EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 02013R1408-20140101

Consolidated text: Regulamentul (UE) nr . 1408/2013 al Comisiei din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul agricol

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2013/1408/2014-01-01

2013R1408 — RO — 01.01.2014 — 000.001


Acest document reprezintă un instrument de documentare, iar instituţiile nu îşi asumă responsabilitatea pentru conţinutul său.

►B

REGULAMENTUL (UE) NR. 1408/2013 AL COMISIEI

din 18 decembrie 2013

privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul agricol

(JO L 352, 24.12.2013, p.9)


rectificat prin

►C1

Rectificare, JO L 128, 30.4.2014, p. 81  (1408/2013)




▼B

REGULAMENTUL (UE) NR. 1408/2013 AL COMISIEI

din 18 decembrie 2013

privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis în sectorul agricol



COMISIA EUROPEANĂ,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 108 alineatul (4),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 994/98 al Consiliului din 7 mai 1998 de aplicare a articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene anumitor categorii de ajutoare de stat orizontale ( 1 ),

după publicarea unui proiect al prezentului regulament ( 2 ),

după consultarea Comitetului consultativ privind ajutoarele de stat,

întrucât:

(1)

Finanțarea din partea statului care îndeplinește criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat reprezintă ajutor de stat și, prin urmare, trebuie notificată Comisiei în temeiul articolului 108 alineatul (3) din tratat. Cu toate acestea, în temeiul articolului 109 din tratat, Consiliul poate stabili categoriile de ajutoare care sunt exceptate de la această cerință de notificare. În conformitate cu articolul 108 alineatul (4) din tratat, Comisia poate adopta regulamente în legătură cu aceste categorii de ajutoare de stat. În temeiul Regulamentului (CE) nr. 994/98, Consiliul a hotărât, în conformitate cu articolul 109 din tratat, că ajutoarele de minimis ar putea constitui o astfel de categorie. Pe această bază, se consideră că ajutoarele de minimis, fiind ajutoare acordate unei întreprinderi unice într-o perioadă de timp dată care nu depășesc o anumită sumă fixă, nu îndeplinesc toate criteriile stabilite la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, nu fac obiectul procedurii de notificare.

(2)

În numeroase decizii, Comisia a clarificat noțiunea de ajutor în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat. Comisia și-a prezentat, de asemenea, politica cu privire la un plafon de minimis, sub care se poate considera că articolul 107 alineatul (1) din tratat nu se aplică, mai întâi în Comunicarea sa privind ajutoarele de stat de minimis ( 3 ) și, ulterior, în Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei ( 4 ) și în Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei ( 5 ). Având în vedere normele speciale care se aplică în sectorul agricol și riscul ca și niveluri reduse ale ajutoarelor să poată îndeplini criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat, sectorul agricol sau părți ale acestuia au fost excluse din domeniul de aplicare al regulamentelor menționate. Comisia a adoptat deja mai multe regulamente care prevăd norme referitoare la ajutoarele de minimis acordate în sectorul agricol, cel mai recent fiind Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei ( 6 ). Din experiența dobândită prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1535/2007 rezultă că este necesară revizuirea anumitor condiții prevăzute în respectivul regulament și înlocuirea acestuia.

(3)

În lumina experienței dobândite de Comisie prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1535/2007, cuantumul maxim al ajutoarelor care pot fi acordate unei întreprinderi unice pe parcursul unei perioade de trei ani ar trebui să crească la 15 000 EUR, iar limita națională ar trebui să crească la 1 % din producția anuală. Aceste noi plafoane garantează în continuare că orice măsură care intră în domeniul de aplicare al prezentului regulament poate fi considerată ca neavând niciun efect asupra schimburilor comerciale dintre statele membre și nedenaturând sau neamenințând să denatureze concurența.

(4)

În sensul normelor de concurență prevăzute în tratat, prin „întreprindere” se înțelege orice entitate care desfășoară o activitate economică, indiferent de statutul său juridic și de modul în care este finanțată ( 7 ). Curtea de Justiție a Uniunii Europene a hotărât că toate entitățile care sunt controlate (juridic sau de facto) de către aceeași entitate ar trebui considerate o întreprindere unică ( 8 ). În scopul asigurării securității juridice și al reducerii sarcinii administrative, prezentul regulament ar trebui să prevadă o listă exhaustivă de criterii clare cu ajutorul cărora să se stabilească dacă două sau mai multe întreprinderi dintr-un stat membru trebuie considerate o întreprindere unică. Dintre criteriile consacrate pentru definirea „întreprinderilor afiliate” în cadrul definiției întreprinderilor mici sau mijlocii (IMM-uri) din Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei ( 9 ) și din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei ( 10 ), Comisia a selectat criteriile adecvate pentru scopul prezentului regulament. Autoritățile publice cunosc deja criteriile care ar trebui să fie aplicabile, având în vedere domeniul de aplicare al prezentului regulament, atât IMM-urilor, cât și întreprinderilor mari. Aceste criterii ar trebui să garanteze că un grup de întreprinderi afiliate este considerat o întreprindere unică pentru aplicarea normelor privind ajutoarele de minimis, dar totodată și că întreprinderile care nu au nicio legătură între ele în afară de faptul că fiecare are o legătură directă cu același organism public sau cu aceleași organisme publice nu sunt tratate ca întreprinderi având legături unele cu altele. Se ține seama, așadar, de situația specifică a întreprinderilor controlate de aceeași instituție publică sau de aceleași instituții publice, fiecare putând avea putere de decizie. De asemenea, criteriile respective ar trebui să garanteze că membrii individuali ai unei persoane juridice sau ai unui grup de persoane fizice sau juridice nu sunt considerați, doar din acest motiv, ca având o legătură între ei în cazurile în care legislația națională prevede că membrilor individuali le revin drepturi și obligații comparabile cu cele ale fermierilor individuali care au statutul de șef de exploatație, în special în ceea ce privește statutul lor economic, social și fiscal și în cazul în care respectivii membri individuali au contribuit la consolidarea structurilor agricole ale persoanelor juridice sau ale grupurilor în cauză.

(5)

Având în vedere similitudinile dintre prelucrarea și comercializarea produselor agricole și a produselor neagricole, prelucrarea și comercializarea produselor agricole sunt incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013 al Comisiei ( 11 ).

(6)

Curtea de Justiție a Uniunii Europene a stabilit că, în cazul în care Uniunea a adoptat o reglementare privind instituirea unei organizări comune a piețelor într-un anumit sector agricol, statele membre au obligația să se abțină de la adoptarea oricărei măsuri care ar putea să îi aducă atingere sau să creeze excepții de la aceasta ( 12 ). Din acest motiv, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor a căror valoare este fixată pe baza prețului sau a cantității de produse cumpărate sau introduse pe piață. În mod similar, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice nici măsurilor de sprijin care sunt subordonate unei obligații de împărțire a ajutorului cu producătorii primari.

(7)

Prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor pentru export sau ajutoarelor condiționate de utilizarea cu precădere a produselor naționale față de produsele importate. Mai precis, prezentul regulament nu ar trebui să se aplice ajutoarelor destinate înființării și exploatării unei rețele de distribuție în alte state membre sau în țări terțe. Ajutoarele destinate acoperirii costurilor de participare la târguri comerciale sau a costurilor aferente studiilor ori serviciilor de consultanță necesare pentru lansarea unui produs nou sau existent pe o piață nouă într-un alt stat membru sau într-o țară terță nu constituie, în mod normal, ajutoare la export.

(8)

Perioada de trei ani care urmează să fie luată în considerare în sensul prezentului regulament ar trebui evaluată în mod constant, astfel încât, pentru fiecare nouă acordare a unui ajutor de minimis, să se ia în considerare valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate în cursul exercițiului financiar în cauză și în cursul celor două exerciții financiare precedente.

(9)

În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în domeniul producției primare de produse agricole, cât și în alte sectoare sau domenii de activitate care intră în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013, dispozițiile regulamentului menționat ar trebui să se aplice ajutoarelor acordate pentru aceste alte sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu regulamentul menționat.

(10)

În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în domeniul producției primare de produse agricole, cât și în sectorul pescuitului și acvaculturii, Regulamentul (CE) nr. 875/2007 al Comisiei ( 13 ) ar trebui să se aplice ajutoarelor acordate în ceea ce privește acest din urmă sector, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu regulamentul menționat.

(11)

Prezentul regulament ar trebui să stabilească norme care să asigure că nu este posibilă eludarea intensităților maxime ale ajutoarelor prevăzute în regulamentele specifice sau în deciziile Comisiei. De asemenea, prezentul regulament ar trebui să prevadă norme clare și ușor de aplicat referitoare la cumul.

(12)

Prezentul regulament nu exclude posibilitatea ca o măsură adoptată de un stat membru să nu fie considerată ajutor de stat în sensul articolului 107 alineatul (1) din tratat din alte motive decât cele prevăzute de prezentul regulament, de exemplu din cauza faptului că măsura respectă principiul operatorului în economia de piață sau a faptului că măsura nu implică un transfer de resurse de stat. În special, o finanțare din partea Uniunii gestionată la nivel central de către Comisie care nu este controlată, direct sau indirect, de statul membru nu constituie ajutor de stat și nu ar trebui să fie luată în considerare atunci când se stabilește dacă plafonul sau limita națională relevante au fost respectate sau nu.

(13)

Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a monitorizării eficace, prezentul regulament ar trebui să se aplice doar ajutoarelor de minimis în cazul cărora este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută fără să fie necesară o evaluare a riscurilor („ajutoare transparente”). Un astfel de calcul precis se poate efectua, de exemplu, pentru granturi, subvenții la dobândă, scutiri fiscale plafonate sau alte instrumente care prevăd o limită maximă ce poate să asigure că plafonul relevant nu este depășit. Stabilirea unei limite maxime înseamnă că, atât timp cât valoarea exactă a ajutorului nu este (încă) cunoscută, statul membru trebuie să presupună că suma este egală cu limita maximă, pentru a se asigura că mai multe măsuri de ajutor luate împreună nu depășesc plafonul prevăzut în prezentul regulament și să aplice normele privind cumulul.

(14)

Pentru asigurarea transparenței, a tratamentului egal și a aplicării corecte a plafonului de minimis, toate statele membre ar trebui să aplice aceeași metodă de calcul. Pentru simplificarea calculelor, valoarea ajutoarelor acordate sub altă formă decât cea a subvențiilor în numerar ar trebui convertită în echivalent subvenție brută. Calcularea echivalentului subvenție brută al altor tipuri de ajutoare transparente decât granturile și ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe necesită folosirea ratelor dobânzii de pe piață în vigoare la data acordării ajutoarelor. În vederea aplicării uniforme, transparente și simple a normelor privind ajutoarele de stat, ratele practicate pe piață aplicabile în sensul prezentului regulament ar trebui să fie ratele de referință, astfel cum sunt prevăzute în Comunicarea Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont ( 14 ).

(15)

Ajutoarele sub formă de împrumuturi, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în împrumuturi, ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente atunci când echivalentul subvenție brută s-a calculat pe baza ratelor dobânzii în vigoare pe piață la momentul acordării ajutoarelor. Pentru a se simplifica tratamentul aplicat împrumuturilor mici de scurtă durată, prezentul regulament ar trebui să prevadă o dispoziție clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de cuantumul împrumutului, cât și de durata acestuia. Din experiența Comisiei, pot fi considerate ca având un echivalent subvenție brută egal cu plafonul de minimis împrumuturile acoperite prin garanții reale care reprezintă cel puțin 50 % din împrumut și nu depășesc fie suma de 75 000 EUR și o perioadă de cinci ani, fie suma de 37 500 EUR și o perioadă de zece ani. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(16)

Ajutoarele care constau în aporturi de capital nu ar trebui considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazului în care valoarea totală a aportului de capital public nu depășește plafonul de minimis. Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare prin capital de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital, astfel cum se menționează în Orientările privind finanțarea prin capital de risc ( 15 ), nu ar trebui să fie considerate ajutoare de minimis transparente, cu excepția cazurilor în care măsura în cauză furnizează capital care nu depășește plafonul de minimis.

(17)

Ajutoarele care constau în garanții, inclusiv ajutoarele de minimis pentru finanțarea riscurilor care constau în garanții, ar trebui considerate transparente dacă echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” stabilite în comunicarea Comisiei pentru respectivul tip de întreprindere ( 16 ). Pentru a simplifica modul în care sunt tratate garanțiile de scurtă durată care garantează până la 80 % dintr-un împrumut relativ mic, prezentul regulament ar trebui să prevadă o regulă clară și ușor de aplicat, care să țină seama atât de valoarea împrumutului aferent, cât și de durata garanției. Această regulă nu ar trebui să se aplice garanțiilor aferente operațiunilor subiacente care nu constituie împrumuturi, cum ar fi garanțiile aferente operațiunilor cu capital propriu. În cazul în care garanția nu depășește 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 112 500 EUR, iar durata garanției este de cel mult cinci ani, garanția poate fi considerată ca având un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis. Aceeași ipoteză este valabilă și în cazul în care garanția nu depășeste 80 % din împrumutul aferent, suma garantată nu depășește 56 250 EUR, iar durata garanției este de cel mult zece ani. În plus, statele membre pot utiliza o metodă de calcul a echivalentului subvenție brută a împrumutului notificată Comisiei în conformitate cu un alt regulament al Comisiei în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la data respectivă și care a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile sau orice comunicare succesivă, cu condiția ca metodologia acceptată să aibă în vedere tipul de garanție și tipul de tranzacție subiacentă vizate în contextul aplicării prezentului regulament. Date fiind dificultățile în ceea ce privește stabilirea echivalentului subvenție brută în cazul ajutoarelor acordate întreprinderilor care ar putea să nu fie capabile să restituie împrumutul, această regulă nu ar trebui să li se aplice unor asemenea întreprinderi.

(18)

În cazul în care o schemă de ajutoare de minimis este pusă în aplicare prin intermediari financiari, ar trebui să se garanteze că acești intermediari nu beneficiază de ajutoare de stat. În acest scop, se poate solicita intermediarilor financiari care beneficiază de o garanție de stat să plătească o primă conformă cu condițiile de piață sau să transfere integral orice avantaj beneficiarilor finali, ori se pot respecta plafonul de minimis și alte condiții din prezentul regulament și la nivelul intermediarilor.

(19)

După primirea notificării de la un stat membru, Comisia poate analiza dacă o măsură care nu constă într-un grant, într-un împrumut, într-o garanție, într-o injecție de capital sau într-o măsură de finanțare prin capital de risc, dar care ia forma unei investiții de capital sau cvasicapital conduce la un echivalent subvenție brută care nu depășește plafonul de minimis și care, prin urmare, s-ar putea încadra în domeniul de aplicare al prezentului regulament.

(20)

Comisia are obligația de a se asigura că normele privind ajutoarele de stat sunt respectate și, în conformitate cu principiul cooperării prevăzut la articolul 4 alineatul (3) din Tratatul privind Uniunea Europeană, statele membre ar trebui să faciliteze îndeplinirea acestei sarcini prin crearea instrumentelor necesare pentru a se asigura că valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice în temeiul normelor de minimis nu depășește plafonul global autorizat. În acest scop, atunci când acordă un ajutor de minimis, statele membre ar trebui să comunice întreprinderii respective valoarea ajutorului de minimis acordat și caracterul de minimis al acestuia și ar trebui să facă o trimitere expresă la prezentul regulament. Statele membre ar trebui să aibă obligația de a supraveghea ajutoarele acordate pentru a se asigura că plafoanele relevante nu sunt depășite și se respectă regulile privind cumulul. Pentru a îndeplini această obligație, înainte de acordarea unui astfel de ajutor, statul membru în cauză ar trebui să obțină de la întreprinderea respectivă o declarație referitoare la alte ajutoare de minimis care fac obiectul prezentului regulament sau al altor regulamente de minimis de care a beneficiat în cursul exercițiului financiar respectiv și în cele două exerciții financiare precedente. Ca alternativă, ar trebui ca statele membre să poată opta să înființeze un registru central cu informații complete privind ajutoarele de minimis acordate și să verifice dacă prin acordarea de noi ajutoare nu se depășește plafonul relevant.

(21)

Înainte de a acorda un nou ajutor de minimis, fiecare stat membru ar trebui să verifice dacă prin acordarea noului ajutor de minimis nu se va depăși nici plafonul de minimis, nici limita națională și dacă sunt respectate celelalte condiții din prezentul regulament.

(22)

Având în vedere experiența dobândită de Comisie și ținând seama, în special, de necesitatea în general frecventă a revizuirii politicii sale în materie de ajutoare de stat, perioada de aplicare a prezentului regulament ar trebui limitată. În cazul în care prezentul regulament expiră și nu se mai prelungește, statele membre ar trebui să beneficieze de o perioadă de adaptare de șase luni în ceea ce privește ajutoarele de minimis care fac obiectul prezentului regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:



Articolul 1

Domeniu de aplicare

(1)  Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole, cu excepția:

(a) ajutoarelor a căror sumă se stabilește pe baza prețului sau a cantității produselor introduse pe piață;

(b) ajutoarelor destinate activităților legate de export către țări terțe sau către alte state membre, respectiv ajutoarelor direct legate de cantitățile exportate, ajutoarelor destinate înființării și funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;

(c) ajutoarelor condiționate de utilizarea preferențială a produselor naționale față de produsele importate.

(2)  În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în domeniul producției primare de produse agricole, cât și în unul sau mai multe alte sectoare sau în alte domenii de activitate incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013, regulamentul menționat se aplică ajutoarelor acordate pentru aceste din urmă sectoare sau domenii de activitate, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu regulamentul menționat.

(3)  În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole, precum și în sectorul pescuitului și acvaculturii, dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 875/2007 se aplică ajutoarelor acordate în ceea ce privește acest din urmă sector, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu regulamentul menționat.

Articolul 2

Definiții

(1)  În sensul prezentului regulament, „produse agricole” înseamnă produsele enumerate în anexa I la tratat, cu excepția produselor obținute din pescuit și acvacultură prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului ( 17 ).

(2)  În sensul prezentului regulament, „întreprindere unică” include toate întreprinderile între care există cel puțin una dintre relațiile următoare:

(a) o întreprindere deține majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților unei alte întreprinderi;

(b) o întreprindere are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor organelor de administrare, de conducere sau de supraveghere ale unei alte întreprinderi;

(c) o întreprindere are dreptul de a exercita o influență dominantă asupra altei întreprinderi în temeiul unui contract încheiat cu întreprinderea în cauză sau în temeiul unei prevederi din contractul de societate sau din statutul acesteia;

(d) o întreprindere care este acționar sau asociat al unei alte întreprinderi și care controlează singură, în baza unui acord cu alți acționari sau asociați ai acelei întreprinderi, majoritatea drepturilor de vot ale acționarilor sau ale asociaților întreprinderii respective.

Întreprinderile care întrețin, cu una sau mai multe întreprinderi, relațiile la care se face trimitere la alineatul (1) literele (a)-(d) sunt considerate întreprinderi unice.

Articolul 3

Ajutoare de minimis

(1)  Se consideră că ajutoarele nu îndeplinesc toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, sunt scutite de obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat în cazul în care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(2)  Pentru fiecare stat membru, valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice nu poate depăși suma de 15 000 EUR pe durata oricăror trei exerciții financiare.

(3)  Valoarea cumulată a ajutoarelor de minimis acordate per stat membru întreprinderilor care își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole pe durata oricăror trei exerciții financiare nu depășește limita națională stabilită în anexă.

(4)  Ajutoarele de minimis se consideră acordate în momentul în care dreptul legal de a beneficia de aceste ajutoare este conferit întreprinderii în temeiul legislației naționale aplicabile, indiferent de data la care ajutoarele de minimis se plătesc întreprinderii respective.

(5)  Plafonul prevăzut la alineatul (2) și limita națională prevăzută la alineatul (3) se aplică indiferent de forma ajutoarelor de minimis sau de obiectivul urmărit și indiferent dacă ajutorul acordat de statul membru este finanțat în totalitate sau parțial din resurse cu originea în Uniune. Perioada de trei exerciții financiare se stabilește prin raportare la exercițiile financiare folosite de către întreprinderea din statul membru în cauză.

(6)  În sensul plafonului stabilit la alineatul (2) și al limitei naționale prevăzute la alineatul (3), ajutoarele sunt exprimate ca grant în numerar. Toate sumele utilizate sunt brute, mai precis înainte de deducerea impozitelor sau a taxelor. În cazul în care ajutorul este acordat sub altă formă decât cea a unui grant, valoarea ajutorului este egală cu echivalentul subvenție brută al ajutorului.

Ajutoarele care pot fi plătite în mai multe tranșe se actualizează la valoarea lor în momentul în care sunt acordate. Rata dobânzii care trebuie aplicată la actualizare este rata de actualizare aplicabilă la data acordării ajutoarelor.

(7)  În cazul în care, prin acordarea unor noi ajutoare de minimis, s-ar depăși plafonul prevăzut la alineatul (2) sau limita națională prevăzută la alineatul (3), nicio parte a respectivelor ajutoare noi nu poate beneficia de dispozițiile prezentului regulament.

(8)  În cazul fuziunilor sau al achizițiilor, atunci când se stabilește dacă un nou ajutor de minimis acordat noii întreprinderi sau întreprinderii care face achiziția depășește plafonul sau limita națională, se iau în considerare toate ajutoarele de minimis anterioare acordate tuturor întreprinderilor care fuzionează. Ajutoarele de minimis acordate legal înainte de fuziune sau achiziție rămân legal acordate.

(9)  În cazul în care o întreprindere se separă în două sau mai multe întreprinderi distincte, ajutoarele de minimis acordate înainte de separare se alocă întreprinderii care a beneficiat de acestea, și anume, în principiu, întreprinderii care preia activitățile pentru care au fost utilizate ajutoarele de minimis. În cazul în care o astfel de alocare nu este posibilă, ajutoarele de minimis se alocă proporțional pe baza valorii contabile a capitalului social al noilor întreprinderi la data la care separarea produce efecte.

Articolul 4

Calcularea echivalentului subvenție brută

(1)  Prezentul regulament se aplică numai ajutoarelor pentru care este posibilă calcularea ex ante cu exactitate a echivalentului subvenție brută pentru ajutoare, fără a fi necesară efectuarea unei evaluări a riscurilor („ajutoare transparente”).

(2)  Ajutoarele care constau în granturi sau subvenții la dobândă se consideră ajutoare de minimis transparente.

(3)  Ajutoarele care constau în împrumuturi sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

(a) beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă și nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă la cererea creditorilor săi. În cazul unei mari întreprinderi, beneficiarul se află într-o situație comparabilă cu cea pentru care se conferă un rating de credit de cel puțin B–; și

(b) împrumutul este garantat cu garanții reale care acoperă cel puțin 50 % din împrumut, iar împrumutul este fie de 75 000 EUR pe o perioadă de cinci ani, fie de 37 500 EUR pe o perioadă de zece ani; dacă un împrumut este mai mic decât aceste sume și/sau se acordă pentru o perioadă de mai puțin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al împrumutului se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

(c) echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza ratei de referință aplicabile în momentul acordării grantului.

(4)  Ajutoarele care constau în aporturi de capital sunt considerate ajutoare de minimis transparente numai dacă suma totală a aportului de capital din sectorul public este mai scăzută decât plafonul de minimis.

(5)  Ajutoarele care constau în măsuri de finanțare prin capital de risc care iau forma unor investiții de capital sau cvasicapital sunt considerate ajutoare de minimis transparente doar în cazul în care capitalul furnizat unei întreprinderi unice nu depășește plafonul de minimis.

(6)  Ajutoarele care constau în garanții sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă:

(a) beneficiarul nu este supus unei proceduri de insolvență colectivă și nu îndeplinește criteriile din dreptul național pentru a fi supus unei proceduri de insolvență colectivă la cererea creditorilor săi. În cazul unei mari întreprinderi, beneficiarul se află într-o situație comparabilă cu cea pentru care se conferă un rating de credit de cel puțin B–; și

▼C1

(b) garanția nu depășește 80 % din împrumutul aferent și fie suma garantată este de 112 500 EUR, iar durata garanției este de cinci ani, fie suma garantată este de 56 250 EUR, iar durata garanției este de zece ani; dacă suma garantată este mai mică decât aceste valori și/sau dacă garanția se acordă pentru o perioadă de mai puțin de cinci, respectiv zece ani, echivalentul subvenție brută al garanției se calculează ca procentaj corespunzător din plafonul prevăzut la articolul 3 alineatul (2); sau

▼B

(c) echivalentul subvenție brută a fost calculat pe baza primelor „safe-harbour” prevăzute într-o comunicare a Comisiei; ori

(d) înainte de a fi pusă în aplicare:

(i) metoda utilizată pentru calcularea echivalentului subvenție brută al garanției a fost notificată, în temeiul unui regulament adoptat de către Comisie în domeniul ajutoarelor de stat aplicabil la acel moment, și a fost acceptată de Comisie ca respectând Comunicarea privind garanțiile sau orice comunicare succesivă; și

(ii) metoda vizează în mod explicit tipul de garanții și tipul de tranzacții aferente în contextul aplicării prezentului regulament.

(7)  Ajutoarele sub forma altor instrumente sunt considerate ajutoare de minimis transparente dacă instrumentul respectiv prevede o limită maximă care să garanteze că nu se depășește plafonul relevant.

Articolul 5

Cumul

(1)  În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole și în unul sau mai multe alte sectoare sau în alte domenii de activitate incluse în domeniul de aplicare al Regulamentului (UE) nr. 1407/2013, ajutoarele de minimis acordate pentru activitățile din sectorul producției agricole în conformitate cu prezentul regulament pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis acordate pentru aceste alte sectoare sau domenii de activitate, până la plafonul relevant stabilit la articolul 3 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 1407/2013, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 1407/2013.

(2)  În cazul în care o întreprindere își desfășoară activitatea atât în domeniul producției primare de produse agricole, cât și în sectorul pescuitului și acvaculturii, ajutoarele de minimis acordate pentru activitățile din sectorul producției agricole în conformitate cu prezentul regulament pot fi cumulate cu ajutoarele de minimis pentru activitățile din sectorul pescuitului și acvaculturii, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 875/2007, până la plafonul stabilit în regulamentul menționat, cu condiția ca statul membru în cauză să se asigure prin mijloace adecvate, precum separarea activităților sau distincția între costuri, că producția primară de produse agricole nu beneficiază de ajutoare de minimis acordate în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 875/2007.

(3)  Ajutoarele de minimis nu se cumulează cu ajutoarele de stat acordate pentru aceleași costuri eligibile sau cu ajutoarele de stat acordate pentru aceeași măsură de finanțare prin capital de risc dacă un astfel de cumul ar depăși intensitatea sau valoarea maximă relevantă a ajutorului stabilită pentru condițiile specifice ale fiecărui caz de un regulament sau de o decizie de exceptare pe categorii adoptată de Comisie. Ajutoarele de minimis care nu se acordă pentru sau nu sunt legate de costuri eligibile specifice pot fi cumulate cu alte ajutoare de stat acordate în temeiul unui regulament de exceptare pe categorii sau al unei decizii adoptate de Comisie.

Articolul 6

Monitorizare

(1)  În cazul în care un stat membru are în vedere acordarea, în conformitate cu prezentul regulament, a unui ajutor de minimis unei întreprinderi, acesta informează în scris întreprinderea în cauză cu privire la valoarea potențială a ajutorului (exprimată în echivalent subvenție brută), precum și la caracterul de minimis al acestuia, făcând în mod explicit trimitere la prezentul regulament și menționând titlul acestuia și referința publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În cazul în care se acordă, în conformitate cu prezentul regulament, ajutoare de minimis unor întreprinderi diferite în baza unei scheme și în cadrul acesteia se acordă întreprinderilor respective ajutoare individuale de valori diferite, statul membru în cauză poate alege să îndeplinească obligația sus-menționată prin informarea întreprinderilor cu privire la o sumă fixă corespunzătoare valorii maxime a ajutorului care se acordă în cadrul schemei respective. În acest caz, suma fixă se folosește pentru a se determina dacă este atins plafonul stabilit la articolul 3 alineatul (2) și dacă nu este depășită limita națională menționată la articolul 3 alineatul (3). Înainte de acordarea ajutoarelor, statul membru obține o declarație, în scris sau în format electronic, de la întreprinderea respectivă cu privire la orice alt ajutor de minimis primit în precedentele două exerciții financiare și în exercițiul financiar în curs în cazul căruia se aplică prezentul regulament sau alte regulamente de minimis.

(2)  Dacă un stat membru înființează un registru central al ajutoarelor de minimis care cuprinde informații privind toate ajutoarele de minimis acordate de către toate autoritățile din statul membru respectiv, alineatul (1) nu se mai aplică din momentul în care registrul acoperă o perioadă de trei ani fiscali.

(3)  Un stat membru acordă noi ajutoare de minimis în conformitate cu prezentul regulament doar după ce se asigură că prin aceasta suma totală a ajutoarelor de minimis acordate întreprinderii respective nu depășesc plafonul stabilit la articolul 3 alineatul (2) și limita națională menționată la articolul 3 alineatul (3) și că se respectă toate condițiile prevăzute în prezentul regulament.

(4)  Statele membre adună și înregistrează toate informațiile referitoare la aplicarea prezentului regulament. Registrele astfel constituite conțin toate informațiile necesare pentru a demonstra că au fost respectate condițiile prevăzute în prezentul regulament. Registrele privind ajutoarele de minimis individuale se păstrează timp de 10 exerciții financiare de la data acordării ajutorului. Registrele privind o schemă de ajutoare de minimis se păstrează timp de 10 exerciții financiare de la data acordării ultimului ajutor individual în cadrul schemei respective.

(5)  La cererea scrisă a Comisiei, statul membru în cauză îi furnizează acesteia, în termen de 20 de zile lucrătoare sau într-un termen mai lung stabilit în cerere, toate informațiile pe care Comisia le consideră necesare pentru a evalua dacă au fost respectate condițiile prevăzute în prezentul regulament, în special valoarea totală a ajutorului de minimis primit de o întreprindere în conformitate cu prezentul regulament și cu alte regulamente de minimis.

Articolul 7

Dispoziții tranzitorii

(1)  Prezentul regulament se aplică ajutoarelor acordate înainte de intrarea sa în vigoare în cazul în care ajutoarele îndeplinesc toate condițiile prevăzute în prezentul regulament. Orice ajutor care nu îndeplinește aceste condiții va fi evaluat de Comisie în conformitate cu cadrul general, orientările, comunicările și notificările relevante.

(2)  Se consideră că un ajutor individual de minimis care a fost acordat între 1 ianuarie 2005 și 30 iunie 2008 și care respectă condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1860/2004 nu îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, este scutit de obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(3)  Se consideră că un ajutor individual de minimis care a fost acordat între 1 ianuarie 2008 și 30 iunie 2014 și care respectă condițiile prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 nu îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din tratat și, prin urmare, este scutit de obligația de notificare prevăzută la articolul 108 alineatul (3) din tratat.

(4)  La sfârșitul perioadei de aplicare a prezentului regulament, schemele de ajutoare de minimis care îndeplinesc condițiile prevăzute în prezentul regulament fac obiectul prezentului regulament pentru o perioadă suplimentară de șase luni.

Articolul 8

Intrare în vigoare și perioada de aplicare

Prezentul regulament intră în vigoare la 1 ianuarie 2014.

Acesta se aplică până la 31 decembrie 2020.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.




ANEXĂ



Sumele cumulate maxime ale ajutoarelor de minimis acordate per stat membru întreprinderilor din sectorul producției agricole, menționate la articolul 3 alineatul (3)

(în EUR)

Stat membru

Sumele maxime ale ajutoarelor de minimis

Belgia

76 070 000

Bulgaria

43 490 000

Republica Cehă

48 340 000

Danemarca

105 750 000

Germania

522 890 000

Estonia

8 110 000

Irlanda

66 280 000

Grecia

109 260 000

Spania

413 750 000

Franța

722 240 000

Croația

28 610 000

Italia

475 080 000

Cipru

7 060 000

Letonia

10 780 000

Lituania

25 860 000

Luxemburg

3 520 000

Ungaria

77 600 000

Malta

1 290 000

Țările de Jos

254 330 000

Austria

71 540 000

Polonia

225 700 000

Portugalia

62 980 000

România

180 480 000

Slovenia

12 320 000

Slovacia

22 950 000

Finlanda

46 330 000

Suedia

57 890 000

Regatul Unit

270 170 000



( 1 ) JO L 142, 14.5.1998, p. 1.

( 2 ) JO C 227, 6.8.2013, p. 3.

( 3 ) Comunicarea Comisiei privind ajutoarele de minimis (JO C 68, 6.3.1996, p. 9).

( 4 ) Regulamentul (CE) nr. 69/2001 al Comisiei din 12 ianuarie 2001 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis (JO L 10, 13.1.2001, p. 30).

( 5 ) Regulamentul (CE) nr. 1998/2006 al Comisiei din 15 decembrie 2006 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis (JO L 379, 28.12.2006, p. 5).

( 6 ) Regulamentul (CE) nr. 1535/2007 al Comisiei din 20 decembrie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat ajutoarelor de minimis în sectorul producției de produse agricole (JO L 337, 21.12.2007, p. 35).

( 7 ) Cauza C-222/04, Ministero dell’Economia e delle Finanze/Cassa di Risparmio di Firenze SpA și alții, Rec., 2006, p. I-289.

( 8 ) Cauza C-382/99, Țările de Jos/Comisia, Rec., 2002, p. I-5163.

( 9 ) Recomandarea 2003/361/CE a Comisiei din 6 mai 2003 privind definirea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici și mijlocii (JO L 124, 20.5.2003, p. 36).

( 10 ) Regulamentul (CE) nr. 800/2008 al Comisiei din 6 august 2008 de declarare a anumitor categorii de ajutoare compatibile cu piața comună în aplicarea articolelor 87 și 88 din tratat (JO L 214, 9.8.2008, p. 3).

( 11 ) Regulamentul (UE) nr. 1407/2013 din 18 decembrie 2013 privind aplicarea articolelor 107 și 108 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene ajutoarelor de minimis (a se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial).

( 12 ) Cauza C-456/00, Franța/Comisia, Rec., 2002, p. I-11949.

( 13 ) Regulamentul (CE) nr. 875/2007 al Comisiei din 24 iulie 2007 privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis în sectorul pescuitului și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 1860/2004 (JO L 193, 25.7.2007, p. 6.)

( 14 ) Comunicare a Comisiei privind revizuirea metodei de stabilire a ratelor de referință și de scont (JO C 14, 19.1.2008, p. 6).

( 15 ) Orientările comunitare privind ajutorul de stat pentru promovarea investițiilor cu capital de risc în întreprinderile mici și mijlocii (JO C 194, 18.8.2006, p. 2).

( 16 ) Comunicarea Comisiei privind aplicarea articolelor 87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de stat sub formă de garanții, (JO C 155, 20.6.2008, p. 10).

( 17 ) Regulamentul (CE) nr. 104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură (JO L 17, 21.1.2000, p. 22).

Top