–

pentru Konsumentombudsmannen, de I. Nyström, în calitate de agent;

–

pentru Mezina AB, de K. Ladenfors și de S. Hanson, advokater;

–

pentru guvernul elen, de V. Karra, de G. Papadaki și de E. Tsaousi, în calitate de agenți;

–

pentru Comisia Europeană, de K. Simonsson, precum și de B. Rous Demiri și de G. Tolstoy, în calitate de agenți,

1

Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolelor 5 și 6 coroborate cu articolul 10 alineatul (1) și cu articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul (CE) nr. 1924/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 privind mențiunile nutriționale și de sănătate înscrise pe produsele alimentare (JO 2006, L 404, p. 9, rectificare în JO 2007, L 12, p. 3, Ediție specială, 15/vol. 18, p. 244), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 107/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 15 ianuarie 2008 (JO 2008, L 39, p. 8) (denumit în continuare „Regulamentul nr. 1924/2006”), precum și a articolului 3 din Directiva 2005/29/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2005 privind practicile comerciale neloiale ale întreprinderilor de pe piața internă față de consumatori și de modificare a Directivei 84/450/CEE a Consiliului, a Directivelor 97/7/CE, 98/27/CE și 2002/65/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului și a Regulamentului (CE) nr. 2006/2004 al Parlamentului European și al Consiliului („Directiva privind practicile comerciale neloiale”) (JO 2005, L 149, p. 22, Ediție specială, 15/vol. 14, p. 260).

2

Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între Konsumentombudsmannen (mediatorul pentru protecția consumatorilor, Suedia) (denumit în continuare „KO”), pe de o parte, și Mezina AB, pe de altă parte, în legătură cu conformitatea mențiunilor de sănătate utilizate de aceasta din urmă cu dreptul Uniunii și cu dreptul național.

3

Considerentele (14) și (17) ale Regulamentului nr. 1924/2006 au următorul cuprins:

4

În capitolul I din Regulamentul nr. 1924/2006, intitulat „Obiect, domeniu de aplicare și definiții”, figurează articolul 1, intitulat, la rândul său, „Obiectul și domeniul de aplicare”, care prevede:

„(1)   Prezentul regulament armonizează actele cu putere de lege și actele administrative ale statelor membre referitoare la mențiunile nutriționale și de sănătate pentru a asigura funcționarea eficientă a pieței interne oferind, în același timp, un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(2)   Prezentul regulament se aplică mențiunilor nutriționale și de sănătate formulate în cadrul comunicărilor comerciale, fie că apar la etichetarea, prezentarea sau publicitatea produselor alimentare care urmează să fie livrate ca atare consumatorului final.

[…]”

5

Capitolul II din Regulamentul nr. 1924/2006, intitulat „Principii generale”, cuprinde articolele 3-7 din acesta.

6

Articolul 3 din regulamentul menționat, intitulat „Principii generale aplicabile tuturor mențiunilor”, prevede:

„Mențiunile nutriționale și de sănătate nu pot fi folosite la etichetarea, prezentarea și publicitatea produselor alimentare introduse pe piața [Uniunii] decât dacă sunt conforme cu dispozițiile prezentului regulament.

Fără a aduce atingere [Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora (JO 2000, L 109, p. 29, Ediție specială, 15/vol. 6, p. 9) sau Directivei 84/450/CEE a Consiliului din 10 septembrie 1984 de apropiere a actelor cu putere de lege și a actelor administrative din statele membre cu privire la publicitatea înșelătoare (JO 1984, L 250, p. 17, Ediție specială, 15/vol. 1, p. 153)], folosirea mențiunilor nutriționale și de sănătate nu trebuie să:

[…]”

7

Articolul 5 din regulamentul menționat, intitulat „Condiții generale”, prevede:

„(1)   Utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate este permisă numai dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

[…]

(2)   Utilizarea mențiunilor nutriționale și de sănătate nu este permisă decât în cazul în care se așteaptă ca efectele benefice, astfel cum au fost prezentate în mențiune, să fie înțelese de consumatorul mediu.

[…]”

8

Articolul 6 din același regulament, intitulat „Justificarea științifică a mențiunilor”, prevede:

„(1)   Mențiunile nutriționale și de sănătate se bazează pe dovezi științifice general acceptate și se justifică prin acestea.

(2)   Operatorul în sectorul alimentar care face o mențiune de nutriție sau de sănătate justifică utilizarea acestei mențiuni.

(3)   Autoritățile competente din statele membre pot să ceară unui operator în sectorul alimentar sau unui persoane care introduce un produs pe piață să pună la dispoziție toate elementele și datele relevante prin care se stabilește conformitatea cu prezentul regulament.”

9

Capitolul IV din Regulamentul nr. 1924/2006, intitulat „Mențiuni de sănătate”, cuprinde articolele 10-19 din acesta.

10

Articolul 10 din acest regulament, intitulat „Condiții specifice”, prevede:

„(1)   Mențiunile de sănătate sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea respectă cerințele generale din capitolul II și cerințele specifice din prezentul capitol, și sunt autorizate în conformitate cu prezentul regulament și incluse în listele de mențiuni autorizate prevăzute la articolele 13 și 14.

[…]

(3)   Nu se poate face trimitere la beneficiile generale, nespecifice nutrientului sau produsului alimentar asupra bunei sănătăți globale sau asupra bunăstării legate de sănătate, decât în cazul în care o astfel de trimitere este însoțită de o mențiune specifică de sănătate inclusă în listele prevăzute la articolul 13 sau 14.

[…]”

11

Articolul 13 din același regulament, intitulat „Mențiuni de sănătate, altele decât cele care se referă la reducerea riscului de îmbolnăvire și la sănătatea și dezvoltarea copiilor”, prevede:

„(1)   Mențiunile de sănătate care descriu sau se referă la:

(2)   Statele membre furnizează Comisiei până la 31 ianuarie 2008 liste cu mențiuni astfel cum sunt prevăzute la alineatul (1), însoțite de condiții aplicabile acestora și de trimiteri la justificările științifice relevante.

(3)   După consultarea [Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (EFSA)], Comisia adoptă până la 31 ianuarie 2010, în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 25 alineatul (3), o listă comunitară, destinată să modifice elemente neesențiale ale prezentului regulament prin completarea acestuia, a declarațiilor autorizate prevăzute la alineatul (1), precum și toate condițiile necesare pentru utilizarea acestor declarații.

[…]”

12

În capitolul V din Regulamentul nr. 1924/2006, intitulat „Dispoziții generale și finale”, figurează articolul 28, intitulat, la rândul lui, „Măsuri tranzitorii”, care prevede la alineatul (5):

„Mențiunile nutriționale menționate la articolul 13 alineatul (1) litera (a) pot fi făcute de la data intrării în vigoare a prezentului regulament până la adoptarea listei menționate la articolul 13 alineatul (3), sub rezerva responsabilității operatorilor în sectorul alimentar, cu condiția ca acestea să fie conforme cu prezentul regulament și cu dispozițiile de drept intern existente aplicabile acestora, și fără a aduce atingere adoptării măsurilor de salvgardare menționate la articolul 24.”

13

Potrivit considerentului (10) al Directivei 2005/29:

„Este necesar ca relația dintre prezenta directivă și legislația [Uniunii] existentă să fie coerentă, în special în cazul în care unor sectoare specifice li se aplică dispoziții detaliate privind practicile comerciale neloiale. […] În consecință, prezenta directivă nu se aplică decât în cazul în care nu există dispoziții [ale Uniunii] speciale care să reglementeze aspecte particulare ale practicilor comerciale neloiale, precum cerințele privind informațiile sau normele ce reglementează modul în care datele sunt prezentate consumatorilor. Directiva asigură protecția consumatorilor în cazul în care nu există nicio legislație sectorială specială la nivel[ul Uniunii] și interzice comercianților să creeze o impresie falsă cu privire la natura produselor. […] Prezenta directivă completează […] acquis‑ul [Uniunii] care se aplică practicilor comerciale ce aduc prejudicii intereselor economice ale consumatorilor.”

14

Articolul 2 din această directivă, intitulat „Definiții”, prevede:

„În sensul prezentei directive:

[…]

[…]”

15

Articolul 3 din directiva menționată, intitulat „Domeniu de aplicare”, prevede:

„(1)   Prezenta directivă se aplică practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori definite la articolul 5 înainte, în timpul și după o tranzacție comercială în legătură cu un produs.

[…]

(3)   Prezenta directivă nu aduce atingere dispozițiilor [Uniunii] sau de drept intern în legătură cu sănătatea și siguranța produselor.

(4)   În cazul în care dispozițiile prezentei directive și alte norme [ale Uniunii] care reglementează aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale sunt în conflict, normele [Uniunii] prevalează și se aplică respectivelor aspecte specifice.

[…]”

16

Potrivit articolului 5 din aceeași directivă, intitulat „Interzicerea practicilor comerciale neloiale”:

„(1)   Se interzic practicile comerciale neloiale.

(2)   O practică comercială este neloială în cazul în care:

(3)   Practicile comerciale care pot denatura semnificativ comportamentul economic al unui grup de consumatori identificabil în mod clar, deoarece aceștia sunt deosebit de vulnerabili la practica utilizată sau la produsul aferent datorită unei infirmități mintale sau fizice, vârstei sau credulității, într‑o situație pe care comerciantul o poate anticipa cu ușurință, se evaluează din perspectiva membrului mediu al grupului. Această dispoziție nu aduce atingere practicii publicitare curente și legitime care constă din formularea unor afirmații exagerate sau care nu trebuie înțelese în sens literal.

(4)   Sunt neloiale în special practicile comerciale care:

(5)   Anexa I conține lista practicilor comerciale considerate neloiale în orice situație. Lista unică se aplică în toate statele membre și poate fi modificată numai prin revizuirea acestei directive.”

17

Articolul 5 din marknadsföringslagen (2008:486) [Legea (2008:486) privind practicile comerciale], care a transpus Directiva 2005/29 în ordinea juridică suedeză, prevede că „orice măsură de promovare trebuie să fie conformă cu bunele practici comerciale”.

18

Articolul 10 din această lege prevede:

„Măsurile de promovare a unui profesionist nu pot conține informații eronate sau reprezentări înșelătoare cu privire la activitățile sale sau la cele ale altui profesionist.

Primul paragraf de mai sus vizează în special reprezentări privind:

[…]”

19

Din indicațiile instanței de trimitere reiese că, potrivit unei jurisprudențe naționale constante, sarcina probei privind veridicitatea mențiunilor promoționale revine profesionistului în cauză și că nivelul probatoriu necesar în ceea ce privește mențiunile nutriționale și de sănătate este „relativ ridicat”.

20

Mezina are ca obiect de activitate elaborarea și comercializarea de remedii și de suplimente alimentare naturale, printre care figurează Movizin complex, care conține ghimbir, cinorodon și boswellia, Macoform, care conține anghinare și păpădie, precum și Vistavital, care conține afine.

21

În cadrul comercializării acestor produse, care fac parte din categoria „produselor alimentare”, în sensul Regulamentului nr. 1924/2006, Mezina utilizează următoarele mențiuni de sănătate:

„Movizin complex – pentru articulațiile dumneavoastră”; „Ghimbirul poate ajuta la menținerea mobilității articulațiilor și poate conferi energie și vitalitate”; „Cinorodonul poate ajuta la menținerea mobilității articulațiilor”; „Cinorodonul care mă poate ajuta să îmi protejez articulațiile și poate contribui la menținerea solidității lor”; „Boswellia – Rășina acestui arbore a fost utilizată de mult timp în India, în special pentru a sprijini mobilitatea și flexibilitatea naturale ale articulațiilor”; „Am întotdeauna grijă să iau o doză zilnică de Movizin, în care boswellia ajută la menținerea confortului articulațiilor.”

„Macoform – echilibru stomacal”; „Anghinarea poate contribui la o digestie normală și poate ajuta la confortul stomacal”; „Păpădia poate susține echilibrul pH‑ului fiziologic și poate contribui la funcționarea intestinală normală.”

„Vistavital – păstrați‑vă vederea normală”; „Afinele favorizează irigarea cu sânge a ochiului și funcționarea retinei și contribuie la menținerea funcționării normale a ochiului”; „Afinele – Ajută la menținerea funcționării normale a retinei.”

22

KO a sesizat Patent- och marknadsdomstolen vid Stockholms tingsrätt (Tribunalul pentru Proprietate Intelectuală și cauze economice de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță din Stockholm, Suedia) pentru a se dispune interzicerea utilizării de către Mezina a acestor mențiuni de sănătate cu ocazia comercializării produselor în discuție în litigiul principal.

23

În ceea ce privește, în primul rând, mențiunile de sănătate care fac referire la o anumită substanță (ghimbir, cinorodon, boswellia, anghinare, păpădie și afine), KO amintește că acestea intră sub incidența regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006, întrucât Comisia nu și‑a precizat încă poziția cu privire la cererile de includere a acestor mențiuni în lista prevăzută la articolul 13 alineatul (3) din acest regulament. Cu toate acestea, KO susține că respectivele afirmații, dintre care unele dintre ele au făcut de altfel obiectul unui aviz nefavorabil din partea EFSA, nu îndeplinesc cerințele prevăzute la articolul 28 alineatul (5) din regulamentul menționat, întrucât sunt contrare atât articolului 3 al doilea paragraf litera (a) și articolelor 5 și 6 din același regulament, cât și dispozițiilor naționale relevante, în speță articolele 5 și 10 din Legea (2008:486).

24

Astfel, Mezina nu ar fi demonstrat că prezența nutrienților în produsele în discuție în litigiul principal are un efect fiziologic benefic, astfel cum este stabilit prin dovezi științifice general acceptate, în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1924/2006, dar nici nu ar fi invocat dovezi științifice care să ateste respectarea dispozițiilor acestui regulament, în conformitate cu articolul 6 alineatul (1) din acesta, și nici nu ar fi demonstrat că mențiunile de sănătate nu sunt false, ambigue sau înșelătoare, potrivit articolului 3 al doilea paragraf litera (a) din regulamentul menționat.

25

În ceea ce privește, în al doilea rând, mențiunile de sănătate care nu fac referire la o anumită substanță („Movizin complex – pentru articulațiile dumneavoastră”, „Macoform – echilibru stomacal” și „Vistavital – păstrați‑vă vederea normală”), KO susține în principal că acestea constituie mențiuni specifice, astfel încât, dat fiind că nu au făcut obiectul niciunei cereri de includere pe lista prevăzută la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, ele nu pot fi autorizate. În subsidiar, în ipoteza în care aceste mențiuni ar trebui considerate mențiuni de sănătate generale, nespecifice, în sensul articolului 10 alineatul (3) din acest regulament, ele nu ar putea fi nici autorizate, întrucât nu ar fi însoțite de mențiuni de sănătate specifice autorizate în conformitate cu articolul 13 alineatul (3) din regulamentul menționat sau în temeiul articolului 28 alineatul (5) din același regulament.

26

În întâmpinare, Mezina solicită respingerea acțiunii.

27

În ceea ce privește mențiunile de sănătate care fac referire la o anumită substanță, Mezina invocă faptul că mențiunile de sănătate, care intră sub incidența dispozițiilor tranzitorii ale articolului 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006, nu pot face, contrar celor susținute de KO, obiectul unor cerințe de probă superioare celor pe care trebuie să le îndeplinească mențiunile de sănătate autorizate de Comisie. În special, nu ar fi rezonabil să i se impună unui operator din sectorul alimentar ca pentru acele mențiuni de sănătate care intră sub incidența dispozițiilor tranzitorii respective să prezinte un alt dosar științific decât cel pe baza căruia a fost depusă cererea de includere în lista prevăzută la articolul 13 alineatul (3) din acest regulament.

28

În ceea ce privește mențiunile de sănătate care nu fac referire la o substanță anume, Mezina susține că acestea constituie mențiuni nespecifice și că, fiind însoțite de mențiuni specifice care trebuie autorizate în temeiul articolului 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006, ele sunt conforme cu condițiile prevăzute la articolul 10 alineatul (3) din acest regulament.

29

În această privință, instanța de trimitere subliniază că, în ceea ce privește mențiunile de sănătate care descriu sau se referă la rolul unui nutrient sau al unei alte substanțe în creșterea, dezvoltarea și funcțiile organismului precum cele în discuție în litigiul principal, articolul 13 din Regulamentul nr. 1924/2006 prevede că aceste mențiuni pot fi făcute, atunci când sunt incluse în lista întocmită de Comisie, fără autorizare prealabilă dacă se bazează pe dovezi științifice general acceptate și sunt bine înțelese de consumatorul mediu.

30

Întrucât lista mențiunilor autorizate care trebuie să fie întocmită de Comisie nu fusese finalizată la data de 31 ianuarie 2010 prevăzută la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, instanța de trimitere ridică problema sarcinii probei privind veridicitatea și a nivelului probatoriu necesar în ceea ce privește astfel de mențiuni care nu au fost încă incluse în această listă.

31

Instanța de trimitere consideră că, în cadrul regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006, modul de redactare a articolului 6 din acesta pare să implice că sarcina probei privind veridicitatea mențiunii de sănătate revine operatorului din sectorul alimentar sau persoanei care introduce un produs pe piață. Ea subliniază în această privință că utilizarea, la articolul 5 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, a expresiei „s‑a dovedit” sugerează că regulamentul menționat reglementează sarcina probei, fără a desemna însă persoana care trebuie să dovedească veridicitatea afirmațiilor.

32

Instanța de trimitere adaugă că referirea făcută de aceste dispoziții la „dovezile științifice […] admise” lasă să se înțeleagă că Regulamentul nr. 1924/2006 reglementează și nivelul probatoriu necesar în ceea ce privește mențiunile de sănătate.

33

Aceasta atrage atenția că regulamentul nu conține însă dispoziții specifice privind procedura care trebuie urmată atunci când el este aplicat într‑o procedură națională, în special în ceea ce privește aspectele referitoare la obținerea probelor și la forța probantă a elementelor de probă care sunt prezentate. Într‑un asemenea caz și având în vedere autonomia procedurală a statelor membre, ar reveni, așadar, ordinii juridice interne a statelor membre sarcina de a suplini lipsurile textelor, respectând în același timp principiile echivalenței și efectivității.

34

Instanța de trimitere ridică de altfel problema dacă ar putea fi aplicate normele naționale în materie de practici comerciale neloiale adoptate în cadrul transpunerii Directivei 2005/29, în condițiile în care Regulamentul nr. 1924/2006 conține norme speciale care prevalează și se aplică acestor aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale, astfel cum a statuat Curtea în materia reglementării privind medicamentele (Hotărârea din 16 iulie 2015, Abcur, C‑544/13 și C‑545/13, EU:C:2015:481, punctele 80 și 81).

35

În această privință, ea precizează că o astfel de mențiune poate conține un mesaj ambiguu sau contradictoriu care nu este susceptibil să fie autorizat inclusiv în cazul în care o mențiune de sănătate se bazează pe dovezi științifice general acceptate, astfel încât mențiunile de sănătate care intră sub incidența regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006 nu pot fi prezumate a fi conforme cu dispozițiile acestui regulament și cu cele ale Directivei 2005/29.

36

În aceste condiții, Patent‑och marknadsdomstolen vid Stockholms tingsrätt (Tribunalul pentru Proprietate Intelectuală și cauze economice de pe lângă Tribunalul de Primă Instanță din Stockholm) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:

37

Cu titlu introductiv, este necesar să se arate, pe de o parte, că, deși litigiul principal privește atât mențiunile de sănătate care nu fac referire la nicio substanță anume („Movizin complex – pentru articulațiile dumneavoastră”, „Macoform – echilibru stomacal” și „Vistavital – păstrați‑vă vederea normală”), cât și mențiunile de sănătate care fac referire la o anumită substanță (ghimbir, cinorodon, boswellia, anghinare, păpădie și afine), numai acestea din urmă au determinat o cerere de includere în lista prevăzută la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 și fac obiectul chestiunilor invocate de instanța de trimitere în primele patru întrebări preliminare.

38

Pe de altă parte, instanța de trimitere pornește de la premisa că mențiunile de sănătate care fac referire la o anumită substanță constituie mențiuni de sănătate specifice, în sensul articolului 10 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, și că acestea intră în categoria celor care descriu sau fac referire la rolul unui nutrient sau al unei alte substanțe în creșterea, dezvoltarea și funcțiile organismului, în sensul articolului 13 alineatul (1) litera (a) din acest regulament. Prin urmare, Curtea va răspunde la primele patru întrebări preliminare tocmai în lumina acestei premise, a cărei verificare însă revine instanței de trimitere.

39

În aceste condiții, este necesar să se considere că, prin intermediul primelor patru întrebări, care trebuie analizate împreună, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 5 alineatul (1), articolul 6 alineatele (1) și (2), articolul 10 alineatul (1), precum și articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul regimului tranzitoriu prevăzut de această din urmă dispoziție, sarcina probei și nivelul probatoriu impus în materia mențiunilor de sănătate, prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (a) din acest regulament, sunt reglementate de acest regulament și, în caz afirmativ, care sunt cerințele care decurg de aici.

40

În speță, din moment ce Comisia nu și‑a precizat încă poziția cu privire la cererile de includere a mențiunilor de sănătate în discuție în litigiul principal în lista menționată la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006, acestea sunt supuse regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din acest regulament (a se vedea în acest sens Hotărârea din 23 noiembrie 2017, Bionorica și Diapharm/Comisia, C‑596/15 P și C‑597/15 P, EU:C:2017:886, punctul 88).

41

Articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006 prevede că, atât timp cât lista menționată la articolul 13 alineatul (3) din acest regulament nu a fost adoptată, mențiunile de sănătate prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (a) din regulamentul respectiv pot fi făcute „sub rezerva responsabilității operatorilor în sectorul alimentar, cu condiția ca acestea să fie conforme cu prezentul regulament și cu dispozițiile de drept intern existente aplicabile acestora”.

42

În ceea ce privește cerința conformității cu Regulamentul nr. 1924/2006 a mențiunilor de sănătate care fac obiectul regimului tranzitoriu de la articolul 28 alineatul (5) din acest regulament, trebuie amintit că articolul 10 alineatul (1) din acest regulament prevede că mențiunile de sănătate sunt interzise, cu excepția cazului în care acestea respectă, printre altele, cerințele generale prevăzute în capitolul II din regulamentul menționat.

43

Or, potrivit articolului 5 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006, care face parte din capitolul II din acesta, utilizarea unei mențiuni de sănătate nu este autorizată, printre altele, decât atunci când s‑a dovedit că prezența unui nutrient sau a unei alte substanțe care face obiectul mențiunii are un efect nutrițional sau fiziologic benefic, „astfel cum s‑a stabilit prin dovezi științifice general acceptate”.

44

De asemenea, articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006 precizează că mențiunile de sănătate trebuie „să [se] bazeze pe dovezi științifice general acceptate și [să fie] justificate prin acestea”.

45

Astfel, prin faptul că a prevăzut, atât la articolul 5 alineatul (1), cât și la articolul 6 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1924/2006, că mențiunile de sănătate trebuie să fie justificate prin „dovezi științifice general acceptate”, legiuitorul Uniunii a stabilit nivelul probatoriu necesar în această privință.

46

Utilizarea expresiei „dovezi științifice general acceptate” implică faptul că astfel de dovezi nu se pot limita la credințe, la cele auzite din înțelepciunea populară sau la observații sau la experiențe ale unor persoane care nu aparțin comunității științifice.

47

Dimpotrivă, utilizarea unei asemenea expresii implică faptul că mențiunile de sănătate trebuie să se întemeieze pe elemente obiective și științifice și că, în mod particular, avantajele substanțelor la care se referă aceste mențiuni de sănătate trebuie să beneficieze, astfel cum precizează considerentul (14) al Regulamentului nr. 1924/2006, de un consens științific suficient. În plus și astfel cum impune considerentul (17) al acestui regulament, mențiunile de sănătate trebuie să fie „justificate din punct de vedere științific, luând în considerare ansamblul datelor științifice disponibile și prin evaluarea dovezilor”.

48

În ceea ce privește sarcina probei, este necesar să se arate, pe de o parte, că articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006 prevede că, până la adoptarea listei indicate la articolul 13 alineatul (3) din acest regulament, mențiunile de sănătate sunt făcute „sub rezerva responsabilității operatorilor din sectorul alimentar” și, pe de altă parte, că articolul 6 alineatul (2) din regulamentul respectiv prevede că „[o]peratorul din sectorul alimentar care face o mențiune nutrițională sau de sănătate justifică utilizarea acestei mențiuni”.

49

Pârâta din litigiul principal susține însă că Regulamentul nr. 1924/2006 nu poate fi interpretat în sensul că impune operatorului din sectorul alimentar în cauză să prezinte propriile probe și să pregătească el însuși studii științifice sau să ceară să fie pregătite de instituții competente.

50

În această privință, trebuie să se constate că, deși articolul 5 alineatul (1) și articolul 6 alineatul (2) din Regulamentul nr. 1924/2006 nu impun o astfel de cerință, totuși ele îl obligă pe operatorul din sectorul alimentar în cauză să fie în măsură să justifice mențiunea de sănătate pe care o utilizează.

51

Elementele de probă invocate pot fi cele care figurează în dosarul întocmit în susținerea cererii de includere în lista prevăzută la articolul 13 alineatul (3) din Regulamentul nr. 1924/2006 sau pot proveni din alte surse, cu condiția ca aceste elemente să aibă o valoare științifică suficientă.

52

Astfel, în cadrul regimului tranzitoriu prevăzut la articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006, operatorul din sectorul alimentar care ia decizia de a utiliza o mențiune de sănătate trebuie, pe răspunderea sa, să cunoască efectele asupra sănătății ale substanței care face obiectul acestei mențiuni (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 aprilie 2014, Ehrmann, C‑609/12, EU:C:2014:252, punctul 43), ceea ce presupune că este în măsură să dovedească realitatea acestor efecte și că lui îi revine sarcina probei.

53

Pe de altă parte, deși Regulamentul nr. 1924/2006 reglementează sarcina probei și nivelul probatoriu necesar în materia mențiunilor de sănătate prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (a), acest regulament nu reglementează mijloacele de probă și nici modalitățile de obținere a acestor probe. De aici rezultă că aceste întrebări rămân, astfel cum a arătat instanța de trimitere, sub incidența dreptului național, sub rezerva aplicării principiilor echivalenței și efectivității.

54

Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la primele patru întrebări că articolul 5 alineatul (1), articolul 6 alineatele (1) și (2), articolul 10 alineatul (1), precum și articolul 28 alineatul (5) din Regulamentul nr. 1924/2006 trebuie interpretate în sensul că, în cadrul regimului tranzitoriu prevăzut la această din urmă dispoziție, sarcina probei și nivelul probatoriu cerut în materia mențiunilor de sănătate prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (a) sunt reglementate de regulamentul menționat, care impune operatorului din sectorul alimentar în cauză să fie în măsură să justifice mențiunile pe care le utilizează prin dovezi științifice general acceptate. Aceste mențiuni trebuie să se întemeieze pe elemente obiective care beneficiază de un consens științific suficient.

55

Prin intermediul celei de a cincea întrebări, instanța de trimitere ridică în esență problema dispozițiilor care trebuie aplicate în cazul unui conflict între normele instituite prin Regulamentul nr. 1924/2006 și cele care figurează în Directiva 2005/29.

56

În această privință, din articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2005/29 rezultă că aceasta se aplică practicilor comerciale neloiale ale întreprinderilor față de consumatori, astfel cum sunt definite la articolul 5 din aceeași directivă, înainte, în timpul și după o tranzacție comercială în legătură cu un produs. Articolul 2 litera (d) din această directivă definește „practicile comerciale” ca fiind „orice acțiune, omisiune, comportament, demers sau comunicare comercială, inclusiv publicitatea și comercializarea, efectuată de un comerciant, în directă legătură cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori”.

57

Astfel cum rezultă dintr‑o jurisprudență constantă a Curții, Directiva 2005/29 se caracterizează printr‑un domeniu de aplicare material deosebit de larg, care acoperă orice practică comercială care are o legătură directă cu promovarea, vânzarea sau furnizarea unui produs către consumatori (Hotărârea din 16 iulie 2015, Abcur, C‑544/13 și C‑545/13, EU:C:2015:481, punctul 74, precum și jurisprudența citată).

58

Cu toate acestea, trebuie subliniat că potrivit articolului 3 alineatul (3) din Directiva 2005/29, această directivă „nu aduce atingere dispozițiilor [Uniunii] sau de drept intern în legătură cu sănătatea și siguranța produselor”, iar potrivit articolului 3 alineatul (4) din directiva menționată, „[î]n caz de conflict între dispozițiile [acesteia] și alte norme [ale Uniunii] care reglementează aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale, aceste alte norme [ale Uniunii] prevalează și se aplică respectivelor aspecte specifice”.

59

Din aceste dispoziții rezultă astfel că Directiva 2005/29 nu se aplică decât în lipsa, pe de o parte, a unor dispoziții specifice ale Uniunii sau naționale în materie de sănătate și de siguranță a produselor și, pe de altă parte, după cum rezultă din considerentul (10) al acestei directive, a unor dispoziții speciale ale Uniunii care să reglementeze aspecte particulare ale practicilor comerciale neloiale precum cerințele privind informațiile sau normele ce reglementează modul în care datele sunt prezentate consumatorilor. În plus, același considerent precizează că Directiva 2005/29 asigură protecția consumatorilor în cazul în care nu există nicio legislație sectorială specială la nivel comunitar și interzice comercianților să creeze o impresie falsă cu privire la natura produselor.

60

În măsura în care Regulamentul nr. 1924/2006 conține norme specifice privind mențiunile de sănătate care apar în etichetarea, în prezentarea produselor alimentare introduse pe piața Uniunii, precum și în publicitatea făcută în legătură cu acestea, regulamentul menționat constituie o normă specială în raport cu normele generale care protejează consumatorii împotriva practicilor neloiale ale întreprinderilor, cum sunt cele prevăzute de Directiva 2005/29 (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 iulie 2015, Abcur, C‑544/13 și C‑545/13, EU:C:2015:481, punctul 80, precum și jurisprudența citată).

61

În consecință, în cazul în care dispozițiile Directivei 2005/29 și cele ale Regulamentului nr. 1924/2006 sunt în conflict, în special cele care figurează în capitolul II din acest regulament, dispozițiile regulamentului prevalează și se aplică respectivelor aspecte specifice ale practicilor comerciale neloiale (a se vedea prin analogie Hotărârea din 16 iulie 2015, Abcur, C‑544/13 și C‑545/13, EU:C:2015:481, punctul 81).

62

În consecință, trebuie să se răspundă la a cincea întrebare adresată că, în caz de conflict între dispozițiile Regulamentului nr. 1924/2006 și cele ale Directivei 2005/29, dispozițiile acestui regulament prevalează și se aplică practicilor comerciale neloiale în materia mențiunilor de sănătate, în sensul regulamentului respectiv.

63

Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.

Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară: