Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 12005S/TXTR(03)

CORRIGENDUM:
Tratatul între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Ţărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene) şi Republica Bulgaria şi România privind aderarea Republicii Bulgaria şi a României la Uniunea Europeană

OJ L 118, 6.5.2008, pp. 35–57 (RO)

ELI: http://data.europa.eu/eli/treaty/acc_2005/corrigendum/2008-05-06/2/oj

6.5.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 118/35


PROCES VERBAL DE RECTIFICARE

a Tratatului

între Regatul Belgiei, Republica Cehă, Regatul Danemarcei, Republica Federală Germania, Republica Estonia, Republica Elenă, Regatul Spaniei, Republica Franceză, Irlanda, Republica Italiană, Republica Cipru, Republica Letonia, Republica Lituania, Marele Ducat al Luxemburgului, Republica Ungară, Republica Malta, Regatul Țărilor de Jos, Republica Austria, Republica Polonă, Republica Portugheză, Republica Slovenia, Republica Slovacă, Republica Finlanda, Regatul Suediei, Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (state membre ale Uniunii Europene)

și

Republica Bulgaria și România

privind aderarea Republicii Bulgaria și a României la Uniunea Europeană,

semnat la Luxemburg la 25 aprilie 2005

( Jurnalului Oficial al Uniunii Europene L 157 din 21 iunie 2005 )

(Ediția specială în limba română a Jurnalului Oficial al Uniunii Europene din 21 iunie 2005)

Prezenta rectificare s-a efectuat printr-un proces-verbal de rectificare semnat la Roma la 30 aprilie 2008, al cărui depozitar este Guvernul Republicii Italiene.

1.

Actul privind condițiile de aderare a Republicii Bulgaria și a României și adaptările tratatelor pe care se întemeiază Uniunea Europeană

La pagina 345, în anexa VII „Lista menționată la articolul 23 din Actul de aderare: măsuri tranzitorii privind România”, secțiunea 9 „Mediul”, partea D „Poluarea industrială și managementul riscului”, punctul 1, referitor la Directiva 96/61/CE a Consiliului din 24 septembrie 1996 privind prevenirea și controlul integrat al poluării, al doilea paragraf:

în loc de:

„Prin derogare de la dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, condițiile de autorizare a instalațiilor existente nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalații până la data indicată pentru fiecare instalație în parte, cu condiția respectării obligației de a opera aceste instalații în conformitate cu valorile limită de emisii, parametrii echivalenți sau măsurile tehnice disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatele (3) și (4):”,

se citește:

„Prin derogare de la dispozițiile articolului 5 alineatul (1) din Directiva 96/61/CE, condițiile de autorizare a instalațiilor existente nu se aplică pe teritoriul României următoarelor instalații, până la data indicată pentru fiecare instalație în parte, în ceea ce privește obligația de a opera aceste instalații în conformitate cu valorile-limită de emisii, cu parametrii echivalenți sau cu măsurile tehnice disponibile pe baza celor mai bune tehnici disponibile, în conformitate cu dispozițiile articolului 9 alineatele (3) și (4):”.

2.

Tratatul privind Uniunea Europeană (semnat la Maastricht la 7 februarie 1992)

(a)

La articolul 22:

în loc de

:

„(1)   Fiecare stat membru sau Comisia poate sesiza Consiliul cu privire la orice problemă referitoare la politica externă și de securitate comună și poate prezenta propuneri Consiliului.

(2)   În cazurile care necesită o decizie rapidă, președinția convoacă, fie din oficiu, fie la cererea Comisiei sau a unui stat membru, în termen de patruzeci și opt de ore sau, în caz de necesitate absolută, într-un timp mai scurt, o reuniune extraordinară a Consiliului.”,

se citește

:

„(1)   Fiecare stat membru sau Comisia poate sesiza Consiliul cu privire la orice chestiune de politică externă și de securitate comună și poate prezenta propuneri Consiliului.

(2)   În cazurile în care se impune o decizie rapidă, președinția convoacă, fie din oficiu, fie la cererea Comisiei sau a unui stat membru, în termen de patruzeci și opt de ore sau, în caz de necesitate absolută, într-un termen mai scurt, o reuniune extraordinară a Consiliului.”

(b)

La articolul 23 alineatul (1) al doilea paragraf:

în loc de

:

„Fiecare membru al Consiliului care se abține de la vot își poate justifica abținerea printr-o declarație oficială, în conformitate cu prezentul alineat. În acest caz, el nu este obligat să pună în aplicare decizia, dar acceptă faptul că decizia angajează Uniunea …”,

se citește

:

„Fiecare membru al Consiliului care se abține de la vot își poate justifica abținerea printr-o declarație oficială, în conformitate cu prezentul alineat. În acest caz, acesta nu are obligația să aplice decizia, dar acceptă faptul că decizia angajează Uniunea …”.

(c)

La articolul 25 al treilea paragraf:

în loc de

:

„Consiliul poate autoriza comitetul ca, în vederea unei operațiuni de gestionare a crizei și pe durata acesteia, în conformitate cu cele stabilite de Consiliu, să ia deciziile corespunzătoare de control politic și de conducere strategică a operațiunii, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 47.”,

se citește

:

„Consiliul poate autoriza comitetul ca, în vederea unei operații de gestionare a crizei și pe durata acesteia, în conformitate cu cele stabilite de Consiliu, să ia deciziile corespunzătoare de control politic și de conducere strategică a operației, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 47.”

(d)

La articolul 28 alineatul (3):

în loc de

:

„(3)   Cheltuielile operaționale determinate de punerea în aplicare a dispozițiilor respective sunt de asemenea acoperite de bugetul Comunităților Europene, cu excepția cheltuielilor legate de operațiunile având implicații militare sau din domeniul apărării, precum și în cazurile în care Consiliul adoptă în unanimitate o altă decizie.

În cazul în care o cheltuială nu revine bugetului Comunităților Europene, aceasta se suportă de statele membre în funcție de rata produsului intern brut, cu excepția cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate, decide altfel. În ceea ce privește cheltuielile aferente operațiunilor cu implicații militare sau din domeniul apărării, statele membre ai căror reprezentanți în Consiliu au făcut o declarație oficială în temeiul articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf nu sunt obligate să participe financiar la acestea.”,

se citește

:

„(3)   Cheltuielile operaționale determinate de punerea în aplicare a dispozițiilor respective sunt de asemenea acoperite de bugetul Comunităților Europene, cu excepția cheltuielilor legate de operațiile având implicații militare sau din domeniul apărării, precum și în cazurile în care Consiliul adoptă în unanimitate o altă decizie.

