(1)

Indicii de referință au un rol important în stabilirea prețului multor instrumente și contracte financiare și în evaluarea randamentului multor fonduri de investiții. Contribuția la indicii de referință și administrarea acestora sunt, în numeroase cazuri, expuse unor influențe, iar persoanele implicate se află adesea în conflict de interese.

(2)

Pentru ca indicii de referință să își îndeplinească rolul economic, este necesar ca aceștia să fie reprezentativi pentru piața sau realitatea economică pe care o reflectă. În cazul în care un indice de referință nu mai este reprezentativ pentru piața pe care o reflectă, cum ar fi ratele de dobândă interbancară oferite, există riscul unor efecte negative, printre altele, asupra integrității pieței, a finanțării personale (împrumuturi și credite ipotecare) și a societăților comerciale din Uniune.

(3)

Riscurile pentru utilizatori, piețe și economia Uniunii se accentuează în general în cazul în care valoarea totală a instrumentelor financiare, a contractelor financiare și a fondurilor de investiții care se raportează la un anumit indice de referință este mare. Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/1011 stabilește mai multe categorii de indici de referință și prevede cerințe suplimentare care să asigure integritatea și fiabilitatea indicilor de referință considerați critici, stabilind inclusiv competența autorităților relevante ca în anumite condiții să impună contribuirea la un indice de referință critic sau administrarea acestuia.

(4)

Obligațiile și competențele suplimentare ale autorităților relevante ale administratorilor indicilor de referință critici fac necesar un proces oficializat de determinare a indicilor de referință critici. În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) 2016/1011, un indice de referință este considerat critic, după caz, dacă este utilizat, direct sau indirect, într-o combinație de indici drept referință pentru instrumente financiare sau contracte financiare ori pentru măsurarea performanței fondurilor de investiții cu o valoare totală de cel puțin 500 de miliarde EUR, pe baza întregii game de scadențe ale indicelui respectiv.

(5)

Rata dobânzii interbancare oferită pe piața londoneză (LIBOR) măsoară ratele interbancare negarantate oferite pentru cinci monede, inclusiv euro, pentru șapte scadențe, cuprinse între overnight și 12 luni. Aceasta este unul dintre cei mai importanți indici de referință ai ratei dobânzii de la nivel mondial. Indicele este utilizat drept rată fluctuantă pentru multe contracte financiare, de la swap-uri pe rata dobânzii la împrumuturi pentru studenți, credite ipotecare și instrumente de finanțare a întreprinderilor.

(6)

Autoritatea pentru conduita financiară (Financial Conduct Authority – FCA) a identificat instrumente financiare derivate extrabursiere în valoare de aproximativ 156,8 mii de miliarde USD care se raportau la LIBOR în octombrie 2016.

(7)

În plus, FCA subliniază că raportarea la LIBOR are un volum semnificativ pe piețele instrumentelor financiare derivate tranzacționate la bursă, obligațiunilor și titlurilor de datorie emise de societăți comerciale, iar aceste expuneri sunt relevante pentru riscurile sistemice și economia reală.

(8)

Lista indicilor de referință critici stabilită prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2016/1368 al Comisiei (2) ar trebui, prin urmare, să fie modificată prin adăugarea LIBOR.

(9)

Având în vedere importanța LIBOR pentru piața interbancară și numărul mare de instrumente financiare din Uniune care se raportează la această rată, prezentul regulament ar trebui să intre în vigoare în regim de urgență.

(10)

În conformitate cu articolul 20 alineatul (1) din Regulamentul (UE) 2016/1011, prezentul regulament este aplicabil cu condiția ca administratorul care furnizează un indice de referință să fie situat pe teritoriul Uniunii.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului european pentru valori mobiliare,