(1)   În cazul în care un notificator intenționează să transfere deșeurile menționate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), notificatorul transmite o notificare scrisă prealabilă (denumită în continuare „notificarea”) tuturor autorităților competente în cauză.

Un notificator menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctele (ii), (iii) și (iv) poate depune o notificare numai atunci când a obținut o autorizație sau este înregistrat în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.

În cazul în care un notificator transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, astfel cum se menționează la articolul 13, notificatorul trebuie să respecte, de asemenea, cerințele prevăzute la articolul respectiv.

În cazul în care un transfer este destinat unei instalații care a primit un acord prealabil în temeiul articolului 14, se aplică cerințele de procedură de la alineatele (12), (14), (15) și (16) din articolul respectiv.

În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se aplică, de asemenea, articolul 15.

(2)   Notificarea include următoarele documente:

Notificatorul furnizează informațiile prevăzute în documentul de notificare și, dacă este cazul, informațiile prevăzute în documentul de circulație.

În cazul în care notificatorul nu este producătorul inițial de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul inițial de deșeuri sau una dintre persoanele menționate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul de notificare. Un comerciant sau un broker se asigură că deține o autorizație scrisă din partea uneia dintre persoanele menționate la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) pentru a acționa în numele acesteia și că autorizația scrisă respectivă este inclusă în notificare.

(3)   Documentul de notificare sau o anexă la acesta conține informațiile și documentația menționate în anexa II partea 1. Documentul de circulație sau o anexă la acesta conține informațiile și documentația menționate în anexa II partea 2, în măsura posibilului în momentul notificării.

(4)   La cererea oricăreia dintre autoritățile competente în cauză, notificatorul le transmite tuturor autorităților competente în cauză informațiile și documentele necesare în temeiul alineatului (3), precum și informațiile și documentele suplimentare prevăzute în anexa II partea 3. Autoritatea competentă care a formulat cererea informează celelalte autorități competente în cauză de cererea respectivă.

(5)   Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce autoritatea competentă de expediere constată că documentul de notificare și documentul de circulație au fost completate în conformitate cu alineatele (3) și (4).

(6)   Se consideră că o notificare este efectuată în mod corespunzător după ce toate autoritățile competente în cauză constată că documentul de notificare și documentul de circulație au fost completate în conformitate cu alineatele (3) și (4) sau după ce au fost primite toate informațiile și documentația pe care le-au cerut în conformitate cu alineatul (4).

(7)   Notificatorul transmite o copie a contractului încheiat în conformitate cu articolul 6 și o declarație care certifică existența acestuia în conformitate cu anexa IA autorităților competente în cauză la data notificării.

(8)   Notificatorul furnizează o declarație care atestă constituirea unei garanții financiare sau a unei asigurări echivalente în conformitate cu articolul 7 prin completarea părții corespunzătoare din documentul de notificare.

Garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la articolul 7 sau, în cazul în care autoritățile competente în cauză permit acest lucru, o declarație care atestă existența acesteia în conformitate cu formularul prevăzut în anexa IA se furnizează autorităților competente în cauză ca parte din documentul de notificare la data notificării.

Prin derogare de la al doilea paragraf, documentația menționată în paragraful respectiv poate fi furnizată, în cazul în care autoritățile competente în cauză permit acest lucru, cel târziu în momentul completării documentului de circulație în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(9)   Notificarea acoperă transferul de la locul de la care începe transferul și acoperă orice valorificare intermediară sau definitivă sau eliminare intermediară sau definitivă.

În cazul în care se desfășoară o valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau o eliminare intermediară sau definitivă ulterioară într-o altă țară decât prima țară de destinație, valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă și locul în care are loc valorificarea sau eliminarea se indică în notificare și se aplică articolul 15 alineatul (7).

(10)   În documentul de notificare și în documentul de circulație se precizează un singur cod de identificare a deșeurilor, menționat în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV. În cazurile în care deșeurile nu sunt clasificate la o singură rubrică fie din anexa III, fie din anexa IIIB, fie din anexa IV, în documentul de notificare și în documentul de circulație se menționează un singur cod de identificare a deșeurilor din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE, cu excepția:

(11)   Deșeurile sau amestecurile de deșeuri menționate în conformitate cu alineatul (10) de la prezentul articol pot fi detaliate mai mult prin transmiterea codurilor corespunzătoare de identificare a deșeurilor din lista deșeurilor menționată la articolul 7 din Directiva 2008/98/CE și a altor coduri de identificare relevante.

(1)   Transferurile de deșeuri pentru care este necesară o notificare fac obiectul încheierii unui contract între notificator și destinatar pentru valorificarea sau eliminarea deșeurilor. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalației de valorificare sau eliminare a deșeurilor notificate, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalației.

(2)   Contractul menționat la alineatul (1) se încheie și trebuie să producă efecte la data notificării și rămâne în vigoare pe toată durata transferului, până la emiterea unui certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (5), articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, articolul 15 alineatul (4).

Contractul trebuie să fie conform cu documentul de notificare și documentul de circulație corespunzător și să conțină cel puțin informații privind notificatorul, destinatarul și instalația, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, numărul de notificare, denumirea și compoziția deșeului, codurile de identificare a deșeurilor, cantitatea de deșeuri care face obiectul contractului, operația de valorificare sau eliminare și perioada de valabilitate a contractului.

(3)   Contractul cuprinde următoarele obligații:

(4)   În cazul în care deșeurile sunt destinate valorificării sau eliminării intermediare, contractul cuprinde următoarele obligații suplimentare:

(5)   În cazul în care deșeurile sunt transferate între două unități aflate sub controlul aceleiași entități juridice, contractul menționat la alineatul (1) poate fi înlocuit cu o declarație a respectivei entități juridice. Declarația respectivă se referă la obligațiile menționate la alineatul (3).

(1)   Transferurile pentru care este necesară o notificare fac obiectul cerinței de constituire a unei garanții financiare sau a unei asigurări echivalente, care să acopere toate elementele următoare:

(2)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă acoperă costurile generate în contextul tuturor situațiilor următoare:

(3)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se constituie de notificator sau de o altă persoană fizică sau juridică care acționează în numele notificatorului și produce efecte la data notificării sau, în cazul în care autoritatea competentă care aprobă garanția financiară sau asigurarea echivalentă permite acest lucru, cel târziu la data completării documentului de circulație în conformitate cu articolul 16 alineatul (2). Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru transfer cel târziu la data începerii transferului.

(4)   Autoritatea competentă de expediere aprobă garanția financiară sau asigurarea echivalentă, inclusiv forma, conținutul și valoarea acoperită.

(5)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă este valabilă pentru și acoperă transferul și efectuarea operațiunilor de valorificare sau de eliminare.

Garanția financiară sau asigurarea echivalentă se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o a primit certificatul menționat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, certificatul menționat la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce privește valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară.

(6)   Prin derogare de la alineatul (5), în cazul în care deșeurile sunt destinate valorificării intermediare sau eliminării intermediare și se efectuează o valorificare ulterioară sau o eliminare ulterioară în țara de destinație, autoritățile competente de expediere și destinație pot conveni că garanția financiară sau asigurarea echivalentă urmează a fi eliberată după ce autoritatea competentă în cauză a primit certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4). În acest caz, autoritatea competentă care decide să elibereze garanția financiară sau asigurarea echivalentă informează imediat celelalte autorități competente vizate despre decizia sa și orice transfer ulterior către o instalație de valorificare sau de eliminare face obiectul unei noi garanții financiare sau asigurări echivalente, cu excepția cazului în care autoritatea competentă de destinație nu solicită o astfel de garanție financiară sau asigurare echivalentă. În aceste circumstanțe, autoritatea competentă de destinație este responsabilă pentru obligațiile care decurg în cazul preluării deșeurilor atunci când transferul nu poate fi finalizat sau valorificarea ulterioară sau eliminarea ulterioară nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu articolul 22, sau în cazul unui transfer ilegal, în conformitate cu articolul 25.

(7)   Autoritatea competentă din Uniune care a aprobat garanția financiară sau asigurarea echivalentă are acces la garanția sau asigurarea respectivă și utilizează fondurile, inclusiv pentru plățile către alte autorități implicate, pentru a îndeplini obligațiile care decurg din articolele 24 și 26.

(8)   În cazul unei notificări generale în temeiul articolului 13, se poate constitui o garanție financiară sau o asigurare echivalentă care să acopere părți ale notificării generale, în locul uneia care să acopere integral notificarea generală. În astfel de cazuri, garanția financiară sau asigurarea echivalentă se aplică pentru părțile transferului notificat pe care îl vizează cel târziu la momentul completării documentului de circulație în conformitate cu articolul 16 alineatul (2).

(9)   Garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la prezentul articol alineatul (8) se eliberează atunci când autoritatea competentă care a aprobat-o primește certificatul menționat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5) în ceea ce privește valorificarea intermediară sau eliminarea intermediară pentru deșeuri. Alineatul (6) de la prezentul articol se aplică mutatis mutandis.

(10)   Comisia evaluează fezabilitatea stabilirii unei metode de calcul simple, bazate pe riscuri și armonizate pentru determinarea cuantumului garanțiilor financiare sau al asigurărilor echivalente și, dacă este cazul, adoptă un act de punere în aplicare în vederea stabilirii unei astfel de metode simple, bazate pe riscuri și armonizate de calcul. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

La efectuarea evaluării menționate la primul paragraf, Comisia ține seama, printre altele, de normele relevante ale statelor membre referitoare la calculul garanției financiare sau al asigurării echivalente menționate la prezentul articol.

(1)   În cazul în care se consideră că notificarea nu este efectuată în mod corespunzător astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5), autoritatea competentă de expediere solicită notificatorului informații și documentație în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) și, după caz, cu articolul 5 alineatul (4).

(2)   Solicitarea de informații și documentație menționată la primul alineat se transmite notificatorului cat mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării.

(3)   Notificatorul furnizează informațiile și documentația menționate la alineatul (1) cat mai curând posibil și cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorității competente de expediere. La cererea notificatorului, autoritatea competentă de expediere poate prelungi acest termen cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicație în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informațiilor și documentației solicitate.

(4)   În cazul în care, după expirarea termenului menționat la alineatul (3), autoritatea competentă de expediere încă consideră că notificarea nu a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5), sau că informațiile și documentele suplimentare menționate la articolul 5 alineatul (4) sunt în continuare necesare, aceasta poate, cât mai curând posibil și în termen de cel mult șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (3), să transmită încă două cereri de informații și documentație din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (2). Alineatul (3) se aplică oricărei astfel de cereri mutatis mutandis.

(5)   Autoritatea competentă de expediere poate decide că notificarea nu este valabilă și nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (3) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (4), în termenul menționat la alineatul respectiv.

Autoritatea competentă de expediere decide că notificarea nu este valabilă și nu mai urmează să fie prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (4) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (4).

Autoritatea competentă de expediere informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).

(6)   În cazul în care autoritatea competentă de expediere consideră că notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5), aceasta informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la aceasta, cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de 10 zile lucrătoare de la transmiterea notificării efectuate în mod corespunzător sau în termen de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (3) sau, după caz, la alineatul (4).

(7)   În cazul în care autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt necesare informații și documentație în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informații și documentație suplimentare, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (4), aceasta solicită notificatorului informațiile și documentația respectivă și informează celelalte autorități competente cu privire la solicitarea respectivă cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii informațiilor menționate la alineatul (6).

(8)   Notificatorul furnizează informațiile și documentația menționate la alineatul (7) cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitarea autorității competente în cauză.

Dacă notificatorul solicită acest lucru, autoritatea competentă în cauză poate prelungi termenul menționat la primul paragraf cu o perioadă rezonabilă, dacă notificatorul oferă o explicație în care prezintă motivele pentru care o astfel de prelungire este necesară în vederea furnizării informațiilor și documentației solicitate.

(9)   În cazul în care autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit consideră că sunt încă necesare informații și documente în conformitate cu articolul 5 alineatul (3) sau informații și documentație suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatul (4), autoritatea competentă în cauză poate, cât mai curând posibil, și în termen de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (8), să transmită încă două cereri de informații și documentație din partea notificatorului în conformitate cu alineatul (7). Alineatul (8) se aplică mutatis mutandis oricărei astfel de cereri.

(10)   Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit poate decide că notificarea nu este valabilă și numai este prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate nu sunt suficiente sau dacă notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (8) sau, în cazul în care a fost depusă o primă cerere în temeiul alineatului (9), în termenul menționat la alineatul respectiv.

Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit decide că notificarea nu este valabilă și nu mai este prelucrată în continuare, în cazul în care informațiile și documentația furnizate în urma cererii finale formulate în conformitate cu alineatul (8) nu sunt suficiente sau în cazul în care notificatorul nu a furnizat nicio informație în termenul menționat la alineatul (8).

Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la decizia sa în temeiul prezentului alineat, cât mai curând posibil, dar cel târziu în termen de șapte zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (8) sau, după caz, la alineatul (9).

(11)   Autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză că este mulțumită de notificarea efectuată în mod corespunzător, cât mai curând posibil și în termen de cel mult trei zile lucrătoare de la primirea informațiilor menționate la alineatul (6) sau că este mulțumită de informații și de documentație, cât mai curând posibil și nu mai târziu de trei zile lucrătoare de la data la care notificatorul a furnizat informațiile și documentația solicitate în temeiul alineatului (8) și, după caz, al alineatului (9).

(12)   În cazul în care notificarea a fost completată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (6), ținând seama de informațiile menționate la alineatul (11), autoritatea competentă de destinație informează imediat notificatorul și autoritatea competentă de expediere și orice autoritate competentă de tranzit în cauză.

(13)   În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la ziua transmiterii notificării sau a furnizării informațiilor și documentației în conformitate cu alineatul (3) sau (4), autoritatea competentă de expediere nu a acționat în conformitate cu alineatul (1), (5) sau (6), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

În cazul în care, în termen de 30 de zile lucrătoare de la expirarea termenului menționat la alineatul (7) sau de la furnizarea informațiilor și a documentelor în conformitate cu alineatul (8) sau (9), autoritatea competentă de destinație sau orice autoritate competentă de tranzit nu a acționat în conformitate cu alineatul (7) sau cu alineatul (9), (10), (11) sau (12), aceasta furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

(1)   Autoritățile competente de destinație, de expediere și de tranzit au la dispoziție 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător, pentru a lua una dintre următoarele decizii, care trebuie să fie motivată în mod corespunzător, cu privire la transfer:

Prin derogare de la primul paragraf, autoritatea competentă de expediere poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), după primirea notificării și înainte de a considera că aceasta a fost efectuată în mod corespunzător, dacă este evident că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 11 sau dacă există motive pentru a formula obiecții în conformitate cu articolul 12.

Prin derogare de la primul paragraf, o autoritate competentă în cauză poate lua o decizie în conformitate cu primul paragraf litera (c) sau (d), înainte de data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), după ce notificarea a fost efectuată în mod corespunzător, astfel cum se menționează la articolul 5 alineatul (5).

În cazul în care nu se formulează nicio obiecție în termenul de 30 de zile menționat la primul paragraf, se poate prezuma că autoritățile competente de tranzit și-au dat acordul tacit în această privință.

(2)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și, după caz, de tranzit informează notificatorul cu privire la decizia adoptată și motivarea acesteia în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1) primul paragraf și informează celelalte autorități competente în cauză despre decizia respectivă. Autoritatea competentă informează imediat notificatorul și celelalte autorități competente în cauză cu privire la deciziile luate în conformitate cu alineatul (1) al doilea și al treilea paragraf.

Acordurile tacite menționate la alineatul (1) al patrulea paragraf sunt valabile pentru perioada indicată în acordul scris acordat în conformitate cu primul paragraf de către autoritatea competentă de destinație.

În cazul în care, în termen de 30 de zile de la data la care notificatorul, autoritatea competentă de expediere sau o autoritate competentă de tranzit în cauză a fost informată în conformitate cu articolul 8 alineatul (12), oricare dintre autoritățile competente în cauză care nu a luat o decizie în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf furnizează notificatorului, la cerere, o explicație motivată.

(3)   În cazul în care un notificator transmite o notificare, în conformitate cu articolul 5 și, după caz, cu articolul 13, privind un transfer care, în comparație cu o notificare aprobată, vizează același tip de deșeuri din același loc din țara de expediere către același destinatar și aceeași instalație și în cazul în care țările de tranzit, dacă există, sunt aceleași, autoritățile competente în cauză iau în considerare orice informații transmise anterior în conformitate cu articolul 5 alineatele (2), (3) și (4) sau cu articolul 13 alineatele (2) și (3) și iau o decizie în conformitate cu alineatul (1) de la prezentul articol cât mai curând posibil.

(4)   Acordul scris în legătură cu un transfer expiră la cea mai timpurie dată de la sfârșitul perioadelor de valabilitate menționată de autoritățile competente în cauză. Acesta nu vizează o perioadă mai mare de un an.

(5)   Transferul este efectuat numai după îndeplinirea cerințelor prevăzute la articolul 16 alineatele (1) și (2) și pe parcursul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităților competente în cauză, în conformitate cu alineatul (4) de la prezentul articol. Deșeurile trebuie să fi fost primite de instalația de valorificare sau eliminare înainte de sfârșitul perioadei de valabilitate a acordului tacit sau scris al tuturor autorităților competente în cauză.

(6)   Valorificarea sau eliminarea deșeurilor aferente unui transfer se încheie în termen de cel mult un an de la primirea deșeurilor de către instalația care valorifică sau elimină deșeurile, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză prevăd o perioadă de timp mai scurtă în decizia acestora.

(7)   Autoritățile competente în cauză își retrag acordul tacit sau scris, la cererea notificatorului sau în cazul în care au cunoștință de oricare dintre circumstanțele de mai jos:

(8)   Autoritatea competentă în cauză informează notificatorul, celelalte autorități competente în cauză și destinatarul cu privire la orice retragere a acordului, inclusiv cu privire la motivul retragerii.

(9)   În cazul în care acordul oricăreia dintre autoritățile competente în cauză este retras în conformitate cu alineatul (7) de la prezentul articol, transferul sau tratarea deșeurilor nu este autorizat(ă), după caz, să continue și se aplică articolul 22 sau 25, după caz.

(1)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), condiții sub care își dau acordul în legătură cu un transfer notificat. Astfel de condiții se motivează corespunzător și pot avea la bază unul sau mai multe dintre condițiile enumerate la articolul 11 sau dintre motivele indicate la articolul 12.

(2)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), condiții privind transportul de deșeuri pe teritoriul aflat sub jurisdicția lor națională. Aceste condiții de transport nu pot fi mai stricte decât cele stabilite pentru transportul de deșeuri efectuat integral pe teritoriul aflat sub jurisdicția națională a acestora și țin seama în mod corespunzător de acordurile existente, în special de acordurile internaționale aplicabile.

(3)   Autoritățile competente de expediere, de destinație și de tranzit pot stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), o condiție pe baza căreia acordul lor se consideră retras în cazul în care garanția financiară sau asigurarea echivalentă nu este aplicabilă cel târziu la data completării documentului de circulație în temeiul articolului 16 alineatul (2), în conformitate cu articolul 7 alineatul (3).

(4)   Condițiile se specifică în documentul de notificare sau se anexează la acesta de către autoritatea competentă care le stabilește.

(5)   Autoritatea competentă de destinație poate stabili, de asemenea, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), o condiție conform căreia instalația care primește deșeurile trebuie să păstreze o evidență periodică a intrărilor, a ieșirilor și/sau a soldurilor în legătură cu deșeurile și operațiunile aferente de valorificare sau de eliminare, astfel cum se specifică în notificare și pe parcursul perioadei de valabilitate a notificării. Evidențele respective se semnează de o persoană responsabilă din punct de vedere legal pentru instalația respectivă și se transmit autorității competente de destinație în termen de o lună de la data încheierii operațiunii notificate de valorificare sau de eliminare.

(1)   În cazul în care se transmite o notificare cu privire la un transfer de deșeuri destinate eliminării în conformitate cu articolul 5, autoritățile competente de expediere și de destinație nu își dau acordul în legătură cu transferul respectiv, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), decât dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(2)   Prin derogare de la alineatul (1) litera (a), dacă notificatorul demonstrează că deșeurile în cauză sunt produse într-un stat membru de expediere într-o cantitate totală pe an atât de mică încât furnizarea de noi instalații specializate de eliminare în statul membru respectiv nu ar fi viabilă economic, condițiile prevăzute la alineatul (1) litera (a) punctele (ii) și (iii) nu se aplică.

(3)   Dacă o autoritate competentă de tranzit își dă acordul în legătură cu un transfer, în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), doar condițiile prevăzute la alineatul (1) literele (b), (c), (e) și (f) de la prezentul articol sunt luate în considerare.

(4)   Informațiile privind acordul dat de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) sunt menționate în raport în conformitate cu articolul 73. Comisia informează toate statele membre cu privire la un astfel de acord dat în anul calendaristic precedent.

(5)   Până la 21 mai 2027, Comisia adoptă un act de punere în aplicare care stabilește criterii detaliate pentru aplicarea uniformă a condițiilor prevăzute la alineatul (1) litera (a), pentru a specifica modul în care fezabilitatea tehnică și viabilitatea economică menționate la litera (a) punctele (i) și (ii) de la alineatul respectiv trebuie demonstrate de notificatori și evaluate de autoritățile competente. Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

(1)   În cazul în care se transmite o notificare în legătură cu un transfer de deșeuri destinate valorificării în conformitate cu articolul 5, autoritățile competente de destinație și de expediere pot, în termenul de 30 de zile menționat la articolul 9 alineatul (1), să formuleze obiecții motivate pe baza unuia sau a mai multora dintre următoarele motive:

(2)   Autoritățile competente de tranzit pot formula obiecții motivate, în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1) împotriva unui transfer de deșeuri destinate valorificării. Orice astfel de obiecție se bazează numai pe motivele prevăzute la alineatul (1) literele (c), (f), (g) și (h).

(3)   În cazul în care, în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1), autoritățile competente consideră că problemele care au stat la baza obiecțiilor lor au fost soluționate, acestea informează de îndată notificatorul în acest sens.

(4)   În cazul în care problemele care au stat la baza obiecțiilor nu sunt soluționate în termenul de 30 de zile menționat la alineatul (1), notificarea transferului de deșeuri destinate valorificării își pierde valabilitatea. În cazul în care intenționează în continuare să efectueze transferul, notificatorul transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente în cauză și notificatorul convin altfel.

(5)   Obiecțiile formulate de autoritățile competente pe baza motivelor prevăzute la alineatul (1) literele (d) și (e) de la prezentul articol și motivele acestor obiecții se comunică Comisiei în conformitate cu articolul 73.

(6)   În conformitate cu articolul 9 alineatul (2), autoritățile competente informează notificatorul cu privire la motivele obiecției lor față de un transfer.

(7)   Autoritatea competentă de expediere informează Comisia și celelalte state membre cu privire la legislația națională pe care se pot baza obiecțiile formulate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (d) specificând deșeurile și operațiunile de valorificare, precum și operațiunile de valorificare sau eliminare a deșeurilor reziduale generate prin valorificarea deșeurilor în cauză pentru care se aplică obiecțiile respective, înainte de invocarea legislației naționale drept temei pentru obiecții motivate.

Statele membre de destinație informează Comisia și celelalte state membre despre deciziile sau legislația națională pe care se pot baza obiecțiile formulate de autoritățile competente în conformitate cu alineatul (1) litera (e) și specifică deșeurile și operațiunile de valorificare pentru care se aplică obiecțiile respective, înainte de invocarea acestor decizii sau a legislației naționale ca temei pentru obiecții motivate.

(1)   Notificatorul poate transmite o notificare generală pentru mai multe transferuri, în cazul în care sunt îndeplinite toate cerințele următoare:

(2)   Notificatorul poate indica într-o anexă atașată la documentul de notificare una sau mai multe rute posibile alternative. Documentul de circulație completat în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) furnizează informații cu privire la traseul indicat în documentul de notificare care trebuie urmat, precum și cu privire la orice rute alternative care trebuie urmate în cazul unor circumstanțe neprevăzute și indicate în documentul de notificare.

(3)   Autoritățile competente în cauză pot conveni asupra utilizării unei notificări generale sub rezerva furnizării ulterioare a informațiilor și a documentației suplimentare în conformitate cu articolul 5 alineatele (3)-(6).

(1)   O persoană fizică sau juridică care deține sau exercită controlul asupra unei instalații de valorificare poate depune o cerere de acordare a unui acord prealabil pentru instalația respectivă la autoritatea competentă care are jurisdicție asupra instalației, desemnată în temeiul articolului 75.

Instalațiile care efectuează doar operațiunea R13 nu sunt eligibile pentru a depune o cerere, astfel cum se menționează la primul paragraf.

(2)   Cererea menționată la alineatul (1) include următoarele informații:

(3)   Comisia este împuternicită să adopte, în conformitate cu articolul 80, acte delegate de modificare a alineatului (2) de la prezentul articol în ceea ce privește informațiile ce trebuie incluse în cerere.

(4)   Procedura menționată la alineatele (5)-(10) de la prezentul articol se aplică acordului prealabil pentru o instalație pentru care a fost depusă o cerere în conformitate cu alineatul (1).

(5)   În termen de 55 de zile de la data primirii unei cereri transmise în conformitate cu alineatul (1) și conținând informațiile menționate la alineatul (2), autoritatea competentă analizează cererea respectivă și decide cu privire la aprobarea acesteia.

(6)   În cazul în care persoana fizică sau juridică menționată la alineatul (1) a furnizat toate informațiile menționate la alineatul (2), autoritatea competentă aprobă cererea și emite un acord prealabil pentru instalația în cauză. Acordul prealabil poate conține condiții referitoare la durata acordului prealabil, tipurile și cantitățile de deșeuri care fac obiectul acordului prealabil, tehnologia utilizată sau alte condiții necesare pentru a se asigura că deșeurile sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului.

(7)   Prin derogare de la alineatul (6), autoritatea competentă poate refuza aprobarea cererii de emitere a acordului prealabil dacă nu este convinsă că emiterea acordului prealabil va asigura că deșeurile vor fi gestionate în conformitate cu ierarhia deșeurilor și cu alte cerințe prevăzute în Directiva 2008/98/CE sau, după caz, că se vor aplica cele mai bune tehnici disponibile în conformitate cu concluziile stabilite în temeiul Directivei 2010/75/UE.

(8)   Decizia de aprobare sau de respingere a cererii de emitere a acordului prealabil se comunică persoanei fizice sau juridice care a depus cererea imediat ce aceasta este luată de autoritatea competentă și se motivează în mod corespunzător.

(9)   Acordul prealabil al unei instalații de valorificare este valabil timp de zece ani, cu excepția cazului în care se prevede altfel în decizia de aprobare a cererii de emitere a acordului prealabil. În această perioadă, autoritatea competentă efectuează cel puțin un control în conformitate cu articolul 60. Dacă este necesar, se efectuează controale suplimentare pornind de la abordarea întemeiată pe evaluarea bazată pe riscuri, astfel cum se menționează la articolul 62.

(10)   Acordul prealabil dat unei instalații de valorificare poate fi revocat în orice moment de către autoritatea competentă, dacă devin disponibile informații care arată că informațiile furnizate în conformitate cu alineatul (2) sunt false sau că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (6). Decizia de revocare a unui acord prealabil se motivează în mod corespunzător și se comunică instalației în cauză.

(11)   Persoana fizică sau juridică menționată la alineatul (1) informează de îndată autoritatea competentă în cauză cu privire la orice modificare a informațiilor transmise în conformitate cu alineatul (2). Autoritatea competentă în cauză evaluează în mod corespunzător modificările respective și, dacă este necesar, actualizează sau revocă acordul prealabil.

(12)   În cazul unei notificări generale transmise în conformitate cu articolul 13 referitoare la transferurile destinate unei instalații care a primit un acord prealabil, perioada de valabilitate a acordului menționat la articolul 9 alineatul (4) se prelungește la trei ani.

Prin derogare de la primul paragraf, autoritățile competente în cauză pot decide, în cazuri justificate în mod corespunzător, să prelungească perioada de valabilitate cu o perioadă mai scurtă de trei ani.

(13)   Autoritățile competente care au dat un acord prealabil unei instalații în conformitate cu prezentul articol, utilizând formularul prevăzut în anexa VI, informează Comisia și, după caz, secretariatul OCDE cu privire la următoarele:

(14)   Prin derogare de la articolele 9, 10 și 12, acordul dat în conformitate cu articolul 9 alineatul (1), condițiile impuse în conformitate cu articolul 10 sau obiecțiile formulate în conformitate cu articolul 12 de către toate autoritățile competente în cauză în legătură cu o notificare cu privire la un transfer destinat unei instalații care a primit un acord prealabil fac obiectul unui termen de șapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.

(15)   În cazul în care una sau mai multe autorități competente doresc să solicite informații suplimentare în conformitate cu articolul 8 alineatul (2), (4), (7) sau (9), în legătură cu o notificare cu privire la transferurile către o instalație care a primit un acord prealabil, termenele menționate la alineatele respective, precum și la articolul 8 alineatele (3) și (8) se reduc la:

(16)   Fără a aduce atingere alineatului (14), o autoritate competentă în cauză poate decide că este nevoie de mai mult timp pentru a primi informații și documentație suplimentare din partea notificatorului.

În astfel de cazuri, autoritatea competentă respectivă informează notificatorul și celelalte autorități competente în cauză în termen de șapte zile lucrătoare de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.

Timpul total necesar pentru luarea uneia dintre deciziile menționate la articolul 9 alineatul (1) nu trebuie să depășească 30 de zile de la data la care notificatorul a fost informat în conformitate cu articolul 8 alineatul (12) că notificarea a fost completată în mod corespunzător.

(1)   În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare sau eliminării intermediare, se specifică, de asemenea, toate instalațiile în care se prevede valorificarea intermediară sau definitivă ulterioară sau eliminarea intermediară sau definitivă ulterioară, în documentul de notificare, alături de valorificarea intermediară sau de eliminarea intermediară inițială.

(2)   Autoritățile competente de expediere și de destinație își pot da acordul doar în legătură cu un transfer de deșeuri destinate unei operațiuni de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară în cazul în care consideră că condițiile de la articolul 11 sunt îndeplinite sau nu au motive de obiecție, în conformitate cu articolul 12, privind transferul sau transferurile către instalațiile care efectuează orice valorificare intermediară sau definitivă ulterioară sau orice eliminare intermediară sau definitivă ulterioară.

(3)   În termen de două zile lucrătoare de la data primirii deșeurilor de către instalația care efectuează operațiunea de valorificare intermediară sau operațiunea de eliminare intermediară, instalația respectivă confirmă notificatorului și autorităților competente în cauză primirea deșeurilor. Confirmarea respectivă se furnizează în documentul de circulație sau se anexează la documentul de circulație.

(4)   În cel mai scurt timp posibil, dar în cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară și în cel mult un an sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (6), de la data primirii deșeurilor, instalația care efectuează operațiunea respectivă furnizează, sub responsabilitatea sa, un certificat notificatorului și autorităților competente în cauză care atestă încheierea operațiunii. Certificatul respectiv se furnizează în documentul de circulație sau anexat la acesta.

(5)   În cazul în care o instalație de valorificare sau de eliminare care efectuează o operațiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară livrează deșeurile pentru orice operațiune ulterioară de valorificare intermediară sau definitivă sau operațiune ulterioară de eliminare intermediară sau definitivă către o instalație situată în țara de destinație, aceasta obține în cel mai scurt timp și în cel mult un an sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (6) de la data livrării deșeurilor un certificat din partea instalației respective care atestă încheierea operațiunii ulterioare de valorificare intermediară sau definitivă sau de eliminare intermediară sau definitivă.

Instalația care efectuează o operațiune de valorificare intermediară sau de eliminare intermediară, astfel cum se menționează la alineatul (3), transmite fără întârziere notificatorului și autorităților competente în cauză certificatele relevante, cu identificarea transferurilor la care se referă certificatele respective.

(6)   Pentru a asigura coerența conținutului certificatului de la alineatul (5) primul paragraf în întreaga Uniune, Comisia adoptă, în timp util înainte de adoptarea actului de punere în aplicare în temeiul articolului 27 alineatul (5) și cel târziu până la 21 mai 2025, un act delegat de completare a prezentului articol care stabilește informațiile care trebuie furnizate într-un astfel de certificat. Respectivul act delegat se adoptă în conformitate cu articolul 80.

(7)   Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menționată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalație situată în țara inițială de expediere sau într-un alt stat membru, și care conține transferuri de deșeuri astfel cum sunt menționate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3) este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament.

(8)   Atunci când se efectuează o livrare, astfel cum este menționată la alineatul (5) de la prezentul articol, către o instalație dintr-o țară terță și privește transferuri astfel cum sunt menționate la articolul 4 alineatul (1), (2) sau (3), este necesară o nouă notificare în conformitate cu prezentul regulament, iar dispozițiile privind autoritățile competente în cauză se aplică, de asemenea, autorității competente inițiale din țara inițială de expediere.

(1)   După ce autoritățile competente în cauză și-au dat acordul pentru un transfer notificat, toate întreprinderile implicate completează documentul de circulație sau, în cazul unei notificări generale, documentele de circulație la punctele indicate. Acestea se asigură că informațiile din documentul de circulație sunt puse la dispoziție pe cale electronică prin intermediul unui sistem menționat la articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deșeuri, celorlalte persoane fizice și juridice implicate în transfer, autorităților competente în cauză și autorităților care participă la controale.

(2)   Odată ce notificatorul a primit acordul scris din partea autorităților competente de expediere, de destinație și de tranzit sau se poate prezuma acordul tacit al autorității de tranzit, notificatorul furnizează data efectivă a transferului și completează documentul de circulație, în măsura în posibilului, în conformitate cu instrucțiunile pentru completarea documentelor de notificare și de circulație din anexele IA și IB, în conformitate cu anexa IC, și îl transmite autorităților competente în cauză și celorlalte persoane fizice și juridice implicate în transfer, cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informațiile privind cantitatea reală de deșeuri, transportatorul sau transportatorii și, dacă este cazul, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.

(3)   Notificatorul se asigură că, pe lângă punerea la dispoziție a documentului de circulație în conformitate cu alineatul (1), documentul de notificare care conține acordul și condițiile impuse de autoritățile competente în cauză este pus la dispoziția autorităților competente în cauză și a autorităților care participă la controale, pe cale electronică, inclusiv în timpul transportului de deșeuri.

(4)   În cazul în care documentele menționate la alineatele (1) și (3) nu pot fi puse la dispoziție online în timpul transportului de deșeuri, notificatorul și transportatorul sau transportatorii se asigură că documentele sunt disponibile prin alte mijloace în vehiculul de transport. În astfel de cazuri, notificatorul se asigură că orice modificări sau adăugiri la documente în timpul transportului de deșeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menționat la articolul 27.

(5)   În termen de două zile lucrătoare de la primirea deșeurilor, instalația furnizează notificatorului și autorităților competente în cauză confirmarea primirii deșeurilor. Confirmarea se furnizează în documentul de circulație sau anexată la acesta.

(6)   În cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii respective și în termen de cel mult un an sau perioada mai scurtă menționată la articolul 9 alineatul (6) de la data primirii deșeurilor, instalația care efectuează o operațiune de valorificare definitivă sau de eliminare definitivă furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă s-a încheiat.

(7)   Certificatul menționat la alineatul (6) se transmite notificatorului și autorităților competente în cauză.

(1)   În cazul în care intervine o modificare esențială a detaliilor sau a condițiilor acordului, notificatorul informează autoritățile competente în cauză și destinatarul și, dacă este posibil, înainte de începerea unui transfer. Modificările esențiale se consideră a fi, printre altele, modificări față de cele indicate în notificare în ceea ce privește cantitatea de deșeuri, traseul, inclusiv posibilele rute alternative, data sau datele transferului sau transportatorul sau transportatorii, sau modificări ale duratei transferului, ca urmare a unor circumstanțe neprevăzute care au loc după începerea transferului și care au condus la depășirea perioadei de valabilitate a transferului.

(2)   În cazul în care intervine o modificare esențială menționată la alineatul (1), se transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care toate autoritățile competente consideră că nu este necesară o nouă notificare și informează notificatorul în acest sens. Autoritățile competente informează notificatorul cât mai curând posibil, dar nu mai târziu de cinci zile lucrătoare de la primirea informațiilor în temeiul alineatului (1). Un transfer planificat nu are loc înainte ca notificatorul să fi fost informat de către autoritățile competente în cauză. În cazul în care un transfer a început deja, notificatorul se asigură că transportul este oprit cât mai curând posibil, până când notificatorul este informat de către autoritățile competente în cauză dacă este necesară o nouă notificare.

(3)   În cazul în care modificările menționate la alineatul (1) implică alte autorități competente decât cele vizate de notificarea inițială, se transmite o nouă notificare.

(1)   Transferurile de deșeuri menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5) fac obiectul cerințelor generale de informare prevăzute la alineatele (2)-(10) de la prezentul articol.

(2)   Un transfer menționat la alineatul (1) poate fi efectuat numai de persoana care organizează transferul menționată la articolul 3 punctul 7 subpunctele (ii), (iii) și (iv), atunci când persoana respectivă a obținut o autorizație sau este înregistrată în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE.

(3)   Persoana care organizează transferul trimite deșeurile numai către o instalație de valorificare a deșeurilor care a obținut o autorizație sau o înregistrare în conformitate cu capitolul IV din Directiva 2008/98/CE. Instalația prezintă autorizația sau dovada înregistrării persoanei care organizează transferul înainte de efectuarea acestuia.

(4)   Toate întreprinderile implicate în transfer completează formularul din anexa VII cu informațiile relevante la punctele indicate și se asigură că informațiile sunt puse la dispoziție pe cale electronică, în conformitate cu articolul 27, inclusiv în timpul transportului de deșeuri, celorlalte persoane implicate în transfer, autorităților competente în cauză și autorităților care participă la controale.

În cazul în care persoana care organizează transferul nu este producătorul inițial de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), notificatorul se asigură că producătorul inițial de deșeuri sau una dintre persoanele menționate la articolul 3 punctul 7 subpunctul (ii), (iii) sau (v) semnează, de asemenea, dacă este posibil, documentul din anexa VII.

(5)   Persoana care organizează transferul completează formularul prevăzut în anexa VII cu informațiile relevante, în măsura posibilului, cu cel puțin două zile lucrătoare înainte de începerea transferului. Cu toate acestea, informațiile privind cantitatea reală de deșeuri, transportatorul sau transportatorii și, după caz, numărul de identificare al containerului pot fi transmise cel târziu înainte de începerea transferului.

(6)   Dacă informațiile menționate la alineatele (4) și (5) nu pot fi puse la dispoziție online în timpul transportului de deșeuri, persoana care organizează transferul și transportatorul sau transportatorii se asigură că informațiile sunt puse la dispoziție prin alte mijloace în vehiculul de transport, cu condiția ca informațiile să fie în concordanță cu informațiile puse la dispoziție pe cale electronică în conformitate cu alineatele (4) și (5). În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul se asigură că orice modificări sau adăugiri aduse documentelor în timpul transportului de deșeuri sunt prezentate prin intermediul unui sistem menționat la articolul 27.

(7)   În cazul în care un transfer este destinat valorificării intermediare, în documentul din anexa VII se indică, pe lângă valorificarea intermediară inițială, instalația în care se preconizează valorificarea intermediară sau definitivă care urmează direct valorificării intermediare inițiale și codurile R ale acestor operațiuni, precum și, dacă este posibil, instalațiile în care se preconizează valorificarea ulterioară intermediară sau definitivă și codurile R ale operațiunilor de valorificare aferente.

(8)   Instalația de valorificare sau laboratorul furnizează persoanei are organizează transferul, în termen de două zile lucrătoare de la primirea deșeurilor, confirmarea primirii deșeurilor prin completarea informațiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalația de valorificare sau laboratorul nu are acces la sistemul menționat la articolul 27, acesta furnizează confirmarea prin intermediul persoanei care organizează transferul.

(9)   În cel mai scurt timp posibil și în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea operațiunii de valorificare și în termen de cel mult un an de la primirea deșeurilor, instalația de valorificare furnizează un certificat, sub responsabilitatea sa, potrivit căruia valorificarea s-a încheiat, prin completarea informațiilor relevante cuprinse în anexa VII. În cazul în care instalația de valorificare nu are acces la sistemul menționat la articolul 27, aceasta furnizează certificatul prin intermediul persoanei care organizează transferul.

(10)   Toate transferurile de deșeuri menționate la articolul 4 alineatele (4) și (5) fac obiectul încheierii unui contract de valorificare a deșeurilor între persoana care organizează transferul și destinatar. În cazul în care destinatarul nu este operatorul instalației, contractul este, de asemenea, semnat de operatorul instalației.

Contractul menționat la primul paragraf se încheie și produce efecte cel târziu în momentul în care este completat documentul din anexa VII în conformitate cu alineatul (5) și rămâne în vigoare pe durata transferului până la eliberarea unui certificat în conformitate cu alineatul (9).

Contractul trebuie să fie conform cu documentele corespunzătoare din anexa VII și să conțină cel puțin informații privind persoana care organizează transferul, destinatarul și instalația, identitatea persoanelor care reprezintă fiecare parte, descrierea deșeurilor, codurile de identificare a deșeurilor, cantitatea de deșeuri care face obiectul contractului, operațiunea de valorificare și perioada de valabilitate a contractului.

Contractul include obligația ca, în cazul în care transferul de deșeuri sau valorificarea acestora nu se poate finaliza astfel cum s-a prevăzut sau în cazul în care transferul a fost efectuat ca transfer ilegal, persoana care organizează transferul sau, în cazul în care persoana respectivă nu este în măsură să asigure finalizarea transferului de deșeuri sau valorificarea acestora, destinatarul să preia deșeurile sau să asigure valorificarea acestora în mod alternativ și, dacă este necesară între timp, depozitarea acestora.

(11)   Persoana care organizează transferul sau destinatarul furnizează autorităților care participă la controale, la solicitarea acestora, o copie a contractului menționat la alineatul (10) și a oricărui acord în conformitate cu articolul 4 alineatul (5).