În cazul în care o cheltuială nu revine bugetului Comunităților Europene, aceasta se suportă de statele membre în funcție de rata produsului intern brut, cu excepția cazului în care Consiliul, hotărând în unanimitate, decide altfel. În ceea ce privește cheltuielile aferente operațiilor cu implicații militare sau din domeniul apărării, statele membre ai căror reprezentanți în Consiliu au făcut o declarație oficială în temeiul articolului 23 alineatul (1) al doilea paragraf nu sunt obligate să participe financiar la acestea.”

(e)

La articolul 51:

în loc de

:

„Prezentul tratat se încheie pe termen nelimitat.”,

se citește

:

„Prezentul tratat se încheie pe durată nelimitată.”

3.

Tratatul de instituire a Comunității Europene (semnat la Roma la 25 martie 1957)

(a)

La articolul 37 alineatul (3):

în loc de

:

„(3)   Consiliul, hotărând cu majoritate calificată și în condițiile prevăzute la alineatul (2), poate înlocui organizările naționale ale pieței cu organizarea comună prevăzută la articolul 34 alineatul (1) în cazul în care:”,

se citește

:

„(3)   Organizarea comună prevăzută la articolul 34 alineatul (1) poate înlocui, în condițiile prevăzute la alineatul (2), organizările naționale ale pieței, Consiliul hotărând cu majoritate calificată, în cazul în care:”.

(b)

La articolul 52 alineatul (2):

în loc de

:

„(2)   Directivele menționate la alineatul (1) acordă prioritate, de regulă, serviciilor care intervin direct asupra costurilor de producție sau a căror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de mărfuri.”,

se citește

:

„(2)   Directivele menționate la alineatul (1) vizează, în general, cu prioritate serviciile care intervin direct asupra costurilor de producție sau a căror liberalizare contribuie la facilitarea schimburilor de mărfuri.”

(c)

La articolul 54:

în loc de

:

„Atât timp cât restricțiile impuse libertății de a presta servicii nu sunt eliminate, fiecare dintre statele membre le aplică, fără a discrimina pe motive de cetățenie ori naționalitate sau reședință ori sediu tuturor prestatorilor de servicii menționați la articolul 49 primul paragraf.”,

se citește

:

„Atât timp cât restricțiile impuse liberei prestări a serviciilor nu sunt eliminate, fiecare dintre statele membre le aplică, fără a face distincție în funcție de cetățenie ori naționalitate sau reședință ori sediu, tuturor prestatorilor de servicii menționați la articolul 49 primul paragraf.”

(d)

La articolul 79:

în loc de

:

„Se constituie pe lângă Comisie un comitet consultativ, format din experți desemnați de guvernele statelor membre. Comisia îl consultă în domeniul transporturilor ori de câte ori consideră util, fără a aduce atingere atribuțiilor Comitetului Economic și Social.”,

se citește

:

„Se constituie pe lângă Comisie un comitet consultativ, format din experți desemnați de guvernele statelor membre. Ori de câte ori consideră util, Comisia consultă acest comitet în chestiunile de domeniul transporturilor, fără a aduce atingere atribuțiilor Comitetului Economic și Social.”

(e)

La articolul 81 alineatul (3) litera (b):

în loc de

:

„(b)

nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența de pe o parte semnificativă a pieței produselor în cauză.”,

se citește

:

„(b)

nu oferă întreprinderilor posibilitatea de a elimina concurența în ceea ce privește o parte semnificativă a produselor în cauză.”

(f)

La articolul 86 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   În ceea ce privește întreprinderile aflate în proprietate publică și întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adoptă și nu mențin nici o măsură contrară normelor prezentului tratat și, în special, celor prevăzute la articolul 12 și la articolele 81-89.”,

se citește

:

„(1)   În ceea ce privește întreprinderile publice și întreprinderile cărora le acordă drepturi speciale sau exclusive, statele membre nu adoptă și nu mențin nici o măsură care contravine normelor prezentului tratat și, în special, celor prevăzute la articolul 12 și la articolele 81-89.”

(g)

La articolul 87 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   Cu excepția derogărilor prevăzute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau sectoare de producție, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”,

se citește

:

„(1)   Cu excepția derogărilor prevăzute de prezentul tratat, sunt incompatibile cu piața comună ajutoarele acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau amenință să denatureze concurența prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele membre.”

(h)

La articolul 87 alineatul (3) literele (c) și (d):

în loc de

:

„(c)

ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;

(d)

ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu aduc modificări condițiilor schimburilor comerciale și ale concurenței în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun;”,

se citește

:

„(c)

ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activități sau a anumitor regiuni economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;

(d)

ajutoarele destinate să promoveze cultura și conservarea patrimoniului, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condițiile schimburilor comerciale și de concurență în Comunitate într-o măsură care contravine interesului comun;”.

(i)

La articolul 101 alineatele (1) și (2):

în loc de

:

„(1)   Se interzice BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare «bănci centrale naționale», să acorde descoperit de cont sau orice alt tip de credit instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor publice centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, celorlalte organisme sau întreprinderi aflate în proprietate publică din statele membre; este de asemenea interzisă și achiziționarea directă de la acestea de titluri de creanță de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în cadrul punerii la dispoziție de lichidități de către băncile centrale, beneficiază din partea băncilor centrale naționale și a BCE de același tratament ca și instituțiile private de credit.”,

se citește

:

„(1)   Se interzice BCE și băncilor centrale ale statelor membre, denumite în continuare «bănci centrale naționale», să acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor publice centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; de asemenea, se interzice cumpărarea de titluri de creanță direct de la acestea de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

(2)   Alineatul (1) nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul furnizării de lichidități de către băncile centrale, beneficiază din partea băncilor centrale naționale și a BCE de același tratament ca și instituțiile private de credit.”

(j)

La articolul 103 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   Comunitatea nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi aflate în proprietate publică dintr-un stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi aflate în proprietate publică din alt stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.”,

se citește

:

„(1)   Comunitatea nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice dintr-un stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific. Un stat membru nu răspunde și nu își asumă angajamentele autorităților administrațiilor publice centrale, ale autorităților regionale sau locale, ale celorlalte autorități publice sau ale altor organisme ori întreprinderi publice din alt stat membru, fără a aduce atingere garanțiilor financiare reciproce pentru realizarea în comun a unui proiect specific.”

(k)

La articolul 105:

în loc de

:

„(1)   Obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului care vizează stabilitatea prețurilor, SEBC susține politicile economice generale din Comunitate pentru a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, astfel cum sunt definite la articolul 2. SEBC acționează în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor și respectând principiile stabilite la articolul 4.

Misiunile fundamentale ale SEBC constau în:

definirea și punerea în aplicare a politicii monetare a Comunității;

efectuarea operațiunilor de schimb în conformitate cu articolul 111;

deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

Alineatul (2) a treia liniuță se aplică fără a aduce atingere deținerii și administrării, de către guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în valută.

BCE este consultată:

cu privire la orice act comunitar propus în domeniile care țin de competențele sale;

de autoritățile naționale, cu privire la orice proiect de reglementare din domeniile care țin de competențele sale, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (6).

În domeniile care țin de competențele sale, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare corespunzătoare sau autorităților naționale.

SEBC contribuie la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente privind controlul prudențial al instituțiilor de credit și la stabilitatea sistemului financiar.

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea BCE și cu avizul conform al Parlamentului European, poate încredința BCE misiuni speciale privind politicile în materia controlului prudențial al instituțiilor de credit și al altor instituții financiare, cu excepția societăților de asigurări.”,

se citește

:

„(1)   Obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea prețurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, definite la articolul 2. SEBC acționează în conformitate cu principiul unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizând alocarea eficientă a resurselor și respectând principiile stabilite la articolul 4.

Misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul SEBC sunt:

definirea și punerea în aplicare a politicii monetare a Comunității;

efectuarea operațiunilor de schimb valutar în conformitate cu articolul 111;

deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

Alineatul (2) a treia liniuță se aplică fără a aduce atingere deținerii și administrării, de către guvernele statelor membre, a unor fonduri de rulment în valută.

BCE este consultată:

cu privire la orice act comunitar propus în domeniile care țin de competențele sale;

de autoritățile naționale, cu privire la orice proiect de reglementare din domeniile care țin de competențele sale, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 107 alineatul (6).

În domeniile care țin de competențele sale, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare corespunzătoare sau autorităților naționale.

SEBC contribuie la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după consultarea BCE și cu avizul conform al Parlamentului European, poate încredința BCE misiuni speciale privind politicile în materia supravegherii prudențiale a instituțiilor de credit și a altor instituții financiare, cu excepția societăților de asigurări.”

(l)

La articolul 106 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   BCE este singura abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote în Comunitate. BCE și băncile centrale naționale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sunt singurele care circulă legal în Comunitate.”,

se citește

:

„(1)   BCE este singura abilitată să autorizeze emisiunea de bancnote în Comunitate. BCE și băncile centrale naționale pot emite astfel de bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sunt singurele care au statutul de mijloc legal de plată în cadrul Comunității.”

(m)

La articolul 107 alineatul (3):

în loc de

:

„(3)   SEBC este condus de organele de decizie ale BCE, care sunt: Consiliul guvernatorilor și Comitetul Director.”,

se citește

:

„(3)   SEBC este condus de organele de decizie ale BCE, care sunt: Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv.”

(n)

La articolul 110 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   Pentru îndeplinirea misiunilor încredințate SEBC, în conformitate cu prezentul tratat și cu condițiile stabilite de Statutul SEBC, BCE:

adoptă regulamente în măsura necesară îndeplinirii misiunilor definite la articolul 3.1 prima liniuță, la articolul 19.1, 22 sau 25.2 din Statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute de actele Consiliului menționate la articolul 107 alineatul (6);

ia deciziile necesare îndeplinirii misiunilor încredințate SEBC în temeiul prezentului tratat și al Statutului SEBC;

emite recomandări și avize.”,

se citește

:

„(1)   Pentru îndeplinirea misiunilor încredințate SEBC, în conformitate cu prezentul tratat și în condițiile stabilite de Statutul SEBC, BCE adoptă:

regulamente în măsura necesară îndeplinirii misiunilor definite la articolul 3.1 prima liniuță, la articolul 19.1, 22 sau 25.2 din Statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute de actele Consiliului menționate la articolul 107 alineatul (6);

deciziile necesare îndeplinirii misiunilor încredințate SEBC în conformitate cu prezentul tratat și cu Statutul SEBC;

recomandări și avize.”

(o)

La articolul 112:

în loc de

:

„(1)   Consiliul guvernatorilor BCE este constituit din membrii Comitetului Director al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale.

(2)

(a)

Comitetul Director este constituit din președinte, un vicepreședinte și alți patru membri.

(b)

Președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului Director sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului Guvernatorilor BCE, dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul acestora este pe termen de opt ani și nu poate fi reînnoit.

Doar resortisanții statelor membre pot fi membri ai Comitetului Director.”,

se citește

:

„(1)   Consiliul guvernatorilor BCE este constituit din membrii Comitetului executiv al BCE și din guvernatorii băncilor centrale naționale.

(2)

(a)

Comitetul executiv este constituit din președinte, un vicepreședinte și alți patru membri.

(b)

Președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului executiv sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului guvernatorilor BCE, dintre persoane a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul acestora este pe termen de opt ani și nu poate fi reînnoit.

Doar resortisanții statelor membre pot fi membri ai Comitetului executiv.”

(p)

La articolul 113 alineatul (3) al doilea paragraf:

în loc de

:

„Președintele BCE și ceilalți membri ai Comitetului Director pot, la cererea Parlamentului European sau din proprie inițiativă, să fie audiați de comisiile competente ale Parlamentului European.”,

se citește

:

„Președintele BCE și ceilalți membri ai Comitetului executiv pot, la cererea Parlamentului European sau din proprie inițiativă, să fie audiați de comisiile competente ale Parlamentului European.”

(q)

La articolul 139 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   Dialogul între partenerii sociali la nivel comunitar poate conduce, în cazul în care aceștia doresc, la relații convenționale, inclusiv la acorduri.”,

se citește

:

„(1)   Dialogul între partenerii sociali la nivel comunitar poate conduce, în cazul în care aceștia doresc, la raporturi contractuale, inclusiv la acorduri.”

(r)

La articolul 161 primul paragraf:

în loc de

:

„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 162, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după ce a obținut avizul conform al Parlamentului European și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, definește misiunile, obiectivele prioritare și organizarea fondurilor structurale, ceea ce poate să implice regruparea fondurilor. Hotărând în conformitate cu aceeași procedură, Consiliul definește de asemenea normele generale aplicabile fondurilor, precum și dispozițiile necesare pentru a asigura eficiența și coordonarea fondurilor între ele și cu celelalte instrumente financiare existente.”,

se citește

:

„Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 162, Consiliul, hotărând în unanimitate la propunerea Comisiei, după ce a obținut avizul conform al Parlamentului European și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, definește misiunile, obiectivele prioritare și organizarea fondurilor structurale, ceea ce poate să implice regruparea fondurilor. Normele generale aplicabile fondurilor, precum și dispozițiile necesare pentru a asigura eficiența și coordonarea fondurilor între ele și cu celelalte instrumente financiare existente se definesc, de asemenea, de Consiliu, hotărând în conformitate cu aceeași procedură.”

(s)

La articolul 162 primul paragraf:

în loc de

:

„Deciziile de aplicare privind Fondul European de Dezvoltare Regională se adoptă de Consiliu, care hotărăște în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor.”,

se citește

:

„Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 și după consultarea Comitetului Economic și Social și a Comitetului Regiunilor, adoptă deciziile de aplicare privind Fondul European de Dezvoltare Regională.”

(t)

La articolul 166 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   Un program-cadru multianual, în care sunt prevăzute toate acțiunile Comunității, se adoptă de către Consiliu, care hotărăște în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251, după consultarea Comitetului Economic și Social.”,

se citește

:

„(1)   Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251, după consultarea Comitetului Economic și Social, adoptă un program-cadru multianual, în care sunt prevăzute toate acțiunile Comunității.”

(u)

La articolul 184 alineatele (1) și (2):

în loc de

:

„(1)   Importurile originare din țări și teritorii beneficiază, la intrarea în statele membre, de interzicerea taxelor vamale care se aplică între statele membre, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat.

(2)   La intrarea în fiecare țară și teritoriu, se interzic taxele vamale aplicate importurilor din statele membre și din celelalte țări și teritorii, în conformitate cu dispozițiile articolului 25.”,

se citește

:

„(1)   Sunt interzise taxele vamale la importurile în statele membre ale mărfurilor originare din țări și teritorii care se aplică între statele membre, în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat.

(2)   Sunt interzise taxele vamale la importurile în orice țară și teritoriu, din statele membre și din celelalte țări și teritorii, în conformitate cu dispozițiile articolului 25.”

(v)

La articolul 195 alineatul (2) al doilea paragraf:

în loc de

:

„Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiție, la plângerea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau a comis o faptă din culpă gravă.”,

se citește

:

„Ombudsmanul poate fi destituit de Curtea de Justiție, la plângerea Parlamentului European, în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau a comis o abatere gravă.”

(w)

La articolul 221 al treilea paragraf:

în loc de

:

„În cazul în care există o prevedere statutară în acest sens, Curtea de Justiție se poate întruni și în ședință plenară.”,

se citește

:

„Curtea de Justiție se poate întruni și în ședință plenară atunci când Statutul prevede aceasta.”

(x)

La articolul 224 ultimul paragraf:

în loc de

:

„Cu excepția cazului în care Curtea de Justiție dispune altfel, dispozițiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiție se aplică și Tribunalului de Primă Instanță.”,

se citește

:

„Cu excepția cazului în care Statutul Curții de Justiție dispune altfel, dispozițiile prezentului tratat referitoare la Curtea de Justiție sunt aplicabile și Tribunalului de Primă Instanță.”

(y)

La articolul 225:

în loc de

:

„(1)   Tribunalul de Primă Instanță are competența să audieze și să decidă în primă instanță în acțiunile menționate la articolele 230, 232, 235, 236, și 238, cu excepția celor care sunt atribuite unei camere jurisdicționale și a celor rezervate prin statut Curții de Justiție. Statutul poate prevedea pentru Tribunalul de Primă Instanță competențe în alte categorii de acțiuni.

Deciziile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță în temeiul prezentului alineat pot face obiectul unui recurs introdus la Curtea de Justiție, limitat la chestiuni de drept, în condițiile și limitele prevăzute de statut.

(2)   Tribunalul de Primă Instanță are competența de a audia și decide în acțiunile formulate împotriva deciziilor camerelor jurisdicționale instituite în conformitate cu articolul 225a.

Deciziile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță în temeiul prezentului alineat pot face, în mod excepțional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiție, în condițiile și limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului comunitar.

(3)   Tribunalul de Primă Instanță are competență de a audia și decide în cauze formulate în temeiul articolului 234, în domenii specifice stabilite de statut.

În cazul în care Tribunalul de Primă Instanță consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă de a aduce atingere unității sau coerenței dreptului comunitar, acesta poate trimite cauza spre soluționare Curții de Justiție.

Deciziile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță în chestiuni preliminare pot face, în mod excepțional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiție, în condițiile și limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului comunitar.”,

se citește

:

„(1)   Tribunalul de Primă Instanță are competența să judece în primă instanță acțiunile menționate la articolele 230, 232, 235, 236 și 238, cu excepția celor care sunt atribuite unei camere jurisdicționale și a celor rezervate prin Statut Curții de Justiție. Statutul poate prevedea pentru Tribunalul de Primă Instanță competențe în alte categorii de acțiuni.

Deciziile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță în temeiul prezentului alineat pot face obiectul unui recurs introdus la Curtea de Justiție, limitat la chestiuni de drept, în condițiile și limitele prevăzute de statut.

(2)   Tribunalul de Primă Instanță are competența să judece acțiunile formulate împotriva deciziilor camerelor jurisdicționale instituite în conformitate cu articolul 225a.

Deciziile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță în temeiul prezentului alineat pot face, în mod excepțional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiție, în condițiile și limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului comunitar.

(3)   Tribunalul de Primă Instanță are competență să judece trimiteri preliminare adresate în temeiul articolului 234, în domenii specifice stabilite de statut.

În cazul în care Tribunalul de Primă Instanță consideră că respectiva cauză necesită o decizie de principiu susceptibilă de a aduce atingere unității sau coerenței dreptului comunitar, acesta poate trimite cauza spre soluționare Curții de Justiție.

Deciziile pronunțate de Tribunalul de Primă Instanță în trimiteri preliminare pot face, în mod excepțional, obiectul unei reexaminări de către Curtea de Justiție, în condițiile și limitele prevăzute de statut, în cazul în care există un risc serios pentru unitatea sau coerența dreptului comunitar.”

(z)

La articolul 226 primul paragraf:

în loc de

:

„În cazul în care Comisia consideră că un stat membru nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, emite un aviz motivat cu privire la acest subiect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile.”,

se citește

:

„În cazul în care Comisia consideră că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, aceasta emite un aviz motivat cu privire la acest aspect, după ce a oferit statului în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile.”

(aa)

La articolul 227 primul paragraf:

în loc de

:

„Oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justiție în cazul în care consideră că un alt stat membru nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat.”,

se citește

:

„Oricare dintre statele membre poate sesiza Curtea de Justiție în cazul în care consideră că un alt stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat.”

(bb)

La articolul 228 alineatul (1):

în loc de

:

„(1)   În cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru nu și-a îndeplinit una din obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, acest stat este obligat să ia măsurile pe care le impune executarea hotărârii Curții de Justiție.”,

se citește

:

„(1)   În cazul în care Curtea de Justiție constată că un stat membru a încălcat oricare dintre obligațiile care îi revin în temeiul prezentului tratat, acest stat este obligat să ia măsurile pe care le impune executarea hotărârii Curții de Justiție.”

(cc)

La articolul 229:

în loc de

:

„Regulamentele adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat pot conferi Curții de Justiție competența de fond în privința sancțiunilor prevăzute de aceste regulamente.”,

se citește

:

„Regulamentele adoptate de Consiliu și cele adoptate în comun de Parlamentul European și de Consiliu în conformitate cu dispozițiile prezentului tratat pot conferi Curții de Justiție competența de fond în privința sancțiunilor prevăzute de aceste regulamente.”

(dd)

La articolul 232 al treilea paragraf:

în loc de

:

„Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiție în condițiile stabilite de paragrafele precedente cu o plângere împotriva unei instituții a Comunității care a omis să îi adreseze un act, altul decât o recomandare sau un aviz.”,

se citește

:

„Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Curtea de Justiție în condițiile stabilite de paragrafele precedente în legătură cu omisiunea unei instituții a Comunității de a-i adresa un act, altul decât o recomandare sau un aviz.”

(ee)

La articolul 240:

în loc de

:

„Litigiile în care Comunitatea este parte nu sunt, pentru acest motiv, sustrase competenței instanțelor judecătorești naționale, cu excepția cazurilor în care prin prezentul tratat competența este atribuită Curții de Justiție.”,

se citește

:

„Calitatea de parte a Comunității nu înlătură competența instanțelor naționale cu privire la litigiile respective, cu excepția cazurilor în care prin prezentul tratat competența este atribuită Curții de Justiție.”

(ff)

La articolul 248 ultimul paragraf:

în loc de

:

„Curtea de Conturi își stabilește regulamentul de ordine interioară. Acest regulament se supune aprobării Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată.”

se citește

:

„Curtea de Conturi își stabilește regulamentul de ordine interioară. Acest regulament se aprobă de către Consiliu, hotărând cu majoritate calificată.”

(gg)

La articolul 256 al treilea paragraf:

în loc de

:

„După îndeplinirea acestor formalități, la cererea părții interesate, aceasta poate proceda la executarea silită, sesizând direct organul competent în conformitate cu legislația internă.”,

se citește

:

„După îndeplinirea acestor formalități, la cererea părții interesate, aceasta poate proceda la executarea silită, sesizând direct autoritatea competentă în conformitate cu legislația internă.”

(hh)

La articolul 271 al doilea paragraf:

în loc de

:

„În condițiile care vor fi stabilite prin punerea în aplicare a articolului 279, creditele, altele decât cele pentru cheltuielile de personal, neutilizate până la sfârșitul exercițiului financiar, vor putea fi reportate exclusiv pentru exercițiul următor.”,

se citește

:

„În condițiile care se stabilesc în conformitate cu articolul 279, creditele, altele decât cele pentru cheltuielile de personal, neutilizate până la sfârșitul exercițiului financiar, vor putea fi reportate exclusiv pentru exercițiul următor.”

(ii)

La articolul 274 al treilea paragraf:

în loc de

:

„În cadrul bugetului, Comisia poate proceda, în limitele și condițiile stabilite de regulamentul adoptat pentru punerea în aplicare a articolului 279, la transferarea de credite dintr-un capitol în altul sau dintr-o subdiviziune în alta.”,

se citește

:

„În cadrul bugetului, Comisia poate proceda, în limitele și condițiile prevăzute de regulamentul elaborat în temeiul articolului 279, la transferarea de credite dintr-un capitol în altul sau dintr-o subdiviziune în alta.”

(jj)

La articolul 276 alineatul (1) prima teză:

în loc de

:

„(1)   Parlamentul European, la recomandarea Consiliului, care hotărăște cu majoritate calificată, descarcă de execuția bugetului Comisia.”,

se citește

:

„(1)   Parlamentul European adoptă, la recomandarea Consiliului hotărând cu majoritate calificată, descărcarea Comisiei de execuția bugetului.”

(kk)

La articolul 312:

în loc de

:

„Prezentul tratat se încheie pe termen nelimitat.”,

se citește

:

„Prezentul tratat se încheie pe durată nelimitată.”

4.

Protocoale anexate la Tratatul privind Uniunea Europeană, la Tratatul de instituire a Comunității Europene și la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Energiei Atomice

Protocolul (nr. 6) privind Statutul Curții de Justiție (2001)

(a)

Denumirea titlului II

în loc de

:

„Titlul II Organizare”,

se citește

:

„Titlul II Organizarea”.

(b)

La articolul 9 primul paragraf:

în loc de

:

„Înlocuirea parțială a judecătorilor, care are loc la fiecare trei ani, privește în mod alternativ patrusprezece, respectiv treisprezece judecători.”,

se citește

:

„În cazul în care, la fiecare trei ani, judecătorii sunt înlocuiți parțial, se înlocuiesc alternativ câte paisprezece, respectiv treisprezece judecători.”

(c)

La articolul 16 al cincilea paragraf:

în loc de

:

„În plus, în cazul în care consideră că o cauză de care este sesizată are o importanță excepțională, Curtea poate decide, după audierea avocatului general, să trimită cauza la ședința plenară.”,

se citește

:

„În plus, în cazul în care consideră că o cauză cu care este sesizată are o importanță excepțională, Curtea poate decide, după ascultarea avocatului general, să trimită cauza la ședința plenară.”

(d)

La articolul 17 al cincilea paragraf:

în loc de

:

„În cazul în care unul din judecătorii unei camere este împiedicat să participe la deliberări, acesta poate apela la un judecător membru al altei camere, în condițiile stabilite de regulamentul de procedură.”,

se citește

:

„În caz de împiedicare a unuia dintre judecătorii unei camere, se poate face apel la un judecător membru al altei camere, în condițiile stabilite de regulamentul de procedură.”

(e)

La articolul 20 primul paragraf:

în loc de

:

„Procedura în fața Curții constă din două etape: o etapă scrisă și una orală.”,

se citește

:

„Procedura în fața Curții constă în două faze: o fază scrisă și una orală.”

(f)

La articolul 21 primul paragraf:

în loc de

:

„Curtea este sesizată printr-o cerere adresată grefierului. Cererea trebuie să cuprindă numele și domiciliul reclamantului, calitatea semnatarului, numele părții sau părților împotriva cărora se înaintează cererea, obiectul litigiului, concluziile și o expunere sumară a motivelor de drept invocate.”,

se citește

:

„Curtea este sesizată printr-o cerere adresată grefierului. Cererea trebuie să cuprindă numele și domiciliul reclamantului, calitatea semnatarului, numele părții sau părților împotriva cărora se înaintează cererea, obiectul litigiului, concluziile și o expunere sumară a motivelor invocate.”

(g)

La articolul 22 primul paragraf:

în loc de

:

„În cazurile menționate la articolul 18 din Tratatul CEEA, Curtea este sesizată printr-o acțiune adresată grefierului. Acțiunea trebuie să cuprindă numele și domiciliul petentului, calitatea semnatarului, menționarea deciziei împotriva căreia este înaintat recursul, părțile adverse, obiectul litigiului, concluziile și expunerea sumară a motivelor de drept invocate.”,

se citește

:

„În cazurile menționate la articolul 18 din Tratatul CEEA, Curtea este sesizată printr-o acțiune adresată grefierului. Acțiunea trebuie să cuprindă numele și domiciliul petentului, calitatea semnatarului, menționarea deciziei împotriva căreia este înaintat recursul, părțile adverse, obiectul litigiului, concluziile și expunerea sumară a motivelor invocate.”

(h)

La articolul 23 primul paragraf:

în loc de

:

„În cazurile prevăzute la articolul 35 alineatul (1) din Tratatul UE, de articolul 234 din Tratatul CE și de articolul 150 din Tratatul CEEA, decizia instanței judecătorești naționale care își suspendă procedura și sesizează Curtea este notificată Curții de către instanța judecătorească națională respectivă. Această decizie este apoi notificată de către grefierul Curții, părților în cauză, statelor membre și Comisiei, precum și Consiliului sau Băncii Centrale Europene, în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată provine de la aceste entități, și Parlamentului European și Consiliului în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată a fost adoptat în comun de aceste două instituții.”,

se citește

:

„În cazurile prevăzute la articolul 35 alineatul (1) din Tratatul UE, la articolul 234 din Tratatul CE și la articolul 150 din Tratatul CEEA, decizia instanței naționale care își suspendă procedura și sesizează Curtea este notificată Curții de către instanța națională respectivă. Această decizie este apoi notificată de către grefierul Curții părților în cauză, statelor membre și Comisiei, precum și Consiliului sau Băncii Centrale Europene, în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată provine de la aceste entități, și Parlamentului European și Consiliului în cazul în care actul a cărui validitate sau interpretare este contestată a fost adoptat în comun de aceste două instituții.

În termen de două luni de la data ultimei notificări, părțile, statele membre, Comisia și, dacă este cazul, Parlamentul European, Consiliul și Banca Centrală Europeană au dreptul de a depune la Curte memorii sau observații scrise.”

(i)

La articolul 23 al treilea paragraf:

în loc de

:

„În cazurile menționate la articolul 234 din Tratatul CE, decizia instanței judecătorești naționale este notificată, prin grija grefierului Curții, și statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, altele decât statele membre, precum și Autorității de supraveghere AELS menționată de acordul respectiv, care, în cazul în care este vizat unul dintre domeniile de aplicare ale acordului, pot depune la Curte memorii sau observații scrise, în termen de două luni de la data notificării.”,

se citește

:

„În cazurile menționate la articolul 234 din Tratatul CE, decizia instanței naționale este notificată, prin grija grefierului Curții, și statelor părți la Acordul privind Spațiul Economic European, altele decât statele membre, precum și Autorității de supraveghere a AELS menționată de acordul respectiv, care, în cazul în care este vizat unul dintre domeniile de aplicare ale acordului, pot depune la Curte memorii sau observații scrise, în termen de două luni de la data notificării.”

(j)

La articolul 29 al doilea paragraf:

în loc de

:

„Ordinul se adresează spre execuție autorității judiciare competente, în condițiile stabilite de regulamentul de procedură. Actele care rezultă din activitatea comisiei rogatorii se înapoiază Curții, în aceleași condiții.”,

se citește

:

„Ordonanța se adresează în vederea executării autorității judiciare competente, în condițiile stabilite de regulamentul de procedură. Actele care rezultă din activitatea comisiei rogatorii se înapoiază Curții în aceleași condiții.”

(k)

La articolul 31:

în loc de

:

„Audierea este publică, cu excepția cazurilor în care, din motive grave, Curtea decide altfel, din oficiu sau la cererea părților.”,

se citește

:

„Ședința este publică, cu excepția cazurilor în care, din motive grave, Curtea decide altfel, din oficiu sau la cererea părților.”

(l)

La articolul 33:

în loc de

:

„La fiecare audiere se întocmește un proces verbal semnat de președinte și de grefier.”,

se citește

:

„La fiecare ședință se întocmește un proces-verbal semnat de președinte și de grefier.”

(m)

La articolul 34;

în loc de

:

„Rolul audierilor se stabilește de președinte.”,

se citește

:

„Rolul ședințelor se stabilește de președinte.”

(n)

La articolul 39 al treilea paragraf:

în loc de

:

„Ordinul președintelui sau al judecătorului care îi ține locul are numai caracter provizoriu și nu aduce nici un fel de atingere hotărârii de fond a Curții.”,

se citește

:

„Ordonanța președintelui sau a judecătorului care îl înlocuiește are doar un caracter provizoriu și nu prejudecă fondul asupra căruia Curtea se pronunță în acțiunea principală.”

(o)

La articolul 46 prima teză:

în loc de

:

„Acțiunile formulate împotriva Comunităților în materie de responsabilitate delictuală se prescriu după cinci ani de la producerea faptului care a stat la baza lor.”,

se citește

:

„Acțiunile formulate împotriva Comunităților în materie de responsabilitate extracontractuală se prescriu după cinci ani de la producerea faptului care a stat la baza lor.”

(p)

La articolul 55:

în loc de

:

„Hotărârile Tribunalului care pun capăt procesului, care soluționează parțial litigiul pe fond sau care pun capăt unei probleme de procedură privind invocarea lipsei de competență sau de inadmisibilitate se notifică de grefierul Tribunalului tuturor părților, precum și tuturor statelor membre și instituțiilor comunitare, chiar în cazul în care acestea nu au intervenit în litigiul înaintat Tribunalului.”,

se citește

:

„Deciziile Tribunalului prin care se finalizează judecata, prin care se soluționează parțial fondul unui litigiu, prin care se pune capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate se notifică de grefierul Tribunalului tuturor părților, precum și tuturor statelor membre și instituțiilor comunitare, chiar în cazul în care acestea nu au intervenit în litigiul înaintat Tribunalului.”

(q)

La articolul 56 primul paragraf:

în loc de

:

„Hotărârile Tribunalului care pun capăt procesului, care soluționează parțial litigiul pe fond sau care pun capăt unei probleme de procedură privind invocarea lipsei de competență sau de inadmisibilitate pot fi atacate prin recurs în fața Curții, în termen de două luni de la notificarea hotărârii atacate.”,

se citește

:

„Deciziile Tribunalului prin care se finalizează judecata, prin care se soluționează parțial fondul unui litigiu, prin care se pune capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate pot fi atacate cu recurs la Curte, în termen de două luni de la notificarea deciziei atacate.”

(r)

La articolul 57 primul paragraf:

în loc de

:

„Orice persoană a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de Tribunal poate formula un recurs la Curte, în termen de două săptămâni de la comunicarea hotărârii de respingere.

Părțile în proces pot introduce în fața Curții un recurs împotriva hotărârilor Tribunalului pronunțate în temeiul articolelor 242 sau 243 sau al articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE, sau al articolelor 157 sau 158 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA, în termen de două luni de la notificarea acestor hotărâri.”,

se citește

:

„Orice persoană a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de Tribunal poate formula un recurs la Curte, în termen de două săptămâni de la comunicarea deciziei de respingere.

Părțile în proces pot introduce în fața Curții un recurs împotriva deciziilor Tribunalului pronunțate în temeiul articolului 242 sau 243 sau al articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE, sau al articolelor 157 sau 158 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA, în termen de două luni de la notificarea acestor decizii.”

(s)

La articolul 59:

în loc de

:

„În caz de recurs împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în fața Curții constă dintr-o parte scrisă și una orală. În condițiile stabilite de regulamentul de procedură, Curtea se poate pronunța fără procedură orală, după audierea avocatului general și a părților.”,

se citește

:

„În caz de recurs împotriva unei decizii a Tribunalului, procedura în fața Curții constă într-o fază scrisă și o fază orală. În condițiile stabilite de regulamentul de procedură, Curtea se poate pronunța fără procedură orală, după ascultarea avocatului general și a părților.”

(t)

La articolul 61:

în loc de

:

„În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează hotărârea Tribunalului. Aceasta poate fie să pronunțe hotărârea definitivă privind litigiul, în cazul în care acesta se află în stare de a fi judecat, fie să înapoieze Tribunalului cauza, în vederea pronunțării.

În cazul în care se înapoiază cauza, Tribunalul este legat de chestiunile de drept soluționate prin hotărârea Curții.

În cazul în care un recurs introdus de un stat membru sau de o instituție comunitară care nu a intervenit în litigiul aflat în fața Tribunalului este întemeiat, Curtea poate indica, în cazul în care se consideră necesar, acele efecte ale hotărârii anulate de Tribunal care trebuie considerate ca definitive pentru părțile în litigiu.”,

se citește

:

„În cazul în care recursul este întemeiat, Curtea anulează decizia Tribunalului. În acest caz, Curtea poate fie să soluționeze ea însăși în mod definitiv litigiul, atunci când acesta este în stare de judecată, fie să trimită cauza Tribunalului pentru a se pronunța asupra acesteia.

În caz de trimitere spre rejudecare, Tribunalul este legat de chestiunile de drept soluționate prin decizia Curții.

În cazul în care un recurs introdus de un stat membru sau de o instituție comunitară care nu a intervenit în litigiul aflat în fața Tribunalului este întemeiat, Curtea poate indica, în cazul în care se consideră necesar, acele efecte ale deciziei anulate a Tribunalului care trebuie considerate ca definitive pentru părțile în litigiu.”

(u)

La articolul 62:

în loc de

:

„În cazurile prevăzute la articolul 225 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE și la articolul 140a alineatele (2) și (3) din Tratatul CEEA, primul avocat general poate, în cazul în care consideră că există un risc grav pentru unitatea sau coerența dreptului comunitar, să propună Curții reexaminarea hotărârii Tribunalului.

Propunerea trebuie făcută în termen de o lună de la pronunțarea hotărârii Tribunalului. În termen de o lună de la prezentarea propunerii de către primul avocat general, Curtea decide dacă este cazul sau nu să reexamineze decizia.”,

se citește

:

„În cazurile prevăzute la articolul 225 alineatele (2) și (3) din Tratatul CE și la articolul 140a alineatele (2) și (3) din Tratatul CEEA, primul avocat general poate, în cazul în care consideră că există un risc grav pentru unitatea sau coerența dreptului comunitar, să propună Curții reexaminarea deciziei Tribunalului.

Propunerea trebuie făcută în termen de o lună de la pronunțarea deciziei Tribunalului. În termen de o lună de la prezentarea propunerii de către primul avocat general, Curtea decide dacă este cazul sau nu să reexamineze decizia.”

(v)

La articolul 62a al treilea paragraf:

în loc de

:

„Curtea de Justiție poate hotărî deschiderea procedurii orale înainte de pronunțarea unei hotărâri.”,

se citește

:

„Curtea poate dispune deschiderea procedurii orale înainte de a se pronunța asupra cauzei.”

(w)

În anexa I „Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene”, articolul 4 alineatul (2):

în loc de

:

„(2)   Tribunalul Funcției Publice judecă în camere formate din trei judecători. În anumite cazuri prevăzute de regulamentul său de procedură, poate delibera în adunare plenară sau într-o cameră alcătuită din cinci judecători sau un singur judecător.”,

se citește

:

„(2)   Tribunalul Funcției Publice judecă în camere formate din trei judecători. În anumite cazuri prevăzute de regulamentul său de procedură, cauzele pot fi judecate în ședință plenară, în cameră alcătuită din cinci judecători sau de un judecător unic.”

(x)

În anexa I „Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene”, articolul 7 alineatul (3):

în loc de

:

„(3)   Faza scrisă a procedurii cuprinde prezentarea cererii și a întâmpinării, cu excepția cazului în care Tribunalul Funcției Publice hotărăște că este necesar un al doilea schimb de memorii scrise. Atunci când are loc un al doilea schimb de memorii, Tribunalul Funcției Publice poate, cu acordul părților, pronunța o hotărâre fără faza orală.”,

se citește

:

„(3)   Faza scrisă a procedurii cuprinde prezentarea cererii și a memoriului în apărare, cu excepția cazului în care Tribunalul Funcției Publice hotărăște că este necesar un al doilea schimb de memorii scrise. Atunci când are loc un al doilea schimb de memorii, Tribunalul Funcției Publice poate decide, cu acordul părților, să se pronunțe fără procedură orală.”

(y)

În anexa I „Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene”, articolul 7 alineatul (5):

în loc de

:

„(5)   Tribunalul Funcției Publice se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată. Sub rezerva dispozițiilor specifice din regulamentul de procedură, orice parte care cade în pretenții este obligată la plata cheltuielilor de judecată, în cazul în care se dispune în acest sens.”,

se citește

:

„(5)   Tribunalul Funcției Publice se pronunță cu privire la cheltuielile de judecată. Sub rezerva dispozițiilor specifice din regulamentul de procedură, partea care cade în pretenții este obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată.”

(z)

În anexa I „Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene”, articolul 9:

în loc de

:

„Se poate formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță în termen de două luni de la notificarea hotărârii atacate împotriva hotărârilor Tribunalului Funcției Publice care pun capăt procedurii și a hotărârilor acestuia care soluționează parțial litigiul în fond sau care pun capăt unui incident de procedură referitoare la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate.

