22.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 106/11

(1)

La 22 august 2012, Federația Rusă a aderat la Organizația Mondială a Comerțului. Angajamentele asumate de Federația Rusă includ contingente tarifare pentru exportul anumitor tipuri specificate de lemn de conifere, din care o parte a fost alocată exporturilor către Uniune. Modalitățile de administrare a respectivelor contingente tarifare sunt stabilite în Acordul sub formă de schimb de scrisori între Uniunea Europeană și Federația Rusă cu privire la administrarea contingentelor tarifare care se aplică exporturilor de lemn din Federația Rusă în Uniunea Europeană („acordul”) și în Protocolul între Uniunea Europeană și guvernul Federației Ruse privind modalitățile tehnice adoptate în temeiul acordului („protocolul”). Acordul și protocolul au fost semnate la data de 16 decembrie 2011. Acestea au fost aplicate cu titlu provizoriu de la data aderării Federației Ruse la Organizația Mondială a Comerțului.

(2)

În temeiul articolului 4 din Decizia 2012/105/UE, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 498/2012 al Comisiei (2) a stabilit regulile privind alocarea contingentelor tarifare aplicabile exporturilor de lemn din Federația Rusă către Uniunea Europeană. Regulamentul respectiv va înceta să se aplice de la data la care protocolul încetează să se aplice cu titlu provizoriu.

(3)

Deși acordul și protocolul se aplică în continuare cu titlu provizoriu, în așteptarea finalizării procedurilor necesare pentru încheierea acestora, experiența acumulată prin punerea în aplicare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) nr. 498/2012 a arătat că este necesar să se modifice anumite dispoziții ale regulamentului respectiv.

(4)

În special, articolul 3 ar trebui modificat pentru a reduce durata primei părți a fiecărei perioade contingentare și, în același timp, pentru a mări durata celei de a doua părți. Astfel, prima parte a fiecărei perioade contingentare va cuprinde perioada 1 ianuarie-31 mai, iar cea de a doua parte a fiecărei perioade contingentare va începe la 1 iunie și va dura până la sfârșitul anului calendaristic respectiv. Aceasta este o modificare importantă, dat fiind că a doua parte a fiecărei perioade contingentare începe acum cu două luni mai repede decât până acum. Această modificare este necesară pentru a le permite importatorilor din UE de molid și pin să dobândească acces la cantitățile rămase din contingentele tarifare cât mai curând posibil în cursul unei perioade contingentare date.

(5)

Articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 498/2012 ar trebui modificat pentru a clarifica faptul că plafoanele importatorilor tradiționali pentru o perioadă contingentară dată este calculat pe baza importurilor relevante din trecut pentru grupul de produse în cauză.

(6)

Articolul 7 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 498/2012 ar trebui modificat pentru a garanta faptul că, în prima parte a fiecărei perioade contingentare, drepturile maxime de import ale importatorilor tradiționali, pentru oricare dintre grupurile de produse, nu sunt mai mici decât cele acordate noilor importatori.

(7)

La articolul 11 alineatul (1), ar trebui adăugată o a treia teză pentru a oficializa obligațiile de raportare trimestriale ale birourilor pentru licențe din statele membre în ceea ce privește importurile efective ale produselor reglementate.

(8)

Articolul 12 ar trebui modificat pentru a permite importatorilor care nu pot returna autorizațiile de contingent neutilizate la biroul pentru licențe relevant din statul membru să prezinte o „declarație pe proprie răspundere” la biroul pentru licențe, în care importatorul confirmă că, în ciuda eforturilor depuse, nu a putut să recupereze autorizația de contingent neutilizată de la autoritățile din Federația Rusă. În acest sens, ar trebui prevăzut un nou formular în anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 498/2012.

(9)

În plus, articolele 13 și 14 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 498/2012 ar trebui să fie modificate pentru a reflecta necesitatea de a actualiza normele referitoare la reducerea plafoanelor importatorilor tradiționali în cazul în care autorizațiile de contingent acordate nu sunt complet utilizate sau nu sunt returnate.

(10)

Articolul 15 alineatul (2) ar trebui modificat pentru a permite suspendarea aplicării articolelor 13 și 14 pentru o a treia perioadă contingentară. Această suspendare suplimentară este justificată având în vedere că rata de utilizare a contingentelor tarifare este în continuare scăzută și că trebuie să se încurajeze o utilizare sporită în următoarea perioadă contingentară.

(11)

Măsurile prevăzute în prezentul regulament sunt conforme cu avizul Comitetului lemnului stabilit prin Decizia 2012/105/UE,

1.

Articolul 3 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 3

Metoda de alocare a contingentului tarifar depinde de data depunerii cererii de către importator, după cum urmează:

2.

La articolul 6, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Plafonul unui importator tradițional pentru fiecare grup de produse aplicabil în următoarea perioadă contingentară («perioada contingentară n+1») se calculează în funcție de media importurilor efective pentru grupul de produse vizat realizate de importatorul respectiv în cele două perioade contingentare care au precedat anul de calcul al acestui plafon, pe baza formulei următoare:

unde:

3.

Articolul 7 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 7

(1)   În fiecare an, Comisia stabilește plafoanele aplicabile fiecărui importator tradițional pentru următoarea perioadă contingentară în conformitate cu metoda stabilită la articolul 6 alineatul (2). Dacă plafonul calculat al unui importator tradițional pentru un anumit grup de produse este mai mare decât 0 %, dar mai mic decât nivelul maxim de 1,5 % din contingentul tarifar acordat noilor importatori în conformitate cu articolul 4 alineatul (3), plafonul importatorului tradițional în cauză se stabilește la nivelul de 1,5 % din contingentul tarifar pentru grupul de produse în cauză.

(2)   Birourile pentru licențe transmit Comisiei, până cel târziu la data de 31 martie a perioadei contingentare n, informații privind importurile efective ale produselor reglementate în perioada contingentară n-1 care le-au fost notificate în conformitate cu articolul 11 alineatul (1). Rezumatul se prezintă în format electronic, în conformitate cu sistemul de tehnologie a informației stabilit de Comisie.

(3)   Comisia informează birourile pentru licențe în legătură cu plafoanele care rezultă din calculele efectuate în conformitate cu articolul 6 alineatul (2) și cu articolul 7 alineatul (1) până cel târziu la data de 30 aprilie din perioada contingentară n.”

4.

La articolul 11, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:

„(1)   La cel mult 15 zile calendaristice de la sfârșitul fiecărei a treia luni, importatorii informează biroul pentru licențe din statul membru care le-a acordat o autorizație de contingent cu privire la importurile lor efective de produse reglementate în Uniunea Europeană în cursul ultimelor trei luni. În acest scop, importatorul prezintă biroului pentru licențe o copie a declarațiilor vamale pentru importurile în cauză. Birourile pentru licențe furnizează Comisiei, în termen de cel mult 30 de zile calendaristice de la sfârșitul fiecărei a treia luni, un rezumat al importurilor efective ale produselor reglementate în Uniunea Europeană în cursul ultimelor trei luni notificate de către importatori.”

5.

Articolele 12, 13 și 14 se înlocuiesc cu următorul text:

„Articolul 12

(1)   Dacă o autorizație de contingent nu a fost încă utilizată la șase luni de la emitere, importatorul fie informează biroul pentru licențe în legătură cu intenția sa de a o utiliza în perioada contingentară rămasă, fie returnează autorizația de contingent biroului pentru licențe relevant. În cazul în care importatorul nu este în măsură să recupereze autorizația de contingent neutilizată de la autoritățile din Federația Rusă, el poate depune la biroul pentru licențe o declarație pe propria răspundere, folosind formularul stabilit în anexa IV, în care să afirme că nu a fost în măsură să recupereze autorizația de contingent neutilizată, în ciuda eforturilor depuse. În orice caz, cel târziu până la sfârșitul perioadei contingentare n, importatorul returnează orice autorizație de contingent neutilizată sau prezintă, dacă este cazul, declarația (declarațiile) pe proprie răspundere corespunzătoare, folosind formularul prevăzut în anexa IV. Dacă o autorizație de contingent a fost eliberată înainte de începutul perioadei contingentare, în conformitate cu articolul 4 din protocol, termenul de șase luni se calculează începând cu data de 1 ianuarie din anul corespunzător perioadei contingentare.

(2)   Birourile pentru licențe notifică de îndată Comisiei orice autorizație de contingent sau orice declarație pe propria răspundere returnată de importatori în conformitate cu alineatul (1). Plafoanele importatorilor tradiționali rămase disponibile pentru grupul de produse în cauză se modifică luând în calcul cantitatea corespunzătoare.

Articolul 13

(1)   Dacă importurile efective ale unui importator tradițional în cursul perioadei contingentare n-1 sunt mai mici decât 75 % din cantitățile acoperite de toate autorizațiile de contingent pentru un grup de produse acordate respectivului importator în aceeași perioadă contingentară, plafoanele de import ale importatorului pentru grupul de produse în cauză în perioada contingentară n+1 se reduc cu o cantitate proporțională cu volumul efectiv al importurilor care nu au fost realizate.

(2)   Reducerea menționată la alineatul (1) se calculează după cum urmează:

unde:

Articolul 14

(1)   Dacă o autorizație de contingent care nu a fost returnată sau acoperită de o declarație pe propria răspundere corespunzătoare în temeiul articolului 12 nu a fost încă folosită la sfârșitul perioadei contingentare n-1, plafoanele de import ale importatorului pentru grupul de produse vizat în perioada contingentară n+1 se reduc cu un volum proporțional cu volumul autorizației de contingent neutilizate.

(2)   Reducerea menționată la alineatul (1) se calculează după cum urmează:

unde:

6.

La articolul 15, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

„(2)   Dispozițiile articolelor 13 și 14 nu se aplică în primele trei perioade contingentare după perioada tranzițională.”

7.

Anexa IV se înlocuiește cu textul următor: