26.10.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 284/1

(1)

Directiva 2006/112/CE, prevede că, de la 1 ianuarie 2015, toate serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și televiziune și serviciile prestate pe cale electronică către o persoană neimpozabilă se impozitează în statul membru în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, indiferent de locul în care este stabilită persoana impozabilă care prestează aceste servicii. Majoritatea celorlalte servicii prestate către o persoană neimpozabilă continuă să fie impozitate în statul membru în care este stabilit prestatorul.

(2)

Pentru a stabili care servicii trebuie să fie impozitate în statul membru al clientului, este esențial să se definească serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și televiziune și serviciile prestate pe cale electronică. În mod concret, ar trebui clarificată noțiunea de servicii de radiodifuziune și televiziune pe baza definițiilor prevăzute în Directiva 2010/13/UE a Parlamentului European și a Consiliului (2).

(3)

Pentru clarificare, operațiunile considerate servicii prestate pe cale electronică au fost menționate în Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 al Consiliului (3), lista nefiind exhaustivă. Lista ar trebui actualizată, iar liste similare ar trebui elaborate pentru serviciile de telecomunicații și serviciile de radiodifuziune și televiziune.

(4)

Este necesar să se precizeze cine este prestatorul în scopul taxei pe valoare adăugată (TVA) în cazul în care serviciile prestate pe cale electronică sau serviciile de telefonie furnizate prin internet sunt prestate către client prin rețele de telecomunicații sau printr-o interfață ori un portal.

(5)

Pentru a asigura aplicarea uniformă a normelor care reglementează locul prestării serviciilor de închiriere de mijloace de transport și locul prestării serviciilor de telecomunicații, a serviciilor de radiodifuziune și televiziune și a serviciilor prestate pe cale electronică, este necesar să se precizeze unde trebuie să se considere că este stabilită o persoană juridică neimpozabilă.

(6)

Pentru a determina cine are obligația de a plăti TVA la prestarea de servicii de telecomunicații, de servicii de radiodifuziune și televiziune sau de servicii prestate pe cale electronică, și luând în considerare faptul că locul de impozitare este același, indiferent dacă clientul este o persoană impozabilă sau neimpozabilă, prestatorul ar trebui să poată determina statutul unui client exclusiv în funcție de comunicarea sau necomunicarea de către client a numărului său individual de identificare în scopuri de TVA. În conformitate cu regulile generale, acest statut trebuie modificat în cazul în care clientul comunică ulterior numărul său de identificare. Dacă nu este transmisă nicio astfel de comunicare, prestatorul ar trebui să fie obligat în continuare la plata TVA.

(7)

În cazul în care o persoană neimpozabilă este stabilită în mai mult de o țară sau își are domiciliul stabil într-o țară, dar reședința obișnuită într-o altă țară, se acordă prioritate locului care garantează în cea mai mare măsură impozitarea la locul consumului efectiv. Pentru a evita conflictele de competență între statele membre, ar trebui să se precizeze locul consumului efectiv.

(8)

Ar trebui să se stabilească norme pentru a clarifica tratamentul fiscal al prestării serviciilor de închiriere de mijloace de transport și a serviciilor de telecomunicații, a serviciilor de radiodifuziune și televiziune și a serviciilor prestate pe cale electronică către o persoană neimpozabilă al cărei loc de stabilire, domiciliu sau reședință obișnuită este practic imposibil de determinat sau nu poate fi determinat cu certitudine. Este oportun ca normele respective să se bazeze pe prezumții.

(9)

Atunci când sunt disponibile informații pentru determinarea locației reale în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, este necesar să se prevadă răsturnarea unei prezumții.

(10)

În anumite cazuri în care serviciul este ocazional, implică în mod obișnuit cantități mici și necesită prezența fizică a clientului, cum ar fi prestarea serviciilor de telecomunicații, a serviciilor de radiodifuziune și televiziune sau a serviciilor prestate pe cale electronică la un punct de acces la internet fără fir (wi-fi hot spot) sau la un internet café, sau nu implică în mod obișnuit chitanțe de plată sau alte elemente probante ale serviciului furnizat, cum este cazul cabinelor telefonice, furnizarea și controlul elementelor probante în ceea ce privește locul de stabilire al clientului sau domiciliul său stabil sau reședința sa obișnuită ar impune o sarcină disproporționată sau ar putea pune probleme de protecție a datelor.

(11)

Dat fiind că tratamentul fiscal al prestării serviciilor de închiriere de mijloace de transport și al prestării serviciilor de telecomunicații, a serviciilor de radiodifuziune și televiziune și a serviciilor prestate pe cale electronică către o persoană neimpozabilă depinde de locul în care clientul este stabilit, își are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, este necesar să se clarifice elementele de probă pe care prestatorul ar trebui să le obțină pentru a determina locul în care se află clientul, în cazurile în care nu este stabilită nicio prezumție sau prezumția este răsturnată. În acest scop, ar trebui întocmită o listă orientativă neexhaustivă de elemente de probă.

(12)

Pentru a asigura uniformitatea tratamentului fiscal al prestărilor de servicii legate de bunuri imobile, este necesar să se definească noțiunea de bunuri imobile. Ar trebui să se precizeze care este proximitatea necesară pentru ca un serviciu să fie considerat ca fiind legat de un bun imobil și să se furnizeze o listă neexhaustivă de exemple de operațiuni considerate drept servicii legate de bunuri imobile.

(13)

Este de asemenea necesar să se precizeze tratamentul fiscal al prestării serviciilor constând în punerea de echipamente la dispoziția unui client în scopul realizării de lucrări asupra unui bun imobil.

(14)

Din motive practice, ar trebui să se precizeze că serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și televiziune și serviciile prestate pe cale electronică furnizate de către o persoană impozabilă care acționează în nume propriu în legătură cu furnizarea de servicii de cazare în sectorul hotelier sau în sectoare cu o funcție similară ar trebui să fie considerate, în scopul determinării locului prestării, ca fiind prestate în locațiile respective.

(15)

În conformitate cu Directiva 2006/112/CE, accesul la evenimente culturale, artistice, sportive, științifice, educaționale, de divertisment sau alte evenimente similare trebuie să fie, în toate situațiile, impozitat în locul în care evenimentul are efectiv loc. Ar trebui să se precizeze că această dispoziție se aplică de asemenea în cazul în care biletele la astfel de evenimente nu sunt vândute direct de către organizator, ci sunt distribuite prin intermediari.

(16)

Conform Directivei 2006/112/CE, TVA poate deveni exigibilă înainte de, în același timp sau la scurt timp după furnizarea bunurilor sau prestarea serviciilor. În ceea ce privește serviciile de telecomunicații, serviciile de radiodifuziune și televiziune și serviciile prestate pe cale electronică prestate în cursul perioadei de tranziție la noile norme privind locul prestării serviciilor, condițiile legate de prestare sau diferențele dintre statele membre în materie de aplicare ar putea duce la o dublă impozitare sau la neimpozitare. Pentru a evita această situație și pentru a asigura aplicarea uniformă în statele membre, este necesar să se prevadă dispoziții tranzitorii.

(17)

În sensul prezentului regulament, poate fi oportun ca statele membre să adopte măsuri legislative de limitare a anumitor drepturi și obligații prevăzute în Directiva 95/46/CE a Parlamentului European și a Consiliului (4) în scopul protejării unui interes economic sau financiar important al unui stat membru sau al Uniunii Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar și fiscal, în cazul în care aceste măsuri sunt necesare și proporționale, având în vedere riscul de fraudă fiscală și evaziune fiscală în statele membre și având în vedere necesitatea de a asigura colectarea corectă a TVA care intră sub incidența prezentului regulament.

(18)

Ar trebui introdus conceptul de bun imobil pentru a asigura un tratament fiscal uniform de către statele membre pentru prestările de servicii legate de bunurile imobile. Introducerea conceptului respectiv ar putea avea un impact considerabil asupra legislației și practicilor administrative din statele membre. Fără a aduce atingere normelor sau practicilor aplicate deja în statele membre, conceptul respectiv ar trebui introdus la o dată ulterioară pentru a asigura o tranziție fără probleme.

(19)

Prin urmare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) nr. 282/2011 ar trebui modificat în consecință,

1.

Capitolul IV se modifică după cum urmează:

2.

Capitolul V se modifică după cum urmează:

3.

În anexa I, la punctul 4 se adaugă următoarele litere:

(a)

locul prestării în ceea ce privește fiecare fapt generator care intervine înainte de 1 ianuarie 2015 este locul în care este stabilit prestatorul, astfel cum se prevede la articolul 45 din Directiva 2006/112/CE, indiferent de momentul în care se încheie prestarea sau prestarea continuă a serviciilor respective;

(b)

locul prestării în ceea ce privește fiecare fapt generator care intervine la 1 ianuarie 2015 sau după această dată este locul în care prestatorul este stabilit, are domiciliul stabil sau reședința obișnuită, indiferent de momentul în care a început prestarea sau prestarea continuă a serviciilor respective;

(c)

atunci când faptul generator a intervenit înainte de 1 ianuarie 2015 în statul membru în care este stabilit prestatorul, nicio taxă nu devine exigibilă în statul membru al clientului la 1 ianuarie 2015 sau după această dată în legătură cu același fapt generator.