Cauza C‑22/18

TopFit eV
și
Daniele Biffi

împotriva

Deutscher Leichtathletikverband e.V.

(cerere de decizie preliminară formulată de Amtsgericht Darmstadt)

Hotărârea Curții (Camera a treia) din 13 iunie 2019

„Trimitere preliminară – Cetățenia Uniunii – Articolele 18, 21 și 165 TFUE – Regulament al unei federații sportive – Participare la campionatul național al unui stat membru a unui atlet amator care are cetățenia altui stat membru – Tratament diferit pe motiv de cetățenie – Restricție privind libera circulație”

1. Cetățenia Uniunii – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare personal – Resortisant al unui stat membru care practică un sport amator în competiție în statul membru gazdă – Includere

   (art. 18, 21 și 165 TFUE)

   (a se vedea punctele 27-35)

2. Educația, formarea profesională, tineretul și sportul – Dispozițiile tratatului – Recunoașterea importanței sociale a sportului amator în Uniune – Factor de integrare în societatea statului membru gazdă

   (a se vedea punctul 33)

3. Cetățenia Uniunii – Dispozițiile tratatului – Domeniu de aplicare – Regulament al unei federații sportive – Includere

   (art. 3-6, 18 și 21 TFUE)

   (a se vedea punctele 36-40, 52 și 53)

4. Cetățenia Uniunii – Egalitate de tratament – Discriminare pe motiv de cetățenie sau naționalitate – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Regulament al unei federații sportive prin care se limitează participarea la campionatul național al statului membru a unui atlet amator care are cetățenia unui alt stat membru – Restricție – Justificare – Proporționalitate – Apreciere de către instanța națională

   (art. 18, 21 și 165 TFUE)

   (a se vedea punctele 44, 46-50, 52-54, 59, 60, 63, 66 și 67 și dispozitivul)

Rezumat

Excluderea parțială a resortisanților altor state membre din campionatele germane de atletism amator pentru seniori poate fi contrară dreptului Uniunii

În Hotărârea TopFit și Biffi (C‑22/18), pronunțată la 13 iunie 2019, Curtea a interpretat articolele 18, 21 și 165 TFUE în cadrul unui litigiu între un atlet amator de cetățenie italiană, pe de o parte, și federația națională de atletism germană, pe de altă parte, în legătură cu condițiile de participare a resortisanților altor state membre la campionate germane de sport amator în categoria senior.

Potrivit Curții, aceste dispoziții se opun reglementării unei federații sportive naționale în temeiul căreia un cetățean al Uniunii, resortisant al altui stat membru, care locuiește de mai mulți ani pe teritoriul statului membru în care este stabilită această federație unde practică alergarea ca amator în categoria senior, nu poate participa la campionatele naționale în aceste discipline în aceleași condiții ca resortisanții naționali sau nu poate participa la aceste campionate decât „în afara clasamentului” sau „fără evaluarea performanței”, fără să aibă acces la finală și fără să poată obține titlul de campion național, cu excepția cazului în care această reglementare este justificată de considerente obiective și proporționale cu obiectivul urmărit în mod legitim, aspect care trebuie verificat de instanța națională.

Astfel, Curtea a constatat mai întâi că un cetățean al Uniunii precum atletul amator în speță, care și‑a exercitat libertatea de circulație, poate în mod legitim să se prevaleze de articolele 18 și 21 TFUE în cadrul practicării de către acesta a unui sport amator în competiție în societatea statului membru gazdă. În această privință, Curtea a invocat în special rolul sportului ca factor de integrare în societatea statului membru gazdă, reflectat de articolul 165 TFUE.

În continuare, Curtea a considerat că normele unei federații sportive naționale care reglementează accesul cetățenilor Uniunii la competițiile sportive sunt supuse normelor tratatului, în special articolelor 18 și 21 TFUE. În această privință, Curtea a amintit că respectarea libertăților fundamentale și interzicerea discriminării pe motiv de cetățenie, prevăzute de tratat, se impun și reglementărilor care nu au o natură publică și care urmăresc să reglementeze în mod colectiv munca salariată și prestările de servicii. Acest principiu se aplică și atunci când un grup sau o organizație exercită o anumită putere asupra particularilor și este în măsură să le impună condiții care aduc atingere exercitării libertăților fundamentale garantate prin tratat.

În sfârșit, Curtea a concluzionat în sensul existenței unei diferențe de tratament în prezenta cauză, care poate să creeze o restricție privind libertatea de circulație a atletului amator în cauză în sensul articolul 21 TFUE, în măsura în care el, chiar dacă îndeplinește condițiile privind performanțele sportive necesare și chiar dacă dispune de un drept de concura la probele sportive pentru un club afiliat la federația de atletism națională de cel puțin un an, poate să nu fie admis să participe, din cauza cetățeniei sale, la un campionat național amator de alergare pe distanțe scurte în categoria senior sau poate să nu fie admis decât parțial să participe la acesta. Curtea a adăugat că o reglementare a unei federații sportive precum cea în discuție în litigiul principal poate conduce de asemenea la faptul ca atleții resortisanți ai unui alt stat membru decât Republica Federală Germania să fie mai puțin bine susținuți de cluburile sportive la care sunt afiliați decât atleții naționali, deoarece aceste cluburi vor avea un interes mai mic să investească în atleți care nu au vocația de a participa la campionate naționale, motiv pentru care atleții resortisanți ai altor state membre ar putea să se integreze mai puțin bine în clubul lor sportiv de afiliere și, prin urmare, în societatea statului lor membru de reședință.

Or, potrivit Curții, o restricție privind libertatea de circulație a cetățenilor Uniunii nu poate fi justificată decât dacă se întemeiază pe considerații obiective și este proporțională cu obiectivul urmărit în mod legitim de reglementarea în cauză, aspect a cărui verificare revine instanței naționale. Desigur, este legitim să se rezerve acordarea titlului de campion național într‑o anumită disciplină sportivă unui resortisant național, acest element național putând fi considerat drept o caracteristică proprie titlului de campion național. Cu toate acestea, este necesar ca restricțiile care decurg din urmărirea obiectivului menționat să fie conforme cu principiul proporționalității, întrucât obiectivul menționat nu justifică orice restricție privind participarea cetățenilor străini la campionatele naționale. Este de competența instanței naționale să analizeze existența unor eventuale justificări, ținând seama de obiectivul care decurge dintr‑o lectură a dispozițiilor articolului 21 alineatul (1) TFUE coroborate cu cele ale articolului 165 TFUE de a deschide mai mult competițiile și de importanța integrării rezidenților, în special a celor de durată îndelungată, în statul membru gazdă. În orice caz, neadmiterea totală a unui atlet cetățean străin la un campionat național din cauza cetățeniei sale este disproporționată atunci când există un mecanism privind participarea unui asemenea atlet la un astfel de campionat, cel puțin la tururile de calificare și/sau fără evaluarea performanței.