(1)

În conformitate cu Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2422 al Parlamentului European și al Consiliului (3), Curtea de Justiție a prezentat Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, la 14 decembrie 2017, un raport privind posibilele modificări în repartizarea competenței preliminare în temeiul articolului 267 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). În acest raport, Curtea de Justiție a considerat că nu era necesar, la momentul respectiv, să propună modificări în ceea ce privește examinarea cererilor de decizie preliminară adresate în temeiul articolului 267 din TFUE. Cu toate acestea, în același raport, Curtea de Justiție a subliniat că un transfer ulterior către Tribunal al competenței preliminare în anumite domenii specifice nu poate fi exclus dacă numărul și complexitatea cererilor de decizie preliminară adresate Curții de Justiție ar fi de așa natură încât buna administrare a justiției să necesite acest lucru. Un astfel de transfer corespunde de altfel intenției autorilor Tratatului de la Nisa, care au înțeles să sporească eficacitatea sistemului judiciar al Uniunii prin prevederea posibilității unei implicări a Tribunalului în examinarea unor astfel de cereri.

(2)

Potrivit statisticilor Curții de Justiție, atât numărul de cauze preliminare pendinte, cât și durata medie de examinare a acestora sunt în creștere. Întrucât cererile de decizie preliminară trebuie să fie examinate rapid pentru a permite instanțelor naționale să garanteze dreptul la o cale de atac efectivă, situația actuală ar trebui să fie remediată. Această situație se datorează nu numai numărului ridicat de cereri de decizie preliminară cu care Curtea de Justiție este sesizată în fiecare an, ci și complexității ridicate și caracterului deosebit de sensibil al unui număr tot mai mare de întrebări adresate acestei instanțe. Pentru a permite Curții de Justiție să continue să își îndeplinească misiunea de a proteja și consolida unitatea și coerența dreptului Uniunii, precum și pentru a asigura că deciziile Curții de Justiție sunt de cea mai înaltă calitate, este necesar, în interesul bunei administrări a justiției, să se recurgă la posibilitatea prevăzută la articolul 256 alineatul (3) primul paragraf din TFUE și să fie transferată Tribunalului competența de a judeca trimiteri preliminare adresate în temeiul articolului 267 din TFUE, în domenii specifice stabilite de Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”).

(3)

Transferul către Tribunal al unei părți a competenței preliminare ar trebui să permită Curții de Justiție să aloce mai mult timp și mai multe resurse examinării cererilor de decizie preliminară celor mai complexe și mai sensibile și, în acest cadru, să consolideze dialogul cu instanțele naționale, printre altele prin utilizarea mai frecventă a mecanismului prevăzut la articolul 101 din Regulamentul de procedură al Curții de Justiție, care îi permite să solicite lămuriri unei instanțe de trimitere într-un termen stabilit de Curtea de Justiție, în completarea memoriilor sau observațiilor scrise depuse de persoanele interesate menționate la articolul 23 din statut.

(4)

În acest context și întrucât Curții de Justiție i se solicită din ce în ce mai des, în cauze preliminare, să se pronunțe cu privire la chestiuni de natură constituțională sau legate de drepturile omului și de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene (denumită în continuare „Carta”), ar trebui să fie consolidate transparența și deschiderea procesului judiciar. În acest scop și fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (4), statutul ar trebui să fie modificat pentru a prevedea că memoriile sau observațiile scrise depuse de o persoană interesată menționată la articolul 23 din statut ar trebui să fie publicate pe site-ul internet al Curții de Justiție a Uniunii Europene într-un termen rezonabil după închiderea cauzei, cu excepția cazului în care persoana respectivă se opune publicării memoriului său sau a observațiilor sale scrise, caz în care se va menționa această opoziție pe același site internet. Această publicare va spori responsabilitatea și va consolida încrederea în Uniune, precum și în dreptul Uniunii.

(5)

În urma reformei arhitecturii jurisdicționale a Uniunii care rezultă din Regulamentul (UE, Euratom) 2015/2422, Tribunalul este în prezent în măsură să facă față creșterii volumului de muncă ce va rezulta din transferul competenței preliminare în anumite domenii specifice. Cu toate acestea, deoarece volumul de muncă al Tribunalului este strâns legat de evoluția activității Uniunii, ar trebui să se garanteze că acesta poate continua să își exercite pe deplin competența de control jurisdicțional în privința instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii.

(6)

Din motive de securitate juridică, este esențial ca domeniile în care competența preliminară este atribuită Tribunalului să fie clar stabilite și suficient de separabile de alte domenii. În plus, este de asemenea important ca aceste domenii să fi generat o jurisprudență substanțială a Curții de Justiție, care să fie de natură să ghideze Tribunalul în exercitarea competenței sale preliminare.

(7)

De asemenea, domeniile specifice ar trebui stabilite ținând seama de necesitatea de a degreva Curtea de Justiție de examinarea unui număr de cauze preliminare suficient de mare pentru a produce un efect real asupra volumului său de muncă.

(8)

Domeniile specifice în care îi este conferită Tribunalului competența preliminară ar trebui să fie stabilite pe baza acestor criterii. Având în vedere caracterul evolutiv al dreptului Uniunii, această stabilire ar trebui să se bazeze pe modalitățile obișnuite de a face trimitere la domeniile specifice respective. Pentru a se asigura că stabilirea va putea fi realizată și în viitor, oferind securitatea juridică necesară în pofida evoluțiilor dreptului Uniunii în ceea ce privește aceste domenii specifice, este important să se țină seama de aspectele vizate în mod general de domeniile specifice respective la momentul adoptării prezentului regulament.

(9)

Sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, accizele, Codul vamal și clasificarea tarifară a mărfurilor în Nomenclatura combinată îndeplinesc criteriile pentru a putea fi considerate domenii specifice în sensul articolului 256 alineatul (3) primul paragraf din TFUE. Domeniile respective includ, la momentul adoptării prezentului regulament, aspecte precum stabilirea bazei de impozitare a taxei pe valoarea adăugată sau condițiile pentru scutirea de la plata taxei respective; interpretarea regimului general al accizelor și a cadrului privind accizele la alcool, băuturi alcoolice, tutun, produse energetice și electricitate; elementele pe baza cărora se aplică taxe la import sau la export în cadrul comerțului cu mărfuri, cum ar fi Tariful vamal comun, originea și valoarea în vamă a mărfurilor; procedurile de import și de export, inclusiv nașterea, stabilirea și stingerea unei datorii vamale; regimurile vamale specifice; sistemul de scutire de taxe vamale, precum și interpretarea pozițiilor tarifare specifice și criteriile de clasificare a anumitor mărfuri în Nomenclatura combinată inclusă în anexa I la Regulamentul (CEE) nr. 2658/87 al Consiliului (5).

(10)

Compensarea și asistența pasagerilor în cazul în care serviciile de transport sunt întârziate sau anulate sau în cazul în care pasagerilor li se refuză îmbarcarea îndeplinesc criteriile pentru a fi considerate un domeniu specific în sensul articolului 256 alineatul (3) primul paragraf din TFUE și acoperă aspecte care, la momentul adoptării prezentului regulament, sunt reglementate de Regulamentele (CE) nr. 261/2004 (6), (UE) nr. 1177/2010 (7), (UE) nr. 181/2011 (8) și (UE) 2021/782 (9) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Aceleași criterii sunt îndeplinite și în ceea ce privește schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră, reglementată, la momentul adoptării prezentului regulament, de Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10) și de actele adoptate în temeiul directivei respective.

(11)

Având în vedere criteriul material aplicabil repartizării între Curtea de Justiție și Tribunal a competenței preliminare, este important, din rațiuni de securitate juridică și de celeritate, ca instanțele de trimitere să nu tranșeze ele însele problema instanței competente să judece cererea de decizie preliminară. Prin urmare, orice cerere de decizie preliminară ar trebui să fie introdusă la Curtea de Justiție, care ar trebui să stabilească, potrivit unor modalități prevăzute în regulamentul său de procedură, dacă cererea se încadrează exclusiv în unul sau mai multe domenii specifice stabilite prin statut și, așadar, dacă această cerere urmează să fie transmisă Tribunalului.

(12)

Curtea de Justiție ar trebui să continue să se pronunțe cu privire la cererile de decizie preliminară care, în pofida faptului că sunt legate de domeniile specifice în privința cărora îi este conferită Tribunalului o competență preliminară prin prezentul regulament, privesc și alte domenii, dat fiind că articolul 256 alineatul (3) primul paragraf din TFUE nu prevede nicio posibilitate de a transfera Tribunalului o competență preliminară în alte domenii decât cele specifice.

(13)

Dreptul la un proces echitabil, public și într-un termen rezonabil, în fața unei instanțe judecătorești independente și imparțiale, constituită în prealabil prin lege, este un drept fundamental garantat prin articolul 47 al doilea paragraf din Cartă. Prin urmare, statutul însuși ar trebui să indice cu claritate că Curtea de Justiție rămâne competentă atunci când cererea de decizie preliminară ridică chestiuni independente de interpretare a dreptului primar, a dreptului internațional public, a principiilor generale ale dreptului Uniunii sau a Cartei, având în vedere caracterul lor orizontal, deși cadrul juridic al litigiului principal se înscrie în unul sau mai multe dintre domeniile specifice în privința cărora Tribunalului îi este conferită prin prezentul regulament o competență preliminară.

(14)

În urma unei analize prealabile și după ascultarea vicepreședintelui Curții de Justiție și a primului avocat general, președintele Curții de Justiție ar trebui să informeze grefa dacă cererea de decizie preliminară ar trebui să fie transmisă Tribunalului sau ar trebui să fie trimisă, spre analiză suplimentară, reuniunii generale la care participă toți judecătorii și avocații generali ai Curții de Justiție. În interesul unei administrări adecvate și rapide a justiției, procesul de evaluare a aspectului dacă cererea ar trebui transmisă Tribunalului ar trebui să se desfășoare într-un termen care să nu depășească strictul necesar, ținând seama de natura, durata și complexitatea cauzei.

(15)

În interesul securității juridice și al unei transparențe sporite a procedurilor judiciare, Curtea de Justiție sau Tribunalul ar trebui să expună pe scurt, în decizia sa preliminară, motivele pentru care are competența să judece o trimitere preliminară. În plus, Curtea de Justiție ar trebui să publice și să actualizeze periodic o listă de exemple care să ilustreze aplicarea articolului 50b din statut, introdus prin prezentul regulament de modificare.

(16)

Tribunalul se va pronunța cu privire la aspectele legate de competență sau de admisibilitate pe care le ridică explicit sau implicit cererea de decizie preliminară care i-a fost transmisă.

(17)

Articolul 54 al doilea paragraf din statut prevede că, în cazul în care Tribunalul constată că nu are competența de a soluționa o cauză, acesta o transmite Curții de Justiție. Aceeași obligație ar trebui să se aplice în cazul în care Tribunalul constată, în cursul examinării unei cereri de decizie preliminară care îi este transmisă, că ea nu îndeplinește criteriile prevăzute la articolul 50b primul paragraf din statut, introdus prin prezentul regulament de modificare.

(18)

În plus, Tribunalul poate, în temeiul articolului 256 alineatul (3) al doilea paragraf din TFUE, să trimită Curții de Justiție o cauză care ține de competența proprie, dar care necesită o decizie de principiu susceptibilă de a aduce atingere unității sau coerenței dreptului Uniunii.

(19)

Pentru a oferi instanțelor naționale și persoanelor interesate menționate la articolul 23 din statut aceleași garanții ca cele pe care le oferă Curtea de Justiție, Tribunalul ar trebui să adopte norme de procedură echivalente cu cele aplicate de Curtea de Justiție atunci când examinează cereri de decizie preliminară, în special în ceea ce privește desemnarea unui avocat general. Judecătorii Tribunalului ar trebui să îi aleagă dintre ei pe membrii care urmează să exercite funcția de avocat general pentru o perioadă de trei ani, care poate fi reînnoită. În perioada în care acești membri exercită funcția de avocat general, ei nu ar trebui să participe în calitate de judecători în cauzele reglementate de articolul 267 din TFUE. În plus, pentru a-i asigura independența, avocatul general desemnat să examineze o cerere de decizie preliminară ar trebui să aparțină unei alte camere decât cea sesizată cu această cerere.

(20)

Având în vedere particularitățile procedurii preliminare în raport cu acțiunile directe pe care Tribunalul este competent să le judece, cererile de decizie preliminară trebuie atribuite unor camere ale Tribunalului desemnate în acest scop.

(21)

În plus, pentru a menține în special coerența deciziilor preliminare pronunțate de Tribunal și în interesul bunei administrări a justiției, ar trebui să se prevadă o cameră a Tribunalului de mărime intermediară între camerele de cinci judecători și Marea Cameră. Având în vedere responsabilitățile sporite ale Tribunalului, introduse prin prezentul regulament, un stat membru sau o instituție a Uniunii care este parte în proces ar trebui să aibă posibilitatea de a solicita convocarea unei astfel de camere intermediare atunci când Tribunalul este sesizat în temeiul articolului 267 din TFUE.

(22)

Potrivit statisticilor Curții de Justiție, împotriva deciziilor Tribunalului este formulat un număr ridicat de recursuri. Pentru a menține eficacitatea procedurii de recurs și a permite Curții de Justiție să se concentreze asupra recursurilor care ridică chestiuni juridice importante, ar trebui să fie extins mecanismul de admitere în principiu a recursurilor, asigurându-se respectarea cerințelor inerente unei protecții jurisdicționale efective.

(23)

Mecanismul de admitere în principiu a recursurilor ar trebui să fie extins la recursurile având ca obiect o decizie a Tribunalului privind decizia unei camere de recurs independente a unui organ, a unui oficiu sau a unei agenții a Uniunii care la data de 1 mai 2019 dispunea de o atare cameră de recurs independentă, dar care nu este încă menționată la articolul 58a din statut. Asemenea recursuri privesc în fapt cauze care au beneficiat deja de o dublă examinare, mai întâi de către o cameră de recurs independentă, iar apoi de către Tribunal, astfel încât dreptul la protecție jurisdicțională efectivă este garantat pe deplin.

(24)

Mecanismul de admitere în principiu a recursurilor ar trebui să fie extins, de asemenea, la litigiile referitoare la executarea contractelor care conțin o clauză compromisorie, în sensul articolului 272 din TFUE, care, de cele mai multe ori, presupun doar ca Tribunalul să aplice fondului litigiului dreptul național la care face trimitere clauza compromisorie. În cazul în care Tribunalul este obligat să aplice dreptul Uniunii fondului litigiului, recursurile formulate împotriva deciziilor Tribunalului pronunțate în acest tip de litigii ar trebui să fie admise în principiu în cazul în care acestea ridică chestiuni importante pentru unitatea, coerența sau dezvoltarea dreptului Uniunii.

(25)

Articolul 23 din statut conferă Parlamentului European, Consiliului și Băncii Centrale Europene dreptul de a depune la Curtea de Justiție memorii sau observații scrise atunci când au adoptat actul a cărui validitate sau interpretare este contestată. Cu toate acestea, în practica sa jurisdicțională, Curtea de Justiție a permis deja Parlamentului European și Băncii Centrale Europene să participe la proceduri privind alte cereri de decizie preliminară atunci când acestea au avut un interes special în ceea ce privește chestiunile ridicate de instanța națională.

(26)

Prin urmare, articolul 23 din statut ar trebui să fie modificat pentru a prevedea că toate deciziile unei instanțe dintr-un stat membru care sesizează Curtea de Justiție trebuie să fie notificate Parlamentului European, Consiliului și Băncii Centrale Europene, astfel încât acestea să poată să aprecieze dacă au un astfel de interes special și să decidă dacă doresc să își exercite dreptul de a depune memorii sau observații scrise. Această modificare nu ar trebui să aducă atingere dreptului altor instituții, organe, oficii sau agenții de a depune memorii sau observații scrise atunci când au adoptat actul a cărui validitate sau interpretare este contestată.

(27)

Prezentul regulament implică o evoluție importantă a arhitecturii jurisdicționale a Uniunii și, prin urmare, punerea sa în aplicare ar trebui să fie monitorizată îndeaproape. În acest scop, Curtea de Justiție ar trebui să prezinte în timp util Parlamentului European, Consiliului și Comisiei un raport privind transferul către Tribunal al competenței preliminare în domenii specifice și privind extinderea mecanismului de admitere în principiu a recursurilor. În special, Curtea de Justiție ar trebui să furnizeze informații care să permită să se evalueze în ce măsură s-au atins obiectivele urmărite, ținând cont atât de celeritatea cu care au fost judecate cauzele, cât și de eficiența examinării recursurilor și a cererilor de decizie preliminară celor mai complexe sau mai sensibile.

(28)

Parlamentul European și Curtea de Justiție au dezvoltat un dialog constructiv privind funcționarea sistemului jurisdicțional al Uniunii, care s-a dovedit deosebit de benefic în contextul prezentei reforme. Dialogul respectiv, la care pot fi invitați experți ori de câte ori este cazul, ar trebui să se desfășoare anual într-un mod structurat, cu respectarea rolului și a competențelor fiecărei instituții, pentru a se analiza punerea în aplicare a reformei statutului introduse prin prezentul regulament și pentru a se reflecta asupra unor viitoare îmbunătățiri.

(29)

Consultarea publicului și a părților interesate este indispensabilă pentru ca procesul de luare a deciziilor să se desfășoare în deplină cunoștință de cauză și pentru îmbunătățirea calității legiferării. Înainte de a adopta o solicitare sau o propunere de modificare a dispozițiilor Protocolului nr. 3 privind statutul în temeiul articolului 281 din TFUE, Curtea de Justiție sau Comisia ar trebui să organizeze consultări publice deschise și transparente, asigurându-se că modalitățile și termenele acestor consultări publice permit o participare cât mai amplă. Rezultatele consultărilor publicului și ale părților interesate ar trebui să fie comunicate fără întârziere, după caz, Comisiei sau Curții de Justiție, precum și Parlamentului European și Consiliului și ar trebui să fie făcute publice.

(30)

Prin urmare, Protocolul nr. 3 privind Statutul Curții de Justiție a Uniunii Europene ar trebui să fie modificat în mod corespunzător,

1.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

2.

Se introduce următorul articol:

3.

Articolul 50 se modifică după cum urmează:

4.

Se introduce următorul articol:

5.

La articolul 54, al doilea paragraf se înlocuiește cu următorul text:

„În cazul în care constată că nu este competent să judece o acțiune sau o cerere de decizie preliminară care ține de competența Curții de Justiție, Tribunalul trimite acțiunea sau cererea respectivă Curții de Justiție. În mod similar, în cazul în care constată că o acțiune sau o cerere de decizie preliminară ține de competența Tribunalului, Curtea de Justiție o trimite Tribunalului, care în acest caz nu își poate declina competența.”

6.

Articolul 58a se înlocuiește cu următorul text:

7.

La titlul V din statut, se introduce următorul articol: