(1)

Războiul de agresiune purtat de Rusia împotriva Ucrainei și repercusiunile acestuia asupra securității europene și mondiale constituie o provocare existențială pentru Uniunea Europeană.

(2)

Ca răspuns la această provocare, în concluziile sale din 6 martie 2025, Consiliul European, reamintind Declarația de la Versailles din 11 martie 2022 și Busola strategică pentru securitate și apărare aprobată la 21 martie 2022, a subliniat faptul că Europa trebuie să-și întărească suveranitatea, să își asume o mai mare responsabilitate pentru propria sa apărare și să fie mai bine pregătită să acționeze și să facă față în mod autonom provocărilor și amenințărilor imediate și viitoare. În cadrul Consiliului European respectiv, toate statele membre s-au angajat să își consolideze gradul general de pregătire pentru apărare, să reducă dependențele strategice, să abordeze deficitele în materie de capabilități critice și să consolideze, în consecință, baza industrială și tehnologică de apărare europeană (EDTIB) în întreaga Uniune, astfel încât Uniunea să fie în măsură să furnizeze mai bine echipamente în cantitățile și ritmul accelerat necesare.

(3)

La 18 mai 2022, Comisia și Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate au prezentat o comunicare comună privind analiza deficitelor de investiții în domeniul apărării și calea de urmat, subliniind existența, în Uniune, a unor deficite în domeniul apărării de ordin financiar, industrial și în materie de capabilități.

(4)

La 20 iulie 2023, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2023/1525 (1) privind sprijinirea producției de muniții (ASAP), cu scopul de a acorda urgent sprijin pentru sporirea capacităților de producție ale industriei de apărare a Uniunii, securizarea lanțurilor de aprovizionare, facilitarea unor proceduri de achiziții eficiente, abordarea deficiențelor în ceea ce privește capacitățile de producție și promovarea investițiilor.

(5)

La 18 octombrie 2023, Parlamentul European și Consiliul au adoptat Regulamentul (UE) 2023/2418 (2) prin care s-a instituit un instrument pentru consolidarea industriei europene de apărare prin achiziții publice în comun (EDIRPA) cu scopul de a intensifica colaborarea dintre statele membre în faza de achiziții publice în domeniul apărării pentru a remedia, pe bază de colaborare, deficitele cele mai urgente și mai critice din stocurile statelor membre, în special pe cele generate de răspunsul la războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

(6)

În concluziile sale din 14 și 15 decembrie 2023, Consiliul European, după ce a luat în considerare activitatea desfășurată pentru punerea în aplicare a Declarației de la Versailles și a Busolei strategice pentru securitate și apărare, a accentuat necesitatea de a depune mai multe eforturi pentru a îndeplini obiectivele Uniunii de creștere a gradului de pregătire în materie de apărare. Pentru a realiza o astfel de pregătire și pentru a apăra Uniunea, s-a considerat că o industrie de apărare puternică reprezintă o condiție prealabilă, fiind necesar ca industria europeană de apărare să devină mai rezilientă, mai inovatoare și mai competitivă.

(7)

La 5 martie 2024, Comisia a adoptat o propunere de regulament al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Programului privind industria europeană de apărare și a unui cadru de măsuri care să asigure disponibilitatea și furnizarea la timp a produselor din domeniul apărării (EDIP), pentru a valorifica experiența dobândită în cadrul Regulamentelor (UE) 2023/2418 și (UE) 2023/1525 și pentru a extinde logica acestora într-o perspectivă mai structurată și pe termen mai lung.

(8)

Cu toate acestea, de la începutul anului 2025, a avut loc o deteriorare puternică a contextului de securitate al Uniunii, cauzată nu numai de amenințarea persistentă a Rusiei, de trecerea sa intensificată la o economie de război și de evoluția războiului din Ucraina, ci și de incertitudinile generate de apariția unei situații geopolitice în care Uniunea trebuie să își intensifice în mod semnificativ eforturile pentru a-și asigura autonomia în materie de apărare. Această deteriorare recentă a crescut nivelul de amenințare la adresa Uniunii și impune statelor membre să lanseze, în regim de urgență, cheltuieli publice masive pentru a extinde EDTIB. În consecință, există o necesitate crescândă de a accelera, într-un spirit de solidaritate, acordarea sprijinului din partea Uniunii pentru acele state membre care sunt susceptibile de a fi amenințate de dificultăți grave din cauza investițiilor publice masive necesare, care ar putea avea un impact asupra situației lor economice. Având în vedere amenințările existente la frontierele terestre, aeriene și maritime ale Uniunii și, în consecință, necesitatea de a angaja investiții publice masive, o astfel de solidaritate este esențială în special pentru statele membre care sunt cele mai expuse amenințărilor militare. În acest sens, amenințările reprezentate de Rusia și Belarus prezintă o urgență și o importanță deosebite. Având în vedere timpul necesar pentru a dezvolta produse și pentru a asigura creșterea capacității corespunzătoare de producție industrială în întreaga Uniune, devine vital ca Uniunea să înceapă cât mai curând posibil să sprijine respectivele state membre, astfel încât acestea să poată plasa foarte rapid comenzi și să sporească previzibilitatea pentru sectorul industrial al apărării, stimulându-l să investească pe termen foarte scurt în consolidarea capacităților de producție.

(9)

Se preconizează că amploarea și rapiditatea cu care statele membre sunt obligate să-și sporească investițiile în capabilitățile de producție industrială în domeniul apărării ar putea avea un impact major asupra finanțelor publice ale statelor membre într-o perioadă în care bugetele mai multor state membre rămân sub presiune.

(10)

Această situație excepțională, care nu a fost provocată de statele membre și care scapă controlului acestora, justifică adoptarea de către Uniune a unor măsuri urgente pentru a stabili un instrument temporar cu scopul de a acorda asistență financiară sub forma instrumentului „Acțiunea pentru securitatea Europei” (denumit în continuare „instrumentul SAFE”) acelor state membre care doresc să investească în producția industrială în domeniul apărării.

(11)

Instrumentul SAFE ar trebui să permită efectuarea de investiții publice urgente și majore în industria europeană de apărare, în scopul sporirii rapide a capacității de producție a acesteia, al îmbunătățirii disponibilității în timp util a produselor din domeniul apărării și al accelerării adaptării sale la schimbări structurale. Întrucât prezentul regulament constituie un răspuns excepțional și temporar la o provocare urgentă și existențială, asistența financiară furnizată în cadrul său ar trebui să fie pusă la dispoziție numai în scopul abordării consecințelor economice negative ale deteriorării situației în materie de securitate și al satisfacerii nevoilor imediate în materie de achiziții ale statelor membre, contribuind la creșterea gradului de pregătire al EDTIB. Instrumentul SAFE ar trebui să facă parte dintr-un efort general, la nivelul Uniunii și la nivel național, de alocare a mai multor resurse pentru investițiile din industria apărării, cu scopul de a răspunde la situația de criză generată de amenințările actuale la adresa securității. Pentru a sprijini acest efort, la nivelul Uniunii și la nivel național ar trebui să fie întreprinse în paralel măsuri suplimentare, inclusiv activarea flexibilității existente în cadrul Pactului de stabilitate și de creștere.

(12)

Asistența financiară acordată în cadrul instrumentului SAFE ar trebui pusă în aplicare de statele membre într-un mod coerent cu prioritățile în materie de capabilități de apărare stabilite de comun acord de către statele membre în cadrul politicii externe și de securitate comune (PESC), cu cooperarea statelor membre în cadrul cooperării structurate permanente stabilite prin Decizia (PESC) 2017/2315 a Consiliului (3), cu inițiativele și proiectele Agenției Europene de Apărare (AEA) și cu asistența civilă și militară acordată Ucrainei de către Uniune. La punerea în aplicare a prezentului regulament, statele membre ar trebui să țină seama în mod corespunzător de activitățile relevante desfășurate de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO), în special de obiectivele NATO în materie de capabilități, și de alți parteneri, în cazul în care astfel de activități servesc intereselor de securitate și apărare ale Uniunii.

(13)

Statele membre ar trebui să poată utiliza asistența financiară acordată în cadrul instrumentului SAFE în sinergie cu alte programe existente și viitoare ale Uniunii, în special pentru a cofinanța acțiuni specifice. În paralel, programele Uniunii care sprijină cooperarea în domeniul achizițiilor publice în materie de apărare sau care vizează, la un nivel mai general, să susțină competitivitatea EDTIB pot furniza în mod specific un sprijin suplimentar din partea Uniunii. Un astfel de sprijin suplimentar ar putea să se aplice pentru achizițiile publice în comun care beneficiază de asistență financiară în cadrul instrumentului SAFE sau pentru operatorii economici implicați în astfel de achiziții, cu scopul de a stimula creșterea capacităților industriale corespunzătoare și de a consolida și mai mult efectele instrumentului SAFE asupra EDTIB.

(14)

Pentru a reduce sarcina administrativă a statelor membre, Comisia ar trebui să poată lua în considerare informațiile furnizate în cadrul prezentului regulament, în special și, pentru raportarea privind implementarea asistenței financiare în cadrul programelor relevante și, în special, al celor care sprijină cooperarea în domeniul achizițiilor publice în comun. Acest lucru ar ajuta la simplificarea condițiilor de depunere a cererii de sprijin financiar.

(15)

Absența cooperării între statele membre a generat ineficiențe și multiplicarea sistemelor de apărare similare în cadrul Uniunii, subminând obiectivul privind protecția teritoriului Uniunii urmărit prin investițiile naționale corespunzătoare și având totodată ca rezultat fragmentarea și operațiuni la scară redusă ale unor părți semnificative ale EDTIB. Pentru a remedia această situație, statele membre beneficiare ar trebui să utilizeze asistența financiară acordată în temeiul prezentului regulament pentru a efectua achiziții publice în comun. Activitățile, cheltuielile și măsurile eligibile finanțate prin achiziții publice în comun în domeniul apărării ar trebui să fie legate de prima listă de domenii prioritare identificate de Consiliul European, ținând seama de experiența dobândită ca urmare a războiului din Ucraina, în conformitate cu activitatea deja realizată în cadrul AEA și în deplină coerență cu NATO: muniții și rachete; sisteme de artilerie, inclusiv capabilități de lovire de precizie în adâncime; capabilități de luptă terestră și sisteme de sprijin ale acestora, inclusiv echipamente pentru soldați și armament pentru infanterie; protecția infrastructurii critice; domeniul cibernetic; mobilitatea militară, inclusiv contracararea mobilității; sistemele de apărare antiaeriană și antirachetă; capabilități maritime de suprafață și subacvatice; drone și sisteme antidrone; factori de sprijin strategici, care includ în mod neexhaustiv transportul aerian strategic, alimentarea în aer și sistemele C4ISTAR, precum și activele și serviciile spațiale; inteligența artificială și războiul electronic. Aceste achiziții publice în comun ar trebui să aibă drept scop accelerarea adaptării la schimbări structurale a capacității de producție a produselor din domeniul apărării, asigurarea interoperabilității și a interschimbabilității în întreaga Uniune, stimularea cooperării în etapa de achiziții publice, sprijinirea creșterii capacității de producție, precum și dezvoltarea și achiziționarea infrastructurii, a echipamentelor și a serviciilor logistice conexe.

(16)

Pentru a consolida urgent baza industrială a Uniunii în mod eficient și autonom, din perspectiva evoluției recente a situației geopolitice și a amenințării excepționale la adresa securității Uniunii și a statelor sale membre, și pentru a spori astfel eficiența și valoarea adăugată a asistenței financiare acordate în cadrul instrumentului SAFE, prezentul regulament ar trebui să stabilească condiții de eligibilitate pentru utilizarea asistenței financiare de către statele membre. Prin urmare, contractanții și subcontractanții implicați în achizițiile publice în comun în temeiul prezentului instrument ar trebui să fie stabiliți și să își aibă structurile de conducere executivă în Uniune, în statele Asociației Europene a Liberului Schimb care sunt membre ale Spațiului Economic European (denumite în continuare „statele SEE-AELS”) sau în Ucraina și să utilizeze în scopuri legate de achizițiile publice în comun infrastructura, instalațiile, activele sau resursele situate pe teritoriul unui stat membru, al unui stat SEE-AELS sau al Ucrainei. Pentru a se asigura că contractanții și subcontractanții implicați în achizițiile publice în comun nu aduc atingere intereselor de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, aceștia nu ar trebui să fie controlați de țări terțe sau de entități din țări terțe. În acest context, controlul ar trebui să fie înțeles ca fiind capacitatea de a exercita o influență decisivă asupra unei entități juridice în mod direct sau indirect, prin intermediul uneia sau mai multor entități juridice intermediare. Statele membre care participă la achizițiile publice sprijinite de instrumentul SAFE au responsabilitatea de a se asigura că sunt îndeplinite condițiile de eligibilitate.

(17)

În anumite circumstanțe, ar trebui să fie posibil să se deroge de la principiul conform căruia contractanții și subcontractanții implicați într-o achiziție publică în comun utilizează infrastructura, instalațiile, activele sau resursele situate pe teritoriul unui stat membru, al unui stat SEE-AELS sau al Ucrainei și nu sunt controlate de țări terțe sau de entități din țări terțe. În aceste circumstanțe, o entitate juridică stabilită în Uniune, într-un stat SEE-AELS sau în Ucraina care utilizează infrastructura, instalațiile, activele sau resursele situate în exteriorul teritoriului unui stat membru, al unui stat SEE-AELS sau al Ucrainei și/sau care este controlată de o țară terță sau de o entitate dintr-o țară terță ar trebui să poată participa dacă sunt îndeplinite condiții stricte referitoare la interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

(18)

Entitățile juridice stabilite în Uniune, într-un stat SEE-AELS sau în Ucraina și controlate de o țară terță care nu este Ucraina sau un stat SEE-AELS (denumită în continuare „altă țară terță”) sau de o entitate dintr-o altă țară terță, atunci când este permis acest lucru, ar trebui să fie eligibile pentru a participa la achiziția publică în comun dacă au făcut obiectul unei examinări în înțelesul Regulamentului (UE) 2019/452 al Parlamentului European și al Consiliului (4) și, acolo unde este necesar, al unor măsuri de atenuare adecvate, sau dacă sunt puse la dispoziția Comisiei garanții, astfel cum se prevede în prezentul regulament, aprobate în conformitate cu procedurile naționale ale statului membru, ale statului SEE-AELS sau ale Ucrainei, în funcție de țara în care sunt stabilite. Pentru a reduce sarcina administrativă, Comisia ar trebui să propună un model standardizat simplu pentru garanții. Astfel de garanții ar trebui să fie emise numai dacă sunt îndeplinite condiții stricte referitoare la interesele de securitate și apărare ale Uniunii și ale statelor sale membre, astfel cum sunt stabilite în cadrul PESC în temeiul titlului V din TUE.

(19)

Pentru a se asigura disponibilitatea și furnizarea la timp a produselor din domeniul apărării din cadrul EDTIB și pentru a se accelera adaptarea acesteia din urmă la schimbări structurale, consolidând astfel eficiența asistenței financiare acordate, este important să se stabilească cerințele minime privind valoarea generată în cadrul Uniunii. Prin urmare, contractele de achiziții publice în comun ar trebui să conțină o cerință potrivit căreia costul componentelor care provin din exteriorul Uniunii, al statelor SEE-AELS sau al Ucrainei să nu depășească 35 % din costurile estimate ale componentelor produsului final. Comisia ar putea stabili orientări în scopul calculării procentului respectiv.

(20)

Criteriile de eligibilitate ar trebui să țină seama de lanțurile de aprovizionare existente și de cooperarea industrială cu parteneri din exteriorul Uniunii și, de asemenea, să permită îndeplinirea cerințelor în materie de capabilități. Prin urmare, ar trebui să fie eligibile achizițiile publice în comun care implică subcontractanți cărora li se alocă între 15 % și 35 % din valoarea contractului și care nu sunt stabiliți sau nu își au structurile de conducere executivă în Uniune, în statele SEE-AELS sau în Ucraina.

(21)

Pentru anumite produse din domeniul apărării ale căror tehnologii de bază nu sunt larg disponibile în Uniune și care ar putea fi dificil de înlocuit la scară largă, ar trebui să fie impuse condiții suplimentare pentru a se asigura libertatea forțelor armate ale statelor membre în raport cu aceste produse, fără limitări impuse de țări terțe. Prin urmare, pentru astfel de produse din domeniul apărării, contractantul sau consorțiul de contractanți ar trebui să aibă capacitatea de a decide, fără restricții impuse de țări terțe sau de entități din țări terțe, cu privire la definirea, adaptarea sau evoluția proiectării produselor din domeniul apărării achiziționate, inclusiv competența legală de a înlocui sau de a înlătura acele componente care fac obiectul unor restricții impuse de țări terțe sau de entități din țări terțe.

(22)

Condițiile de eligibilitate impuse de instrumentul SAFE au drept obiectiv sporirea imediată a capacităților de producție ale industriei de apărare a Uniunii, permițând totodată asigurarea flexibilității necesare, ținând seama de internaționalizarea lanțurilor de aprovizionare pentru produsele și tehnologiile relevante. Pe lângă statele SEE-AELS și Ucraina, instrumentul SAFE ar trebui să prevadă, de asemenea, posibilitatea ca țările în curs de aderare, țările candidate și potențialii candidați, precum și țările terțe cu care Uniunea a încheiat un parteneriat în materie de securitate și apărare (instrument fără caracter juridic obligatoriu) să participe la achiziții publice în comun în cadrul său.

(23)

Acordurile bilaterale sau multilaterale care prevăd măsuri de cooperare economică, financiară sau tehnică, inclusiv măsuri de asistență, dintre Uniune și una sau mai multe dintre astfel de țări care împărtășesc aceeași viziune, altele decât Ucraina și statele SEE-AELS, ar trebui să permită contractanților și subcontractanților stabiliți în țările respective să participe la achiziții publice în comun în cadrul instrumentului SAFE, în conformitate cu clauzele și condițiile definite în acordurile respective. Astfel de acorduri nu ar trebui să pună sub semnul întrebării eligibilitatea produselor care îndeplinesc cerința potrivit căreia costul componentelor care provin din exteriorul Uniunii, al statelor SEE-AELS sau al Ucrainei să nu depășească 35 % din costurile estimate ale componentelor produsului final.

(24)

O Uniune mai puternică și mai capabilă în domeniul securității și apărării va contribui în mod pozitiv la securitatea mondială și transatlantică și este complementară NATO, care rămâne, pentru acele state care sunt membre ale NATO, fundamentul apărării lor colective. Uniunea se angajează să consolideze și să aprofundeze în continuare cooperarea transatlantică și angajamentul în materie de securitate și apărare, în vederea îmbunătățirii interoperabilității, a continuării cooperării industriale și a asigurării accesului reciproc la tehnologii de ultimă generație cu parteneri de încredere, consolidând, de asemenea, EDTIB. Prezentul regulament ar trebui să contribuie la aceste obiective.

(25)

Statele membre care intenționează să obțină asistență financiară în cadrul instrumentului SAFE ar trebui să transmită Comisiei o cerere însoțită de un plan de investiții pentru industria europeană de apărare (denumit în continuare „planul”). Pentru a facilita pregătirea planurilor, ar trebui să aibă loc un schimb de opinii între Comisie și statele membre, în vederea identificării unor alocări provizorii ale cuantumurilor împrumuturilor. Comisia ar trebui să evalueze toate cererile transmise de statele membre. Atunci când verifică respectarea de către aceste planuri a criteriilor stabilite prin prezentul regulament, Comisia ar trebui să recurgă la expertiza AEA sau a Statului-Major al Uniunii Europene, după caz. Pe toată durata pregătirii planurilor, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a face schimb de informații cu Comisia pentru a-și ajusta proiectele de planuri înainte de a le prezenta. Pe toată durata punerii în aplicare a planurilor, atunci când Comisia consideră că planurile nu îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a modifica planurile respective. Comisia ar trebui să le aloce statelor membre în cauză cuantumurile împrumuturilor aplicând principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței, în special dacă cuantumul împrumuturilor solicitate depășește valoarea maximă totală a asistenței financiare disponibile în cadrul instrumentului SAFE. Împrumuturile ar trebui să fie alocate statelor membre care depun cereri în conformitate cu principiile egalității de tratament, solidarității, proporționalității și transparenței. Planurile ar trebui să descrie măsuri de consolidare a rezilienței sectorului industriei europene de apărare, în special prin facilitarea accesului la piața apărării pentru IMM-uri, întreprinderi cu capitalizare medie și noi actori din domeniul apărării.

