This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 02004L0054-20090807
Directive 2004/54/EC of the European Parliament and of the Council of 29 April 2004 on minimum safety requirements for tunnels in the trans-European road network
Consolidated text: Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană
Directiva 2004/54/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană
2004L0054 — RO — 07.08.2009 — 001.001
Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.
DIRECTIVA 2004/54/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 29 aprilie 2004 privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană (JO L 167, 30.4.2004, p.39) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
Jurnalul Oficial |
||
No |
page |
date |
||
REGULAMENTUL (CE) NR. 596/2009 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 18 iunie 2009 |
L 188 |
14 |
18.7.2009 |
DIRECTIVA 2004/54/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI
din 29 aprilie 2004
privind cerințele minime de siguranță pentru tunelurile din Rețeaua rutieră transeuropeană
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 71 alineatul (1),
având în vedere propunerea Comisiei,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European ( 1 ),
având în vedere avizul Comitetului Regiunilor ( 2 ),
în conformitate cu procedura stabilită la articolul 251 din tratat ( 3 ),
întrucât:
(1) |
În Cartea albă din 12 septembrie 2001 privind „Politica europeană în domeniul transporturilor pentru 2010: timpul deciziei”, Comisia a anunțat că va propune cerințe minime de siguranță pentru tunelurile care aparțin Rețelei rutiere transeuropene. |
(2) |
Sistemul de transport, în special Rețeaua rutieră transeuropeană, definită în Decizia nr. 1692/96/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 1996 privind orientările comunitare pentru dezvoltarea rețelei transeuropene de transport ( 4 ), este deosebit de important pentru sprijinirea integrării europene și pentru asigurarea unui nivel ridicat de bunăstare a cetățenilor Europei. Comunitatea Europeană are responsabilitatea de a garanta un nivel ridicat, uniform și constant al siguranței, serviciilor și confortului pe Rețeaua rutieră transeuropeană. |
(3) |
Tunelurile cu o lungime de peste 500 m sunt structuri importante care facilitează comunicarea dintre zone mari ale Europei și joacă un rol decisiv în funcționarea și dezvoltarea economiilor regionale. |
(4) |
Consiliul European a subliniat în repetate rânduri, în special în cadrul întrunirii sale din 14 și 15 decembrie 2001 de la Laeken, necesitatea luării unor măsuri urgente pentru îmbunătățirea siguranței tunelurilor. |
(5) |
La 30 noiembrie 2001, miniștrii transporturilor din Austria, Franța, Germania, Italia și Elveția s-au întrunit la Zürich și au adoptat o declarație comună ce recomandă alinierea legislațiilor interne la cele mai recente cerințe armonizate privind îmbunătățirea siguranței în tunelurile lungi. |
(6) |
Deoarece obiectivul acțiunii propuse, respectiv realizarea unui nivel de protecție uniform, constant și ridicat pentru toți cetățenii europeni în tunelurile rutiere, nu poate fi realizat în măsură suficientă de statele membre și, în consecință, din cauza nivelului de armonizare solicitat, poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, conform articolului 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut în articolul menționat anterior, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea acestui obiectiv. |
(7) |
Recentele accidente din tuneluri subliniază importanța acestora din punct de vedere uman, economic și cultural. |
(8) |
Unele tuneluri din Europa, date în exploatare cu mult timp în urmă, au fost proiectate într-o perioadă în care posibilitățile tehnice și condițiile de transport erau foarte diferite de cele actuale. Astfel, există mari diferențe în ce privește nivelul de siguranță și această situație trebuie remediată. |
(9) |
Siguranța din tuneluri necesită câteva măsuri legate, printre altele, de geometria tunelului și de modul în care a fost proiectat, de echipamentul de siguranță, inclusiv indicatoarele de circulație rutieră, gestionarea traficului, instruirea personalului din cadrul serviciilor de urgență, gestionarea incidentelor, furnizarea de informații către utilizatori în privința celor mai bune moduri de comportare în tuneluri și mai buna comunicare dintre autoritățile de resort și serviciile de urgență cum ar fi poliția, pompierii și echipele de salvatori. |
(10) |
După cum rezultă în mod clar din lucrarea realizată de Comisia Economică pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU), conduita utilizatorilor de drumuri reprezintă un aspect decisiv al siguranței tunelurilor. |
(11) |
Măsurile de siguranță ar trebui să permită persoanelor implicate în incidente să se salveze, să permită utilizatorilor de drumuri să acționeze imediat, astfel încât să prevină consecințe mai grave, să asigure acțiunea eficientă a serviciilor de urgență, să protejeze mediul și să limiteze daunele materiale. |
(12) |
Îmbunătățirile aduse de prezenta directivă vor determina îmbunătățirea condițiilor de siguranță pentru toți utilizatorii, inclusiv pentru persoanele cu handicap. Cu toate acestea, având în vedere faptul că persoanele cu handicap au dificultăți mai mari la evacuare în cazul unei situații de urgență, trebuie să se acorde o atenție deosebită siguranței acestora. |
(13) |
În vederea aplicării unei concepții echilibrate și datorită costului ridicat al măsurilor, echipamentul minim de siguranță ar trebui definit luându-se în considerare tipul de trafic și volumul prevăzut al traficului din fiecare tunel. |
(14) |
Organismele internaționale, cum ar fi Asociația Rutieră Internațională și CEE-ONU, fac de mult timp recomandări valoroase pentru a ajuta la îmbunătățirea și armonizarea echipamentului de siguranță și a regulilor privind circulația prin tunelurile rutiere. Cu toate acestea, deoarece aceste recomandări nu sunt obligatorii, întregul lor potențial poate fi adus la un nivel maxim numai în cazul în care cerințele identificate de acestea devin obligatorii prin legislație. |
(15) |
Menținerea unui nivel ridicat al siguranței necesită întreținerea adecvată a sistemelor de siguranță din tuneluri. Ar trebui organizat un schimb sistematic de informații între statele membre în privința tehnicilor de siguranță moderne și a datelor privind accidentele/incidentele. |
(16) |
Pentru a se asigura aplicarea adecvată a cerințelor prezentei directive de către administratorii tunelurilor, statele membre ar trebui să desemneze una sau mai multe autorități la nivel național, regional sau local care să aibă atribuții de supraveghere a tuturor aspectelor privind siguranța tunelurilor. |
(17) |
Pentru aplicarea prezentei directive este necesar un program flexibil și progresiv. Acesta va permite finalizarea celor mai urgente lucrări fără să creeze perturbări majore în sistemul de transport sau perturbări ale lucrărilor publice din statele membre. |
(18) |
Costul modernizării tunelurilor existente variază considerabil de la un stat membru la altul, în special din motive geografice, iar statelor membre ar trebui să li se permită să eșaloneze lucrările de modernizare necesare pentru îndeplinirea cerințelor prezentei directive în cazul în care densitatea tunelurilor de pe teritoriul lor depășește cu mult media europeană. |
(19) |
Pentru tunelurile aflate deja în exploatare sau cele al căror proiect a fost aprobat, dar care nu au fost deschise publicului în termen de 24 de luni de la intrarea în vigoare a prezentei directive, statelor membre ar trebui să li se permită să accepte adoptarea unor măsuri de reducere a riscurilor ca o alternativă la aplicarea cerințelor directivei, în cazul în care tunelul nu permite aplicarea, la costuri rezonabile, a soluțiilor structurale. |
(20) |
Pentru îmbunătățirea siguranței tunelurilor sunt încă necesare progrese tehnice suplimentare. Ar trebui introdusă o procedură care să permită Comisiei să adapteze cerințele prezentei directive la progresul tehnic. Această procedură ar trebui, de asemenea, folosită pentru adoptarea unei metode armonizate de analiză a riscurilor. |
(21) |
Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a competențelor executive conferite Comisiei ( 5 ). |
(22) |
Statele membre ar trebui să prezinte Comisiei un raport privind măsurile pe care intenționează să le adopte pentru îndeplinirea cerințelor prezentei directive, în vederea sincronizării lucrărilor pentru reducerea perturbărilor de trafic la nivel comunitar. |
(23) |
În cazul în care cerințele prezentei directive necesită construirea unei a doua galerii pentru un tunel în faza de proiectare sau în cea de construcție, această a doua galerie ce urmează să fie construită ar trebui considerată un tunel nou. Aceeași prevedere se aplică și în cazul în care cerințele prezentei directive fac necesară deschiderea de noi proceduri de planificare, obligatorii din punct de vedere juridic, inclusiv audieri pentru în vederea acordării de autorizații de planificare pentru toate măsurile aferente. |
(24) |
Ar trebui continuată activitatea în forurile adecvate pentru a se ajunge la un grad ridicat de armonizare în privința semnelor și pictogramelor utilizate pe indicatoarele cu mesaje variabile din tuneluri. Statele membre ar trebui încurajate să armonizeze interfața cu utilizatorii pentru toate tunelurile de pe teritoriul lor. |
(25) |
Statele membre ar trebui încurajate să pună în aplicare niveluri de siguranță comparabile pentru tunelurile rutiere de pe teritoriile lor care nu sunt incluse în Rețeaua rutieră transeuropeană și, în consecință, nu intră sub incidența prezentei directive. |
(26) |
Statele membre ar trebui încurajate să elaboreze dispoziții interne care să aibă drept scop un nivel de siguranță mai ridicat al tunelurilor, |
ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:
Articolul 1
Obiectul și domeniul de aplicare
(1) Prezenta directivă urmărește asigurarea unui nivel minim de siguranță pentru utilizatorii de drumuri din tunelurile de pe Rețeaua rutieră transeuropeană, prin prevenirea evenimentelor critice care ar putea pune în pericol viața oamenilor, mediul și instalațiile din tuneluri și prin asigurarea protecției în cazul accidentelor.
(2) Prezenta directivă se aplică tuturor tunelurilor de pe Rețeaua rutieră transeuropeană cu lungimi mai mari de 500 m, indiferent dacă ele sunt în exploatare, în construcție sau în stadiul de proiect.
Articolul 2
Definiții
În sensul prezentei directive, termenii și expresiile de mai jos au următorul înțeles:
1. „Rețeaua rutieră transeuropeană”: rețeaua rutieră identificată în secțiunea 2 din anexa 1 la Decizia 1692/96/CE, ilustrată prin hărți și descrisă în anexa II la decizia respectivă;
2. „servicii de urgență”: toate serviciile locale, publice sau private sau asigurate de personalul tunelului care intervin în eventualitatea unui accident, inclusiv poliția, pompierii și echipele de salvare;
3. „lungimea tunelului”: lungimea celei mai lungi benzi de circulație din tunel, măsurată pe partea complet acoperită a tunelului.
Articolul 3
Măsuri de siguranță
(1) Statele membre iau măsuri pentru ca tunelurile situate pe teritoriul lor, care intră sub incidența domeniului de aplicare a prezentei directive, să îndeplinească cerințele de siguranță minime prevăzute în anexa I.
(2) În cazul în care anumite cerințe structurale prevăzute în anexa I pot fi îndeplinite doar prin soluții tehnice care fie nu se pot realiza, fie se pot realiza numai cu costuri disproporționate, autoritatea administrativă, în conformitate cu prevederile articolului 4, poate accepta aplicarea măsurilor de reducere a riscurilor ca o alternativă la aplicarea cerințelor respective, cu condiția ca măsurile alternative să asigure o protecție echivalentă sau mai bună. Eficiența acestor măsuri se demonstrează printr-o analiză a riscurilor, în conformitate cu dispozițiile articolului 13. Statele membre informează Comisia în legătură cu măsurile de reducere a riscurilor acceptate ca alternativă și justifică decizia lor. Prezentul alineat nu se aplică tunelurilor aflate în stadiul de proiect, în conformitate cu dispozițiile din articolul 9.
(3) Statele membre pot stabili cerințe mai stricte, cu condiția ca acestea să nu contravină cerințelor din prezenta directivă.
Articolul 4
Autoritatea administrativă
(1) Statele membre desemnează o autoritate administrativă (autorități administrative), denumită în continuare „autoritatea administrativă”, care își asumă responsabilitatea generală asupra tuturor aspectelor privind siguranța tunelurilor și care ia toate măsurile necesare pentru ca dispozițiile prezentei directive să fie respectate.
(2) Autoritatea administrativă poate fi înființată la nivel național, regional sau local.
(3) Fiecare tunel din Rețeaua rutieră transeuropeană situat pe teritoriul unui singur stat membru intră în domeniul de responsabilitate al unei singure autorități administrative. Pentru fiecare tunel situat pe teritoriile a două state membre, fiecare stat membru desemnează o autoritate administrativă sau, ca soluție alternativă, cele două state membre desemnează o autoritate administrativă comună. În cazul în care există două autorități administrative diferite, deciziile luate de oricare dintre ele în cursul exercitării propriilor competențe și responsabilități cu privire la siguranța tunelurilor se adoptă cu acordul prealabil al celeilalte autorități.
(4) Autoritatea administrativă dă în exploatare tunelurile în conformitate cu procedura prevăzută în anexa II.
(5) Fără a aduce atingere altor dispoziții interne cu privire la acest subiect, autoritatea administrativă are competența suspendării sau restricționării exploatării unui tunel în cazul în care cerințele privind siguranța nu sunt îndeplinite. Autoritatea respectivă precizează condițiile în care poate fi reluat traficul normal.
(6) Autoritatea administrativă urmărește realizarea următoarelor sarcini:
(a) verificarea și controlul cu regularitate a tunelurilor și elaborarea unor cerințe de siguranță cu privire la acestea;
(b) realizarea unor programe organizatorice și operaționale (inclusiv planuri de acțiune în situații de urgență) pentru instruirea și dotarea serviciilor de urgență;
(c) definirea procedurii pentru închiderea imediată a unui tunel în situații de urgență;
(d) aplicarea măsurilor necesare de reducere a riscurilor.
(7) În cazul în care existența organismelor desemnate ca autorități administrative a precedat desemnarea prevăzută în prezentul articol, respectivele autorități administrative își pot continua activitățile anterioare, cu condiția ca ele să se conformeze dispozițiilor prezentei directive.
Articolul 5
Administratorul tunelului
(1) Pentru fiecare tunel situat pe teritoriul unui stat membru, indiferent dacă acesta este în stadiul de proiectare, construcție sau exploatare, autoritatea administrativă recunoaște, în calitate de administrator al tunelului, organismul public sau privat care răspunde de administrarea tunelului în etapa respectivă. Această funcție poate fi îndeplinită chiar de autoritatea administrativă.
(2) Pentru fiecare tunel situat pe teritoriul a două state membre, cele două autorități administrative sau autoritatea administrativă comună recunosc un singur organism responsabil cu exploatarea tunelului.
(3) Orice incident sau accident semnificativ produs în tunel face obiectul unui raport întocmit de administratorul tunelului. Acest raport se transmite responsabilului cu siguranța, prevăzut la articolul 6, autorității administrative și serviciilor de urgență în termen de cel mult o lună.
(4) În cazul în care se întocmește un raport care analizează împrejurările în care s-a produs incidentul sau accidentul prevăzut la alineatul 3 sau concluziile care se pot trage din el, administratorul tunelului transmite acest raport responsabilului cu siguranța, autorității administrative și serviciilor de urgență în termen de cel mult o lună de la data primirii raportului.
Articolul 6
Responsabilul cu siguranța
(1) Pentru fiecare tunel, administratorul tunelului desemnează, cu aprobarea prealabilă a autorității administrative, un responsabil cu siguranța, acesta urmând să coordoneze toate măsurile de prevenire și de protecție necesare pentru siguranța utilizatorilor și a personalului de exploatare. Responsabilul cu siguranța poate face parte din personalul tunelului sau din serviciile de urgență, este independent în chestiunile care au legătură cu siguranța tunelului și nu primește instrucțiuni în acest domeniu de la nici un angajator. Un responsabil cu siguranța își poate îndeplini sarcinile și funcțiile la mai multe tuneluri dintr-o regiune.
(2) Responsabilul cu siguranța îndeplinește următoarele sarcini/funcții:
(a) asigură coordonarea cu serviciile de urgență și ia parte la pregătirea programelor operaționale;
(b) participă la planificarea, punerea în aplicare și evaluarea operațiunilor de urgență;
(c) participă la definirea programelor de siguranță și la redactarea specificațiilor privind structura, echipamentul și exploatarea, atât în privința tunelurilor noi, cât și în privința modificării tunelurilor existente;
(d) verifică instruirea personalui de exploatare și serviciilor de urgență și participă la organizarea exercițiilor, care au loc la intervale de timp regulate;
(e) avizează darea în exploatare a structurii, echipamentelor și exploatarea tunelurilor;
(f) verifică întreținerea și reparația structurii și echipamentului tunelului;
(g) participă la evaluarea oricărui incident sau accident semnificativ, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatele (3) și (4).
Articolul 7
Autoritatea de inspecție
Statele membre iau măsurile necesare pentru ca inspecțiile, evaluările și încercările să fie efectuate de autoritățile de inspecție. Această funcție poate fi îndeplinită de autoritatea administrativă. Orice autoritate care efectuează inspecții, evaluări și încercări trebuie să aibă un nivel ridicat de competență și proceduri de înaltă calitate și trebuie să fie independentă de administratorul tunelului din punct de vedere funcțional.
Articolul 8
Notificarea autorității administrative
Statele membre notifică la Comisie denumirea și adresa autorității administrative până la 1 mai 2006. În cazul în care se produc modificări ale acestor informații, statele membre transmit Comisiei o notificare în acest sens în termen de trei luni.
Articolul 9
Tuneluri al căror proiect nu a fost încă aprobat
(1) Orice tunel al cărui proiect nu a fost aprobat de autoritatea de resort până la 1 mai 2006 se supune cerințelor prezentei directive.
(2) Tunelul se dă în exploatare în conformitate cu procedura stabilită în anexa II.
Articolul 10
Tuneluri al căror proiect a fost aprobat, dar care nu au fost încă deschise
(1) În cazul tunelurilor al căror proiect a fost aprobat, dar care nu au fost încă deschise circulației publice până la 1 mai 2006, autoritatea administrativă evaluează respectarea cerințelor prezentei directive, în special în privința documentației legate de siguranță, prevăzută în anexa II.
(2) În eventualitatea în care autoritatea administrativă constată că un tunel nu se conformează dispozițiilor prezentei directive, ea notifică administratorului tunelului faptul că trebuie luate măsuri adecvate în vederea creșterii siguranței și îl informează pe responsabilul cu siguranța.
(3) Tunelul poate fi dat în exploatare ulterior, în conformitate cu procedura prevăzută în anexa II.
Articolul 11
Tuneluri aflate deja în exploatare
(1) În cazul tunelurilor care sunt deja deschise circulației publice până la 30 aprilie 2006, autoritatea administrativă trebuie să evalueze până la 30 octombrie 2006 respectarea cerințelor prezentei directive, în special în privința documentației referitoare la siguranță, prevăzută în anexa II, și pe baza unei inspecții.
(2) În cazul în care este necesar, administratorul tunelului propune autorității administrative un plan de adaptare a tunelului la dispozițiile prezentei directive și măsurile de remediere pe care intenționează să le aplice.
