29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/1

RISOLUZIONE DEL CONSIGLIO

del 18 dicembre 2009

su un approccio europeo cooperativo in materia di sicurezza delle reti e dell'informazione

2009/C 321/01

IL CONSIGLIO DELL’UNIONE EUROPEA,

I. VISTI:

1.	la comunicazione della Commissione, del 31 maggio 2006, intitolata «Una strategia per una società dell'informazione sicura» che presenta un processo di «dialogo, partenariato e responsabilizzazione» impegnando gli Stati membri e le parti interessate del settore privato;

la comunicazione della Commissione, del 12 dicembre 2006, relativa a un programma europeo per la protezione delle infrastrutture critiche il cui obiettivo è il miglioramento della protezione delle infrastrutture critiche nell'UE e la creazione di un quadro UE per la protezione delle infrastrutture critiche;

3.	la direttiva del Consiglio, dell’8 dicembre 2008, relativa all’individuazione e alla designazione delle infrastrutture critiche europee e alla valutazione della necessità di migliorarne la protezione;

4.	la risoluzione del Consiglio, del 22 marzo 2007, su una strategia per una società dell'informazione sicura in Europa;

5.	le conclusioni del Consiglio, del 19-20 aprile 2007, su un programma europeo per la protezione delle infrastrutture critiche;

6.	la comunicazione della Commissione, del 30 marzo 2009, intitolata «Proteggere le infrastrutture critiche informatizzate»;

7.	il dibattito in corso, compresa la consultazione pubblica interessata, sul futuro dell’Agenzia europea per la sicurezza delle reti e dell'informazione (ENISA) e il suo ruolo nella protezione delle infrastrutture critiche informatizzate;

8.	le conclusioni della presidenza sulla protezione delle infrastrutture critiche informatizzate in occasione della conferenza ministeriale di Tallinn del 27 e 28 aprile 2009;

9.	gli obiettivi di competitività e di crescita fissati a Lisbona e il lavoro attualmente in corso per rivedere la strategia di Lisbona;

10.	le misure di sicurezza proposte nella revisione del quadro normativo per le reti e i servizi di comunicazione elettronica;

11.

al fine di assicurare una politica futura efficace per la sicurezza delle reti e dell'informazione, la presente risoluzione suppone che non siano ancora state raggiunte conclusioni su qualsiasi modifica necessaria da apportare al regolamento ENISA. Dato che il futuro della politica per la sicurezza delle reti e dell'informazione è attualmente esaminato dalla Commissione, qualsiasi esito di tale esame riguardante le modifiche da apportare al regolamento ENISA non dovrebbe essere pregiudicato dalla presente risoluzione prima della pubblicazione da parte della Commissione di tali risultati.

II. PRENDENDO ATTO CHE:

data l'importanza delle comunicazioni, delle infrastrutture e dei servizi elettronici in quanto base dell'attività economica e sociale, la sicurezza delle reti e dell'informazione contribuisce a importanti valori e obiettivi della società, quali democrazia, vita privata, crescita economica, libera circolazione delle idee e stabilità economica e politica;

I sistemi, le infrastrutture e i servizi in materia di tecnologie dell'informazione e della comunicazione, compreso Internet, svolgono un ruolo cruciale per la società e la loro perturbazione può causare danni economici gravi, e che è necessario prendere delle misure intese ad aumentare la protezione e la resilienza per garantire la continuità dei servizi essenziali;

incidenti a danno della sicurezza rischiano di minare la fiducia dell'utente. Anche se gravi perturbazioni delle reti e dei sistemi d'informazione potrebbero avere un notevole impatto economico e sociale, i problemi e i disturbi quotidiani rischiano altresì di erodere la fiducia dei cittadini nella tecnologia, nelle reti e nei servizi;

4.	lo scenario di minaccia evolve e cresce, il che aumenta la necessità di fornire agli utenti finali, alle imprese e ai governi infrastrutture di comunicazioni elettroniche che siano solide e resilienti per difetto e di individuare i giusti incentivi per i fornitori ad agire rapidamente in tal senso;

è necessario rafforzare e incorporare la sicurezza delle reti e dell'informazione in tutti i settori politici e della società, nonché affrontare la sfida che consiste nel garantire competenze sufficienti, mediante azioni nazionali ed europee, e nel sensibilizzare gli utenti delle tecnologie dell'informazione e della comunicazione (TIC);

6.	il completamento e il funzionamento del mercato interno richiederanno che i proprietari di reti e i fornitori di servizi cooperino oltre frontiera, dato che eventuali eventi perturbatori in uno Stato membro possono arrecare pregiudizio anche agli altri Stati membri e a tutta l'UE;

7.	nuovi sistemi d'uso, quali il «cloud computing» e il «software as a service», mettono maggiormente in risalto l'importanza della sicurezza delle reti e dell'informazione;

8.	la sicurezza delle reti e dell'informazione persegue l'obiettivo di tutte le parti, in tutti i settori della società, di poter aver fiducia nei sistemi d'informazione, è pertanto necessario un approccio intersettoriale e transfrontaliero;

9.	con l'uso crescente delle TIC nella società, la sicurezza delle reti e dell'informazione è un requisito fondamentale per la fornitura affidabile, sicura e protetta dei servizi pubblici, quali l'e-government;

10.	l'ENISA può sfruttare il ruolo importante che già svolge nella sicurezza delle reti e dell'informazione.

III. SOTTOLINEA CHE:

un elevato livello di sicurezza delle reti e dell'informazione nell'UE è necessario per sostenere:

a)	le libertà e i diritti dei cittadini, compreso il diritto alla riservatezza;

b)	una società efficace in termini di qualità del trattamento delle informazioni;

c)	la redditività e la crescita del commercio e dell'industria;

d)	la fiducia dei cittadini e delle organizzazioni nei sistemi di trattamento delle informazioni e in materia di TIC;

il settore delle TIC è fondamentale per la maggior parte dei settori della società, la sicurezza delle reti e dell'informazione è di responsabilità comune di tutte le parti interessate, compresi gli operatori, i fornitori di servizi, i fornitori di hardware e di software, gli utenti finali, gli enti pubblici e i governi nazionali;

IV. RICONOSCE:

1.	l'importanza che riveste una comunità europea della sicurezza delle reti e dell'informazione che sta attiva e ben informata e contribuisce ad una maggiore collaborazione tra gli Stati membri e il settore privato;

2.	i vantaggi di un uso armonizzato, se opportuno, delle norme di sicurezza internazionali in tutta l'UE ai fini della sicurezza delle reti e dell'informazione;

3.	la necessità di un approccio europeo cooperativo in materia di sicurezza delle reti e dell'informazione sulla scena internazionale, in quanto costituisce una sfida globale;

4.	l'importanza per gli Stati membri e le istituzioni dell'UE di disporre di dati statistici affidabili sullo stato della sicurezza delle reti e dell'informazione;

5.	la necessità di una maggiore sensibilizzazione e di migliori strumenti per tutte le parti interessate alla gestione del rischio;

6.	l'importanza di intensificare le azioni tra gli Stati membri di sensibilizzazione, di scambio di buone prassi e di elaborazione di orientamenti per gli Stati membri;

l'importanza di modelli di partecipazione di una pluralità di soggetti interessati, quali i partenariati pubblico-privati (PPP), fondati su un modello a lungo termine e di tipo ascendente per attenuare i rischi individuati, laddove un siffatto approccio fornisce un valore aggiunto al fine di garantire un livello elevato di resilienza delle reti;

8.	il ruolo cruciale che i fornitori svolgono nella fornitura alla società di infrastrutture di comunicazioni elettroniche solide e resilienti;

9.	l'utilità di esercizi in Europa nel settore della sicurezza delle reti e dell'informazione che possano fornire insegnamenti utili per gli operatori delle reti e i fornitori di servizi nonché i governi;

10.

che i gruppi nazionali o governativi di pronto intervento informatico (Computer Emergency Response Teams (CERT)) o altri meccanismi di risposta alle minacce e alle vulnerabilità possono contribuire a un livello elevato di resilienza e alla capacità di resistere e di porre rimedio alle perturbazioni delle reti e dei sistemi d'informazione;

11.	che è importante esaminare gli effetti, i rischi e le prospettive strategici ai fini della creazione dei CERT per le istituzioni dell'UE e prendere in considerazione l'eventuale ruolo futuro dell'ENISA in tale settore;

12.	i lavori svolti finora dall'ENISA nel settore della sicurezza delle reti e dell'informazione e la necessità di sviluppare ulteriormente l'ENISA perché diventi un organismo efficace con vantaggi chiari per tale settore.

V. SOTTOLINEA CHE:

1.	una più incisiva strategia globale europea per la sicurezza delle reti e dell'informazione, in cui siano chiaramente definiti i ruoli della Commissione europea, degli Stati membri e dell'ENISA riveste un'importanza vitale nell'affrontare le sfide attuali e future;

previe consultazione e analisi appropriate, occorrerebbe prendere in considerazione, nel processo legislativo, la modernizzazione e il rafforzamento dell'ENISA con un mandato che assicuri la flessibilità ed il controllo da parte degli Stati membri e della Commissione e permetta alla rappresentanza dei soggetti interessati del settore privato di svolgere un ruolo efficiente. Il mandato dovrebbe tener conto del quadro normativo per le comunicazioni, le reti e i servizi elettronici e corrispondere alle ambizioni esposte nell'Agenda di Lisbona, includendo gli obiettivi connessi con ricerca, innovazione, competitività, crescita economica e creazione di un clima di fiducia;

l'ENISA potrebbe sostenere la Commissione e gli Stati membri nell'elaborazione e attuazione di strategie, in particolare nel colmare il divario tra l'aspetto tecnologico e quello strategico e dovrebbe cooperare strettamente con gli Stati membri e altri soggetti interessati per provvedere affinché le sue attività siano adeguatamente allineate alle priorità dell'UE;

l'ENISA, con un mandato riveduto, dovrebbe servire da centro di conoscenze dell'UE, per le tematiche connesse alla sicurezza delle reti e dell'informazione nell'ambito dell'UE. Pertanto le istituzioni europee dovrebbero chiedere il suo parere e tenerne il massimo conto nell'elaborazione e attuazione di strategie che hanno un potenziale impatto in questo campo;

5.	l'ENISA potrebbe anche essere in grado, a richiesta, di assistere gli Stati membri nel miglioramento delle loro capacità in materia di sicurezza delle reti e dell'informazione e della loro capacità di far fronte a incidenti a danno della sicurezza.

VI. INVITA GLI STATI MEMBRI A:

1.	proseguire i lavori intesi ad accrescere la fiducia degli utenti finali nelle tecnologie dell'informazione e della comunicazione mediante campagne di sensibilizzazione;

organizzare esercizi nazionali e/o partecipare a esercizi periodici europei nel settore della sicurezza delle reti e dell'informazione, rilevando l'esigenza di una pianificazione ad ampio raggio in considerazione del carattere complesso del settore e della partecipazione del settore privato. L'ENISA potrebbe, a richiesta, assistere gli Stati membri a tale riguardo. La portata e la dimensione geografica degli esercizi dovrebbe evolversi naturalmente col passar del tempo ed essere basata sui rischi constatati;

creare gruppi nazionali o governativi di pronto intervento informatico (Computer Emergency Response Teams (CERT)) negli Stati membri che non hanno ancora sviluppato capacità di questo genere e intensificare la cooperazione tra CERT nazionali a livello europeo. L'ENISA potrebbe assistere gli Stati membri a tale riguardo;

aumentare gli sforzi riguardo ai programmi di istruzione, formazione e ricerca in materia di sicurezza delle reti e dell'informazione al fine di garantire la disponibilità nell'UE delle necessarie competenze tecniche e professionalità aumentando nel contempo le capacità professionali di coloro che operano nel settore;

5.	reagire congiuntamente in caso di incidenti transfrontalieri e aumentare la capacità di farlo in modo appropriato, il che richiede un più intenso dialogo tra i responsabili delle decisioni interessati, in particolare su questioni riguardanti la riservatezza.

VII. INVITA LA COMMISSIONE A:

1.	sostenere gli Stati membri, se del caso, nell'attuazione della presente risoluzione;

2.	informare periodicamente il Parlamento europeo e il Consiglio sulle iniziative attuate a livello UE per quanto riguarda la sicurezza delle reti e dell'informazione;

3.	in cooperazione con l'ENISA, avviare una campagna di sensibilizzazione tra gli attori pubblici e privati europei per quanto riguarda l'importanza di un'adeguata gestione dei rischi in materia di sicurezza delle reti e dell'informazione;

4.	continuare, in cooperazione con gli Stati membri, a individuare incentivi a favore dei fornitori di infrastrutture di comunicazione elettronica affinché forniscano agli utenti finali, alle imprese e ai governi infrastrutture solide e stabili;

5.	in cooperazione con gli Stati membri, sviluppare metodi che consentano una valutazione comparativa a livello UE delle ripercussioni socioeconomiche degli incidenti e dell'efficienza delle misure preventive;

6.	incoraggiare e migliorare modelli con partecipazione di una pluralità di soggetti interessati, che devono avere un valore aggiunto chiaro a vantaggio degli utenti finali e dell'industria;

7.	presentare una strategia globale sulla sicurezza delle reti e della comunicazione, che comprenda (1) proposte relative a un mandato rafforzato e flessibile per l'ENISA e preveda un maggior controllo degli Stati membri e della Commissione;

8.	svolgere, in cooperazione con gli Stati membri, un'analisi dei gruppi nazionali o governativi di pronto intervento informatico (Computer Emergency Response Teams (CERT)) al fine di determinare le aree in cui è richiesta un'ulteriore cooperazione;

9.	proseguire l'esame di un approccio comune o interoperativo da parte delle istituzioni dell'UE per quanto riguarda l'acquisto di sistemi e servizi protetti di tecnologia dell'informazione delle comunicazioni.

VIII. INVITA L'ENISA A:

1.	continuare a sostenere attivamente gli Stati membri, la Commissione europea e altri soggetti interessati pertinenti nell'attuazione delle strategie europee di sicurezza delle reti e dell'informazione e del piano d'azione sulla protezione delle infrastrutture critiche informatizzate;

2.	cooperare con gli Stati membri, la Commissione e i centri di statistica per l'elaborazione di un quadro di dati statistici sullo stato della sicurezza delle reti e delle informazioni in Europa.

IX. INVITA I SOGGETTI INTERESSATI A:

1.	intensificare gli sforzi per aumentare il livello di sicurezza delle reti e dell'informazione, in particolare per quanto riguarda l'offerta di prodotti e servizi affidabili, degni di fiducia e facili da utilizzare;

2.	informare in modo appropriato gli utenti sui rischi per la sicurezza associati con prodotti e servizi e su come possono tutelarsi;

3.	prendere tutte le misure tecniche e organizzative appropriate per salvaguardare la continuità, l'integrità e la riservatezza delle reti e dei servizi di comunicazione elettronica;

4.	proseguire i lavori sulla standardizzazione della sicurezza delle reti e dell'informazione per cercare di trovare soluzioni armonizzate e interoperabili;

5.	partecipare assieme agli Stati membri a esercizi intesi a fornire risposte appropriate alle emergenze.

(1) La Commissione propone di aggiungere qui «se possibile».

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/5

Autorizzazione degli aiuti di Stato sulla base degli articoli 87 e 88 del trattato CE

Casi contro i quali la Commissione non solleva obiezioni

(Testo rilevante ai fini del SEE)

2009/C 321/02

Data di adozione della decisione

30.10.2009

Numero di riferimento dell'aiuto di Stato

N 370/09

Stato membro

Finlandia

Regione

—

Titolo (e/o nome del beneficiario)

St1 Oy: lle myönnetty biopolttoainetta koskeva verovapautus/Befrielse från accis på biobränsle som beviljats St1 Ab

Base giuridica

Valtiovarainministeriön päätös N:o 27/502/2008 valmisteverotuslain 50 pykälän nojalla tehtyyn huojennushakemukseen/Finansministeriets beslut Nr 27/502/2008 om ansökan om undantag från skatteplikt enligt avdelning 50 i lagen on accis

Tipo di misura

Aiuto individuale

Obiettivo

Tutela dell'ambiente

Forma dell'aiuto

Sgravio d'imposta

Dotazione di bilancio

Importo totale dell'aiuto previsto 2,69 Mio di EUR

Intensità

—

Durata

1.4.2009-31.3.2011

Settore economico

Energia

Nome e indirizzo dell'autorità che eroga l'aiuto

Valtiovarainministeriö

PL 28

FI-00023 Valtioneuvosto

SUOMI/FINLAND

Altre informazioni

—

Il testo delle decisioni nelle lingue facenti fede, ad eccezione dei dati riservati, è disponibile sul sito:

http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/state_aids_texts_it.htm

Data di adozione della decisione

26.10.2009

Numero di riferimento dell'aiuto di Stato

N 522/09

Stato membro

Austria

Regione

—

Titolo (e/o nome del beneficiario)

Verlängerung von N 75/07 — „Haftungsregelung für die Umstrukturierung von KMU in Österreich“

Base giuridica

Übernahme von Haftungen für die Tourismus- und Freizeitwirtschaft

Tipo di misura

Regime

Obiettivo

Ristrutturazione di imprese in difficoltà

Forma dell'aiuto

Garanzia

Dotazione di bilancio

Spesa annua prevista 4 Mio di EUR; Importo totale dell'aiuto previsto 12 Mio di EUR

Intensità

Misura che non costituisce aiuto

Durata

10.10.2009-9.10.2012

Settore economico

Alberghi e ristoranti (turismo), Altro

Nome e indirizzo dell'autorità che eroga l'aiuto

Österreichische Hotel- und Tourismusbank Gesellschaft m.b.H. Parkring 12 a

1011 Wien

ÖSTERREICH

Altre informazioni

—

Il testo delle decisioni nelle lingue facenti fede, ad eccezione dei dati riservati, è disponibile sul sito:

http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/state_aids_texts_it.htm

Data di adozione della decisione

13.11.2009

Numero di riferimento dell'aiuto di Stato

N 523/09

Stato membro

Lituania

Regione

—

Titolo (e/o nome del beneficiario)

Amendment to Temporary Framework measure ‘Limted amounts of compatible aid’ (N 272/09)

Base giuridica

Rural Development Programme for Lithuania 2007-2013

Tipo di misura

Regime

Obiettivo

Rimedio a un grave turbamento dell'economia

Forma dell'aiuto

Sovvenzione a fondo perduto

Dotazione di bilancio

Importo totale dell'aiuto previsto: 345 808 974 LTL

Intensità

—

Durata

Fino al'31.12.2010

Settore economico

Tutti i settori

Nome e indirizzo dell'autorità che eroga l'aiuto

Ministry of Agriculture of the Republic of Lithuania

Gedimino av. 19

LT-01103 Vilnius

LIETUVA/LITHUANIA

Altre informazioni

—

Il testo delle decisioni nelle lingue facenti fede, ad eccezione dei dati riservati, è disponibile sul sito:

http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/state_aids_texts_it.htm

Data di adozione della decisione	17.11.2009
Numero di riferimento dell'aiuto di Stato	N 534/09
Stato membro	Austria
Regione	—
Titolo (e/o nome del beneficiario)	Förderung von Maßnahmen der Umstrukturierung bei kleinen und mittleren Unternehmungen
Base giuridica	Spezielle Richtlinien für die Förderung von Umstrukturierung von Unternehmen in Schwierigkeiten
Tipo di misura	Regime
Obiettivo	Ristrutturazione di imprese in difficoltà
Forma dell'aiuto	Abbuono di interessi, Garanzia, Prestito agevolato
Dotazione di bilancio	Spesa annua prevista 1,2 Mio di EUR; Importo totale dell'aiuto previsto 3,6 Mio di EUR
Intensità	—
Durata	10.10.2009-9.10.2012
Settore economico	Tutti i settori
Nome e indirizzo dell'autorità che eroga l'aiuto	Niederösterreich
Altre informazioni	—

Il testo delle decisioni nelle lingue facenti fede, ad eccezione dei dati riservati, è disponibile sul sito:

http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/state_aids_texts_it.htm

Data di adozione della decisione

17.11.2009

Numero di riferimento dell'aiuto di Stato

N 548/09

Stato membro

Austria

Regione

—

Titolo (e/o nome del beneficiario)

Richtlinie für Rettungs- und Umstrukturierungsbeihilfen für KMU in Burgenland

Base giuridica

Richtlinien des Landes Burgenlandes über die Gewährung von Rettungs- und Umstrukturierungsbeihilfen an kleine und mittlere Unternehmen

Tipo di misura

Regime

Obiettivo

Salvataggio di imprese in difficoltà, Ristrutturazione di imprese in difficoltà

Forma dell'aiuto

Garanzia, Prestito agevolato, Sovvenzione a fondo perduto

Dotazione di bilancio

Spesa annua prevista 1 Mio di EUR; Importo totale dell'aiuto previsto 3 Mio di EUR

Intensità

—

Durata

10.10.2009-9.10.2012

Settore economico

Tutti i settori

Nome e indirizzo dell'autorità che eroga l'aiuto

Wirtschaftsservice Burgenland AG

Technologiezentrum

7000 Eisenstadt

ÖSTERREICH

Altre informazioni

—

Il testo delle decisioni nelle lingue facenti fede, ad eccezione dei dati riservati, è disponibile sul sito:

http://ec.europa.eu/community_law/state_aids/state_aids_texts_it.htm

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/9

Non opposizione ad un'operazione di concentrazione notificata

(Caso COMP/M.5719 — Oaktree/SGD)

(Testo rilevante ai fini del SEE)

2009/C 321/03

In data 17 dicembre 2009 la Commissione ha deciso di non opporsi alla suddetta operazione di concentrazione notificata e di dichiararla compatibile con il mercato comune. La presente decisione si basa sull'articolo 6, paragrafo 1, lettera b) del regolamento (CE) n. 139/2004 del Consiglio. Il testo integrale della decisione è disponibile unicamente in lingua inglese e verrà reso pubblico dopo che gli eventuali segreti aziendali in esso contenuti saranno stati espunti. Il testo della decisione sarà disponibile:

—

sul sito Internet della Commissione europea dedicato alla concorrenza, nella sezione relativa alle concentrazioni (http://ec.europa.eu/competition/mergers/cases/). Il sito offre varie modalità per la ricerca delle singole decisioni, tra cui indici per impresa, per numero del caso, per data e per settore,

—	in formato elettronico sul sito EUR-Lex (http://eur-lex.europa.eu/it/index.htm) con il numero di riferimento 32009M5719. EUR-Lex è il sistema di accesso in rete al diritto comunitario.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/10

Tassi di cambio dell'euro (1)

28 dicembre 2009

2009/C 321/04

1 euro =

	Moneta	Tasso di cambio
USD	dollari USA	1,4405
JPY	yen giapponesi	131,86
DKK	corone danesi	7,4429
GBP	sterline inglesi	0,90143
SEK	corone svedesi	10,3965
CHF	franchi svizzeri	1,4888
ISK	corone islandesi
NOK	corone norvegesi	8,3440
BGN	lev bulgari	1,9558
CZK	corone ceche	26,418
EEK	corone estoni	15,6466
HUF	fiorini ungheresi	273,30
LTL	litas lituani	3,4528
LVL	lats lettoni	0,7085
PLN	zloty polacchi	4,1610
RON	leu rumeni	4,2020
TRY	lire turche	2,1777
AUD	dollari australiani	1,6222
CAD	dollari canadesi	1,5069
HKD	dollari di Hong Kong	11,1713
NZD	dollari neozelandesi	2,0312
SGD	dollari di Singapore	2,0256
KRW	won sudcoreani	1 682,66
ZAR	rand sudafricani	10,8203
CNY	renminbi Yuan cinese	9,8386
HRK	kuna croata	7,3140
IDR	rupia indonesiana	13 615,30
MYR	ringgit malese	4,9409
PHP	peso filippino	66,735
RUB	rublo russo	42,7550
THB	baht thailandese	48,103
BRL	real brasiliano	2,4994
MXN	peso messicano	18,4989
INR	rupia indiana	67,0850

(1) Fonte: tassi di cambio di riferimento pubblicati dalla Banca centrale europea.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/11

Parere del Comitato consultivo in materia di accordi restrittivi e posizioni dominanti formulato nella 432a riunione del 14 settembre 2007 relativo a un progetto di decisione concernente il caso COMP/38710 — Bitume Spagna

2009/C 321/05

1)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea secondo cui i fatti costituiscono accordo e/o pratica concordata ai sensi dell’articolo 81 del trattato CE.

2)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea riguardo al prodotto e all’area geografica interessati dal cartello.

3)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea secondo cui il cartello costituisce un'infrazione unica e continuata.

4)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea secondo cui l’accordo e/o la pratica concordata tra i fornitori di bitume in Spagna poteva incidere in maniera sensibile sugli scambi commerciali tra Stati membri.

5)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea secondo cui Repsol e Cepsa hanno svolto un ruolo di primo piano nel cartello.

6)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea secondo cui Nynäs e Petrogal hanno partecipato in misura minore ad alcuni aspetti del cartello.

7)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea riguardo alle domande presentate in base alla comunicazione sul trattamento favorevole del 2002.

8)	I membri del Comitato consultivo concordano con la valutazione della Commissione europea riguardo ai destinatari del progetto di decisione, in modo specifico con riferimento all’imputazione della responsabilità alle società madri dei gruppi interessati.

9)	I membri del Comitato consultivo raccomandano la pubblicazione del presente parere nella Gazzetta ufficiale dell’Unione europea.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/12

Parere del Comitato consultivo in materia di accordi restrittivi e posizioni dominanti formulato nella riunione del 28 settembre 2007 relativo a un progetto di decisione concernente il caso COMP/38710 — Bitume Spagna (2)

Relatore: Lettonia

2009/C 321/06

1)	I membri del Comitato consultivo concordano con la Commissione sugli importi di base delle ammende.

2)	I membri del Comitato consultivo concordano con la Commissione sull’aumento dell’importo di base in modo da garantire un effetto dissuasivo sufficiente.

3)	I membri del Comitato consultivo concordano con la Commissione sull’aumento dell’importo di base motivato da circostanze aggravanti.

4)	I membri del Comitato consultivo concordano con la Commissione sulla riduzione dell’importo di base motivata da circostanze attenuanti.

5)	I membri del Comitato consultivo concordano con la Commissione sulla riduzione dell’importo delle ammende in applicazione della comunicazione sul trattamento favorevole del 2002.

6)	I membri del Comitato consultivo concordano con la Commissione sugli importi definitivi delle ammende.

7)	I membri del Comitato consultivo raccomandano la pubblicazione del presente parere nella Gazzetta ufficiale dell’Unione europea.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/13

Relazione finale del consigliere-auditore relativa al caso COMP/38710 — Bitume Spagna

(ai sensi degli articoli 15 e 16 della decisione 2001/462/CE, CECA della Commissione, del 23 maggio 2001, relativa al mandato dei consiglieri-auditori per taluni procedimenti in materia di concorrenza — GU L 162 del 19.6.2001, pag. 21)

2009/C 321/07

Il progetto di decisione riguardante il caso in oggetto dà adito alle osservazioni esposte in appresso.

L'indagine è stata avviata a seguito di una richiesta di immunità presentata ai sensi della comunicazione della Commissione relativa all'immunità dalle ammende e alla riduzione dell'importo delle ammende nei casi di cartelli tra imprese (in appresso «la comunicazione sul trattamento favorevole») (1) da BP il 20 giugno 2002. La richiesta riguardava il presunto comportamento anticoncorrenziale nel settore del bitume nei Paesi Bassi, in Belgio e in Spagna (2). Il 19 luglio 2002 la Commissione ha concesso a BP l'immunità condizionale.

Nei giorni 1 e 2 ottobre 2002 sono stati effettuati accertamenti ispettivi senza preavviso presso i locali di BP España SA, Composán Construcción SA, Nynäs Petróleo SA, Petrogal Española SA, Petrogal SA, Galp Energia, SGPS SA, Productos Asfálticos SA, Probisa Tecnología y Construccíon SA e Repsol YFP Lubricantes y Especialidades SA.

Successivamente, Repsol e Proas hanno presentato una richiesta di trattamento favorevole nel quadro della comunicazione sul trattamento favorevole e, con lettere del […] (3), sono state informate dai pertinenti servizi della Commissione dell'intenzione della Commissione di concedere loro una riduzione dell'ammenda entro le forcelle previste al punto 23 della suddetta comunicazione.

Il 22 agosto 2006 la Commissione ha adottato una comunicazione degli addebiti che è stata inviata a 13 entità giuridiche appartenenti a cinque diverse imprese (Repsol, Proas, BP, Nynäs e Petrogal). Nella comunicazione degli addebiti la Commissione ha ritenuto in via preliminare che le imprese interessate hanno partecipato ad un'unica infrazione complessa e continuata all'articolo 81, paragrafo 1, del trattato CE almeno dal 1o marzo 1991 ad almeno il 1o ottobre 2002 e ha annunciato l'intenzione di adottare una decisione relativa all’infrazione e di comminare ammende. La Commissione ha sostenuto che le parti avevano concluso accordi sulle quote di mercato, sui volumi e sulla ripartizione dei clienti, si erano scambiate informazioni delicate relative al mercato, avevano creato un meccanismo di compensazione e si erano accordate sui prezzi. Il cartello si estendeva al territorio della Spagna, ad esclusione delle Isole Canarie. Inoltre, nella comunicazione degli addebiti, la Commissione ha affermato in via preliminare che BP non aveva rispettato gli obblighi ad essa incombenti ai sensi della comunicazione sul trattamento favorevole e che avrebbe stabilito se concedere a BP l’immunità dalle ammende nella decisione finale.

Proas, Petrogal and Nynäs hanno chiesto una proroga del termine previsto per rispondere alla comunicazione degli addebiti. La richiesta di Proas e Nynäs è stata parzialmente accolta, mentre quella di Petrogal è stata respinta, non essendo sufficientemente motivata. Tutte le parti hanno risposto a tempo debito.

Ai destinatari della comunicazione degli addebiti è stato concesso l'accesso al fascicolo sotto forma di CD-ROM. Le dichiarazioni orali e i documenti presentati alla Commissione a norma della comunicazione sul trattamento favorevole sono stati messi a disposizione presso la sede della Commissione.

Petrogal e Nynäs hanno chiesto ulteriore accesso a documenti non accessibili del fascicolo relativi a prodotti simili/contigui e/o ad altri mercati geografici, riguardo ai quali non erano stati mossi gli addebiti nella relativa comunicazione.

Ritengo che l’accesso al fascicolo sia un mezzo per garantire il pieno rispetto del diritto delle parti alla difesa e può quindi riguardare solo informazioni attinenti alle circostanze di fatto e di diritto contenute nella comunicazione degli addebiti sulla quale si basa la Commissione. Dopo aver esaminato le richieste di Petrogal e di Nynäs, ho concluso che i documenti richiesti non erano oggettivamente collegati alle circostanze di fatto e di diritto contenute nella comunicazione degli addebiti, per cui l’accesso a tali documenti non era necessario per esercitare adeguatamente il loro diritto alla difesa.

Inoltre, Nynäs si è lamentata delle modalità pratiche con le quali è stato concesso l’accesso al fascicolo nei locali della Commissione, sostenendo che non aveva potuto correttamente esercitare il proprio diritto alla difesa. In particolare, la società aveva sottolineato che le trascrizioni delle audizioni erano poco precise, presentavano omissioni e non erano quindi attendibili.

In una lettera del 31 ottobre 2006, ho informato Nynäs che, a mio avviso, l’accesso al fascicolo nei locali della Commissione per documenti particolarmente delicati presentati dalle imprese che avevano richiesto il trattamento favorevole era stato organizzato in modo tale da proteggere gli interessi legittimi di tali imprese e salvaguardare, al contempo, il diritto di Nynäs di essere sentita. Riguardo alla presunta imprecisione delle trascrizioni, ho potuto constatare che Nynäs ha successivamente ottenuto l’accesso ai nastri originali e che, quindi, il problema è stato risolto secondo l’iter appropriato. Ho pertanto concluso che le modalità di accesso non hanno ostacolato il corretto esercizio del diritto alla difesa di Nynäs.

Su richiesta delle parti, il 12 dicembre 2006 è stata organizzata un’audizione orale ai sensi dell’articolo 12 del regolamento (CE) n. 773/2004 della Commissione del 12 dicembre 2006. Tutti i destinatari della comunicazione degli addebiti, ad eccezione di Cepsa, Repsol YFP SA e Repsol Petróleo SA, hanno partecipato all’audizione.

Alla luce delle risposte scritte alla comunicazione degli addebiti e agli elementi forniti in occasione dell’audizione orale, la durata della partecipazione all’infrazione di Petrogal, di cui nella comunicazione degli addebiti, è stata ridotta. Inoltre, a seguito di ulteriori comunicazioni presentate da BP in risposta alla comunicazione degli addebiti, la Commissione ha concluso che questa impresa ha adempiuto a tutte le condizioni previste dalla comunicazione sul trattamento favorevole e può quindi godere dell’immunità dalle ammende che le sarebbero state altrimenti comminate.

Ritengo che il progetto di decisione riguardi soltanto gli addebiti per i quali è stata data alle parti la possibilità di far conoscere la loro posizione.

Ritengo che il diritto delle parti di essere sentite nel caso di specie sia stato rispettato per tutte i partecipanti al procedimento.

Bruxelles, 20 settembre 2007.

Serge DURANDE

(1) GU C 45 del 19.2.2002, pag. 3.

(2) Inizialmente, le presunte attività anticoncorrenziali sono state oggetto di un’indagine comune. Tuttavia, nel corso dell’indagine è emerso chiaramente che non vi era nessun legame oggettivo tra i comportamenti nei tre diversi Stati membri e l'indagine è stata suddivisa in tre casi distinti.

(3) 2.8.2006 (rettifica 9.6.2009).

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/15

Sintesi della decisione della Commissione

del 3 ottobre 2007

relativa a un procedimento a norma dell’articolo 81 del trattato CE

(Caso COMP/38710 — Bitume Spagna)

[notificata con il numero C(2007) 4441 def.]

(I testi in lingua inglese e spagnola sono i soli facenti fede)

2009/C 321/08

Il 3 ottobre 2007 la Commissione ha adottato una decisione relativa a un procedimento a norma dell’articolo 81 del trattato CE. Conformemente al disposto dell’articolo 30 del regolamento (CE) n. 1/2003 del Consiglio (1), la Commissione con la presente pubblicazione divulga i nomi delle parti interessate e il contenuto essenziale della decisione, comprese le sanzioni irrogate, tenuto conto del legittimo interesse delle imprese alla protezione dei loro segreti aziendali. La versione non riservata del testo integrale della decisione nelle lingue facenti fede del caso sarà disponibile sul sito Internet della direzione generale della Concorrenza, al seguente indirizzo:

http://ec.europa.eu/comm/competition/index_en.html

1. INTRODUZIONE

(1)	La decisione infligge ammende a cinque imprese per aver commesso un’infrazione all'articolo 81 del trattato CE. Dal 1991 al 2002 queste imprese hanno preso parte a un accordo di ripartizione del mercato e di coordinamento dei prezzi del bitume di penetrazione nel mercato spagnolo.

2. DESCRIZIONE DEL CASO

2.1. Sintesi dell’infrazione

(2)

La decisione riguarda un'infrazione unica e continuata all'articolo 81 del trattato CE consistente nella ripartizione del mercato e nel coordinamento dei prezzi sul mercato del bitume di penetrazione. Si tratta, per sua stessa natura, di una delle violazioni più gravi dell’articolo 81 del trattato CE.

(3)	L’infrazione ha avuto inizio perlomeno a partire dal marzo 1991 ed è continuata almeno fino all’ottobre 2002. Essa ha interessato il territorio della Spagna (escluse le isole Canarie).

(4)	Nel 2001, l’ultimo anno intero dell’infrazione, il valore del mercato spagnolo del bitume di penetrazione ammontava a circa 286 milioni di euro.

(5)	Le imprese interessate dalla decisione (cinque imprese, 13 entità giuridiche) sono Repsol, Proas-Cepsa, British Petroleum («BP»), Nynäs e Petrogal-Galp. Nel periodo dell’infrazione queste imprese controllavano congiuntamente oltre il 90 % del mercato spagnolo del bitume di penetrazione.

(6)

Il bitume è un sottoprodotto ottenuto nel processo di distillazione del petrolio greggio. Circa l’85 % del bitume prodotto nell’UE è utilizzato per la costruzione stradale come adesivo nella produzione dell'asfalto, dove serve da legante dei ciottoli o del pietrisco. Il rimanente 15 % è impiegato in altri comparti del settore della costruzione, ad esempio in applicazioni industriali quali i materiali da copertura. All’incirca l’80 % del bitume utilizzato per la costruzione stradale non viene sottoposto a ulteriore trasformazione: si tratta del bitume di penetrazione; il restante 20 % comprende invece il bitume ulteriormente trasformato, ad esempio le emulsioni bituminose e il bitume modificato. Il prodotto oggetto della decisione è il bitume di penetrazione, vale a dire il bitume utilizzato per la costruzione stradale non ulteriormente trasformato.

(7)

I destinatari della decisione hanno partecipato, in misura diversa, a un cartello nel cui ambito:

—	hanno definito quote di mercato,

—	sulla base delle quote di mercato stabilite, hanno assegnato volumi e clienti a ciascuno dei partecipanti,

—	hanno monitorato l'attuazione degli accordi di ripartizione del mercato e della clientela e si sono scambiati, a tale scopo, informazioni sensibili relative al mercato,

—	hanno introdotto un meccanismo di compensazione per rimediare agli scostamenti dagli accordi di ripartizione del mercato e della clientela,

—	hanno concordato le variazioni dei prezzi del bitume e la data di applicazione dei nuovi prezzi.

(8)

Le attività di coordinamento dei prezzi sono state intraprese a sostegno del rispetto degli accordi di ripartizione del mercato, dal momento che tali attività garantivano che i differenziali di prezzo tra i fornitori non inficiassero il principio della ripartizione dei volumi e dei clienti concordata tra di essi.

(9)	Le discussioni sulla ripartizione del mercato e le variazioni dei prezzi si svolgevano intorno a un cosiddetto «tavolo dell’asfalto» (mesa de asfaltos), al quale le aziende aderenti al cartello prendevano parte a livello bilaterale o multilaterale.

(10)

Ogni anno si svolgevano discussioni sulla ripartizione del mercato per ottenere una stima del mercato per l’anno successivo e per decidere come assegnarne le quote. Il documento che, al termine dei negoziati che si tenevano annualmente al «tavolo dell'asfalto», definiva l’accordo di ripartizione del mercato, con l’elenco dei volumi e dei clienti attribuiti a ciascuno dei partecipanti, era chiamato in codice «PTT» o «Petete».

(11)	Quanto alle variazioni dei prezzi e alla data della loro applicazione, in generale le decisioni al riguardo sono state prese da Repsol e Proas, che in seguito le comunicavano agli altri partecipanti al cartello.

2.2. Imprese destinatarie e durata dell'infrazione

(12)

Le imprese destinatarie della decisione e la durata della loro partecipazione all’infrazione sono elencate di seguito:

Repsol YPF Lubricantes y Especialidades SA (Rylesa):	1o marzo 1991-1o ottobre 2002
Repsol Petróleo SA:	1o marzo 1991-1o ottobre 2002
Repsol YPF SA:	1o marzo 1991-1o ottobre 2002
Productos Asfálticos SA (Proas):	1o marzo 1991-1o ottobre 2002
Compañía Española de Petróleos SA (CEPSA):	1o marzo 1991-1o ottobre 2002
BP Oil España SA:	1o agosto 1991-20 giugno 2002
BP España SA:	1o agosto 1991-20 giugno 2002
BP plc:	1o agosto 1991-20 giugno 2002
Nynäs Petróleo SA:	1o marzo 1991-1o ottobre 2002
AB Nynäs Petroleum:	22 maggio 1991-1o ottobre 2002
Galp Energia España SA:	31 gennaio 1995-1o ottobre 2002
Petróleos de Portugal SA:	31 gennaio 1995-1o ottobre 2002
Galp Energia, SGPS, SA:	22 aprile 1999-1o ottobre 2002

2.3. Misure correttive

2.3.1. Importo di base delle ammende

2.3.1.1. Gravità

(13)	L’infrazione ha interessato un solo Stato membro, il quale tuttavia costituisce una parte sostanziale del mercato interno. Sebbene l’impatto effettivo sul mercato dell’infrazione non sia misurabile, essa è ritenuta molto grave in considerazione della sua natura.

2.3.1.2. Trattamento differenziato

(14)

Dal momento che i fatturati realizzati sul mercato spagnolo del bitume dai diversi partecipanti al cartello presentano tra loro una notevole disparità, si è applicato un trattamento differenziato (raggruppamento per categorie) onde tener conto dell'effettiva capacità economica di ciascuna impresa di pregiudicare la concorrenza.

(15)	Le imprese sono state quindi classificate in tre categorie, in funzione della quota di mercato (calcolata in base al valore delle vendite) detenuta per il prodotto in questione in Spagna nel 2001, l’ultimo anno interessato per intero dall’infrazione.

2.3.1.3. Effetto sufficientemente dissuasivo

(16)	Per fissare l’importo dell’ammenda a un livello che ne garantisca un effetto sufficientemente dissuasivo, un fattore moltiplicatore viene applicato alle ammende inflitte a BP (pari a 1,8) e Repsol (1,2) in considerazione delle dimensioni complessive di queste imprese.

2.3.1.4. Durata

(17)	Un aumento percentuale dell’ammenda viene applicato caso per caso in funzione della durata della partecipazione all’infrazione di ciascuna entità giuridica, secondo quanto descritto in precedenza.

2.3.2. Circostanze aggravanti: ruolo di leader

(18)

Repsol e Proas hanno dato un notevole impulso alle attività del cartello, nel cui ambito hanno ricoperto congiuntamente il ruolo di leader. L’aumento del 30 % applicato all’importo di base dell’ammenda da infliggere a ciascuna delle due imprese è giustificato proprio in considerazione del loro ruolo di leader.

2.3.3. Circostanze attenuanti: coinvolgimento limitato in taluni aspetti dell’infrazione

(19)

Nynäs e Petrogal hanno invocato quale circostanza attenuante il fatto di aver svolto nell’infrazione un ruolo esclusivamente passivo o emulativo. La decisione ha respinto tale richiesta, dato che queste imprese hanno effettivamente preso parte ogni anno alle discussioni sulla ripartizione del mercato per l’anno successivo. Essa applica tuttavia una riduzione del 10 % dell’ammenda in considerazione del fatto che la partecipazione di Nynäs e Petrogal a taluni aspetti dell’infrazione — segnatamente i meccanismi di monitoraggio e di compensazione nonché le attività di coordinamento dei prezzi — è stata meno regolare e attiva rispetto a quella delle altre imprese che hanno aderito al cartello.

2.3.4. Applicazione del limite del 10 % del fatturato

(20)	Il limite del 10 % del fatturato mondiale previsto dall’articolo 23, paragrafo 2, del regolamento (CE) n. 1/2003 è stato applicato alle ammende, debitamente calcolate.

2.3.5. Applicazione della comunicazione sul trattamento favorevole del 2002

2.3.5.1. Immunità

(21)

Il procedimento relativo al presente caso è stato avviato a seguito di una domanda di immunità presentata da BP ai sensi della comunicazione sul trattamento favorevole (2). Nella comunicazione degli addebiti inviata a BP la Commissione aveva concluso in via provvisoria che detta impresa non aveva ottemperato all’obbligo di assicurare piena collaborazione previsto al punto 11, lettera a), della comunicazione sul trattamento favorevole, e aveva inoltre stabilito che avrebbe deciso in via definitiva circa la concessione a BP dell’immunità dalle ammende nella decisione definitiva che avrebbe eventualmente adottato.

(22)

Considerate le circostanze del caso, la decisione perviene in definitiva alla conclusione che BP ha assicurato una collaborazione autentica, piena, permanente e tempestiva per tutta la durata del procedimento amministrativo della Commissione e che ha fornito a quest’ultima tutti gli elementi di prova che giungevano in suo possesso o di cui disponeva, soddisfacendo quindi le condizioni di cui al punto 11, lettera a), della comunicazione sul trattamento favorevole. Inoltre, BP ha anche ottemperato agli obblighi di cui al punto 11, lettere b) e c), della comunicazione sul trattamento favorevole, dal momento che ha cessato di partecipare all’infrazione entro il momento in cui ha presentato gli elementi di prova di cui al punto 8, lettera a), della comunicazione sul trattamento favorevole e non ha agito in alcun modo per costringere altre imprese a partecipare all'infrazione.

(23)	La decisione ritiene pertanto che BP, avendo soddisfatto tutte le condizioni di cui al punto 11 della comunicazione sul trattamento favorevole, possa beneficiare dell’immunità dalle ammende che le sarebbero state altrimenti inflitte.

2.3.5.2. Riduzione dell'importo delle ammende

(24)

Repsol e Proas hanno presentato domanda di riduzione dell'importo delle ammende ai sensi della comunicazione sul trattamento favorevole. La Commissione ha concesso, rispettivamente, una riduzione dell'ammenda del 40 % e del 25 %. Tali percentuali di riduzione tengono conto di due fattori, e cioè: i) le due imprese hanno apportato un significativo valore aggiunto; ma ii) si sono manifestate soltanto in una fase tardiva del procedimento e solo dopo l'invio da parte della Commissione di richieste dettagliate di informazioni.

3. DECISIONE

(25)

Le seguenti imprese hanno violato l'articolo 81 del trattato CE prendendo parte, nei periodi indicati di seguito, a un complesso di accordi e pratiche concordate nel settore del bitume di penetrazione che ha interessato il territorio della Spagna (escluse le isole Canarie) ed è consistito in accordi di ripartizione del mercato e in attività di coordinamento dei prezzi:

Repsol YPF Lubricantes y Especialidades SA, Repsol Petróleo SA e Repsol YPF SA, dal 1o marzo 1991 al 1o ottobre 2002;

Productos Asfálticos SA e Compañía Española de Petróleos SA, dal 1o marzo 1991 al 1o ottobre 2002;

BP Oil España SA, BP España SA e BP plc, dal 1o agosto 1991 al 20 giugno 2002;

Nynäs Petróleo SA, dal 1o marzo 1991 al 1o ottobre 2002; AB Nynäs Petroleum, dal 22 maggio 1991 al 1o ottobre 2002;

Galp Energia España SA e Petróleos de Portugal SA, dal 31 gennaio 1995 al 1o ottobre 2002; Galp Energia, SGPS, SA, dal 22 aprile 1999 al 1o ottobre 2002.

(26)

Per l’infrazione sopra descritta sono comminate le seguenti ammende:

Repsol YPF Lubricantes y Especialidades SA, Repsol Petróleo SA e Repsol YPF SA sono responsabili in solido per il pagamento di 80 496 000 EUR;

Productos Asfálticos SA e Compañía Española de Petróleos SA sono responsabili in solido per il pagamento di 83 850 000 EUR;

BP Oil España SA, BP España SA e BP plc sono responsabili in solido per il pagamento di 0 EUR;

Nynäs Petróleo SA: 10 642 500 EUR; di cui AB Nynäs Petroleum è responsabile in solido per il pagamento di 10 395 000 EUR; e

Galp Energia España SA e Petróleos de Portugal SA sono responsabili in solido per il pagamento di 8 662 500 EUR; di cui Galp Energia, SGPS, SA è responsabile in solido per il pagamento di 6 435 000 EUR.

(27)	Alle imprese summenzionate viene ingiunto di porre immediatamente fine all’infrazione, qualora non l’abbiano già fatto, e di astenersi dal ripetere qualsiasi atto o comportamento descritto nella decisione nonché da qualsiasi atto o comportamento avente un oggetto o effetto identico o simile.

(1) GU L 1 del 4.1.2003, pag. 1.

(2) GU C 45 del 19.2.2002, pag. 3.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/18

Comunicazione della Commissione nell’ambito dell’applicazione della direttiva 2006/42/CE del Parlamento europeo e del Consiglio, relativa alle macchine e che modifica la direttiva 95/16/CE (rifusione)

(Testo rilevante ai fini del SEE)

(Pubblicazione di titoli e riferimenti di norme armonizzate ai sensi della direttiva)

2009/C 321/09

OEN (2)	Riferimento e titolo della norma (e documento di riferimento)	Prima pubblicazione GU	Riferimento della norma sostituita	Data di cessazione della presunzione di conformità della norma sostituita Nota 1
CEN	EN 1501-1:1998 + A2:2009 Veicoli raccolta rifiuti e relativi dispositivi di sollevamento — Requisiti generali e di sicurezza — Veicoli raccolta rifiuti a caricamento posteriore	Questa è la prima pubblicazione
CEN	EN 1501-2:2005 + A1:2009 Veicoli raccolta rifiuti e relativi dispositivi di sollevamento — Requisiti generali e di sicurezza — Parte 2: Veicoli raccolta rifiuti a caricamento laterale	Questa è la prima pubblicazione
CEN	EN ISO 13849-1:2008 Sicurezza del macchinario — Parti dei sistemi di comando legate alla sicurezza — Parte 1: Principi generali per la progettazione (ISO 13849-1:2006)	8.9.2009	EN ISO 13849-1:2006 EN 954-1:1996	31.12.2011 (1)
	EN ISO 13849-1:2008/AC:2009

Nota 1:

in genere la data di cessazione della presunzione di conformità coincide con la data di ritiro («dow»), fissata dall’organismo europeo di normalizzazione, ma è bene richiamare l’attenzione di coloro che utilizzano queste norme sul fatto che in alcuni casi eccezionali può avvenire diversamente.

Avviso:

—

Ogni informazione relativa alla disponibilità delle norme può essere ottenuta o presso gli organismi europei di normalizzazione o presso gli organismi nazionali di normalizzazione il cui l'elenco figura in annesso alla direttiva n. 98/34/CE del Parlamento Europeo e del Consiglio modificata dalla direttiva n. 98/48/CE.

—	La pubblicazione dei riferimenti nella Gazzetta Ufficiale dell'Unione Europea non implica che le norme siano disponibili in tutte le lingue della Comunità.

Per ulteriori informazioni, consultare il sito Europa, al seguente indirizzo:

http://ec.europa.eu/enterprise/policies/european-standards/harmonised-standards

(1) La data di cessazione della presunzione di conformità della norma sostituita, inizialmente fissata al 28.12.2009, è stata rimandata di due anni.

(2) OEN: Organismo Europeo di Normalizzazione:

—	CEN: Avenue Marnix 17, 1000 Brussels, BELGIUM, tel. +32 25500811; fax +32 25500819 (http://www.cen.eu),

—	Cenelec: Avenue Marnix 17, 1000 Brussels, BELGIUM, tel. +32 25196871; fax +32 25196919 (http://www.cenelec.eu),

—	ETSI: 650 route des Lucioles, 06921 Sophia Antipolis, FRANCE, tel. +33 492944200; fax +33 49654716 (http://www.etsi.eu).

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/19

Proroga della validità degli elenchi di idoneità stabiliti

2009/C 321/10

Con decisione del Segretario Generale aggiunto del Consiglio dell'Unione europea, la validità degli elenchi di idoneità in appresso, stabiliti al termine dei concorsi generali seguenti, è prorogata:

Articolo 1: fino al 31 dicembre 2010:

Consiglio/A/393	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori di lingua greca, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 98 del 6 aprile 2000;
Consiglio/A/394	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori di lingua portoghese, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 99 del 7 aprile 2000;
Consiglio/A/397	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori nel settore dell'ingegneria della sicurezza e nel settore indagine e abilitazione, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 169 A del 13 giugno 2001;
Consiglio/A/400	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori nel settore della sicurezza — unità di sicurezza fisica, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 300 A del 26 ottobre 2001;
Consiglio/A/401	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori nel settore della sicurezza — unità di audit di sicurezza informatica e accreditamento dei sistemi, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 300 A del 26 ottobre 2001;
Consiglio/A/406	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori principali nell'ufficio di sicurezza dei sistemi informatici (Infosec) — assistente del responsabile dell'ufficio Infosec, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 300 A del 26 ottobre 2001;
Consiglio/A/408	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori principali nel settore politica immobiliare e progetti della divisione edifici, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 315 A del 9 novembre 2001;
Consiglio/A/415	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione per il posto di responsabile del servizio per la prevenzione in materia di salute e sicurezza delle persone sul luogo di lavoro, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 170 A del 16 luglio 2002;
Consiglio/LA/398	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di traduttori di lingua inglese, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 198 del 13 luglio 2001;
Consiglio/C/413	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di segretari/segretarie di lingua finlandese, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 49 del 2 febbraio 2002;
Consiglio/C/407	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di commessi aggiunti per l'ufficio di sicurezza dei sistemi informatici (Infosec), il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 300 A del 26 ottobre 2001;
Consiglio/420/AD5	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori aggiunti nel settore della sicurezza (Gabinetto/Sicurezza: Servizio di sicurezza esterna/protezione delle missioni), il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 316 A del 13 dicembre 2005;
Consiglio/421/AD5	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori aggiunti nel settore della sicurezza (Gabinetto/Sicurezza: Servizio di protezione interna), il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 316 A del 13 dicembre 2005;
Consiglio/422/AST3	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di assistenti nel settore della sicurezza (Gabinetto/Sicurezza: Servizio di protezione interna), il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 316 A del 13 dicembre 2005;
Consiglio/425/AD9	organizzato per la costituzione di una riserva di assunzione di amministratori confermati nel settore delle tecnologie dell'informazione (Direzione SIC: Unità «Soluzioni di produzione»), il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 316 A del 13 dicembre 2005;
Consiglio/427/AD8	organizzato per coprire un posto vacante di amministratore nel settore della politica europea in materia di sicurezza e di difesa (PESD), il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 108 A del 12 maggio 2007;
Consiglio/428/AD12	organizzato per coprire un posto vacante di capo unità nel settore della sicurezza, il cui bando di concorso è stato pubblicato nella Gazzetta ufficiale delle Comunità europee C 150 A del 4 luglio 2007.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/21

AIUTI DI STATO — ROMANIA

Aiuto di Stato C 28/09 (ex N 443/09) — Misure di sostegno a favore di Oltchim SA Râmnicu Vâlcea

Invito a presentare osservazioni a norma dell'articolo 88, paragrafo 2, del trattato CE

(Testo rilevante ai fini del SEE)

2009/C 321/11

Con lettera del 15 settembre 2009, riprodotta nella lingua facente fede dopo la seguente sintesi, la Commissione ha comunicato alla Romania la propria decisione di avviare il procedimento di cui all'articolo 88, paragrafo 2, del trattato CE in relazione alla misura in oggetto.

La Commissione invita gli interessati a presentare osservazioni in merito alla misura riguardo alla quale viene avviato il procedimento entro un mese dalla data della presente pubblicazione, inviandole al seguente indirizzo:

Commissione europea

Direzione generale Concorrenza

Protocollo Aiuti di Stato

Rue de la Loi 200

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

Fax +32 22961242

Dette osservazioni saranno comunicate alla Romania. Su richiesta scritta e motivata degli autori delle osservazioni, la loro identità non sarà rivelata.

TESTO DELLA SINTESI

I. PROCEDIMENTO

1.	Con notifica elettronica del 17 luglio 2009, le autorità rumene hanno comunicato alla Commissione l'intenzione di fornire due misure di sostegno a favore di Oltchim SA Râmnicu Vâlcea («Oltchim»), società petrolchimica della quale lo Stato rumeno detiene la quota di maggioranza (54,8 %).

II. DESCRIZIONE

2.	Oltchim è una delle più grandi società petrolchimiche in Romania e nell'Europa sudorientale. Alla fine del 2007, l'indebitamento totale di Oltchim verso lo Stato rumeno era pari a 538 milioni di RON (135 milioni di EUR circa).

Le due misure notificate prevedono i) uno swap debito/quote di capitale (debt-for-equity) del valore di 135 milioni di EUR e ii) una garanzia statale a copertura dell'80 % di un prestito commerciale dell'importo totale di 424 milioni di EUR, destinato a investimenti necessari per la realizzazione del piano di sviluppo della società.

4.	Secondo le autorità rumene, nessuna delle due misure comporta aiuti di Stato, dato che lo Stato agisce in qualità di soggetto operante in condizioni di economia di mercato.

III. VALUTAZIONE

5.	La Commissione non è certa che queste due misure statali non configurino aiuti di Stato ai sensi dell'articolo 87, paragrafo 1, del trattato CE.

La Commissione verificherà se le due misure programmate soddisfano il test dell'operatore privato, come afferma la Romania. In particolare la Commissione dovrà stabilire se il sostegno fornito a Oltchim dallo Stato, in qualità di principale azionista e rispettivamente di principale creditore, è paragonabile a ciò che avrebbe scelto di fare in circostanze analoghe un operatore privato presente sul mercato.

Per quanto riguarda la compatibilità, la Commissione in questa fase ritiene che le tre misure in oggetto non possano essere considerate compatibili né in base agli orientamenti in materia di aiuti di Stato a finalità regionale (1), né alla luce degli orientamenti per il salvataggio e la ristrutturazione (2), e nemmeno in base al quadro di riferimento temporaneo (3).

IV. CONCLUSIONI

8.	Considerato quanto sopra, la Commissione ha deciso di avviare il procedimento di indagine formale conformemente all'articolo 88, paragrafo 2, del trattato CE in relazione alle misure in questione.

TESTO DELLA LETTERA

«Comisia dorește să informeze România că, după examinarea informațiilor furnizate de autoritățile statului român cu privire la măsurile susmenționate, a decis să inițieze procedura de investigație prevăzută de articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE.

I. PROCEDURA

(1)

La 17 iulie 2009, România a notificat două măsuri de sprijin în favoarea Oltchim SA Râmnicu Vâlcea (denumită în continuare «Oltchim» sau «societatea»). Prima măsură implică o conversie a datoriei publice în valoare de aproximativ 135 de milioane EUR în acțiuni. Cea de a doua măsură este o garanție de stat care acoperă 80 % dintr-un împrumut comercial în valoare de 424 de milioane EUR, care va fi utilizat pentru modernizarea societății și pentru investiții ulterioare. România a notificat aceste măsuri de sprijin din partea statului susținând că acestea nu constituie ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(2)

În anul 2006, în cadrul mecanismului intermediar de consultare instituit înainte de aderarea României la Uniunea Europeană, Consiliul Concurenței din România a consultat Comisia cu privire la intenția autorităților române de a efectua conversia creanței în acțiuni în cazul Oltchim. În același an, Consiliul Concurenței din România a inițiat o procedură oficială de investigare în legătură cu conversia planificată, însă nu a adoptat o decizie înainte de data aderării. După aderare, Comisia a inițiat un caz ex officio cu privire la situația societății Oltchim.

(3)

La data de 10 aprilie 2008, PCC SE (denumită în continuare «PCC»), o societate germană cu sediul la Duisburg, care deține un pachet minoritar de acțiuni în cadrul societății Oltchim reprezentând aproximativ 12,15 %, a depus o plângere oficială, afirmând că conversia planificată a creanței în acțiuni implică un ajutor de stat incompatibil.

(4)	În urma înregistrării plângerii, Comisia a efectuat un schimb de scrisori și informații cu autoritățile române, cu Oltchim și cu reclamantul și s-a întâlnit de mai multe ori cu autoritățile române și cu reprezentanții Oltchim, pe de o parte, și cu reprezentanții reclamantului, de cealaltă parte.

II. CONTEXTUL CAZULUI

II.1. Societatea

(5)	Oltchim este una dintre cele mai mari societăți petrochimice din România și din sud-estul Europei, producând 78 de sortimente pentru 40 de produse chimice de bază. Societatea exportă aproximativ 80 % din producția sa atât în Europa, cât și în afara acesteia.

(6)

Producția de PVC (un material cu multiple aplicații în domeniul construcțiilor și în cel al producției de mașini grele) reprezintă aproximativ 32 % din activitatea societății. Potrivit declarațiilor Oltchim, cota sa de piață la nivelul Uniunii Europene pentru producția de PVC este de 2,1 %. O parte importantă a producției de PVC realizate în cadrul Oltchim este exportată în afara Uniunii Europene. Printre celelalte produse principale ale societății se numără: soda caustică, DOF și poliolii polieteri.

(7)

În 2008, societatea avea aproximativ 4 200 de angajați (4). Oltchim este principalul angajator industrial din Râmnicu Vâlcea [un oraș cu o populație de aproximativ 110 000 de locuitori, centru administrativ al unei zone din sud-vestul României cu statut de regiune asistată în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE].

(8)

Societatea și-a început activitatea în 1966, a fost reorganizată în 1990 și cotată la Bursa de Valori din București în 1997. Statul român (în prezent prin Ministerul Economiei) deține un pachet de control de 54,8 % în cadrul societății. Principalul acționar minoritar este PCC, o societate holding germană (care deține și societatea Rokita SA, un concurent polonez al Oltchim), cu un pachet de aproximativ 12,15 %. Celelalte acțiuni ale societății sunt deținute de SIF Oltenia (6,5 %), de Sorin Apostol (2,5 %), de Leo Overseas Ltd (1,7 %) și de un mare număr de mici acționari.

II.2. Originea datoriei publice

(9)

În perioada 1992-2008, Oltchim a investit în total aproximativ 371 de milioane EUR în modernizarea liniei sale de producție (din care 118,8 milioane EUR în perioada 2007-2008). Pentru unele dintre aceste investiții, Oltchim a contractat, în perioada 1995-2000, o serie de 12 împrumuturi comerciale în valoare totală de aproximativ 87 de milioane EUR. Împrumuturile au fost garantate prin garanții de stat (5), în legătură cu care Ministerul Finanțelor din România și Oltchim au încheiat, de asemenea 5 așa-numite «convenții de garantare» în care erau stipulate obligațiile societății Oltchim față de Ministerul Finanțelor în eventualitatea activării garanțiilor.

(10)

Convențiile de garantare stipulau un comision de risc (variind de la 0,50 % la 4 % din suma garantată) și condițiile de plată a acestuia (spre exemplu, 15 % din comisionul de risc urma să fie plătit în avans, iar restul de 85 % în 6 rate de două ori pe an etc.). Convențiile nu stipulau însă nicio condiție privind rambursarea de către Oltchim a sumelor plătite de către Ministerul Finanțelor ca urmare a activării garanțiilor. Cu toate acestea, convențiile de garantare menționau explicit că aceste sume și dobânda aferentă deveneau scadente din momentul în către Ministerul Finanțelor efectua plățile.

(11)

În plus, cele două convenții de garantare încheiate în 1995 stipulau că: (i) Ministerul Finanțelor se angaja să blocheze și să încaseze din contul curent al Oltchim în momentul execuției garanțiilor, pentru a recupera, în primul rând, plățile efectuate în numele societății; (ii) Ministerul Finanțelor avea drepturi de prioritate cu privire la toate activele societății; (iii) societatea se angaja să constituie o ipotecă în favoarea Ministerului Finanțelor asupra activelor achiziționate prin împrumutul garantat. Primele două prevederi se aplică și în cazul convenției de garantare din 2000. În mod similar, cele două convenții de garantare încheiate în 1998 stipulau că Oltchim trebuie să constituie un gaj general în favoarea Ministerului Finanțelor asupra activelor achiziționate prin împrumuturi.

(12)	Având în vedere că Oltchim nu a putut rambursa împrumuturile, în noiembrie 1999 băncile au executat scrisorile de garanție emise de stat.

(13)

În anul 2000, Ministerul Finanțelor și Oltchim au semnat convenții de reeșalonare pentru sumele plătite aferente celor 5 împrumuturi contractate în 1998 de la băncile BHF și KfW, inclusiv dobânzile și penalitățile de întârziere. Conform convențiilor de reeșalonare, Oltchim trebuia să efectueze plăți trimestriale între 2001 și 2005. Oltchim nu și-a îndeplinit aceste obligații.

(14)

Până în iunie 2002, datoria Oltchim provenită din garanțiile de stat față de Ministerul Finanțelor se ridica la 303 milioane RON (aproximativ 80 de milioane EUR la rata de schimb aplicabilă la momentul respectiv). La acea dată, această sumă a fost transferată de la Ministerul Finanțelor la agenția română de privatizare (denumită în continuare «AVAS» (6). Începând de la această dată, nu s-au mai perceput dobânzi sau penalități pentru această sumă (7). În ceea ce privește plățile ulterioare efectuate de către Ministerul Finanțelor în perioada noiembrie 2003-septembrie 2006 în legătură cu garanțiile activate, în 2007 s-a perceput o dobândă unică și penalități în valoare de 29,9 milioane RON (8).

II.3. Conversia din 2003

(15)

O primă tentativă de privatizare a Oltchim a avut loc în octombrie 2003, când agenția română de privatizare a publicat un anunț privind vânzarea participațiilor statului. Potențialii investitori au fost informați că datoria publică va fi convertită în acțiuni în contextul contractului de privatizare – o măsură care, potrivit autorităților române, era o măsură standard pentru toate societățile aflate în portofoliul agenției de privatizare la momentul respectiv, în vederea sporirii atractivității acestora pentru potențialii investitori.

(16)

Cu toate acestea, deoarece un potențial investitor (Rompetrol) și acționarii minoritari au contestat conversia, oferta de privatizare a fost anulată la începutul lunii noiembrie 2003. În ciuda acestei situații, în noiembrie 2003, datoria publică de 303 milioane RON a fost convertită în acțiuni prin decizia Adunării generale a Oltchim (în care reprezentanții statului dețineau majoritatea voturilor). Pachetul de acțiuni deținut de către stat în cadrul societății Oltchim s-a majorat astfel de la 53,26 % la 95,73 %.

(17)	În noiembrie 2005, un tribunal comercial din Vâlcea a anulat decizia Adunării generale a Oltchim cu privire la conversie, pe motiv că operațiunea conducea la diluarea pachetelor deținute de acționarii minoritari, fără a respecta drepturile de preferință ale acestora.

(18)

În februarie 2006, principalul acționar minoritar de la acea dată (Lindsell Entreprises Ltd.) a depus, de asemenea, o plângere la Consiliul Concurenței din România, afirmând că această conversie constituie ajutor de stat incompatibil. Consiliul Concurenței din România a inițiat o procedură de investigare a cazului, însă nu a ajuns la o concluzie până la data aderării (1 ianuarie 2007).

(19)

În iunie 2006, guvernul României a emis o ordonanță de urgență (OUG nr. 45/2006) prin care autoriza reprezentanții statului participanți la Adunarea generală a Oltchim să voteze în favoarea renunțării la calea de atac împotriva hotărârii judecătorești care anula prima conversie și să ia măsurile necesare pentru revocarea conversiei (9). Hotărârea judecătorească de anulare a conversiei a devenit definitivă în august 2006. Diminuarea efectivă a capitalului social a avut loc în noiembrie 2007.

II.4. Datoria acumulată

(20)

În perioada iunie 2002-decembrie 2006, Ministerul Finanțelor a continuat să efectueze plăți în contul garanțiilor de stat activate în noiembrie 1999, pentru suma suplimentară totală de 205 milioane RON, după cum reiese din tabelul de mai jos.

Tabelul 1

Istoricul datoriilor Oltchim față de AVAS

000 RON	Debit datorat la începutul anului către AVAS	Plăți efectuate de către MF rezultate din executarea garanțiilor de stat	Dobânda sau penalitățile acumulate	Debit rambursat	Debit datorat la sfârșitul anului
28.6.2002-31.12.2002	303 232	40 494			343 726
1.1.2003-30.6.2003	343 726	31 462		0,43	375 188
30.6.2003-31.12.2003	375 188	29 193			404 381
Anul 2004	404 380	44 435			448 815
Anul 2005	448 815	32 507			481 322
Anul 2006	481 322	27 345		182	508 485
Anul 2007	508 485	—	29 851 (10)		538 336
Anul 2008	538 336	—			538 336

(21)

Ministerul Finanțelor a transferat către AVAS toate creanțele rezultate din plățile ulterioare efectuate în baza garanțiilor activate. La sfârșitul anului 2007, datoria totală a Oltchim către AVAS se ridica la 538 de milioane RON (aproximativ 135 de milioane EUR) (11). Această datorie nu a generat nicio dobândă și nici un fel de penalități, în afara sumei unice de 29,9 milioane RON menționate la punctul (14). Potrivit autorităților române, această sumă reprezenta, la sfârșitul anului 2008, 47 % din valoarea activelor nete ale Oltchim.

Tabelul 2

Defalcarea datoriei curente a Oltchim către AVAS

Valoarea conversiei revocate din 2003	303 232
Plăți suplimentare efectuate de către Ministerul Finanțelor în perioada 2002-2006	205 436
Dobândă unică calculată în 2007 în legătură cu plățile suplimentare efectuate de Ministerul Finanțelor	29 851
Debit recuperat în perioada 2002-2008	(182,43)
Suma totală datorată în 2009	538 336

(22)

În perioada 1999-2009, Oltchim a rambursat statului român doar următoarele sume:

Tabelul 3

Sume rambursate de Oltchim statului român

31 octombrie 2001

17 351 USD (echivalentul a aproximativ 30 000 RON)

26 aprilie 2002

430 RON – aproximativ 120 EUR

(rectificarea unei sume pentru o plată efectuată de către Ministerul Finanțelor în numele Oltchim)

12 decembrie 2006

182 000 RON (aproximativ 60 000 EUR la valoarea curentă)

II.5. A doua tentativă de realizare a conversiei

(23)

În ianuarie 2007, Parlamentul României a validat, prin Legea nr. 30/2007, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 45/2006, care autoriza AVAS să revoce prima conversie și să pregătească o a doua, de data aceasta cu respectarea dreptului de preferință al acționarilor minoritari. Proiectul Legii nr. 30/2007, astfel cum a fost înaintat Parlamentului spre aprobare, introducea un articol suplimentar (nr. 4), potrivit căruia: «Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute de prezenta ordonanță de urgență vor fi notificate Consiliului Concurenței (din România) de către inițiator/furnizor, conform reglementărilor în vigoare în domeniul ajutorului de stat, iar ajutorul de stat va fi efectiv acordat numai după autorizarea acestuia de către Consiliul Concurenței (din România)» (12).

(24)

Această a doua tentativă de conversie a creanței în acțiuni a fost totuși contestată de către noul principal acționar minoritar, PCC, care a refuzat să participe la operațiune. În aprilie 2008, PCC a depus o plângere la Comisie, afirmând că respectiva conversie ar implica ajutor de stat incompatibil.

(25)

Tabelul 4 rezumă legislația/actele normative privind conversia planificată a creanțelor în acțiuni.

Tabelul 4

Rezumat al actelor normative referitoare la conversie

Act normativ	Data publicării	Dispoziții principale	În prezent în vigoare
OUG nr. 51/1998 privind valorificarea unor active bancare	Republicată în M.O. 948 din 24 decembrie 2002	Cadru general pentru valorificarea creanțelor AVAS; se prevăd diferite modalități de valorificare.	Da
OUG nr. 45/2006 din 21 iunie 2006 privind unele măsuri pentru privatizarea Societății Comerciale Oltchim SA – Râmnicu Vâlcea	M.O. 565 din 29 iunie 2006	AVAS renunță la calea de atac împotriva deciziei judecătorești de anulare a conversiei. AVAS își reia poziția de creditor al Oltchim. Scopul este recuperarea creanței, inclusiv dobânzile, și privatizarea.	Nu
Legea nr. 30/2007 din 18 ianuarie 2007 de aprobare a OUG nr. 45/2006	M.O. 35 din 18 ianuarie 2007	Majorarea capitalului social în termen de 6 luni prin intermediul unei conversii cu respectarea dreptului de preferință al acționarilor minoritari. Menține obiectivul de privatizare. Notificarea Consiliului Concurenței.	Nu
Legea nr. 96/2008 din 14 aprilie 2008 de modificare a OUG nr. 45/2006	M.O. 304 din 18 aprilie 2008	Autorizează AVAS să efectueze conversia creanțelor în acțiuni. AVAS va analiza aspectul ajutorului de stat.	Nu
OUG nr. 163/2008 din 19 noiembrie de abrogare a OUG nr. 45/2006	M.O. 815 din 4 decembrie 2008	Abrogă OUG nr. 45/2006 și stipulează recuperarea prin metode de drept comun (OUG 51/1998); Datoria include dobânzile aferente perioadei 28 noiembrie 2003-28 septembrie 2006.	Da

II.6. Încercările eșuate de privatizare și tentativele de executare a creanței

(26)

Autoritățile române susțin că au existat patru încercări de privatizare a Oltchim de la activarea garanțiilor de stat (originea datoriei publice), respectiv în 2001, 2003, 2006 și 2008. Autoritățile române susțin, de asemenea, că orice tentativă de executare a creanței a fost suspendată în timpul procedurilor de privatizare – presupusă măsură standard pentru toate societățile aflate în portofoliul agenției române de privatizare la momentul respectiv.

(27)

Prima încercare de a privatiza societatea a avut loc în 2001, când AVAS a negociat și a semnat cu societatea Exall Resources un contract de vânzare-cumpărare a pachetului de acțiuni deținut de stat. Contractul de vânzare-cumpărare a fost reziliat din cauza incapacității cumpărătorului de a-și îndeplini obligațiile de plată și de garantare a investițiilor tehnologice/de mediu din cadrul societății.

(28)

După aceea, în 2003, autoritățile române au optat pentru conversia datoriei către AVAS în acțiuni și privatizarea ulterioară. Vânzarea pachetului deținut de stat în cadrul societății a fost anunțată public la 28 octombrie 2003, însă oferta a fost revocată la 22 noiembrie 2003, din cauza opoziției unui potențial investitor și a acționarilor minoritari (astfel cum s-a explicat mai sus).

(29)	După revocarea primei conversii, autoritățile române au arătat că au încercat din nou să privatizeze societatea împreună cu datoria, în 2006 și 2008. Potrivit autorităților române, între timp, situația generală a societății se înrăutățise și nu a fost găsit niciun investitor.

III. SITUAȚIA ACTUALĂ A OLTCHIM ȘI PLANUL SĂU DE AFACERI

(30)

Potrivit autorităților române, provocările cu care se confruntă în prezent societatea sunt: (i) oprirea furnizării principalelor materii prime de la principalul furnizor, Arpechim; (ii) impactul negativ asupra valorii nete a activelor societății, determinat de reintroducerea unei datorii semnificative în urma revocării, în 2007, a conversiei creanței în acțiuni din 2003; (iii) subcapitalizarea societății datorată, de asemenea, revocării conversiei; și, în fine, (iv) efectele crizei financiare globale.

(31)

Situația generală a Oltchim s-a deteriorat în ultimul an. La sfârșitul anului 2008, Oltchim înregistrase o pierdere netă de 226 de milioane RON, pierderile acumulate ajungând la 1,367 miliarde RON. După închiderea principalului furnizor, Arpechim, în noiembrie 2008, societatea a funcționat la 45 % din capacitate și aproximativ o treime din personal a fost trimis în șomaj tehnic.

(32)

La sfârșitul anului 2008, acțiunile Oltchim au fost transferate în portofoliul Ministerului Economiei, care a decis să amâne procesul de privatizare până când societatea va depăși dificultățile cu care se confruntă în prezent și va deveni atractivă pentru potențialii investitori. În acest sens, statul român intenționează să pună în aplicare un pachet de măsuri de stat pentru sprijinirea unui plan propus de societate în vederea restabilirii viabilității acesteia pe termen lung – denumit în continuare «planul de afaceri».

(33)

Planul de afaceri presupune un așa-numit scenariu complet de dezvoltare (denumit în continuare: «SCD»), constând în principal în conversie și în efectuarea unor investiții suplimentare estimate la 486 de milioane EUR, pentru modernizarea/extinderea instalațiilor și adaptarea acestora la standardele de mediu. Aceste investiții vizează în special:

(a)	achiziționarea de la Petrom a activelor petrochimice ale furnizorului Arpechim-Pitești (denumit în continuare «Arpechim»), pentru soluționarea problemei legate de încetarea furnizării de etilenă și propilenă, materii prime esențiale pentru derularea activității societății;

(b)	modernizarea și extinderea capacității instalației de piroliză din Arpechim;

(c)	eliminarea secțiunilor înguste din fluxul de producție PVC;

(d)	modernizarea instalației de electroliză cu mercur;

(e)	alte măsuri pentru protecția mediului.

(34)

Planul de afaceri și investițiile aferente au fost evaluate de mai mulți consultanți externi, după cum urmează:

—	«Business Review Of Oltchim SA» (Analiza activității economice a societății Oltchim SA), studiu elaborat de Tecnon OrbiChem;

—	«Oltchim Integration Strategy Project» (Proiectul strategiei de integrare a Oltchim), studiu elaborat de Nexant;

—	«Acquiring Arpechim, modernisation and integration with Oltchim — Business Plan Study» (Achiziționarea Arpechim, modernizarea și integrarea cu Oltchim – studiu privind planul de afaceri), elaborat de Baran Engineering & Projects LTD;

—	«Technical Audit for Arpechim, Petrochemicals Plants in Pitesti» (Audit tehnic pentru Arpechim, uzinele petrochimice din Pitești), studiu elaborat de Linde;

—	«Raport de evaluare», elaborat de ROMCONTROL SA București;

—	«(raport de evaluare a proprietății, a instalațiilor și a echipamentelor cu privire la Arpechim)» elaborat de (consultant extern);

—	«Opinie» elaborată de Raiffeisen Capital&Investment SA.

(35)

Autoritățile române susțin că, pe baza studiilor efectuate de consilierii externi (enumerate mai sus), combinarea unei conversii a creanței în acțiuni cu garanțiile de stat pentru un împrumut comercial care să permită societății să efectueze investițiile menționate mai sus reprezintă cea mai bună modalitate prin care statul să își recupereze creanța, permițându-i chiar să realizeze profit în urma privatizării. După punerea în aplicare a acestor măsuri, cel mai potrivit moment în care statul ar putea să își vândă pachetul de acțiuni deținute la Oltchim ar fi acela în care proiectele de investiții vor fi pe punctul de a deveni operaționale, respectiv în perioada 2012-2013.

(36)	Viitoarea valoare a societății a fost calculată de către autoritățile române după cum urmează.

(37)

Autoritățile române pornesc de la premiza că, în urma conversiei creanței în acțiuni, va exista o rată de participare de 11 % a acționarilor minoritari la majorarea de capital, valoarea capitalului nou fiind de 11 milioane EUR. Datorită majorării capitalului și împrumuturilor comerciale în valoare de 486 de milioane EUR, care urmează să fie acoperite prin garanții de stat (13), Oltchim va putea să își urmeze planul de dezvoltare în următorii patru ani, inclusiv investițiile prezentate la punctul (33) de mai sus.

(38)

Previziunile financiare ale scenariului SCD, bazate pe raportul Raiffeisen din martie 2009, sunt prezentate în tabelul de mai jos.

Tabelul 5

Previziunile financiare ale Oltchim (14) în conformitate cu planul de dezvoltare (15)

Milioane EUR

2004

2005

2006

2007

2008

2009

2010

2011

2012

2013

2014

2015

2016

2017

2018

2019

2020

Vânzări

339

398

491

524

529

[600-700]

[700-800]

[750-850]

[900-1 000]

[1 000-1 100]

[1 050-1 150]

[1 100-1 200]

[1 150-1 250]

[1 250-1 350]

Creșterea vânzărilor

17 %

23 %

7 %

1 %

[10-20] %

[1-10] %

[20-30] %

[1-10] %

[5-15] %

EBIT (17)

–20

[30-45]

[50-65]

[65-80]

[85-100]

[150-165]

[140-155]

[160-175]

[180-195]

[170-185]

[190-205]

[220-235]

Creșterea EBIT

–33 %

–64 %

–60 %

–1 100 %

NA (16)

[40-50] %

[20-30] %

[40-50] %

[60-70] %

– [0-5] %

[5-15] %

[10-20] %

– [-5-10] %

[1-10] %

[5-15] %

[10-20] %

Marja EBIT

6 %

4 %

1 %

0,4 %

–4 %

[5-15] %

[10-20] %

EBITDA (18)

[60-70]

[70-80]

[90-100]

[110-120]

[190-200]

[200-210]

[220-230]

[230-240]

[270-280]

Creștere EBITDA

3 %

–15 %

–17 %

–63 %

[600-610] %

[20-25] %

[10-20] %

[20-25] %

[70-80] %

– [0-5] %

[5-10] %

[10-15] %

– [0-5] %

[0-5] %

[5-10] %

[10-15] %

Marja EBITDA

10 %

9 %

6 %

5 %

2 %

[10-15] %

[20-25] %

EBT (19)

–29

–61

[0-10]

[10-20]

[20-30]

[90-100]

[110-120]

[130-140]

[150-160]

[180-190]

Creșterea EBT

–71 %

–67 %

–1 550 %

– 110 %

NA (16)

[230-240] %

– [0-5] %

[35-40] %

[260-270] %

[0-5] %

[20-25] %

– [5-10]

[5-10] %

[10-15] %

[20-25] %

Marja EBT

6 %

2 %

0 %

–6 %

–12 %

[0-5] %

[5-10] %

[10-15] %

IV. DESCRIEREA MĂSURILOR

IV.1. Măsurile notificate

(39)

Cele două măsuri de sprijin în favoarea Oltchim notificate de România în iulie 2009 ca neimplicând ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE sunt următoarele:

—	măsura 1: o conversie a creanței în acțiuni, pentru o valoare totală de 538 de milioane RON (aproximativ 135 de milioane EUR); și

—	măsura 2: o garanție de stat care acoperă 80 % dintr-un împrumut comercial de 424 de milioane EUR (respectiv 339,2 milioane EUR), prima de risc inițială având prețul de 6,5 % pe an (20) și fiind garantată colateral cu o parte a activelor care vor fi achiziționate cu ajutorul împrumutului.

(40)

Comisia remarcă faptul că statul nu a perceput nicio dobândă și/sau niciun fel de penalități de întârziere a plății datoriei publice a Oltchim după 1 ianuarie 2007, data aderării României la Uniunea Europeană. Prin urmare, în opinia Comisiei, este necesară evaluarea acestei circumstanțe ca «măsura 3».

V. PLÂNGEREA

(41)

În aprilie 2008, astfel cum s-a menționat mai sus, PCC, principalul acționar minoritar al Oltchim, a depus o plângere cu privire la conversia planificată a creanței în acțiuni. PCC susține, în esență, că respectiva conversie planificată a creanței în acțiuni ar implica existența unui ajutor de stat incompatibil.

(42)

PCC consideră că, deoarece Oltchim este o societate aflată în dificultate, măsurile autorizate prin Legea nr. 96/2008 (respectiv conversia creanței în acțiuni) conțin elemente de ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificate Comisiei înainte de a fi puse în aplicare. Potrivit PCC, în lipsa unui plan detaliat de restructurare, niciun investitor privat nu ar furniza fonduri echivalente celor implicate în conversia creanței în acțiuni.

(43)	De asemenea, PCC s-a opus în mod clar preluării Arpechim de către Oltchim (21) și și-a exprimat îndoiala cu privire la viabilitatea economică a acestei soluții.

(44)

În iulie 2009, PCC a înaintat, de asemenea, Comisiei, o copie a scrisorii de intenție privind privatizarea trimisă guvernului României, în care societatea își exprima interesul de a deveni acționar majoritar al Oltchim și de a realiza investițiile necesare în cazul în care autoritățile române ar fi decis să vândă societatea.

VI. POZIȚIA AUTORITĂȚILOR ROMÂNE

(45)	Autoritățile române susțin că măsurile de sprijin nu conțin elemente de ajutor de stat. Acestea invocă principiul investitorului privat în economia de piață și principiul creditorului în economia de piață ca temei aplicabil pentru evaluare.

(46)

Existența ajutorului de stat în conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE poate fi exclusă atunci când, în mod direct sau indirect, statul pune capital la dispoziția unei întreprinderi în circumstanțe care corespund condițiilor normale de piață (22). În acest sens, jurisprudența confirmă că măsurile de stat nu constituie ajutor de stat decât dacă destinatarul obține un avantaj din punct de vedere al concurenței pe care nu l-ar fi obținut în condiții normale de piață (23).

(47)

Autoritățile române consideră că evaluarea comportamentului unui investitor privat față de întreprindere ar trebui să țină seama de cele trei posibile poziții: de acționar, creditor și/sau investitor. În cazul în care comportamentul statului este comparabil cu cel al investitorului privat ipotetic (acționar, creditor și/sau investitor), nu este implicat niciun ajutor de stat.

(48)

Pe baza jurisprudenței CEJ, autoritățile române consideră că următoarele aspecte sunt relevante pentru cazul analizat:

(i)	este necesară o evaluare a tuturor factorilor relevanți;

(ii)	faptul că un investitor privat s-ar orienta în funcție de posibilitatea obținerii unui profit acceptabil într-o perioadă rezonabilă de timp (24);

(iii)

statul nu trebuie să fie comparat cu un investitor care urmărește doar un profit pe termen scurt (25);

(iv)	un investitor privat se va orienta în funcție de viabilitatea pe termen lung a unei întreprinderi (26).

(49)	Autoritățile române susțin că punerea în aplicare a măsurilor propuse de stat corespunde comportamentului unui actor privat în condiții normale de piață.

(50)

Autoritățile române precizează că întregul pachet de măsuri are ca scop sprijinirea planului de afaceri al societății Oltchim. Pe de o parte, conversia creanței în acțiuni este necesară pentru rezolvarea subcapitalizării societății. Pe de altă parte, garanțiile de stat sunt necesare pentru asigurarea finanțării măsurilor de punere în aplicare a planului de afaceri, în special a SCD.

(51)

Costul total al tuturor proiectelor de investiții care urmează a fi puse în aplicare în baza planului de afaceri se ridică la 486 de milioane EUR. Autoritățile române susțin că, având în vedere datoriile actuale ale societății, subcapitalizarea și actuala criză economică, Oltchim nu va putea să obțină finanțarea necesară pentru realizarea programului de investiții de la băncile comerciale fără sprijinul statului.

(52)

Autoritățile române afirmă, de asemenea, că, în urma punerii în aplicare a măsurilor menționate mai sus, intenția lor pe termen mediu este de a privatiza societatea. Autoritățile române consideră că vânzarea pachetului deținut de stat la Oltchim în urma punerii în aplicare a acestor măsuri este considerată soluția optimă pentru stat din punct de vedere al valorificării investiției sale la Oltchim.

(53)

Autoritățile române subliniază că statul este atât acționarul majoritar al Oltchim, cât și creditorul său principal, deoarece are o creanță față de Oltchim în valoare de 135 de milioane EUR. De asemenea, statul nu propune realizarea de investiții în societatea Oltchim în vederea obținerii unui profit pe termen scurt, ci instituie măsurile necesare pentru a privatiza societatea în mod profitabil pe termen mediu.

(54)

Statul român a evaluat opțiunile disponibile în vederea obținerii unui randament cât mai mare al pachetului său de acțiuni deținut în Oltchim. Autoritățile române au ajuns la concluzia că niciuna dintre celelalte opțiuni (executarea creanței, reeșalonarea datoriei, vânzarea creanței sau conversia parțială a creanței în acțiuni) nu ar asigura același profit pentru stat ca SCD.

(55)

În special, autoritățile române susțin că profitul statului în urma punerii în aplicare a conversiei și a majorării capitalului ar reprezenta în prezent (o sumă mai mare de 200 de milioane EUR). În schimb, în cazul în care statul ar executa creanța, suma maximă pe care ar obține-o ar fi (mai mică de 25 de milioane EUR), iar valoarea pachetului acționarului ar fi zero, deoarece executarea datoriei ar determina insolvabilitatea societății. Reeșalonarea datoriei se exclude ca opțiune, având în vedere că, potrivit legislației române, aceasta ar fi posibilă doar după recapitalizarea societății. Potrivit calculelor efectuate de autoritățile române, vânzarea întregii creanțe ar aduce statului un profit (mai mic de 35 de milioane EUR). Nici vânzarea parțială a creanței nu ar rezolva situația.

(56)	În plus, nici scenariul «statu-quo» (fără alte investiții) nu reprezintă o opțiune viabilă, deoarece pierderile ar crește, iar valoarea netă a societății ar scădea. Autoritățile române adaugă, de asemenea, că privatizarea nu este o opțiune realistă în condițiile economice actuale.

(57)

Prin urmare, autoritățile române susțin în continuare că, din punctul lor de vedere, conversia propusă a creanței în acțiuni și garanțiile de stat fac parte din același pachet destinat asigurării viabilității pe termen lung a societății Oltchim și permit statului să recupereze cea mai mare parte a investiției făcute în societatea Oltchim. Statul român este de părere că respectiva propunere de conversie a creanței în acțiuni și garanțiile de stat nu intră sub incidența articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, deoarece nu implică un avantaj pentru beneficiar și respectă atât principiul investitorului în economia de piață, cât și pe cel al creditorului în economia de piață.

(58)

În ceea ce privește aspectul neexecutării datoriei publice și al neimpunerii dobânzii, autoritățile române susțin că, potrivit legislației românești, AVAS nu este autorizată să perceapă dobândă la suma datorată și că statul a încercat să încaseze creanța prin diverse mijloace în cadrul de reglementare existent. Statul român a încercat, de asemenea, să își recupereze creanța prin intermediul conversiei. În cele din urmă, autoritățile române susțin, de asemenea, că deoarece această datorie publică a fost rezervată pentru conversie, nu era executabilă și nu purta dobândă.

VII. EVALUAREA MĂSURILOR DE SPRIJIN LUATE DE STAT ÎN FAVOAREA OLTCHIM

(59)	Comisia a decis să deschidă procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE în legătură cu cele trei măsuri de sprijin identificate în favoarea Oltchim, din motivele prezentate mai jos.

(60)

Comisia are îndoieli cu privire la faptul că cele două măsuri de sprijin luate de stat în favoarea Oltchim notificate în iulie 2009, respectiv conversia creanței în acțiuni (Măsura 1) și garanția de stat pentru un împrumut comercial de 424 de milioane EUR (Măsura 2), nu implică ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE, așa cum susține România. Comisia are, de asemenea, îndoieli în ceea ce privește posibilitatea ca aceste măsuri să fie declarate compatibile cu tratatul în temeiul dispozițiilor articolului 87 alineatul (3) din Tratatul CE, dacă se constată că implică ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

(61)

În cele din urmă, Comisia consideră că un element suplimentar de ajutor de stat ar putea proveni din faptul că, aparent, statul nu a perceput nicio dobândă și/sau niciun fel de penalități de întârziere cu privire la datoria publică restantă a Oltchim după aderarea României la Uniunea Europeană (Măsura 3). În măsura în care această sumă suplimentară nu a fost, se pare, luată în considerare la calcularea sumei totale a datoriei publice care urmează să fie convertită în acțiuni, iar autoritățile române nu au intenția de a lua vreo măsură pentru a o recupera de la beneficiar, suma menționată ar putea fi calificată drept ajutor de operare și, prin urmare, incompatibilă cu tratatul.

(62)

În concluzie, Comisia consideră că pachetul de măsuri de sprijin luate de stat în favoarea Oltchim și descrise în secțiunea IV ar trebui evaluat în întregime pentru a stabili dacă fiecare dintre măsurile respective include ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE și, respectiv, dacă sunt compatibile cu tratatul. În cele ce urmează, Comisia va examina pe rând fiecare dintre cele trei măsuri.

VIII. EVALUAREA EXISTENȚEI AJUTORULUI DE STAT

(63)

În conformitate cu articolul 87 alineatul (1) din Tratatul CE, sunt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de un stat membru sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale între statele membre.

VIII.1. Resurse de stat

(64)

Datoria restantă către AVAS este rezultatul transferului creanțelor asupra Oltchim de la Ministerul Finanțelor Publice. Întrucât AVAS este o autoritate publică română, aflată în subordinea guvernului, neexecutarea datoriei și neacumularea dobânzii pentru datoria către AVAS (echivalente cu o renunțare la câștigul de capital) afectează bugetul de stat și implică resurse de stat. În plus, în cazul în care s-ar efectua conversia creanței în acțiuni, statul și-ar pierde rolul de creditor și, astfel, nu ar avea niciun drept în cazul unei lichidări.

(65)

Garanția de stat urmează să fie acordată de către Ministerul Finanțelor. Aceasta implică resurse de stat deoarece, în cazul în care autoritățile române ar fi nevoite să plătească sume de bani în baza garanției, fondurile necesare ar fi luate din bugetul de stat, care este astfel grevat de riscul financiar aferent garanțiilor.

(66)	Prin urmare, măsurile 1, 2 și 3 implică resurse de stat.

VIII.2. Avantajul

VIII.2.1. Măsurile 1 și 2

(67)	În ceea ce privește măsurile 1 și 2, autoritățile române susțin, în esență, că unul dintre elementele componente ale definiției ajutorului de stat, respectiv avantajul oferit de măsurile de stat beneficiarului, nu este respectat (27).

(68)

Pentru început, în ceea ce privește garanția de stat, în conformitate cu Comunicarea Comisiei cu privire la aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE privind ajutoarele de stat sub formă de garanții (denumită în continuare «comunicarea privind garanțiile») (28), o măsură privind o garanție care îndeplinește toate cele patru criterii de mai jos (29) exclude prezența ajutorului de stat:

(a)	persoana creditată nu se află în dificultate financiară;

(b)	gradul de acoperire oferită de garanție poate fi determinat în mod corespunzător în momentul acordării garanției. Aceasta înseamnă că garanția trebuie să fie legată de o tranzacție financiară specifică, de o sumă maximă fixată și o durată limitată;

(c)	garanția nu acoperă mai mult de 80 % din creditul neachitat sau din altă obligație financiară;

(d)	pentru garanție se achită prețul corespunzător prețului pieței.

(69)	Comisa este de părere că, în cazul garanției aflate în discuție, la prima vedere, mai multe dintre aceste criterii nu sunt îndeplinite.

(70)

În primul rând, există indicii clare că Oltchim este în realitate o societate aflată în dificultate. În special, la sfârșitul anului 2008, societatea a înregistrat un capital negativ total de aproximativ 250 de milioane RON, cu pierderi acumulate în valoare de 1,367 miliarde RON. Contul de profit și pierderi pentru 2008 arată pierderi operaționale de 71 de milioane RON și pierderi nete de 226 de milioane RON. În plus, contul de numerar al societății avea un sold negativ de 79 de milioane RON și un capital circulant negativ de 715 milioane RON. Astfel cum s-a menționat mai sus, după închiderea principalului furnizor de etilenă, Arpechim, în noiembrie 2008, societatea a funcționat la 45 % din capacitate.

(71)

În plus, în ceea ce privește prețul garanției, comunicarea privind garanțiile prevede că prețul plătit pentru garanție ar trebui să fie cel puțin la fel de mare ca și prima de referință corespunzătoare garanției oferite pe piețele financiare. Autoritățile române intenționează să perceapă un comision anual de 6,5 % pentru garanție. Cu toate acestea, se pune problema dacă acest comision, în contextul situației actuale a societății, poate fi considerat preț al pieței și dacă ratingul CCC acordat de autoritățile române reprezintă categoria de risc reală a societății. Societății Oltchim nu i s-a acordat un rating de către o agenție specializată de rating; cu toate acestea, (o bancă românească a clasificat societatea în cea mai înaltă categorie de risc disponibilă).

(72)

De asemenea, există îndoieli cu privire la existența unor garanții suficiente din partea societății. Deși vor fi oferite drept gaj terenuri, clădiri, instalații, și echipamente achiziționate în cadrul SCD, acest lucru nu pare a fi adecvat. Întra-adevăr, în cazul de față, activele constituind obiectul gajului ar aparține unei societăți aflate deja sub controlul garantului.

(73)	Prin urmare, Comisia are îndoieli cu privire la îndeplinirea criteriilor din comunicarea privind garanțiile în cazul acestei garanții.

(74)

Cu toate acestea, trebuie subliniat faptul că autoritățile române nu intenționează să acorde garanția în temeiul comunicării privind garanțiile. Mai degrabă, autoritățile române susțin că măsurile 1 și 2, ca pachet, nu conferă un avantaj beneficiarului, deoarece sprijinul acordat de către stat societății Oltchim în calitatea sa de investitor (acționar principal), respectiv de principal creditor al societății, este comparabil cu ceea ce un investitor privat, care este, în același timp, creditor privat, ar alege să facă în circumstanțe similare.

(75)	Comisia are îndoieli că măsurile 1 și 2 ar trece testul investitorului în economia de piață și pe cel al creditorului în economia de piață.

(76)

În ceea ce privește testul investitorului în economia de piață, așa cum au arătat autoritățile române, comportamentul statului în calitate de principal acționar al societății Oltchim nu ar trebui comparat cu comportamentul unui investitor privat motivat de considerente ce țin de profitul pe termen scurt, ci mai degrabă cu cel al unui holding sau al unui grup privat de întreprinderi care urmărește o politică structurală și se orientează în funcție de considerente care țin de profitabilitatea pe termen mai lung (30).

(77)

În ceea ce privește testul creditorului în economia de piață, alegerile făcute de stat în calitatea sa de creditor ar trebui evaluate prin comparație cu situația unui creditor privat ipotetic care cântărește toate opțiunile disponibile, de exemplu reeșalonarea datoriei sau lichidarea, în vederea recuperării datoriei.

(78)

Autoritățile române susțin că măsurile 1 și 2 trebuie evaluate împreună, deoarece este improbabil ca garanția de stat pentru împrumutul comercial de 424 de milioane EUR sau conversia creanței în acțiuni să restabilească per se viabilitatea societății, în lipsa celeilalte măsuri de sprijin, complementare.

(79)

Indiferent de criteriile de referință relevante prezentate mai sus, aspectul esențial care trebuie luat în considerare îl reprezintă perspectivele economice ale societății – cu alte cuvinte, credibilitatea planului de afaceri propus de societate – și performanțele anterioare ale societății în momentul în care s-a luat o decizie cu privire la măsurile de sprijin. Comisia are îndoieli cu privire la ambele aspecte.

(80)

În ceea ce privește planul de afaceri propus, Comisia are îndoieli referitoare la probabilitatea ca, având în vedere antecedentele societății privind realizarea de investiții importante și nerambursarea datoriei publice restante, un plan care se bazează în mod esențial pe alte investiții substanțiale, fără a fi însoțite de măsurile necesare de restructurare, să poată restabili viabilitatea pe termen lung a societății.

(81)

În această etapă, Comisia se întreabă dacă planul de afaceri depus va permite restabilirea viabilității și va fi considerat credibil de un investitor privat sau de un creditor privat atunci când trebuie să decidă cu privire la realizarea unor investiții suplimentare în societate. În plus, există riscul ca planul de afaceri să implice ajutoare de stat suplimentare, întrucât un nou împrumut semnificativ este garantat de stat. Acest lucru poate conferi un avantaj beneficiarului, în măsura în care beneficiarul nu ar fi putut să obțină împrumutul pe piață fără sprijinul statului.

(82)	În legătură cu testul creditorului în economia de piață, Comisia are îndoieli în ceea ce privește faptul că respectiva propunere de conversie a creanței în acțiuni este comparabilă cu ceea ce ar fi ales un creditor privat în circumstanțe similare.

(83)

Există îndoieli în ceea ce privește faptul că un creditor privat și-ar fi permis în primul rând să ajungă la un asemenea nivel de expunere. În acest sens, trebuie subliniat că, deși evaluarea măsurilor propuse va fi efectuată prin raportarea la acțiuni, măsuri întreprinse și efecte verificate după data aderării României la Uniunea Europeană, Comisia trebuie totuși să țină seama de istoricul datoriei publice care, în prezent, face obiectul propunerii de conversie în acțiuni din momentul originii datoriei. Comisia nu poate să nu ia în considerare originea și evoluția datoriei publice sau comportamentul statului în legătură cu această datorie.

(84)

Pornind de la această premisă, Comisia are îndoieli că statul român a depus toate eforturile pentru recuperarea efectivă a sumelor care îi sunt datorate pe baza garanțiilor de stat. Se pare, de exemplu, că posibilitățile incluse în convențiile de garantare (de exemplu, blocarea conturilor bancare) sau posibilitatea generală a lichidării nu au fost utilizate la momentul în care situația societății ar fi putut să fie mai bună decât în prezent, în special având în vedere faptul că statul a beneficiat de un gaj pe active în schimbul garanției și că acest gaj nu a fost niciodată executat. Același raționament poate fi aplicat în legătură cu neconformarea beneficiarului cu convențiile de reeșalonare a datoriilor. Autoritățile române susțin că, atunci când s-a încercat privatizarea, posibilele măsuri de recuperare a creanței au fost suspendate pentru a nu fi prejudiciate obiectivele de privatizare. Cu toate acestea, trebuie remarcat că, în scenariul privatizării, statul juca rolul investitorului și nu rolul creditorului. Aceste două roluri nu trebuie confundate, deși este dificil să se facă o astfel de separare într-o situație în care statul este în același timp principalul acționar și principalul creditor al societății.

(85)

Chiar dacă acest comportament al statului în calitatea sa de creditor ar fi evaluat doar prin referire la circumstanțele actuale (respectiv ignorând istoricul datoriei publice), este în continuare nesigur că un creditor privat ar fi considerat conversia creanței în acțiuni mai eficace decât lichidarea, în cazul în care perspectivele de restabilire a viabilității societății nu erau sigure. Cu toate acestea, potrivit autorităților române, decizia de a opta pentru conversie este legată de emiterea unei garanții de stat pentru un împrumut comercial în vederea sprijinirii planului de afaceri. Cu alte cuvinte, conversia creanței în acțiuni nu este suficientă în sine pentru restabilirea viabilității societății. Comisia are îndoieli că această conversie ar putea fi calificată ca neimplicând ajutor de stat în măsura în care este legată în mod intrinsec de o altă măsură de sprijin luată de stat. Același argument se aplică în sens invers, respectiv în ceea ce privește garanția de stat despre care se admite, de asemenea, că ar fi insuficientă pentru a conduce la redresarea societății.

(86)

Autoritățile române susțin că, atunci când compară toate opțiunile disponibile, SCD asigură cel mai mare profit pentru stat, care este acționarul/creditorul societății. În special, astfel cum se exemplifică la punctul (55), autoritățile române se așteaptă ca, în urma investiției făcute, să aibă un profit care să se situeze (în valori mai mari de 200 de milioane EUR), în cazul în care sunt efectuate toate investițiile de ordin tehnic și sunt luate măsurile de sprijin. Astfel cum s-a explicat deja, acest profit așteptat se bazează în principal pe previziunile financiare din Tabelul 5.

(87)

În opinia Comisiei, nu au fost luate în considerare, în mod adecvat, toate posibilitățile. De exemplu, autoritățile române susțin în mod constant că, în actualul climat economic, privatizarea nu reprezintă o opțiune. Dimpotrivă, acționarul minoritar PCC și-a exprimat interesul în privatizarea societății.

(88)	În plus, Comisia observă că unele previziuni par optimiste, într-o oarecare măsură, având în vedere climatul economic actual și provocările cu care se confruntă în prezent societatea.

(89)

În primul rând, cifrele din tabelul 5 arată creșteri ale vânzărilor de (10)-(20) % și (10)-(20) % pentru următorii doi ani (2009 și 2010). Având în vedere situația actuală a societății și faptul că investițiile considerate necesare (cu excepția achiziției Arpechim) ar produce efecte doar începând din 2012-2013, creșterea prevăzută a vânzărilor pare puțin probabilă.

(90)

În al doilea rând, în ceea ce privește creșterea vânzărilor, Comisia remarcă faptul că raportul de piață prezentat de autoritățile române arată, pentru perioada 2008-2020, o creștere destul de limitată a piețelor pe care este prezentă societatea Oltchim, împreună cu o stagnare a capacităților la nivel internațional. Aceasta poate afecta direct creșterea vânzărilor, chiar dacă Oltchim a încercat să se poziționeze pe piețele cu rată de creștere destul de mare (precum Turcia).

(91)	În al treilea rând, în ceea ce privește previziunile privind profitabilitatea, acestea arată o îmbunătățire semnificativă deja din 2009, fără a exista argumente suficiente în acest sens (31).

(92)	În al patrulea rând, Comisia ar dori, de asemenea, să sublinieze că în calcule nu se reflectă întregul cost al finanțării propuse de 486 de milioane EUR (32).

(93)

În al cincilea rând, Comisia remarcă, de asemenea, că prețurile (respectiv prețurile la materii prime, la energie, prețurile de vânzare) care stau la baza estimărilor au fost stabilite de către un consultant extern. Cu toate acestea, având în vedere volatilitatea ridicată a acelor piețe, Comisia este de părere că, ținând seama de faptul că nu conține o analiză a sensibilității, planul de afaceri reprezintă «cel mai favorabil scenariu».

(94)

În fine, Comisia dorește să adauge că problema subcapitalizării societății nu ar fi soluționată în mod direct, chiar dacă ar fi efectuată conversia planificată în valoare de 548 de milioane RON: în urma conversiei, capitalul social s-ar ridica la aproximativ 1,564 milioane RON, în timp ce pierderile actuale acumulate sunt de 1,367 milioane RON. Astfel, chiar dacă acționarii minoritari ar participa la operațiune cu aproximativ 40 de milioane RON (potrivit așteptărilor autorităților române), subcapitalizarea ar continua să fie o problemă.

(95)

De asemenea, Comisia ia notă de amploarea investițiilor totale prevăzute (486 de milioane EUR), comparativ cu investițiile totale efectuate până în prezent în societate, care se ridică la 371 de milioane EUR pentru perioada 1992-2008. Astfel, valoarea totală a noilor investiții pentru următorii cinci ani depășește această ultimă cifră cu peste 100 de milioane EUR. Noua expunere a statului pare să fie disproporționat de mare, în special având în vedere valoarea actuală a societății, performanțele acesteia de până acum (33) și faptul că, potrivit autorităților române, niciuna dintre investițiile din trecut nu a respectat previziunile și nu a fost rambursată încă (34). În plus, expunerea statului depășește posibilul profit și, astfel, există îndoieli că un investitor prudent în economia de piață și-ar asuma un asemenea risc, în special având în vedere că, în trecut, Oltchim (i) a utilizat garanții de stat și (ii) nu a rambursat sumele datorate statului.

(96)

Pe baza celor de mai sus, în această etapă, Comisia are îndoieli cu privire la faptul că planul de afaceri al societății Oltchim reprezintă o bază suficientă pentru a stabili dacă scenariul complet de dezvoltare este cea mai avantajoasă opțiune pentru stat și dacă un participant pe piață ar acționa în același mod.

(97)

În fine, Comisia se îndoiește că, în ceea ce privește această conversie, rolul de creditor al statului și rolul acestuia de acționar nu se amestecă cu poziția deținută de stat (în calitate de autoritate publică) atunci când acesta a acordat mai multe garanții de stat în perioada 1995-2000. Această posibilă confuzie de roluri poate fi observată chiar la originea datoriei, care este legată de garanțiile de stat anterioare pe care autoritățile române nu le-au reclamat, acordate pe baza principiilor pieței (în calitate de acționar sau de creditor). Considerațiile care stau la baza riscurilor care urmează a fi asumate în cadrul emiterii garanției de stat sunt așadar diferite de considerațiile unui investitor motivat de profitabilitatea pe termen lung sau de acelea ale unui creditor care urmărește să recupereze o parte cât mai importantă din creanța sa.

(98)	Prin urmare, în această etapă, Comisia este de părere că măsurile 1 și 2 conferă un avantaj societății Oltchim.

VIII.2.2. Măsura 3

(99)

În ceea ce privește neacumularea dobânzii sau neexecutarea datoriei publice, Comisia este de părere că acestea au conferit un avantaj societății Oltchim, având în vedere că societatea a beneficiat de capital gratuit. Astfel, societatea a fost favorizată față de concurenții care nu au făcut obiectul unei astfel de măsuri. În consecință, măsura 3 implică un avantaj acordat societății.

VIII.3. Selectivitate, denaturarea concurenței și afectarea schimburilor comerciale

(100)

Toate măsurile vizate sunt selective, deoarece se limitează la această societate. Aceste măsuri selective pot avea ca efect denaturarea concurenței, oferind un avantaj unei întreprinderi, în timp ce alți concurenți nu primesc astfel de beneficii. În fine, între statele membre există schimburi intense cu produse chimice, la care participă și societatea Oltchim, o mare parte din produsele sale fiind exportate în celelalte state membre. Astfel, schimburile intracomunitare sunt afectate.

VIII.4. Concluzie cu privire la existența ajutorului de stat

(101)

Pe baza argumentelor expuse mai sus, Comisia consideră, în această etapă, că toate măsurile descrise mai sus trebuie considerate ajutor de stat în sensul articolului 87 alineatul (1) din Tratatul CE.

IX. EVALUAREA COMPATIBILITĂȚII

(102)

Deoarece măsurile în favoarea Oltchim par a constitui ajutor de stat, compatibilitatea acestora trebuie evaluată în lumina excepțiilor prevăzute la articolul 87 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE.

(103)

Trebuie notat faptul că autoritățile române consideră că măsurile 1, 2 și 3 nu constituie ajutor de stat; prin urmare, nu au prezentat niciun argument în sprijinul compatibilității acestora.

(104)

În prezent, Comisia consideră că următoarele orientări ar putea fi aplicabile măsurilor de sprijin:

—	linii directoare privind ajutoarele de stat regionale pentru perioada 2007-2013 (35) (denumite în continuare: «liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale»);

—	liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate (36) (denumite în continuare: «liniile directoare privind salvarea și restructurarea»);

—	cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice (37) (denumit în continuare: «cadrul temporar»).

IX.1. Compatibilitatea în temeiul liniilor directoare privind ajutoarele de stat regionale

(105)

Excepția prevăzută la articolul 87 alineatul (3) litera (a) din Tratatul CE prevede autorizarea ajutoarelor destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forței de muncă extrem de scăzut. Deși societatea este situată într-o zonă care este, în principiu, eligibilă pentru ajutoare regionale în temeiul hărții ajutoarelor de stat a României pentru 2007-2013 (38), deoarece beneficiarul este considerat o societate aflată în dificultate, astfel cum s-a arătat la punctul (70), societatea este exclusă din domeniul de aplicare al acestora.

(106)

În orice caz, chiar dacă Oltchim ar fi o societate sănătoasă și viabilă, măsurile nu par să corespundă domeniului de aplicare a ajutoarelor regionale. În ceea ce privește măsura 1, aceasta nu pare a fi legată de investiția inițială, în sensul punctului (34) din liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale, având în vedere faptul că unicul obiectiv al conversiei este reducerea datoriei existente a societății. În ceea ce privește măsura 2, garanția de stat aferentă împrumuturilor pentru investiții este, în principiu, eligibilă în temeiul liniilor directoare privind ajutoarele de stat regionale. Cu toate acestea, Comisia are serioase îndoieli în ceea ce privește eligibilitatea investiției aferente în temeiul liniilor directoare privind ajutoarele regionale. România nu a furnizat suficiente informații privind costurile eligibile. Măsura 3 pare să constituie ajutor de operare, întrucât scutește societatea Oltchim de la plata costurilor pe care ar fi trebuit să le suporte în mod normal. În conformitate cu liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale, ajutorul de operare este permis numai în anumite condiții, prevăzute în secțiunea 5 din liniile directoare privind ajutoarele de stat regionale, care, în mod evident, nu sunt îndeplinite în cazul de față, având în vedere că societatea Oltchim nu se află nici într-o regiune ultraperiferică, nici într-o regiune cu densitate scăzută a populației.

IX.2. Compatibilitatea în temeiul liniilor directoare privind salvarea și restructurarea

(107)

Astfel cum s-a arătat la punctul (70), Comisia este de părere că Oltchim ar trebui considerată o societate aflată în dificultate în conformitate cu definiția din liniile directoare privind salvarea și restructurarea.

(108)

Comisia consideră că ajutorul pentru salvare sau restructurare acordat unei societăți este compatibil cu piața comună în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (c) din Tratatul CE, dacă acesta este conform cu criteriile din liniile directoare privind salvarea și restructurarea.

(109)

Ca societate aflată în dificultate, societatea Oltchim ar fi, în principiu, eligibilă pentru ajutor pentru salvare sau restructurare. Măsura 1, conversia datoriei în acțiuni, ar putea fi eligibilă în temeiul ajutoarelor pentru restructurare. În ceea ce privește garanția de stat, măsura 2 ar putea fi, în principiu, eligibilă atât în temeiul ajutoarelor pentru salvare, cât și al ajutoarelor pentru restructurare. Totuși, în ceea ce privește măsurile specifice, se pare că măsura 3 ar depăși complet domeniul de aplicare al liniilor directoare privind salvarea și restructurarea deoarece, pe de o parte, ajutoarele pentru salvare trebuie să constituie un sprijin financiar reversibil, sub forma unor garanții pentru credite sau credite și, pe de altă parte, un ajutor pentru restructurare ar trebui să includă operațiuni de restructurare.

(110)

Cu toate acestea, în această etapă, criteriile pentru ajutorul compatibil pentru salvare sau restructurare, astfel cum sunt prevăzute în liniile directoare privind salvarea și restructurarea, nu par a fi îndeplinite nici în cazul măsurii 1, nici în cazul măsurii 2. În special:

(a)

ajutor pentru salvare: există îndoieli cu privire la faptul că măsurile considerate ajutor pentru salvare ar fi limitate la minimum necesar, ar fi necesare din motive care țin de dificultăți sociale grave și nu ar avea efecte colaterale negative asupra altor state membre. În plus, garanțiile depășesc 6 luni;

(b)

ajutor pentru restructurare: în lipsa unui plan de restructurare notificat (autoritățile române nu susțin eligibilitatea măsurilor ca ajutor pentru restructurare), Comisia nu poate evalua nici componentele planului de afaceri, printre care se numără măsurile de investiții și de modernizare, nici dacă măsurile ar restabili viabilitatea pe termen lung și dacă ar fi menținute la minimum, astfel încât să se evite denaturarea concurenței.

IX.3. Compatibilitatea în temeiul cadrului temporar

(111)

Cadrul temporar stabilește criteriile pe baza cărora anumite măsuri menite să remedieze o perturbare gravă a economiei unui stat membru pot fi compatibile în temeiul articolului 87 alineatul (3) litera (b) din Tratatul CE.

(112)

Măsurile 1 și 3 nu sunt eligibile în temeiul cadrului temporar. În ceea ce privește măsura 2, garanțiile de stat pot fi în principiu acordate ca măsuri luate în temeiul cadrului temporar, în conformitate cu punctul 4.3.2.

(113)

Punctul 4.3.2 litera (d) din cadrul temporar prevede că, în cazul în care, printre altele, «valoarea maximă a împrumutului nu depășește costul salarial anual total al beneficiarului (inclusiv contribuțiile sociale, precum și costul cu personalul care lucrează în locațiile societății, dar care este oficial pe statul de plată al unor subcontractanți) pentru 2008», Comisia va considera ajutorul sub forma garanțiilor compatibil cu piața comună. Comisia este la curent cu faptul că autoritățile române intenționează să acorde societății Oltchim o garanție de 80 % din partea EximBank pentru un împrumut comercial de bază de 62 de milioane EUR în baza unei scheme existente (39). Având în vedere că această sumă pare să epuizeze costurile salariale ale societății pentru 2008, nu mai poate fi acordată nicio altă garanție în temeiul cadrului temporar și de aceea măsura 2 nu poate fi considerată compatibilă în temeiul cadrului temporar.

IX.4. Concluzie privind compatibilitatea

(114)

Pe baza celor de mai sus și având în vedere informațiile disponibile până în prezent, Comisia are îndoieli că măsurile respective în favoarea Oltchim sunt compatibile cu piața comună ca ajutoare pentru salvare sau pentru restructurare. În plus, Comisia nu consideră că măsurile sunt compatibile în temeiul cadrului temporar sau în temeiul liniilor directoare privind ajutoarele regionale.

(115)

Având în vedere presupunerea Comisiei potrivit căreia destinatarul este o societate aflată în dificultate, nu pare a fi aplicabilă nicio altă derogare în conformitate cu prevederile Tratatului CE.

(116)

În această etapă a procedurii, Comisia concluzionează că măsurile par a fi incompatibile cu piața comună.

(117)

Prin urmare, Comisia decide să inițieze procedura oficială de investigare prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE în legătură cu măsurile descrise.

X. DECIZIE

(118)

În lumina considerentelor de mai sus, Comisia a decis să inițieze procedura prevăzută la articolul 88 alineatul (2) din Tratatul CE și solicită României să furnizeze, în termen de o lună de la primirea prezentei scrisori, toate documentele, informațiile și datele necesare pentru evaluarea măsurilor.

(119)

Comisia reamintește României că va informa părțile interesate prin publicarea prezentei scrisori și a unui rezumat relevant al acesteia în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene. De asemenea, Comisia va informa Autoritatea AELS de Supraveghere, trimițându-i o copie a prezentei scrisori. Toate aceste părți interesate vor fi invitate să își prezinte observațiile în termen de o lună de la data publicării prezentei.»

(1) Orientamenti in materia di aiuti di Stato a finalità regionale 2007-2013, GU C 54 del 4.3.2006, pag. 13

(2) Orientamenti comunitari sugli aiuti di Stato per il salvataggio e la ristrutturazione di imprese in difficoltà, GU C 244 dell'1.10.2004, pag. 2.

(3) Comunicazione della Commissione — Quadro di riferimento temporaneo comunitario per le misure di aiuto di Stato a sostegno dell'accesso al finanziamento nell'attuale situazione di crisi finanziaria ed economica, GU C 83 del 7.4.2009, pag. 1.

(4) Potrivit unor articole de presă recente (a se vedea, de exemplu, articolul din 10 august 2009 disponibil la adresa http://www.wall-street.ro/articol/Companii/69414/Oltchim-concediaza-1-200-de-angajati-pana-la-sfarsitul-anului.html), Adunarea generală a acționarilor Oltchim a aprobat, la data de 6 august 2009, un plan de restructurare care prevede, printre altele, disponibilizarea unui număr de 1 206 angajați până la sfârșitul anului 2009. Potrivit aceluiași articol de presă, până la sfârșitul anului 2009 angajaților societății li se vor alătura 600 de noi angajați ca urmare a achiziționării și repunerii în activitate a furnizorului Arpechim.

(5) Nr. 199-124 din 10 mai 1995, nr. 480 din 9 februarie 1998, nr. 511-514 din 29 septembrie 1998 și nr. 603 din 2000.

(6) La momentul respectiv, creanța a fost transferată la agenția română «AVAB» (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Bancare), care, în mai 2004, a fuzionat cu agenția de privatizare APAPS (Autoritatea pentru Privatizare și Administrarea Participațiilor Statului) și a fost redenumită AVAS (Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului).

(7) Potrivit autorităților române, AVAS nu a fost autorizată prin Ordonanța de urgență a Guvernului (OUG) nr. 51/1998 să calculeze dobândă și penalități la sumele preluate în vederea recuperării.

(8) În temeiul articolului 2 alineatul (2) din OUG nr. 45/2006.

(9) Preambulul OUG nr. 45/2006 menționează că unul dintre obiectivele actului este «eliminarea riscului constatării existenței unui ajutor de stat ilegal acordat societății comerciale „Oltchim” – S.A. Râmnicu Vâlcea ca urmare a aprobării conversiei în acțiuni a creanței».

(10) Potrivit autorităților române, această plată corespunde dobânzii și penalităților percepute pentru plățile suplimentare efectuate de către Ministerul Finanțelor în contul garanțiilor, în perioada noiembrie 2003-septembrie 2006.

(11) 303 milioane RON din conversia revocată, plățile ulterioare în valoare de 205 milioane RON și penalități în valoare de 30 de milioane RON.

(12) Textul original în limba română, disponibil online la http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act?ida=70059 ca «versiune propusă spre aprobare» are următorul conținut: «Măsurile de natura ajutorului de stat prevăzute de prezenta ordonanță de urgență vor fi notificate Consiliului Concurenței de către inițiator/furnizor, conform reglementărilor în vigoare în domeniul ajutorului de stat, iar ajutorul de stat va fi efectiv acordat numai după autorizarea acestuia de către Consiliul Concurenței.» Legea, împreună cu OUG nr. 45/2006, au fost ulterior anulate prin OUG nr. 163/2008.

(13) Garanția de stat de 80 % aferentă sumei de 424 de milioane EUR face obiectul prezentei notificări. Garanția de 80 % acoperirea celorlalte 62 de milioane EUR va fi acordată în baza unui cadru temporar.

(14) Câmpurile gri reprezintă previziuni.

(15) Cifrele incluse în tabel sunt preluate din raportul Raiffeisen. Din cauza rotunjirilor, pot apărea ușoare diferențe.

(16) Cifră negativă în anul precedent, procentajul de creștere nu este interpretabil.

(17) «Earning before interest and taxes» – câștig înainte de plata dobânzilor și a impozitelor (venituri din exploatare – costuri de exploatare + alte venituri decât cele din exploatare).

(18) «Earning before interest, taxes, depreciation and amortisation» – câștig înainte de plata dobânzilor, a impozitelor, înainte de depreciere și de amortizare.

(19) Câștig înainte de plata impozitelor (profit net, dobândă EBT).

(20) Corespunzător ratingului societății, care în prezent este CCC, urmând a fi redus ulterior în cazul în care ratingul societății se îmbunătățește.

(21) Această operațiune, în valoare de 62 de milioane EUR, ar fi finanțată printr-un împrumut comercial garantat în proporție de 80 % de către EximBank, în baza unui cadru temporar aprobat de autoritățile române. Această garanție de stat nu face obiectul notificării din 17 iulie 2009.

(22) Cauza C-303/88, Italia/Comisia (Lanerossi), Rec. 1991, p. I-1433, punctul 20; cauza T-358/94, Air France/Comisia, Rec. 1996, p. II-2109, punctul 70 și cauza T-296/97, Alitalia/Comisia, Rec. 2000, p. II-3871, punctul 80.

(23) Cauzele conexate T-228/99 și T-233/99 Westdeutsche Landesbank Girozentrale și Land Nordrhein-Westfalen/Comisia Rec. 2003, p. II-435, punctul 207.

(24) Cauzele conexate T-228/99 și T-233/99 Westdeutsche Landesbank Girozentrale și Land Nordrhein-Westfalen/Comisia Rec. 2003 p. II-435, punctul 314.

(25) Cauza T-152/99, Hamsa, Rec. 2002, p. II-3049, punctul 126. A se vedea și cauza C-305/89, Italia/Comisia, Rec. 1991, p. I-1603, punctul 20, cauzele conexate C-278/92 – C-280/92, Spania/Comisia, Rec. 1994, p. I-4103, punctele 20-25, cauzele conexate T-126/96 și T-127/96, BFM și EFIM/Comisia, Rec. 1998, p. II-3437, punctul 79 și cauza T-296/97 Alitalia/Comisia, Rec. 2000, p. II-3871, punctul 96.

(26) Cauza T-152/99, Hamsa, Rec. 2002, p. II-3049, punctul 168.

(27) Trebuie remarcat faptul că autoritățile române nu contestă că celelalte elemente din definiția ajutorului de stat în afară de «avantaj», respectiv utilizarea resurselor de stat, selectivitatea și denaturarea concurenței și a schimburilor intracomunitare, sunt îndeplinite.

(28) JO C 155, 20.6.2008, p. 10.

(29) Punctul 3.2 din comunicarea privind garanțiile.

(30) A se vedea, de exemplu, cauza T-152/99 Hamsa, la care s-a făcut referire mai sus.

(31) Spre deosebire de tendința negativă care s-a accelerat rapid în ultimii cinci ani, din Tabelul 5 reiese faptul că cifrele EBITDA și EBT s-ar transforma rapid din negative în pozitive. De asemenea, atât EBIT, cât și EBITDA ar fi mai ridicate ca oricând în ultimii 5 ani, respectiv înainte de revocarea conversiei creanței în acțiuni și de declinul economic, într-un moment în care se afirmă că societatea se afla într-o situație bună, iar mediul de afaceri era unul sănătos.

(32) Potrivit raportului Raiffeisen, costul total al fondurilor împrumutate cu garanții de stat se va situa la aproximativ 12 %, cu condiția ca prețul garanției să fie 3,8 %, ceea ce ar avea ca rezultat o plată efectivă a garanției în valoare de aproximativ 92,2 milioane EUR în perioada 2009-2019. Cu toate acestea, în notificarea transmisă, autoritățile române propun un comision mult mai mare, respectiv un procent inițial de 6,5 % p.a. pentru garanția de stat în valoare de 339,2 milioane EUR. Având în vedre amploarea împrumutului total, diferența dintre procentul presupus de 3,8 % și cel efectiv de 6,5 % ar avea un impact semnificativ asupra dobânzii percepute și asupra profitului net/fluxului de capital net al societății.

(33) Oltchim a fost cotată la Bursa de Valori București. http://www.bvb.ro/ListedCompanies/SecurityDetail.aspx?s=OLT&t=2

Trebuie remarcat că societatea nu a plătit dividende din 2000, adică nici în anii în care conversia inițială era în vigoare și se presupunea că societatea nu se afla în dificultate.

(34) De exemplu: investiție în 1994 (modernizarea instalației de electroliză cu membrană cu schimbare de ioni), Petrodesign SA București a previzionat o perioadă de rambursare de 6 ani și 8 luni, doar 77,25 % din sumă s-a rambursat până la 30 iunie 2008; pentru un alt proiect (modernizarea instalației de OXO-alcooli), Petrodesign SA București a previzionat, de asemenea, o perioadă de rambursare de 6 ani și 8 luni, doar 43,32 % s-au rambursat până la 30 iunie 2008; pentru o altă investiție realizată în 2004 (instalația de anhidridă ftalică dioftalat), IPROCHIM București a previzionat o perioadă de rambursare de 4 ani și 11 luni. Doar 45,61 % s-au recuperat până la 30 iunie 2008.

(35) JO C 54, 4.3.2006, p. 13.

(36) Liniile directoare privind ajutorul de stat pentru salvarea și restructurarea întreprinderilor aflate în dificultate, JO C 244, 1.10.2004, p. 2.

(37) Comunicarea Comisiei – Cadru comunitar temporar pentru măsurile de ajutor de stat de sprijinire a accesului la finanțare în contextul actualei crize financiare și economice, JO C 83, 7.4.2009, p. 1.

(38) JO C 73, 30.3.2007, p. 17.

(39) Ajutor de stat N 286/09 – România, schemă de ajutor temporar pentru acordarea de ajutor sub forma unor garanții, Decizia Comisiei din 5 iunie 2009, nu este încă disponibilă.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/36

Notifica preventiva di una concentrazione

(Caso COMP/M.5734 — LGE/Unitymedia)

(Testo rilevante ai fini del SEE)

2009/C 321/12

In data 10 dicembre 2009 è pervenuta alla Commissione la notifica di un progetto di concentrazione in conformità dell’articolo 4 del regolamento (CE) n. 139/2004 del Consiglio (1) (il «regolamento comunitario sulle concentrazioni»). Con tale operazione Liberty Global Europe N.V. («LGE», Paesi Bassi), appartenente a Liberty Global Inc. («LGI», Stati Uniti), acquisisce, ai sensi dell’articolo 3, paragrafo 1, lettera b), del succitato regolamento, il controllo dell’insieme di Unitymedia GmbH («Unitymedia», Germania) mediante acquisto di quote.

Le attività svolte dalle imprese interessate sono le seguenti:

—	LGE: gestore di reti via cavo in nove Stati membri dell'UE; tramite una controllata, opera inoltre nella produzione di contenuti televisivi,

—	Unitymedia: gestore regionale di reti via cavo a banda larga nei Länder tedeschi Renania settentrionale-Vestfalia e Assia.

3.	A seguito di un esame preliminare, la Commissione ritiene che la concentrazione notificata possa rientrare nel campo d'applicazione del regolamento (CE) n. 139/2004. Tuttavia, si riserva la decisione finale al riguardo.

La Commissione invita i terzi interessati a presentare eventuali osservazioni sulla concentrazione proposta.

Le osservazioni devono pervenire alla Commissione entro dieci giorni dalla data di pubblicazione della presente comunicazione. Le osservazioni possono essere trasmesse alla Commissione per fax (+32 22964301 o 22967244) o per posta, indicando il riferimento COMP/M.5734 — LGE/Unitymedia, al seguente indirizzo:

Commissione europea

Direzione generale della Concorrenza

Protocollo Concentrazioni

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

(1) GU L 24 del 29.1.2004, pag. 1.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/37

Notifica preventiva di una concentrazione

(Caso COMP/M.5726 — Deutsche Bank/SAL.Oppenheim)

(Testo rilevante ai fini del SEE)

2009/C 321/13

In data 16 dicembre 2009 è pervenuta alla Commissione la notifica di un progetto di concentrazione in conformità dell’articolo 4 del regolamento (CE) n. 139/2004 del Consiglio (1). Con tale operazione l'impresa Deutsche Bank AG acquisisce, ai sensi dell'articolo 3, paragrafo 1, lettera b), del succitato regolamento, il controllo dell'insieme di Sal. Oppenheim jr & Cie. S.C.A.

Le attività svolte dalle imprese interessate sono le seguenti:

—	Deutsche Bank AG: operazioni di deposito e credito, servizi di deposito e custodia, esecuzione di pagamenti, private banking, gestione di attivi, operazioni di emissione per privati, imprese e clienti istituzionali,

—	Sal. Oppenheim: operazioni di deposito e credito, private banking, gestione di patrimoni, investment banking, servizi di deposito e custodia, finanziamento delle esportazioni per privati, imprese e clienti istituzionali.

3.	A seguito di un esame preliminare, la Commissione ritiene che la concentrazione notificata possa rientrare nel campo d'applicazione del regolamento (CE) n. 139/2004. Tuttavia, si riserva la decisione finale al riguardo.

La Commissione invita i terzi interessati a presentare eventuali osservazioni sulla concentrazione proposta.

Commissione europea

Direzione generale della Concorrenza

Protocollo Concentrazioni

1049 Bruxelles/Brussel

BELGIQUE/BELGIË

(1) GU L 24 del 29.1.2004, pag. 1.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/38

Pubblicazione della domanda di riconoscimento di una menzione tradizionale ai sensi dell'articolo 33 del regolamento (CE) n. 607/2009 della Commissione (1)

2009/C 321/14

A norma dell'articolo 33 del regolamento (CE) n. 607/2009 della Commissione, le domande di riconoscimento di una menzione tradizionale sono pubblicate nella Gazzetta ufficiale, serie C, al fine di informare i terzi dell'esistenza della domanda in vista di un'eventuale opposizione al riconoscimento e alla protezione della menzione tradizionale oggetto della domanda.

PUBBLICAZIONE DI UNA DOMANDA DI RICONOSCIMENTO DI UNA MENZIONE TRADIZIONALE AI SENSI DELL'ARTICOLO 33 DEL REGOLAMENTO (CE) N. 607/2009 DELLA COMMISSIONE

Data di ricezione	30.11.2009
Numero di pagine	1
Lingua della domanda	Inglese
Numero del fascicolo	TDT/CZ/N0003

Richiedente:

Autorità competente dello Stato membro

CZ-Ministry of Agriculture

Simona Hrabetova

Plant Commodities Dept.

Unit for Wine

Tesnov 17

117 05 Prague 1

ČESKÁ REPUBLIKA

Tel. +420 221812354

Fax +420 221812367

simona.hrabetova@mze.cz

Nome: CLARET

Menzione tradizionale ai sensi dell'articolo 118 duovicies, paragrafo 1, lettera b), del regolamento (CE) n. 1234/2007.

Lingua:

—	Articolo 31, paragrafo 1, lettera b), del regolamento (CE) n. 607/2009.

Elenco delle denominazioni di origine o indicazioni geografiche protette:

—	Tutte le denominazioni di origine protette della Repubblica ceca figuranti nel registro.

Categorie di prodotti vitivinicoli:

—	Vino [Allegato XI ter del regolamento (CE) n. 1234/2007 del Consiglio].

Definizione:

—	Vino ottenuto da uve a bacca nera senza macerazione.

(1) GU L 193 del 24.7.2009, pag. 60.

29.12.2009

Gazzetta ufficiale dell'Unione europea

C 321/40

Pubblicazione della domanda di riconoscimento di una menzione tradizionale ai sensi dell'articolo 33 del regolamento (CE) n. 607/2009 della Commissione (1)

2009/C 321/15

PUBBLICAZIONE DI UNA DOMANDA DI RICONOSCIMENTO DI UNA MENZIONE TRADIZIONALE AI SENSI DELL'ARTICOLO 33 DEL REGOLAMENTO (CE) N. 607/2009 DELLA COMMISSIONE

Data di ricezione	30.11.2009
Numero di pagine	1
Lingua della domanda	Inglese
Numero del fascicolo	TDT/CZ/N0002

Richiedente:

Autorità competente dello Stato membro

CZ-Ministry of Agriculture

Simona Hrabetova

Plant Commodities Dept.

Unit for Wine

Tesnov 17

117 05 Prague 1

ČESKÁ REPUBLIKA

Tel. +420 221812354

Fax +420 221812367

simona.hrabetova@mze.cz

Nome: SUR LIE

Menzione tradizionale ai sensi dell'articolo 118 duovicies, paragrafo 1, lettera b), del regolamento (CE) n. 1234/2007.

Lingua:

—	Articolo 31, paragrafo 1, lettera b), del regolamento (CE) n. 607/2009.

Elenco delle denominazioni di origine o indicazioni geografiche protette:

—	Tutte le denominazioni di origine protette della Repubblica ceca figuranti nel registro.

Categorie di prodotti vitivinicoli:

—	Vino [Allegato XI ter del regolamento (CE) n. 1234/2007 del Consiglio].

Definizione:

—	Vino lasciato sulle fecce per un periodo non inferiore a sei mesi nel corso della fabbricazione.

(1) GU L 193 del 24.7.2009, pag. 60.

		ISSN 1725-2466 doi:10.3000/17252466.C_2009.321.ita
Gazzetta ufficiale dell'Unione europea		C 321

Edizione in lingua italiana	Comunicazioni e informazioni	52o anno 29 dicembre 2009

Numero d'informazione	Sommario	pagina
	I Risoluzioni, raccomandazioni e pareri
	RISOLUZIONI
	Consiglio
2009/C 321/01	Risoluzione del Consiglio, del 18 dicembre 2009, su un approccio europeo cooperativo in materia di sicurezza delle reti e dell'informazione	1

	II Comunicazioni
	COMUNICAZIONI PROVENIENTI DALLE ISTITUZIONI E DAGLI ORGANI DELL'UNIONE EUROPEA
	Commissione
2009/C 321/02	Autorizzazione degli aiuti di Stato sulla base degli articoli 87 e 88 del trattato CE — Casi contro i quali la Commissione non solleva obiezioni ( 1 )	5

2009/C 321/03	Non opposizione ad un'operazione di concentrazione notificata (Caso COMP/M.5719 — Oaktree/SGD) ( 1 )	9

	IV Informazioni
	INFORMAZIONI PROVENIENTI DALLE ISTITUZIONI E DAGLI ORGANI DELL'UNIONE EUROPEA
	Commissione
2009/C 321/04	Tassi di cambio dell'euro	10

2009/C 321/05	Parere del Comitato consultivo in materia di accordi restrittivi e posizioni dominanti formulato nella 432a riunione, del 14 settembre 2007, relativo a un progetto di decisione concernente il caso COMP/38710 — Bitume Spagna	11

2009/C 321/06	Parere del Comitato consultivo in materia di accordi restrittivi e posizioni dominanti formulato nella riunione, del 28 settembre 2007, relativo a un progetto di decisione concernente il caso COMP/38710 — Bitume Spagna (2)	12

2009/C 321/07	Relazione finale del consigliere-auditore relativa al caso COMP/38710 — Bitume Spagna (ai sensi degli articoli 15 e 16 della decisione 2001/462/CE, CECA della Commissione, del 23 maggio 2001, relativa al mandato dei consiglieri-auditori per taluni procedimenti in materia di concorrenza — GU L 162 del 19.6.2001, pag. 21)	13

2009/C 321/08	Sintesi della decisione della Commissione, del 3 ottobre 2007, relativa a un procedimento a norma dell’articolo 81 del trattato CE (Caso COMP/38710 — Bitume Spagna) [notificata con il numero C(2007) 4441 def.]	15

2009/C 321/09	Comunicazione della Commissione nell’ambito dell’applicazione della direttiva 2006/42/CE del Parlamento europeo e del Consiglio, relativa alle macchine e che modifica la direttiva 95/16/CE (rifusione)(Pubblicazione di titoli e riferimenti di norme armonizzate ai sensi della direttiva) ( 1 )	18

	V Avvisi
	PROCEDIMENTI AMMINISTRATIVI
	Consiglio
2009/C 321/10	Proroga della validità degli elenchi di idoneità stabiliti	19

	PROCEDIMENTI RELATIVI ALL'ATTUAZIONE DELLA POLITICA DELLA CONCORRENZA
	Commissione
2009/C 321/11	Aiuti di Stato — Romania — Aiuto di Stato C 28/09 (ex N 443/09) — Misure di sostegno a favore di Oltchim SA Râmnicu Vâlcea — Invito a presentare osservazioni a norma dell'articolo 88, paragrafo 2, del trattato CE ( 1 )	21

2009/C 321/12	Notifica preventiva di una concentrazione (Caso COMP/M.5734 — LGE/Unitymedia) ( 1 )	36

2009/C 321/13	Notifica preventiva di una concentrazione (Caso COMP/M.5726 — Deutsche Bank/SAL.Oppenheim) ( 1 )	37

	ALTRI ATTI
	Commissione
2009/C 321/14	Pubblicazione della domanda di riconoscimento di una menzione tradizionale ai sensi dell'articolo 33 del regolamento (CE) n. 607/2009 della Commissione	38

2009/C 321/15	Pubblicazione della domanda di riconoscimento di una menzione tradizionale ai sensi dell'articolo 33 del regolamento (CE) n. 607/2009 della Commissione	40