(12)   Informațiile prevăzute în anexa VII sunt puse la dispoziția statelor membre și a Comisiei în scopuri de control, de aplicare a normelor, de planificare și statistică, în conformitate cu articolul 27 și cu legislația națională.

(13)   Informațiile menționate la alineatele (2)-(9) sunt considerate confidențiale, în cazul în care legislația Uniunii sau legislația națională impune acest lucru.

(14)   În cazul în care deșeurile sunt transferate între două unități aflate sub controlul aceleiași entități juridice, contractul menționat la alineatul (10) poate fi înlocuit cu o declarație a respectivei entități juridice. Declarația respectivă se referă mutatis mutandis la obligațiile menționate la alineatul (10).

(15)   Până la 21 mai 2026, Comisia adoptă un act delegat în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea de instrucțiuni privind modul de completare a documentului din anexa VII.

(1)   Autoritățile competente, notificatorul, destinatarul și instalația care primește deșeurile păstrează în Uniune toate informațiile transmise sau schimbate în legătură cu transferurile notificate timp de cel puțin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).

În cazul notificărilor generale în conformitate cu articolul 13, obligația menționată la primul paragraf se aplică de la data la care a fost furnizat ultimul certificat în conformitate cu articolul 15 alineatul (4) sau cu articolul 16 alineatul (6).

(2)   Informațiile furnizate în temeiul articolului 18 se păstrează în Uniune pentru o perioadă de cel puțin cinci ani de la data la care a fost furnizat un certificat în conformitate cu articolul 18 alineatul (9) de către persoana care organizează transferul, destinatar și instalația care primește deșeurile.

(3)   Autoritățile competente păstrează în Uniune toate informațiile și documentele prezentate sau schimbate în legătură cu transferurile ilegale timp de cel puțin cinci ani de la data la care a fost finalizată o preluare sau o valorificare sau o eliminare alternativă.

(1)   În cazul în care oricare dintre autoritățile competente în cauză constată că un transfer de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care autoritățile competente și-au dat acordul, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut în conformitate cu dispozițiile conținute în documentele de notificare și de circulație sau în contractul menționat la articolul 6, și dacă transferul respectiv nu este un transfer ilegal, autoritatea respectivă informează de îndată autoritatea competentă de expediere cu privire la acest lucru. În cazul în care o instalație de valorificare sau de eliminare respinge un transfer primit, aceasta informează de îndată autoritatea competentă de destinație cu privire la acest lucru.

(2)   Autoritatea competentă de expediere se asigură că, exceptând cazurile menționate la alineatul (3), deșeurile respective sunt preluate în zona aflată sub jurisdicția acesteia sau în alt loc în țara de expediere de către notificator sau, dacă este cazul, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12), pentru a asigura eliminarea sau valorificarea acestora. În cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă în cauză sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia asigură respectarea prezentului articol.

Preluarea menționată la primul paragraf se realizează în termen de 90 de zile sau în alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, după ce autoritatea competentă de expediere a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de destinație sau de tranzit cu privire la faptul că transferul de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora, pentru care s-a dat un acord, nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de destinație sau de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

(3)   Obligația de preluare a deșeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autoritățile competente de expediere, de tranzit și de destinație în cauză consideră că deșeurile respective pot fi valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă în țara de destinație sau în alt loc de către notificator sau, atunci când este relevant, de către o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă de expediere sau de către o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia.

Obligația de preluare a deșeurilor prevăzută la alineatul (2) nu se aplică dacă, în timpul efectuării operațiunii de valorificare sau de eliminare în instalația în cauză, deșeurile transferate au fost amestecate ireversibil cu alte deșeuri în așa fel încât compoziția sau natura lor s-a schimbat sau încât deșeurile în cauză nu mai pot fi separate, înainte ca autoritatea competentă în cauză să ia cunoștință de faptul că transferul notificat nu poate fi finalizat, astfel cum se menționează la alineatul (1). Amestecul de deșeuri respectiv este valorificat sau eliminat printr-o metodă alternativă în conformitate cu primul paragraf din prezentul alineat.

(4)   În cazul măsurilor alternative menționate la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acționează în numele său se asigură că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59.

(5)   În cazurile de preluare a deșeurilor menționate la alineatul (2), se prezintă o nouă notificare, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză convin că este suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător de către autoritatea competentă inițială de expediere.

Notificatorul inițial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care nici acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.

Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecții împotriva returnării deșeurilor din cadrul unui transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut sau împotriva operațiunii aferente de valorificare și de eliminare a acestora.

(6)   În cazul unor aranjamente alternative în afara țării inițiale de destinație în conformitate cu alineatul (3), notificatorul inițial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia prezintă o nouă notificare.

Atunci când noua notificare se transmite de către notificator, aceasta se transmite, de asemenea, autorității competente a țării inițiale de expediere.

(7)   În cazul unor aranjamente alternative în țara inițială de destinație în conformitate cu alineatul (3), nu este necesară o nouă notificare, fiind suficientă o solicitare motivată în mod corespunzător. Solicitarea respectivă motivată în mod corespunzător, prin care se solicită aprobarea unei măsuri alternative, se transmite autorităților competente de destinație și de expediere de către notificatorul inițial sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autorității competente de destinație de către autoritatea competentă inițială de expediere.

(8)   În cazul în care nu este necesară prezentarea unei noi notificări în conformitate cu alineatul (5) sau (7), notificatorul inițial sau, după caz, o persoană considerată notificator în conformitate cu alineatul (11) sau (12) sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere sau o altă persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia completează un nou document de circulație în conformitate cu articolul 15 sau cu articolul 16.

În cazul în care autoritatea competentă inițială de expediere transmite o nouă notificare în conformitate cu alineatul (5) sau (6), nu este necesară o nouă garanție financiară sau asigurare echivalentă.

(9)   Obligația notificatorului sau, dacă este cazul, obligația țării de expediere de a prelua deșeurile sau de a lua măsuri pentru valorificarea sau eliminarea alternativă încetează atunci când instalația eliberează certificatul de valorificare definitivă sau eliminare definitivă menționat la articolul 16 alineatul (6) sau, după caz, la articolul 15 alineatul (5). În cazurile de valorificare intermediară sau eliminare intermediară menționate la articolul 7 alineatul (6), obligația țării de expediere încetează atunci când instalația eliberează certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4).

În cazul în care o instalație emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal și are drept consecință eliberarea garanției financiare, se aplică articolul 25 alineatul (8) și articolul 26 alineatul (2).

(10)   Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deșeuri al căror transfer sau a căror valorificare sau eliminare nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, autoritatea care are competență în zona în care au fost descoperite deșeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.

(11)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(12)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, deținătorul de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(1)   În cazul în care un transfer de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau valorificarea acestora, nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, în conformitate cu documentul din anexa VII sau în contractul menționat la articolul 18 alineatul (10) și în cazul în care transferul respectiv nu este ilegal, persoana care a organizat transferul în conformitate cu articolul 18 informează imediat autoritatea competentă de expediere cu privire la aceasta. În astfel de cazuri, persoana care organizează transferul sau destinatarul, în conformitate cu obligațiile prevăzute în contractul menționat la articolul 18 alineatul (10), preia deșeurile înapoi în țara de expediere sau asigură valorificarea lor printr-o metodă alternativă în țara de destinație sau în altă parte și se asigură, dacă este necesar, că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor până la returnarea acestora sau până la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.

Preluarea sau valorificarea deșeurilor printr-o metodă alternativă are loc în termen de 90 de zile, sau în orice alt termen convenit între autoritățile competente în cauză, de la data la care persoana care organizează transferul a informat autoritatea competentă de expediere în conformitate cu primul paragraf.

(2)   În cazul măsurilor alternative menționate la alineatul (1), persoana care organizează transferul sau destinatarul, după caz, se asigură că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului și în conformitate cu articolul 59.

(3)   În cazurile de preluare sau de măsuri alternative în afara țării de destinație inițială, astfel cum se menționează la alineatul (1), informațiile relevante din documentul prevăzut în anexa VII se completează și se transmit de către persoana care a organizat inițial transferul în conformitate cu articolul 18. Dacă transferul în vederea preluării sau destinat unor măsuri alternative face obiectul articolului 4 alineatul (1), (2) sau (3), articolul 22 se aplică mutatis mutandis.

(4)   În cazul în care autoritatea competentă de expediere ia cunoștință de faptul că un transfer de deșeuri menționat la articolul 4 alineatul (4) sau (5), sau recuperarea acestora, nu a fost finalizat în modul prevăzut și că nu au fost îndeplinite obligațiile de a prelua deșeurile sau de a organiza valorificarea alternativă a acestora în conformitate cu alineatul (1), autoritatea competentă de expediere ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoana care a organizat transferul preia deșeurile sau asigură valorificarea acestora printr-o metodă alternativă și se asigură, dacă este necesar, că se iau măsurile necesare pentru depozitarea în condiții de siguranță a deșeurilor până la returnare sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă. În cazul în care nu este posibil ca persoana care a efectuat transferul să îndeplinească obligațiile de preluare, aceste obligații sunt îndeplinite de o persoană considerată a fi persoana care organizează transferul în conformitate cu alineatul (5) sau (6), după caz.

(5)   În cazul în care persoana care organizează transferul menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(6)   În cazul în care persoana care organizează transferul menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 24, deținătorul de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 7 subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(7)   În cazul în care nu este posibil ca persoana care organizează transferul sau o persoană considerată responsabilă în conformitate cu alineatul (5) sau (6) să îndeplinească obligațiile de preluare prevăzute la alineatul (4), autoritatea competentă de expediere sau o persoană fizică sau juridică acționând în numele acesteia este considerată responsabilă pentru obligațiile prevăzute la prezentul articol.

(1)   Costurile aferente returnării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deșeurilor dintr-un transfer care nu poate fi finalizat astfel cum s-a prevăzut, inclusiv costurile de transport, de valorificare sau de eliminare în temeiul articolului 22 alineatul (2) sau (3) și, de la data la care autoritatea competentă de expediere ia cunoștință de faptul că un transfer de deșeuri sau valorificarea sau eliminarea acestora nu poate fi finalizat(ă) astfel cum s-a prevăzut, costurile de depozitare în temeiul articolului 22 alineatul (10) se percep în ordinea următoare:

(2)   Înainte de imputarea costurilor unei alte persoane decât notificatorul inițial, se utilizează garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la articolul 7. În cazul în care nu există nicio garanție financiară sau o asigurare echivalentă sau în cazul în care costurile depășesc valoarea acoperirii garanției financiare sau a asigurării echivalente, costurile se percep în ordinea prevăzută la alineatul (1).

(3)   Prezentul articol se aplică mutatis mutandis costurilor generate de preluarea sau valorificarea alternativă a deșeurilor în conformitate cu articolul 23.

(4)   Prezentul articol nu aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind răspunderea.

(1)   În cazul în care o autoritate competentă descoperă un transfer pe care îl consideră ilegal, aceasta informează de îndată celelalte autorități competente în cauză cu privire la aceasta.

(2)   În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată notificatorului, autoritatea competentă de expediere se asigură că deșeurile sunt preluate de:

(3)   Obligația de preluare prevăzută la alineatul (2) nu se aplică în cazul în care autoritățile competente de expediere, de tranzit și de destinație în cauză și, după caz, notificatorul sau persoana considerată notificator sunt de acord și se asigură că deșeurile pot fi:

În cazul exportului sau importului, valorificarea sau eliminarea printr-o metodă alternativă, astfel cum s-a convenit în temeiul primului paragraf, are loc numai dacă preluarea în conformitate cu alineatul (2) nu este posibilă.

(4)   În cazul valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă menționată la alineatul (3), notificatorul sau, după caz, persoana considerată notificator în conformitate cu alineatul (6) sau (7) sau, dacă acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă de expediere sau persoana fizică sau juridică care acționează în numele său se asigură că deșeurile în cauză sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului, în conformitate cu articolul 59.

(5)   Operațiunea de preluare, valorificare sau eliminare menționată la alineatele (2) și (3) se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de expediere a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de destinație sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de destinație sau de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

În cazul preluării deșeurilor menționate la alineatul (2) literele (a), (b) și (c), se transmite o nouă notificare, cu excepția cazului în care autoritățile competente în cauză convin că este suficientă solicitarea motivată în mod corespunzător a autorității competente inițiale de expediere.

Dacă este necesară o nouă notificare, aceasta se transmite de persoana sau de autoritatea determinată în conformitate cu alineatul (2).

Nicio autoritate competentă nu se opune sau nu formulează obiecții împotriva returnării deșeurilor din cadrul unui transfer ilegal. În cazul valorificării sau al eliminării printr-o metodă alternativă, astfel cum se menționează la alineatul (3), efectuată în afara țării în care a fost descoperită transferul ilegal, persoana sau autoritatea menționată la alineatul respectiv transmite o nouă notificare în conformitate cu ordinea indicată la alineatul menționat.

Autoritățile competente în cauză cooperează, după caz, pentru a se asigura că deșeurile sunt preluate, valorificate sau eliminate printr-o metodă alternativă, astfel cum se menționează la alineatele (2) și (3).

(6)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (iv) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol sau la articolul 26, producătorul inițial de deșeuri, noul producător de deșeuri sau colectorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) care a autorizat comerciantul sau brokerul respectiv să acționeze în numele său este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(7)   În cazul în care notificatorul menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (i), (ii) sau (iii) nu îndeplinește niciuna dintre obligațiile de preluare a deșeurilor prevăzute la prezentul articol și la articolul 26, deținătorul de deșeuri menționat la articolul 3 punctul 6 litera (a) subpunctul (v) este considerat notificator în scopul îndeplinirii obligațiilor respective de preluare a deșeurilor.

(8)   În cazul în care responsabilitatea pentru un transfer ilegal îi poate fi imputată destinatarului, autoritatea competentă de destinație se asigură că deșeurile sunt valorificate sau eliminate într-un mod care asigură protecția mediului de către:

Operațiunea de valorificare sau eliminare menționată la primul paragraf se realizează în termen de 30 de zile sau în orice alt termen convenit de autoritățile competente în cauză, de la data la care autoritatea competentă de destinație a luat cunoștință sau a fost informată de către autoritățile competente de expediere sau de tranzit cu privire la transferul ilegal, precum și cu privire la motivele aferente. Această informare poate rezulta din informațiile transmise autorităților competente de expediere și de tranzit, printre altele, de către alte autorități competente.

Autoritățile competente în cauză cooperează, după caz, în ceea ce privește valorificarea sau eliminarea deșeurilor în conformitate cu prezentul alineat.

(9)   Dacă nu este necesară o nouă notificare, persoana responsabilă pentru preluarea deșeurilor sau, în cazul în care acest lucru nu este posibil, autoritatea competentă inițială de expediere completează un nou document de circulație în conformitate cu articolul 15 sau 16.

În cazul în care autoritatea competentă inițială de expediere, care efectuează o preluare în conformitate cu alineatul (2) litera (c), transmite o nouă notificare, nu este necesară o nouă garanție financiară sau asigurare echivalentă.

(10)   În special în cazurile în care responsabilitatea pentru transferul ilegal nu îi poate fi imputată nici notificatorului, nici destinatarului, autoritățile competente în cauză cooperează pentru a se asigura că deșeurile sunt valorificate sau eliminate.

(11)   Atunci când se descoperă un transfer ilegal după încheierea unei operațiuni de valorificare sau de eliminare intermediară astfel cum se menționează la articolul 7 alineatul (6), obligația țării de expediere privind preluarea deșeurilor sau organizarea valorificării sau a eliminării printr-o metodă alternativă încetează atunci când instalația eliberează certificatul menționat la articolul 15 alineatul (4).

În cazul în care o instalație emite un certificat de valorificare sau de eliminare, iar acest lucru conduce la un transfer ilegal și are drept consecință eliberarea garanției financiare sau a asigurării echivalente, se aplică alineatul (8) de la prezentul articol și articolul 26 alineatul (2).

(12)   Atunci când, pe teritoriul unui stat membru, se descoperă deșeuri dintr-un transfer ilegal, autoritatea care are competență în zona în care au fost descoperite deșeurile este responsabilă să garanteze că se iau măsuri pentru depozitarea în siguranță a deșeurilor respective până la returnarea acestora sau la valorificarea definitivă sau eliminarea definitivă printr-o metodă alternativă.

(13)   Articolele 37, 39 și 40 și orice interdicție la export cuprinsă într-un act delegat, astfel cum este menționat la articolul 45 alineatul (6), nu se aplică în cazurile în care transferurile ilegale sunt returnate în țara de expediere, iar respectiva țară de expediere intră sub incidența interdicțiilor prevăzute în dispozițiile respective.

(14)   Dacă un transfer de deșeuri menționate la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat drept transfer ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul și autorităților competente în cauză.

(15)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind răspunderea.

(1)   Costurile aferente preluării sau valorificării sau eliminării printr-o metodă alternativă a deșeurilor din cadrul unui transfer ilegal, inclusiv costurile pentru transportul deșeurilor, de valorificare sau de eliminare a acestora în temeiul articolului 25 alineatul (2) sau (3) și, de la data la care autoritatea competentă de expediere constată că transferul respectiv este ilegal, costurile de depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12) se suportă de către:

(2)   Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (8), inclusiv eventualele costuri de transport și depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către destinatar sau, dacă acest lucru nu este posibil, de către autoritatea competentă destinație.

(3)   Costurile aferente valorificării sau eliminării în temeiul articolului 25 alineatul (10), inclusiv eventualele costuri de transport și depozitare în temeiul articolului 25 alineatul (12), se suportă de către:

(4)   În cazurile în care a fost prezentată o notificare, iar notificatorul nu își îndeplinește responsabilitățile în ceea ce privește costurile facturate, garanția financiară sau asigurarea echivalentă menționată la articolul 7 se utilizează înainte de perceperea costurilor în conformitate cu alineatul (1), (2) sau (3) unei alte persoane decât notificatorul sau, respectiv, destinatarul. În cazul în care costurile depășesc valoarea acoperirii oferite de garanția financiară sau de asigurarea echivalentă, costurile se percep în conformitate cu alineatele (1), (2) și (3).

(5)   Dacă un transfer de deșeuri menționat la articolul 4 alineatul (4) sau (5) este considerat ilegal, prezentul articol se aplică mutatis mutandis persoanei care organizează transferul și autorităților competente în cauză.

(6)   Prezentul articol se aplică fără a aduce atingere dreptului Uniunii și dreptului intern privind răspunderea.

(1)   Transmiterea și schimbul următoarelor informații și documente se realizează prin mijloace electronice, fie prin hubul sistemului central menționat la alineatul (3), fie prin alte sisteme sau software-uri interoperabile disponibile în conformitate cu alineatul (4):

(2)   Pentru a actualiza lista cu informații și documente necesare în temeiul alineatului (1) în funcție de modificările sistemelor de schimb și transmitere prin mijloace electronice, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a modifica alineatul (1) în vederea modificării listei de informații și documente.

(3)   Comisia operează un sistem central care permite transmiterea și schimbul de informații și documente menționate la alineatul (1) pe cale electronică. Sistemul central respectiv furnizează un hub care să fie utilizat pentru schimbul în timp real de informații și documente menționate la alineatul (1) între sistemele sau software-urile disponibile de schimb electronic de date.

Hubul menționat la primul paragraf se utilizează și pentru schimbul în timp real de informații și documente, astfel cum se menționează la alineatul (1), pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe, exportul din Uniune, importul în Uniune și tranzitul prin Uniune, în cazul în care autoritățile competente, birourile vamale de export, de ieșire și de intrare, autoritățile implicate în controale și operatorii economici din țări terțe se conectează la hubul respectiv printr-un sistem sau software disponibil, caz în care alineatul (4) se aplică mutatis mutandis, sau prin site-ul web menționat la al treilea paragraf de la prezentul alineat.

Acest sistem central oferă și un site web pentru pregătirea și prelucrarea informațiilor și a documentelor menționate la alineatul (1) pentru transferurile în interiorul Uniunii, pentru transferurile în interiorul Uniunii cu tranzit prin țări terțe, pentru exportul din Uniune, pentru importul în Uniune și pentru tranzitul prin Uniune. Un astfel de site web poate fi utilizat de către autoritățile competente, de autoritățile implicate în controale și de către operatorii economici ale statelor membre și ale țărilor terțe care nu utilizează sisteme sau software pentru schimbul electronic de date, pentru transmiterea și schimbul direct, prin mijloace electronice, de informații și documente menționate la alineatul (1).

Software-ul menționat la primul, al doilea și al treilea paragraf este interoperabil cu sistemul central menționat la alineatul (3), face schimb de informații și documente prin sistemul central respectiv în timp real și funcționează în conformitate cu cerințele și normele prevăzute în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5).

Sistemul central facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.

Acest sistem central asigură, de asemenea, interoperabilitatea sa cu mediul pentru informațiile electronice referitoare la transportul de mărfuri instituit în temeiul Regulamentului (UE) 2020/1056.

În termen de patru ani de la adoptarea actului de punere în aplicare menționat la alineatul (5), Comisia asigură interconectarea sistemului central respectiv cu mediul aferent ghișeului unic al Uniunii Europene prin Sistemul de schimb de certificate în cadrul ghișeului unic al Uniunii Europene pentru vămi instituit prin Regulamentul (UE) 2022/2399.

(4)   Statele membre pot utiliza propriile sisteme sau software-uri disponibile care să permită pregătirea și prelucrarea informațiilor și a documentelor menționate la alineatul (1) de către autoritățile competente, autoritățile implicate în controale și, după caz, operatorii economici din statele membre, precum și transmiterea și schimbul electronic de informații și documente menționate la alineatul (1). Statele membre trebuie să se asigure că aceste sisteme și software-uri sunt interoperabile cu sistemul central menționat la alineatul (3), sunt operate în conformitate cu cerințele și normele stabilite în actele de punere în aplicare adoptate de Comisie în temeiul alineatului (5) și permit schimbul de informații și documente prin hubul sistemului central în timp real.

Sistemele menționate la primul paragraf facilitează păstrarea documentelor în conformitate cu articolul 20.

(5)   Cel târziu până la 21 mai 2025, Comisia adoptă acte de punere în aplicare pentru a stabili:

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

(6)   Comisia examinează funcționalitatea sistemului central o dată la doi ani. Concluziile acestor examinări sunt comunicate Parlamentului European și statelor membre. Examinarea ia în considerare feedbackul primit de la utilizatori, cum ar fi autoritățile competente și notificatorii.

(1)   Orice notificare, informații, documentație sau alt tip de comunicare transmise în conformitate cu dispozițiile prezentului titlu se furnizează într-o limbă acceptată de autoritățile competente în cauză.

(2)   Notificatorul și destinatarul sau, acolo unde este posibil, persoana care organizează transferul, furnizează autorităților competente în cauză traduceri autorizate ale comunicărilor menționate la alineatul (1) într-o limbă acceptată de acestea, la solicitarea acestora.

(3)   Până la 21 mai 2028, Comisia încorporează o funcție în sistemul central menționat la articolul 27 alineatul (3), care asigură traduceri neoficiale ale comunicărilor menționate la alineatul (1).

(1)   Atunci când decid dacă un obiect sau o substanță care rezultă dintr-un proces de producție al cărui scop principal nu este producerea obiectului sau a substanței respective este considerat(ă) deșeu, statele membre aplică articolul 5 din Directiva 2008/98/CE.

Atunci când decid dacă deșeurile care au fost supuse unei operațiuni de reciclare sau unei alte operațiuni de valorificare trebuie considerate ca încetând să mai fie deșeuri, statele membre aplică articolul 6 din Directiva 2008/98/CE.

Atunci când decid dacă un obiect sau o substanță trebuie considerată ca bun uzat și nu un deșeu, statele membre se asigură că sunt îndeplinite cel puțin următoarele condiții:

Dispozițiile de la al treilea paragraf se aplică fără a aduce atingere articolului 23 alineatul (2) și anexei VI la Directiva 2012/19/UE a Parlamentului European și a Consiliului (43) și nici articolului 72 alineatul (2) și anexei XIV la Regulamentul (UE) 2023/1542 al Parlamentului European și al Consiliului (44).

(2)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu convin asupra clasificării în privința diferențelor dintre deșeuri și non-deșeuri, ținând seama de dispozițiile alineatului (1) și de orice condiții sau decizii luate la nivelul Uniunii sau de către statele membre în temeiul articolului 5 sau 6 din Directiva 2008/98/CE, în scopul transferului, obiectul sau substanța în cauză este tratat(ă) ca și cum ar fi deșeu. Acest fapt nu aduce atingere dreptului țării de destinație de a trata materialul transferat în conformitate cu legislația națională a acesteia după sosirea în țara respectivă a materialului transferat și în cazul în care legislația respectivă este în conformitate cu dreptul Uniunii sau dreptul internațional.

(3)   Comisia poate adopta acte de punere în aplicare pentru a stabili criterii detaliate pentru o aplicare uniformă a condițiilor prevăzute la alineatul (1) al treilea paragraf în cazul anumitor substanțe sau obiecte pentru care distincția dintre bunurile uzate și deșeuri este deosebit de importantă pentru exportul de deșeuri din Uniune.

Respectivele acte de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

(4)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării unui deșeu destinat valorificării ca fiind inclus în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV sau ca nefiind inclus în niciuna dintre anexele respective, transferul deșeurilor respective intră sub incidența articolului 4 alineatul (2).

(5)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării operațiunilor de tratare a deșeurilor ca fiind de valorificare sau de eliminare, se aplică dispozițiile privind eliminarea stabilite în prezentul regulament.

(6)   Pentru a facilita clasificarea armonizată a deșeurilor indicate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV în Uniune, Comisia este împuternicită să adopte acte delegate în conformitate cu articolul 80 pentru a completa prezentul regulament prin stabilirea unor criterii, cum ar fi pragurile de contaminare, pe baza cărora anumite deșeuri să fie clasificate în anexa III, anexa IIIA, anexa IIIB sau anexa IV.

(7)   În cazul în care autoritățile competente de expediere și de destinație nu pot conveni asupra clasificării operațiunilor de tratare a deșeurilor notificate ca fiind intermediare sau definitive, se aplică dispozițiile privind operațiunile intermediare stabilite în prezentul regulament.

(1)   În circumstanțe excepționale și în cazul în care situația geografică sau demografică specifică impune această măsură, statele membre pot încheia acorduri bilaterale, simplificând procedura de notificare pentru transferurile anumitor fluxuri specifice de deșeuri în ceea ce privește transferurile transfrontaliere către cea mai apropiată instalație adecvată amplasată în zona de frontieră dintre două state membre.

(2)   Acordurile bilaterale menționate la alineatul (1) se pot încheia și în cazul în care deșeurile sunt transferate din țara de expediere și tratate în țara respectivă, dar tranzitează printr-un alt stat membru.

(3)   Statele membre pot încheia, de asemenea, acordurile bilaterale menționate la alineatul (1) cu țări care sunt membre ale AELS (Asociația Europeană a Liberului Schimb).

Acordurile încheiate în temeiul primului paragraf impun ca deșeurile să fie gestionate în țara AELS în cauză într-un mod care asigură protecția mediului, în conformitate cu articolul 59.

(4)   Acordurile încheiate în conformitate cu prezentul articol se notifică Comisiei înainte de a intra în vigoare.

(1)   În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii și tranzitează una sau mai multe țări cărora nu li se aplică Decizia OCDE a Consiliului privind controlul transporturilor transfrontaliere de deșeuri destinate operațiunilor de valorificare (45) (denumită în continuare „Decizia OCDE”), iar deșeurile sunt destinate valorificării, se aplică articolul 34.

(2)   În cazul în care un transfer se efectuează în interiorul Uniunii, inclusiv în cazul unui transfer între localități din același stat membru, și tranzitează una sau mai multe țări terțe cărora li se aplică Decizia OCDE, iar deșeurile respective sunt destinate valorificării, se aplică articolele 4-30 sub rezerva următoarelor adaptări și cerințe suplimentare:

(1)   Se interzic exporturile din Uniune de deșeuri destinate eliminării.

(2)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică exporturilor de deșeuri destinate eliminării către țările AELS care sunt, de asemenea, părți la Convenția de la Basel.

(3)   Prin derogare de la alineatul (2), se interzic, de asemenea, exporturile de deșeuri destinate eliminării către o țară AELS care este parte la Convenția de la Basel:

(4)   Interdicția prevăzută la alineatul (1) nu se aplică deșeurilor care fac obiectul unei obligații de preluare în temeiul articolului 22 sau 25.

(1)   În cazul în care deșeurile sunt exportate din Uniune către o țară AELS care este parte la Convenția de la Basel și sunt destinate eliminării în țara respectivă, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

(2)   Se aplică următoarele adaptări:

(3)   Se aplică următoarele dispoziții suplimentare:

(4)   Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   În cazul în care deșeurile sunt exportate, acestea sunt destinate operațiunilor de eliminare într-o instalație care, în conformitate cu legislația națională aplicabilă, funcționează sau este autorizată să funcționeze în țara de destinație.

(6)   În cazul în care un birou vamal de export sau un birou vamal de ieșire descoperă un transfer ilegal, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(1)   Notificatorul sau persoana care organizează transferul exportă deșeuri din Uniune numai dacă poate demonstra că instalațiile care urmează să primească deșeurile în țara de destinație le vor gestiona într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59.

(2)   Notificatorul sau persoana care organizează transferul nu exportă deșeuri către o instalație care nu îndeplinește criteriile stabilite în anexa X partea B.

(3)   În vederea îndeplinirii obligației menționate la alineatul (1), notificatorul sau persoana care organizează transferul și care intenționează să exporte deșeuri din Uniune se asigură că instalațiile care vor gestiona deșeurile în țara de destinație au fost supuse unui audit.

Acest audit este efectuat de un terț care este independent de notificator sau de persoana care organizează transferul, precum și de instalația auditată și deține calificările corespunzătoare în domeniul auditurilor și al tratării deșeurilor.

Atunci când comandă un audit, notificatorul sau o persoană care organizează transferul verifică dacă partea terță respectă cerințele prevăzute în partea A din anexa X și a fost autorizată sau acreditată de un organism oficial național pentru a efectua audituri, astfel cum se definește în prezentul articol.

(4)   Auditul menționat la alineatul (3) include atât controale fizice, cât și controale de documente și verifică îndeplinirea de către instalația în cauză a criteriilor prevăzute în anexa X partea B.

(5)   Notificatorul sau persoana care organizează transferul și care intenționează să exporte deșeuri se asigură, înainte de a exporta deșeurile, că instalația care va gestiona deșeurile în țara de destinație a făcut obiectul unui audit, astfel cum se menționează la alineatul (3), care a fost efectuat cu cel mult doi ani înainte de a exporta deșeurile către instalația în cauză și care a demonstrat conformitatea instalației cu criteriile din anexa X partea B.

În vederea îndeplinirii acestei obligații, notificatorul sau persoana care organizează transferul:

Notificatorul sau persoana care organizează transferul comandă de asemenea, fără întârziere un audit ad-hoc în cazul în care primește informații fiabile că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B. În cazul în care auditul ad-hoc demonstrează că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorul sau persoana care organizează transferul oprește imediat exportul de deșeuri către instalația respectivă și informează autoritățile competente de expediere în cauză.

(6)   Un notificator sau o persoană care organizează un transfer și care a comandat un audit pentru o anumită instalație în conformitate cu alineatul (3) se asigură că acest audit este pus la dispoziția altor notificatori sau persoane care organizează transferuri de deșeuri și care intenționează să exporte deșeuri către instalația în cauză, în condiții comerciale echitabile.

(7)   Un notificator sau o persoană care organizează transferul notifică Comisia cu privire la auditurile pe care le-a comandat în conformitate cu alineatele (3) și (5) și care au demonstrat faptul că o facilitate respectă criteriile din partea B din anexa X. Notificarea conține următoarele informații:

Notificatorul sau o persoană care organizează transferul poate notifica Comisiei un audit comandat chiar de însăși instalația auditată, cu condiția ca notificatorul sau persoana care organizează transferul să fi verificat dacă auditul a fost efectuat în conformitate cu alineatele (3) și (4) și că a demonstrat conformitatea instalației cu criteriile prevăzute în anexa X partea B. O astfel de notificare trebuie să conțină informații în conformitate cu primul paragraf, literele (a) și (c)-(f).

(8)   Comisia creează și ține un registru actualizat cu informațiile primite în conformitate cu alineatul (7). Comisia face publice informațiile din registru.

(9)   La cererea unei autorități competente sau a unei autorități de control, notificatorul sau persoana care organizează transferul furnizează documente justificative care să ateste că au fost efectuate audituri, astfel cum se menționează la alineatu (3), în legătură cu toate instalațiile către care exportă deșeurile în cauză. Aceste documente justificative se furnizează într-o limbă acceptată de autoritățile în cauză.

(10)   Un notificator sau o persoană care organizează transferul de deșeuri pentru export în afara Uniunii pun anual la dispoziția publicului, prin mijloace electronice, informații cu privire la modul în care își respectă obligațiile care le revin în temeiul prezentului articol.

(11)   În cazul în care un acord internațional între Uniune și o țară terță căreia i se aplică Decizia OCDE recunoaște că instalațiile din țara terță respectivă vor gestiona deșeurile într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59 și în conformitate cu criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorii sau persoanele care organizează transferuri cu intenția de a exporta deșeuri către țara terță respectivă sunt scutite de obligația prevăzută la alineatele (3)-(7) și (9).

Un notificator sau o persoană care organizează transferul de deșeuri pentru export din Uniune către o instalație dintr-o țară terță cu care Uniunea a încheiat un acord internațional efectuează, de asemenea, fără întârziere un audit ad-hoc, în cazul în care primește dovezi fiabile că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B. În acest caz, notificatorul sau persoana care organizează transferul notifică autoritățile competente de expediere cu privire la informațiile fiabile în cauză și la planurile sale de a efectua un audit ad-hoc.

În cazul în care auditul ad-hoc demonstrează că o instalație nu mai îndeplinește criteriile prevăzute în anexa X partea B, notificatorul sau persoana care organizează transferul oprește imediat exportul de deșeuri către instalația respectivă și informează autoritățile competente de expediere în cauză.

(12)   Comisia face publice pe site-ul său web acordurile internaționale relevante menționate la alineatul (11).

(13)   Comisia poate adopta orientări referitoare la aplicarea prezentului articol.

(1)   În cazul exporturilor din Uniune, statele membre iau toate măsurile necesare pentru a se asigura că persoanele fizice și juridice aflate sub jurisdicția lor națională nu exportă deșeuri în cazurile în care condițiile prevăzute la articolele 39-46 pentru un astfel de export nu sunt îndeplinite sau în cazul în care deșeurile exportate nu sunt gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59.

(2)   În cazul în care statele membre se află în posesia unor informații fiabile care indică faptul că persoanele fizice sau juridice care exportă deșeuri din Uniune nu își respectă obligațiile care le revin în temeiul articolului 46, acestea efectuează verificările necesare.

(1)   Se interzic exporturile din Uniune către o țară sau un teritoriu de peste mări de deșeuri destinate eliminării în țara sau teritoriul respectiv.

(2)   În ceea ce privește exporturile de deșeuri destinate valorificării în țări și teritorii de peste mări, interdicția prevăzută la articolul 39 se aplică mutatis mutandis.

(3)   În ceea ce privește exporturile de deșeuri destinate valorificării în țări și teritorii de peste mări care nu fac obiectul interdicției prevăzute la articolul 39, dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis.

(1)   Se interzic importurile în Uniune de deșeuri destinate eliminării, cu excepția celor din:

(2)   În cazuri excepționale, statele membre pot încheia acorduri și aranjamente bilaterale pentru eliminarea deșeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deșeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în țara de expediere.

Acordurile și aranjamentele respective:

(3)   Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale menționate la alineatul (1) literele (b) și (c) se bazează pe cerințele de procedură prevăzute la articolul 51.

(4)   Țările menționate la alineatul (1) literele (a), (b) și (c) au obligația de a transmite în prealabil autorității competente din statul membru de destinație o cerere motivată în mod corespunzător, bazată pe faptul că acestea nu dețin și nu pot obține în mod rezonabil capacitatea tehnică și instalațiile necesare pentru a elimina deșeurile respective într-un mod care asigură protecția mediului, astfel cum se menționează la articolul 59.

(1)   În cazul în care în Uniune se importă deșeuri destinate eliminării din țări care sunt părți la Convenția de la Basel sau în cazurile menționate la articolul 50 alineatul (1) litera (d), dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

(2)   Se aplică următoarele adaptări:

(3)   Se aplică următoarele dispoziții suplimentare:

(4)   Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   În cazul în care un birou vamal de intrare descoperă un transfer ilegal, biroul respectiv informează fără întârziere autoritatea competentă din țara biroului vamal respectiv cu privire la aceasta. Autoritatea competentă respectivă:

(6)   În cazul în care deșeurile generate de forțe armate sau de organizațiile umanitare în timpul unor situații de criză sau în timpul operațiunilor de restabilire sau de menținere a păcii sunt importate de către forțele armate sau organizațiile umanitare respective sau de o persoană fizică sau juridică în numele acestora, aceste entități informează în prealabil autoritatea competentă de tranzit și autoritatea competentă de destinație din Uniune sau, în cazuri urgente, atunci când instalația de eliminare sau de valorificare nu este cunoscută în momentul transferului, autoritatea competentă responsabilă de zona primului loc de destinație, cu privire la transfer și la destinația acestuia.

Informațiile furnizate în conformitate cu primul paragraf însoțesc transferul, cu excepția cazului în care acestea sunt furnizate prin intermediul unui sistem în conformitate cu articolul 27.

(7)   Comisia adoptă un act de punere în aplicare care detaliază informațiile care trebuie furnizate în conformitate cu alineatul (6) primul paragraf și calendarul aferent.

Aceste informații sunt suficiente pentru a permite autorităților să efectueze controale și să furnizeze detalii cu privire la persoanele implicate în transferuri, data transferului, cantitatea de deșeuri, identificarea deșeurilor, desemnarea și compoziția deșeurilor, instalația de valorificare sau de eliminare, codul operațiunii de valorificare sau de eliminare și țările implicate.

Respectivul act de punere în aplicare se adoptă în conformitate cu procedura de examinare menționată la articolul 81 alineatul (2).

(1)   Se interzic importurile în Uniune de deșeuri destinate valorificării, cu excepția celor din:

(2)   În cazuri excepționale, statele membre pot încheia individual acorduri și aranjamente bilaterale pentru valorificarea deșeurilor specifice în statele membre respective, atunci când deșeurile nu vor fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în țara de expediere.

În astfel de cazuri, se aplică articolul 50 alineatul (2) al doilea paragraf.

(3)   Acordurile sau aranjamentele bilaterale sau multilaterale încheiate în conformitate cu alineatul (1) literele (c) și (d) se bazează pe cerințele de procedură prevăzute la articolul 51, în măsura în care acestea sunt relevante.

(1)   În cazul în care în Uniune se importă deșeuri destinate valorificării din țări și prin țări cărora li se aplică Decizia OCDE, sau în cazurile menționate la articolul 52 alineatul (1) litera (e), dispozițiile titlului II se aplică mutatis mutandis, cu adaptările și dispozițiile suplimentare prevăzute la alineatele (2) și (3).

(2)   Se aplică următoarele adaptări:

(3)   Se aplică, de asemenea, articolul 51 alineatul (3).

(4)   Transferul se poate efectua numai dacă sunt îndeplinite toate condițiile următoare:

(5)   Se aplică dispozițiile articolului 51 alineatele (5) și (6).

(1)   În cazul importurilor în Uniune, autoritatea competentă de destinație din Uniune solicită și adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că toate deșeurile transferate în zona aflată sub jurisdicția acesteia sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană și într-un mod care asigură protecția mediului în conformitate cu articolul 59 din prezentul regulament și în conformitate cu articolul 13 din Directiva 2008/98/CE și cu dreptul Uniunii privind deșeurile, în special actele legislative ale Uniunii menționate în partea 1 din anexa IX, pe toată durata transferului, inclusiv pe durata valorificării sau a eliminării în țara de destinație.

(2)   De asemenea, autoritatea competentă menționată la alineatul (1) interzice importurile de deșeuri din țări terțe în cazul în care are motive să considere că deșeurile nu vor fi gestionate în conformitate cu cerințele prevăzute la alineatul (1).

(1)   În cazul în care deșeurile sunt importate în Uniune din țări sau teritorii de peste mări, titlul II se aplică mutatis mutandis.

(2)   O țară sau un teritoriu de peste mări și statul membru cu care acestea au legătură pot aplica procedurile naționale ale statului membru respectiv în legătură cu transferurile din țara sau teritoriul de peste mări către statul membru respectiv în cazul în care nicio altă țară nu este implicată în transfer ca țară de tranzit. În cazul în care un stat membru aplică procedurile naționale unor astfel de transferuri, acesta informează Comisia în legătură cu aceasta.

(1)   Producătorul de deșeuri, notificatorul, persoana care organizează transferul și orice altă întreprindere implicată într-un transfer de deșeuri sau în valorificarea sau eliminarea acestora adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că, pe toată durata transferului și în timpul valorificării și al eliminării acestora, deșeurile sunt gestionate fără a pune în pericol sănătatea umană și într-un mod care asigură protecția mediului.

(2)   În scopul exportului de deșeuri, deșeurile sunt considerate a fi gestionate într-un mod care asigură protecția mediului în ceea ce privește valorificarea sau eliminarea dacă se poate demonstra că deșeurile respective, precum și orice deșeuri reziduale generate prin valorificare sau eliminare, vor fi gestionate în conformitate cu cerințe privind sănătatea umană, clima și protecția mediului care sunt considerate echivalente cu cerințele privind sănătatea umană și protecția mediului în temeiul legislației Uniunii. Atunci când se evaluează o astfel de echivalență, nu este necesară respectarea deplină a cerințelor care decurg din legislația Uniunii, dar trebuie să se demonstreze că respectivele cerințe aplicate în țara de destinație asigură un nivel de protecție a sănătății umane și a mediului similar celui asigurat de cerințele care decurg din legislația Uniunii. Pentru a evalua echivalența, se utilizează ca puncte de referință dispozițiile relevante din legislația Uniunii și orientările internaționale menționate în anexa IX.