în contact cu cetățenii din alte state membre;

14.

consideră necesar și adecvat să se creeze oportunități pentru învățarea limbilor străine la vârsta adultă și, prin programe vocaționale și de învățare de-a lungul vieții, în vederea dezvoltării personale și profesionale;

15.

subliniază importanța vitală a acordării unei atenții speciale și sprijin la școală elevilor cărora nu li se poate oferi educație în limba lor maternă și salută cu interes propunerea Comisiei de a promova formula „limba maternă plus încă două limbi” în educație;

16.

regretă faptul că, până în prezent, Comisia nu a instituit un program multianual consacrat diversității lingvistice și învățării limbilor și nici nu a înființat o agenție europeană pentru diversitatea lingvistică și învățarea limbilor, potrivit apelului adresat în rezoluția susmenționată care a fost adoptată cu o largă majoritate de Parlamentul European la 4 septembrie 2003;

17.

subliniază, de asemenea, importanța învățării temeinice a limbilor oficiale ale statului gazdă pentru integrarea completă a imigranților și a familiilor lor și subliniază faptul că guvernele naționale trebuie să promoveze în mod concret cursuri speciale de limbi, în special pentru femei și persoanele în vârstă; solicită statelor membre să acționeze în mod responsabil față de imigranți, oferindu-le acestora mijloacele necesare studierii limbii și culturii țării gazdă, dar permițându-le și încurajându-i totodată să-și practice propria limbă;

18.

reamintește că, din aceste motive, este esențial să se asigure calitatea în acest context, inclusiv formarea profesională corespunzătoare a cadrelor didactice;

19.

consideră că procesul de învățare a limbilor și, în primul rând, a limbii naționale a țării în care copiii sunt școlarizați trebuie să beneficieze de atenția corespunzătoare la nivel preșcolar;

20.

consideră că copiii ar trebui, spre binele propriu, să fie capabili să vorbească limba țării în care trăiesc, astfel încât să nu fie supuși discriminării pe durata parcursului educațional sau a formării profesionale ulterioare și să fie capabili să ia parte la toate activitățile pe poziții de egalitate;

21.

adresează statelor membre sugestia de a analiza posibilitatea schimburilor de personal didactic la diverse niveluri de învățământ pentru a asigura predarea diverselor materii în limbi diferite și consideră că această posibilitate ar putea fi valorificată în special în regiunile frontaliere, permițând astfel creșterea mobilității lucrătorilor și îmbunătățirea cunoștințelor lingvistice ale cetățenilor;

22.

consideră că este indispensabilă promovarea mobilității și a schimburilor de profesori și studenți care predau, respectiv studiază limbi străine; subliniază că fluxurile de profesori de limbi străine în Uniunea Europeană vor contribui la asigurarea, pentru un număr cât mai mare de astfel de profesioniști, a unui contact real cu mediul de origine al limbilor pe care le predau;

23.

invită Comisia și statele membre să încurajeze mobilitatea profesională a profesorilor și cooperarea între școli din diferite țări în vederea realizării de proiecte pedagogice inovatoare din punct de vedere tehnologic și cultural;

24.

încurajează și sprijină introducerea limbilor materne minoritare, locale și străine cu titlu facultativ în programa școlară și/sau în cadrul activităților extrașcolare deschise comunității;

25.

solicită Consiliului să elaboreze un raport anual privind stadiul aplicării multilingvismului în sistemele de învățământ oficiale și alternative, în formarea profesională și în formarea adulților din statele membre, acordând o deosebită atenție relației dintre imigrație și prevalența limbilor naționale, regionale și minoritare;

26.

își reiterează angajamentul pe termen lung de a promova învățarea limbilor, multilingvismul și diversitatea lingvistică în Uniunea Europeană, inclusiv limbile vorbite la nivel regional și de minorități, deoarece acestea reprezintă valori culturale care trebuie protejate și încurajate; consideră că multilingvismul este esențial pentru o comunicare eficientă și reprezintă un instrument de facilitare a înțelegerii între persoane și astfel a acceptării diferențelor și a minorităților;

27.

recomandă statelor membre ca programa școlară să cuprindă studiul opțional al unei a treia limbi străine, începând cu nivelul învățământului secundar;

28.

subliniază importanța studierii limbilor țărilor învecinate ca modalitate de facilitare a comunicării și de îmbunătățire a înțelegerii reciproce în Uniunea Europeană și totodată de consolidare a Uniunii;

29.

recomandă să se acorde sprijin pentru învățarea limbilor vorbite în țările și regiunile învecinate, în special în regiunile frontaliere;

30.

reiterează importanța măsurilor de promovare și susținere a elaborării unor modele și strategii pedagogice inovatoare în domeniul predării limbilor pentru a încuraja dobândirea unor competențe lingvistice, dar și pentru a asigura o mai mare sensibilizare a cetățenilor și pentru a stimula motivația acestora;

31.

propune ca, pentru fiecare nivel de învățământ și indiferent de mediul geografic, să existe profesori calificați de limbi străine;

32.

recomandă consultarea federațiilor și a asociațiilor europene de profesori de limbi moderne în ceea ce privește programele și metodologiile care trebuie aplicate;

33.

insistă asupra importanței politicilor de stimulare a lecturii și de încurajare a creației literare în vederea realizării acestor obiective;

34.

salută planurile Comisiei de a lansa campanii de informare și de sensibilizare cu privire la avantajele învățării limbilor străine prin intermediul mass-mediei și al noilor tehnologii; îndeamnă Comisia să se bazeze pe concluziile consultărilor privind învățarea limbilor străine de către copiii migranți și predarea în statul membru gazdă a limbii și culturii țării de origine;

35.

recomandă și încurajează utilizarea TIC ca instrument indispensabil în predarea limbilor străine;

36.

reiterează prioritatea politică pe care o acordă dobândirii de competențe lingvistice prin învățarea altor limbi ale UE, respectiv limba unei țări învecinate și o „lingua franca” internațională; consideră că, în acest fel, cetățenii își vor dezvolta competențele și vor dobândi calificările necesare participării la viața societății democratice în ceea ce privește cetățenia activă, capacitatea de a se integra pe piața muncii și cunoașterea altor culturi;

37.

sugerează, de asemenea, că multilingvismul trebuie să fie prezent într-o măsură corespunzătoare în mass-media și în conținuturile disponibile pe internet și mai ales în politica lingvistică aplicată de site-uri europene și alte site-uri și portaluri legate de Uniunea Europeană, care trebuie să respecte pe deplin multilingvismul european, cel puțin în ceea ce privește cele 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene;

38.

constată că folosirea subtitrărilor în programele de televiziune va facilita învățarea și exersarea limbilor Uniunii Europene și o mai bună înțelegere a contextului cultural al producțiilor audio-vizuale;

39.

îndeamnă UE să profite, în cadrul relațiilor sale externe, de atuurile inerente limbilor europene și solicită ca această resursă să fie mai bine valorificată în cadrul dialogului cultural, economic și social cu restul lumii în vederea consolidării rolului UE pe scena internațională, dar și în beneficiul țărilor terțe, în spiritul politicii de dezvoltare promovate de UE;

40.

propune Consiliului să organizeze împreună cu societatea civilă o primă conferință europeană privind diversitatea lingvistică pentru a discuta pe această temă în detaliu, în contextul recomandării grupului internațional de experți al Organizației Națiunilor Unite referitoare la limbile autohtone, adoptată în cadrul raportului Forumului permanent pentru popoarele indigene, (raportul pentru cea de-a 7-a sesiune (E/2008/43));

41.

consideră că, în contextul învățării de-a lungul vieții, ar trebui acordat suficient sprijin pentru a ajuta cetățenii din toate grupele de vârstă să-și dezvolte și să-și perfecționeze în permanență competențele lingvistice, oferindu-le acces la cursuri corespunzătoare de limbi străine sau la alte tipuri de instrumente de facilitare a comunicării, inclusiv posibilități de învățare a limbilor străine la o vârstă fragedă, în vederea îmbunătățirii situației în ceea ce privește integrarea socială, perspectivele profesionale și bunăstarea acestora;

42.

invită Comisia și statele membre să promoveze măsuri care să faciliteze învățarea limbilor străine de către persoanele defavorizate, de către persoanele care aparțin minorităților naționale și de către migranți pentru a le permite să învețe limba/limbile țării și/sau regiunii gazdă în vederea realizării integrării sociale și combaterii excluderii sociale; subliniază că este necesar ca migranții să-și poată utiliza limba principală în procesul de dezvoltare a competențelor lingvistice; prin urmare, îndeamnă statele membre să încurajeze utilizarea limbii principale a fiecărei persoane, precum și învățarea limbii sau limbilor naționale;

43.

consideră că ar trebui să se acorde un sprijin mai puternic pentru difuzarea internațională a limbilor europene la nivel mondial, care constituie un avantaj pentru proiectul european, având în vedere importanța fundamentală a legăturilor lingvistice, istorice și culturale existente între UE și țările terțe și în spiritul promovării valorilor democratice în țările respective;

44.

consideră că întreprinderile din UE, în special IMM-urile, ar trebui să beneficieze de un sprijin corespunzător pentru predarea și utilizarea limbilor, facilitând astfel accesul acestora pe piețele mondiale, în special pe piețele emergente;

45.

subliniază dreptul consumatorilor de a primi toate informațiile referitoare la un produs comercializat pe piața țării lor de reședință în limba sau limbile oficiale în țara respectivă;

46.

atrage atenția în mod deosebit asupra posibilelor riscuri ale deficitului de comunicare dintre persoanele care provin din medii culturale diferite și ale decalajului social dintre persoanele multilingve și cele monolingve; atrage atenția asupra faptului că lipsa competențelor lingvistice constituie în continuare, în numeroase state membre, un obstacol major în calea integrării sociale și pe piața muncii a lucrătorilor resortisanți ai altor state; îndeamnă, prin urmare, Comisia și statele membre să ia măsuri pentru a reduce decalajul dintre persoanele multilingve, care beneficiază de mai multe oportunități în Uniunea Europeană, și persoanele monolingve, care sunt excluse de la numeroase oportunități;

47.

consideră că ar trebui sprijinită învățarea limbilor țărilor terțe, inclusiv pe teritoriul UE;

48.

solicită ca indicatorii de competențe lingvistice să includă, în cel mai scurt timp posibil, toate limbile oficiale ale UE, fără a aduce atingere includerii altor limbi vorbite și studiate în Uniunea Europeană;

49.

subliniază că culegerea de date ar trebui să includă teste privind cele patru competențe lingvistice, și anume: înțelegerea limbii scrise, înțelegerea limbii vorbite, exprimarea scrisă și exprimarea orală;

50.

invită Comisia și statele membre să își intensifice eforturile de consolidare a cooperării dintre statele membre recurgând la metoda deschisă de coordonare pentru a facilita schimbul de experiență și de bune practici în domeniul multilingvismului, ținând seama de avantajele economice ale multilingvismului, de exemplu în întreprinderile multilingve;

51.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  Texte adoptate, P6_TA(2008)0124.

(2)  JO C 314 E, 21.12.2006, p. 207.

(3)  JO C 296 E, 6.12.2006, p. 271.

(4)  JO C 76 E, 25.3.2004, p. 374.

(5)  JO L 232, 14.9.2000, p. 1.

(6)  JO C 320, 16.12.2008, p. 10.

(7)  JO C 257, 9.10.2008, p. 30.


Top