(3) Autoritatea administrativă aprobă măsurile de remediere sau solicită modificarea lor.
(4) Ulterior aplicării acestor măsuri, în cazul în care măsurile de remediere includ orice modificare substanțială de construcție sau exploatare, se aplică procedura prevăzută în anexa II.
(5) Statele membre transmit Comisiei, până la 30 aprilie 2007, un raport privind modul în care ele intenționează să îndeplinească cerințele prezentei directive, privind măsurile planificate și, dacă este cazul, privind consecințele deschiderii sau închiderii principalelor drumuri de acces spre tuneluri. În vederea reducerii perturbărilor traficului la nivel european, Comisia poate face observații cu privire la programarea lucrărilor destinate respectării cerințelor prezentei directive în cazul respectivelor tuneluri.
(6) Modernizarea tunelurilor se realizează în conformitate cu un program și se finalizează până la 30 aprilie 2014.
(7) În cazul în care lungimea totală a galeriilor tunelurilor existente împărțită la lungimea totală a acelei părți a Rețelei rutiere transeuropene situată pe teritoriile lor depășește media europeană, statele membre pot prelungi cu cinci ani termenul prevăzut în alineatul (6).
Articolul 12
Inspecțiile periodice
(1) Autoritatea administrativă verifică regularitatea cu care se efectuează inspecțiile de către autoritatea de inspecție, pentru a se asigura că toate tunelurile care intră sub incidența prezentei directive respectă dispozițiile sale.
(2) Perioada dintre două inspecții consecutive ale oricărui tunel dat nu depășește șase ani.
(3) În cazul în care, pe baza raportului autorității de inspecție, autoritatea administrativă constată că un tunel nu îndeplinește dispozițiile prezentei directive, ea notifică administratorului tunelului și responsabilului cu siguranța faptul că trebuie adoptate măsuri de creștere a siguranței tunelului. Autoritatea administrativă definește condițiile de continuare a exploatării tunelului sau de redeschidere a tunelului, care se vor aplica până la punerea în aplicare a măsurilor de remediere și a oricăror alte restricții și condiții relevante.
(4) În cazul în care măsurile de remediere includ orice modificare substanțială a construcției sau exploatării tunelului, după luarea acestor măsuri tunelul este supus unei noi autorizări de exploatare, în conformitate cu procedura stabilită în anexa II.
Articolul 13
Analiza riscurilor
(1) În cazul în care este necesar, analiza riscurilor se realizează de către un organism independent din punct de vedere funcțional de administratorul tunelului. Conținutul și rezultatele analizei riscurilor sunt incluse în documentația referitoare la siguranță prezentată autorității administrative. O analiză a riscurilor este o analiză a riscurilor pentru un anumit tunel, luând în considerare toți factorii de proiectare și condițiile de trafic care afectează siguranța, în special caracteristicile și tipul de trafic, lungimea și geometria tunelului, precum și numărul prognozat de vehicule grele pentru transportul de mărfuri per zi.
(2) Statele membre se asigură că, la nivel național, se utilizează o metodologie detaliată și bine definită, corespunzătoare celor mai bune practici și informează Comisia în legătură cu metodologia aplicată; Comisia pune la dispoziție aceste informații, în format electronic, celorlalte state membre.
(3) Până la 30 aprilie 2009, Comisia publică un raport referitor la practica urmată în statele membre. În cazul în care este necesar, Comisia adresează recomandări privind adoptarea unei metodologii comune, armonizate, de analiză a riscurilor în conformitate cu procedura de reglementare menționată la articolul 17 alineatul (2).
Articolul 14
Derogare pentru tehnici inovatoare
(1) Pentru a permite instalarea și utilizarea unor echipamente de siguranță inovatoare sau a unor proceduri de siguranță inovatoare, care să asigure un nivel de protecție echivalent sau mai ridicat decât tehnologiile actuale, conforme dispozițiilor prezentei directive, autoritatea administrativă poate acorda o derogare de la cerințele directivei, pe baza unei cereri documentate temeinic făcute de administratorul tunelului.
(2) În cazul în care autoritatea administrativă intenționează să acorde o astfel de derogare, statul membru prezintă Comisiei mai întâi o cerere de derogare care conține cererea inițială și avizul autorității de inspecție.
(3) Comisia notifică cererea către statele membre în termen de o lună de la primire.
(4) În cazul în care, în termen de trei luni, nici Comisia și nici un stat membru nu formulează obiecțiuni, derogarea se consideră acordată, iar Comisia informează toate statele membre în consecință.
(5) În cazul în care se exprimă obiecțiuni, Comisia prezintă o propunere în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2). Dacă decizia este negativă, autoritatea administrativă nu acordă derogarea.
(6) După o examinare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 17 alineatul (2), o decizie de acordare a unei derogări poate permite aplicarea respectivei derogări și la alte tuneluri.
(7) Ori de câte ori acest fapt se justifică prin cererile de derogare care i se prezintă, Comisia publică un raport privind practica urmată în statele membre și, dacă este necesar, face propuneri de modificare a prezentei directive.
Articolul 15
Raportarea
(1) Din doi în doi ani, statele membre redactează rapoarte referitoare la incendiile produse în tuneluri și la accidentele care afectează în mod clar siguranța utilizatorilor de drumuri din tuneluri, precum și la frecvența și cauzele unor asemenea incidente și le evaluează, furnizând informații cu privire la rolul real și eficiența echipamentelor și a măsurilor de siguranță. Aceste rapoarte sunt transmise Comisiei de către statul membru înainte de sfârșitul lunii septembrie a anului care urmează perioadei de raportare. Comisia pune rapoartele la dispoziția tuturor statelor membre.
(2) Statele membre realizează un plan care include un calendar de aplicare treptată a dispozițiilor prezentei directive în tunelurile aflate deja în exploatare, în conformitate cu descrierea din articolul 11, și notifică acest calendar Comisiei până la 30 octombrie 2006. Ulterior, statele membre informează Comisia din doi în doi ani cu privire la situația aplicării planului și la orice modificare adusă acestuia, până la sfârșitul perioadei prevăzute la articolul 11 alineatele (6) și (7).
Articolul 16
Adaptarea la progresul tehnic
Comisia adaptează la progresul tehnic anexele la prezenta directivă. Măsurile respective, destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 17 alineatul (3).
Articolul 17
Procedura comitetului
(1) Comisia este asistată de un comitet.
(2) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.
Termenul prevăzut la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la trei luni.
(3) Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.
Articolul 18
Transpunere
(1) Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 30 aprilie 2006. Statele membre transmit de îndată Comisiei textele respectivelor dispoziții, împreună cu un tabel de corespondență între respectivele dispoziții și prezenta directivă.
(2) Dispozițiile adoptate de statele membre cuprind o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o astfel de trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.
Articolul 19
Intrarea în vigoare
Prezenta directivă intră în vigoare la data publicării sale în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Articolul 20
Prezenta directivă se adresează statelor membre.
ANEXA I
Măsuri de siguranță menționate la articolul 3
1. |
Baza pentru luarea deciziilor cu privire la măsurile de siguranță
|
2. |
Măsuri privind infrastructura
|
3. |
Măsuri referitoare la exploatare
|
4. |
Campanii de informare Campaniile de informare privind siguranța în tuneluri se organizează cu regularitate și se realizează împreună cu părțile interesate pe baza activității armonizate a organizațiilor internaționale. Aceste campanii de informare cuprind comportamentul corect al utilizatorilor de drumuri atunci când se apropie de tuneluri și când conduc prin acestea, în special în legătură cu defectarea vehiculelor, congestionări ale traficului, accidente și incendii. Informațiile referitoare la echipamentele de siguranță disponibile și la comportamentul adecvat al utilizatorilor de drumuri din tuneluri sunt asigurate în locuri convenabile pentru utilizatorii tunelurilor (de exemplu în zonele de odihnă dinaintea tunelurilor, la intrările tunelurilor când circulația este întreruptă sau pe internet). |
ANEXA II
Aprobarea proiectului, documentația privind siguranța, darea în exploatare a unui tunel, modificări și exerciții periodice
1. |
Aprobarea proiectului
|
2. |
Documentația privind siguranța
|
3. |
Darea în exploatare
|
4. |
Modificări
|
5. |
Exerciții periodice Administratorul tunelului și serviciile de urgență organizează, împreună cu responsabilul cu siguranța, exerciții periodice comune pentru personalul tunelului și serviciile de urgență. Exercițiile: — ar trebui să fie cât mai realiste posibil și ar trebui să corespundă scenariilor de incidente definite; — ar trebui să furnizeze rezultate de evaluare clare; — ar trebui să prevină orice avarie care ar putea fi produsă tunelului; — pot fi realizate, parțial, ca exerciții teoretice sau prin simulare pe calculator pentru obținerea unor rezultate complementare. —(a) Din patru în patru ani se efectuează în fiecare tunel exerciții complete, la scară largă, în condiții cât mai realiste posibil. Se va cere închiderea tunelului numai în cazul în care se pot lua măsuri adecvate de deviere a traficului. În fiecare an dintre primul și ultimul an al acestei perioade de patru ani pot fi efectuate exerciții parțiale și simulări. În zonele în care află mai multe tuneluri la mică distanță unul față de celălalt, trebuie realizat un exercițiu pe scară largă în cel puțin unul dintre aceste tuneluri. (b) Responsabilul cu siguranța și serviciile de urgență evaluează în comun aceste exerciții, elaborează un raport și fac propuneri adecvate. |
ANEXA III
Semnalizarea tunelurilor
1. |
Cerințe generale Următoarele indicatoare și simboluri rutiere trebuie utilizate în tuneluri. În absența unor dispoziții contrare, indicatoarele rutiere menționate în această secțiune sunt descrise în Convenția de la Viena privind semnalizarea rutieră din 1968. Pentru a facilita înțelegerea indicatoarelor la scară internațională, sistemul de indicatoare și semnale prevăzut în prezenta anexă se bazează pe utilizarea formelor și culorilor caracteristice ale fiecărei clase de indicatoare și, ori de câte ori este posibil, pe utilizarea mai degrabă a simbolurilor grafice decât a cuvintelor. În cazul în care statele membre consideră necesară modificarea indicatoarelor și simbolurilor prevăzute, modificările făcute nu schimbă caracteristicile esențiale ale acestora. În cazul în care statele membre nu aplică Convenția de la Viena, indicatoarele și simbolurile prevăzute pot fi modificate, cu condiția ca modificarea făcută să nu schimbe intenția esențială a acestora.
|
2. |
Descrierea indicatoarelor și a panourilor Statele membre utilizează indicatoare adecvate, dacă este cazul, în zonele de presemnalizare a tunelului, în interiorul tunelului și după capătul tunelului. La definirea indicatoarelor pentru un tunel, trebuie luate în considerare condițiile locale de trafic și de construcție, precum și alte condiții locale. Se utilizează indicatoarele în conformitate cu Convenția de la Viena privind semnalizarea rutieră, cu excepția statelor membre care nu aplică Convenția de la Viena.
|
( 1 ) JO C 220, 16.9.2003, p. 26.
( 2 ) JO C 256, 24.10.2003, p. 64.
( 3 ) Avizul Parlamentului European din 9 octombrie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial), Poziția comună a Consiliului din 26 februarie 2004 (JO C 95 E, 20.4.2004, p. 31) și Poziția Parlamentului European din 20 aprilie 2004 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial).
( 4 ) JO L 228 din 9.9.1996, p. 1, modificată de Decizia nr. 1346/2001/CE (JO L 185, 6.7.2001, p. 1).
( 5 ) JO L 184, 17.7.1999, p. 23.