(26)

Având în vedere importanța efectelor financiare ale sprijinirii statelor membre în temeiul prezentului regulament, precum și importanța necesității de a asigura coerența dintre diferitele domenii ale acțiunii externe a Uniunii și politica economică, având în vedere rolul specific pe care Consiliul trebuie să îl îndeplinească în aceste domenii, ar trebui să fie conferite competențe de executare Consiliului în cazurile identificate prin prezentul regulament.

(27)

Pentru a facilita execuția planului, Comisia și fiecare stat membru în cauză ar trebui să încheie un acord operațional care să detalieze clauzele privind plata asistenței financiare, inclusiv un calendar provizoriu de plată, și să semneze un acord de împrumut care să conțină condițiile detaliate ale sprijinului sub formă de împrumut acordat în cadrul instrumentului SAFE. Ar trebui să se acorde o prefinanțare de 15 % pentru a se permite începerea rapidă a implementării activităților, cheltuielilor și măsurilor în cadrul instrumentului SAFE.

(28)

Asistența financiară ar trebui să fie organizată prin intermediul strategiei de finanțare diversificate prevăzute la articolul 224 din Regulamentul (UE, Euratom) 2024/2509 al Parlamentului European și al Consiliului (5) (denumit în continuare „Regulamentul financiar”) și al metodei de finanțare unice instituite, care se preconizează că va spori lichiditatea obligațiunilor Uniunii, precum și atractivitatea și rentabilitatea emisiunilor Uniunii. Împrumuturile ar trebui să fie acordate pentru o durată de rambursare suficient de lungă, până la maximum 45 de ani. Rambursările principalului ar putea beneficia, în principiu, de o perioadă de grație de 10 ani. Din motive prudențiale legate de gestionarea portofoliului de împrumuturi, ar trebui ca ponderea împrumuturilor acordate celor trei state membre care reprezintă cea mai mare parte a împrumuturilor acordate să nu depășească 60 % din valoarea maximă a asistenței financiare acordate în cadrul instrumentului SAFE.

(29)

Pentru a optimiza utilizarea asistenței financiare disponibile, în cazul în care rămân cuantumuri financiare disponibile în urma adoptării unei decizii de punere în aplicare a Consiliului în temeiul prezentului regulament, Comisia ar trebui să publice o nouă cerere de exprimare a interesului. Într-un astfel de caz, procedurile stabilite pentru cererea de asistență financiară ar trebui să se aplice sub rezerva adaptărilor necesare, în special în ceea ce privește termenele aferente și faptul că ar trebui să fie prezentată o modificare a planului.

(30)

Achizițiile publice în comun ar trebui să implice cel puțin două țări participante care sunt state membre, state SEE-AELS sau Ucraina, dintre care cel puțin una ar trebui să fie un stat membru care beneficiază de sprijin sub formă de împrumut în cadrul instrumentului SAFE. În plus, țărilor în curs de aderare, altor țări candidate și potențialilor candidați, precum și altor țări terțe cu care Uniunea a încheiat un parteneriat în materie de securitate și apărare (instrument fără caracter juridic obligatoriu) ar trebui să li se permită să participe la achiziții publice în comun efectuate cu un stat membru care beneficiază de asistență financiară în cadrul instrumentului SAFE. Achizițiile publice în comun pot include contracte de achiziții publice existente care îndeplinesc aceleași condiții. Achizițiile publice efectuate de un stat membru ar trebui, de asemenea, să fie eligibile pentru sprijin atunci când contractul a fost semnat până la 30 mai 2026, cu condiția ca statul membru respectiv să fi luat toate măsurile necesare, agreate prin acordul operaționale, pentru a extinde beneficiul contractului respectiv adresându-se în mod activ altor state membre, statelor SEE-AELS și Ucrainei, precum și țărilor în curs de aderare, țărilor candidate, potențialilor candidați, sau altor țări terțe cu care Uniunea a încheiat un parteneriat în materie de securitate și apărare. Includerea statelor SEE-AELS și a Ucrainei printre țările care pot constitui numărul minim necesar pentru o achiziție publică în comun este justificată de parteneriatul strâns al țărilor respective cu Uniunea în ceea ce privește producția industrială din domeniul apărării și, respectiv, de faptul că Ucraina se confruntă în mod direct cu războiul de agresiune în curs al Rusiei. De asemenea, statele membre sunt încurajate să sprijine în continuare Ucraina cu echipamente achiziționate cu asistența financiară în cadrul instrumentului SAFE. Participarea acestor țări terțe la achizițiile publice în comun atribuite EDTIB sau bazei industriale tehnologice și de apărare a Ucrainei sau a statelor SEE-AELS ar trebui să contribuie la creșterea nivelului de agregare a cererii care este necesar pentru a obține o extindere a capacității industriale. De asemenea, acest lucru ar sprijini interoperabilitatea sistemelor și a produselor implementate de partenerii cei mai apropiați ai Uniunii din acest domeniu, permițând eventual statelor membre participante să obțină prețuri mai bune.

(31)

Directiva 2009/81/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6) stabilește un cadru legislativ privind coordonarea procedurilor de achiziții publice pentru atribuirea contractelor în domeniile apărării și securității, luând în considerare cerințele de securitate ale statelor membre și obligațiile care decurg din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Directiva respectivă prevede norme specifice aplicabile în situațiile de urgență generate de o criză, cum ar fi termenele mai scurte pentru primirea ofertelor și posibilitatea de a utiliza procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunț de participare. Pentru a consolida eficiența instrumentului SAFE în ceea ce privește abordarea, într-un spirit de solidaritate, a situației de urgență generate de evoluția situației geopolitice, este necesar să se lanseze cât mai curând posibil investiții masive în EDTIB.

(32)

În acest scop, ar trebui să se faciliteze atribuirea contractelor bazate pe achiziții publice care implică cel puțin un stat membru sprijinit prin asistența financiară în cadrul instrumentului SAFE. Termenele stabilite în Directiva 2009/81/CE, inclusiv termenele reduse stabilite la articolul 33 alineatul (7) din directiva respectivă, nu oferă suficientă flexibilitate pentru a face față urgenței situației de criză actuale. Prin urmare, ar trebui să se considere că statele membre care efectuează achiziții publice în comun utilizând asistența financiară în cadrul instrumentului SAFE se află într-o situație de urgență generată de o criză, ceea ce justifică recurgerea la o procedură de negociere fără publicarea unui anunț de participare astfel cum se prevede în Directiva 2009/81/CE. În plus, având în vedere urgența care rezultă din situația de criză actuală, care necesită investiții imediate și masive în EDTIB și pentru a proteja interesele de securitate ale statelor membre care participă la achiziții publice cu sprijinul instrumentului SAFE, este de asemenea necesar să se permită posibilitatea de a deschide un acord-cadru sau un contract existent pentru autoritățile contractante ale statelor membre care inițial nu erau părți la acordul-cadru sau contractul respectiv, chiar dacă în respectivul acord-cadru sau contract nu este prevăzută o astfel de opțiune, cu condiția să se obțină în prealabil consimțământul întreprinderii care a încheiat acordul-cadru sau contractul.

(33)

Instrumentul SAFE urmărește să sprijine un interes superior de siguranță publică, prin însoțirea eforturilor financiare ale statelor membre de a asigura disponibilitatea și furnizarea în timp util a produselor din domeniul apărării, prin extinderea EDTIB, pentru a permite statelor membre să fie pregătite pentru orice tip de agresiune. Prin utilizarea condițiilor de eligibilitate, instrumentul urmărește să sprijine competitivitatea și pregătirea industrială a EDTIB, care sunt necesare pentru a îmbunătăți capacitatea statelor membre de a apăra teritoriul Uniunii și al statelor sale membre într-un mod eficient și autonom. De asemenea, instrumentul urmărește un obiectiv auxiliar privind sporirea, prin utilizarea achizițiilor publice în comun, a nivelului de interoperabilitate a produselor din domeniul apărării. Pentru a însoți aceste eforturi, este oportun, într-un spirit de solidaritate și în scopul asigurării sustenabilității financiare a efortului necesar pentru a aborda dificultățile grave legate de disponibilitatea produselor din domeniul apărării, să se ia măsuri pentru a se evita necesitatea de a finanța în avans taxele pe aceste cheltuieli. Prin urmare, produsele din domeniul apărării achiziționate în cadrul unor achiziții publice sprijinite de instrumentul SAFE ar trebui să fie scutite de taxa pe valoarea adăugată (TVA), prin introducerea unei scutiri de TVA aplicabilă în temeiul Directivei 2006/112/CE a Consiliului (7). Scutirea respectivă ar trebui să fie specifică și să se aplice numai livrărilor efectuate în scopul contractelor generate de achizițiile publice desfășurate în cadrul instrumentului SAFE.

(34)

Uniunea își menține angajamentul deplin față de solidaritatea internațională. Orice măsuri considerate necesare care se iau în temeiul prezentului regulament, inclusiv cele necesare pentru a preveni sau a atenua deficite critice, ar trebui să fie puse în aplicare în mod specific, transparent, proporțional, temporar și coerent cu obligațiile asumate în cadrul OMC.

(35)

Prezentul regulament ar trebui să fie pus în aplicare în conformitate cu normele relevante adoptate în temeiul articolului 322 din TFUE, în special Regulamentul financiar și Regulamentul (UE, Euratom) 2020/2092 al Parlamentului European și al Consiliului (8).

(36)

Prezentul regulament nu aduce atingere dreptului internațional aplicabil care interzice utilizarea, dezvoltarea sau fabricarea anumitor produse și tehnologii din domeniul apărării.

(37)

Comisia și statele membre ar trebui să poată să desfășoare activități de comunicare pentru a asigura vizibilitatea finanțării Uniunii și, după caz, să se asigure că sprijinul acordat în cadrul instrumentului SAFE este comunicat în mod adecvat și recunoscut printr-o declarație de finanțare.

(38)

Prezentul regulament nu aduce atingere responsabilității exclusive care îi revine fiecărui stat membru pentru securitatea sa națională, astfel cum se prevede la articolul 4 alineatul (2) din TUE, și nici dreptului fiecărui stat membru de a-și proteja interesele esențiale de securitate în conformitate cu articolul 346 din TFUE.

(39)

Prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere caracterului specific al politicii de securitate și apărare a anumitor state membre.

(40)

Pentru a permite aplicarea prezentului regulament cât mai curând posibil, în vederea atingerii obiectivelor sale, acesta ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență,

(a)

categoria întâi: muniție și rachete; sisteme de artilerie, inclusiv capabilități de lovire de precizie în adâncime; capabilități de luptă terestră și sisteme de sprijin ale acestora, inclusiv echipamente pentru soldați și armament pentru infanterie; drone mici (clasa 1 a NATO) și sisteme antidrone conexe; protecția infrastructurii critice; domeniul cibernetic; mobilitatea militară, inclusiv contracararea mobilității;

(b)

categoria a doua: sisteme de apărare antiaeriană și antirachetă; capabilități maritime de suprafață și subacvatice; drone, altele decât cele mici (clasele 2 și 3 ale NATO) și sisteme antidrone conexe; factori de sprijin strategici care includ, fără a se limita la aceștia, transportul aerian strategic, alimentarea în aer, sistemele C4ISTAR, precum și activele și serviciile spațiale; protecția activelor spațiale; inteligența artificială și războiul electronic.

1.

„produs din domeniul apărării” înseamnă bunuri, servicii și lucrări care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/81/CE, astfel cum este stabilit la articolul 2 din aceasta;

2.

„alte produse utilizate în scopuri de apărare” înseamnă orice bunuri, servicii și lucrări, altele decât cele care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2009/81/CE, astfel cum este stabilit la articolul 2 din aceasta, care sunt necesare sau destinate unor scopuri de apărare;

3.

„achiziții publice în comun” înseamnă o procedură de achiziții publice de produse din domeniul apărării sau de alte produse utilizate în scopuri de apărare și contractele rezultate, realizată de cel puțin un stat membru care primește asistență financiară în cadrul instrumentului SAFE și de un alt stat membru, de unul dintre statele Asociației Europene a Liberului Schimb care sunt membre ale Spațiului Economic European (denumite în continuare „statele SEE-AELS”) sau de Ucraina. În plus, achizițiile publice în comun pot include țările în curs de aderare, țările candidate și potențialii candidați, precum și alte țări terțe cu care Uniunea a încheiat un parteneriat în materie de securitate și apărare (instrument fără caracter juridic obligatoriu). Achizițiile publice în comun pot include contracte de achiziții publice existente care îndeplinesc aceleași condiții.