Un asemenea recurs poate fi formulat de oricare dintre părți care cade, în tot sau în parte, în pretenții. Cu toate acestea, intervenienții, alții decât statele membre și instituțiile Comunităților, pot formula recurs numai atunci când hotărârea Tribunalului Funcției Publice îi afectează în mod direct.”,

se citește

:

„Se poate formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță în termen de două luni de la notificarea deciziei atacate împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice prin care se finalizează judecata și a deciziilor acestuia prin care se soluționează parțial fondul unui litigiu sau prin care se pune capăt unui incident de procedură referitor la o excepție de necompetență sau de inadmisibilitate.

Un asemenea recurs poate fi formulat de oricare dintre părți care cade, în tot sau în parte, în pretenții. Cu toate acestea, intervenienții, alții decât statele membre și instituțiile Comunităților, pot formula recurs numai atunci când decizia Tribunalului Funcției Publice îi afectează în mod direct.”

(aa)

În anexa I „Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene”, articolul 10 alineatele (1) și (2):

în loc de

:

„(1)   Orice persoană a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de Tribunalul Funcției Publice poate formula recurs la Tribunalul de Primă Instanță în termen de două săptămâni de la notificarea hotărârii de respingere a cererii.

(2)   Părțile la procedură pot formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță împotriva hotărârilor Tribunalului Funcției Publice adoptate în temeiul articolului 242 sau 243 sau al articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE și al articolului 157 sau 158 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA în termen de două luni de la notificarea acesteia.”,

se citește

:

„(1)   Orice persoană a cărei cerere de intervenție a fost respinsă de Tribunalul Funcției Publice poate formula recurs la Tribunalul de Primă Instanță în termen de două săptămâni de la notificarea deciziei de respingere a cererii.

(2)   Părțile la procedură pot formula recurs în fața Tribunalului de Primă Instanță împotriva deciziilor Tribunalului Funcției Publice adoptate în temeiul articolului 242 sau 243 sau al articolului 256 al patrulea paragraf din Tratatul CE și al articolului 157 sau 158 sau al articolului 164 al treilea paragraf din Tratatul CEEA în termen de două luni de la notificarea acestora.”

(bb)

În anexa I „Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene”, articolul 12 alineatul (2):

în loc de

:

„(2)   În cazul unui recurs împotriva unei hotărâri a Tribunalului Funcției Publice, procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță constă într-o fază scrisă și o fază orală. În conformitate cu condițiile prevăzute de regulamentul de procedură, Tribunalul de Primă Instanță poate, după audierea părților, renunța la faza orală.”,

se citește

:

„(2)   În cazul unui recurs împotriva unei decizii a Tribunalului Funcției Publice, procedura în fața Tribunalului de Primă Instanță constă dintr-o fază scrisă și o fază orală. În conformitate cu condițiile prevăzute de regulamentul de procedură, Tribunalul de Primă Instanță poate, după audierea părților, să se pronunțe fără procedură orală.”

(cc)

În anexa I „Tribunalul Funcției Publice a Uniunii Europene”, articolul 13:

în loc de

:

„(1)   Atunci când recursul este întemeiat, Tribunalul de Primă Instanță casează hotărârea Tribunalului Funcției Publice și se pronunță el însuși asupra litigiului. Acesta retrimite cauza Tribunalului Funcției Publice spre judecare în cazul în care litigiul nu este în stare de judecată.

(2)   Atunci când cauza este retrimisă Tribunalului Funcției Publice, acesta este ținut de dezlegarea dată chestiunilor de drept prin hotărârea Tribunalului de Primă Instanță.”,

se citește

:

„(1)   Atunci când recursul este întemeiat, Tribunalul de Primă Instanță anulează decizia Tribunalului Funcției Publice și se pronunță el însuși asupra litigiului. Acesta trimite cauza Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare în cazul în care litigiul nu este în stare de judecată.

(2)   Atunci când cauza este trimisă Tribunalului Funcției Publice spre rejudecare, acesta este ținut de dezlegarea dată chestiunilor de drept prin decizia Tribunalului de Primă Instanță.”

5.

Protocoale anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

Protocolul se înlocuiește cu următorul text:

„PROTOCOLUL (NR. 18)

privind Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene (1992)

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE,

DORIND să stabilească Statutul Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene menționat la articolul 8 din Tratatul de instituire a Comunității Europene,

CONVIN cu privire la următoarele dispoziții, care sunt anexate la Tratatul de instituire a Comunității Europene:

CAPITOLUL I

ÎNFIINȚAREA SEBC

Articolul 1

Sistemul European al Băncilor Centrale

1.1

Sistemul European al Băncilor Centrale (SEBC) și Banca Centrală Europeană (BCE) se înființează în temeiul articolului 8 din tratat; acestea își îndeplinesc funcțiile și își desfășoară activitățile în conformitate cu dispozițiile tratatului și ale prezentului statut.

1.2

În conformitate cu articolul 107 alineatul (1) din tratat, SEBC este format din BCE și din băncile centrale ale statelor membre («bănci centrale naționale»). Institutul Monetar Luxemburghez reprezintă banca centrală a Luxemburgului.

CAPITOLUL II

OBIECTIVELE ȘI MISIUNILE SEBC

Articolul 2

Obiectivele

În conformitate cu articolul 105 alineatul (1) din tratat, obiectivul principal al SEBC este menținerea stabilității prețurilor. Fără a aduce atingere obiectivului privind stabilitatea prețurilor, SEBC sprijină politicile economice generale din Comunitate, cu scopul de a contribui la realizarea obiectivelor Comunității, definite la articolul 2 din tratat. SEBC acționează potrivit principiului unei economii de piață deschise în care concurența este liberă, favorizând o alocare eficientă a resurselor și respectând principiile stabilite în articolul 4 din tratat.

Articolul 3

Misiunile

3.1

În conformitate cu articolul 105 alineatul (2) din tratat, misiunile fundamentale care urmează să fie îndeplinite prin intermediul SEBC sunt:

definirea și aplicarea politicii monetare a Comunității;

desfășurarea operațiunilor de schimb valutar, în conformitate cu articolul 111 din tratat;

deținerea și administrarea rezervelor valutare oficiale ale statelor membre;

promovarea bunei funcționări a sistemelor de plăți.

3.2

În conformitate cu articolul 105 alineatul (3) din tratat, a treia liniuță din articolul 3.1 se aplică fără să aducă atingere deținerii și administrării fondurilor de rulment în valută de către guvernele statelor membre.

3.3

În conformitate cu articolul 105 alineatul (5) din tratat, SEBC contribuie la buna desfășurare a politicilor promovate de autoritățile competente în ceea ce privește supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

Articolul 4

Funcțiile consultative

În conformitate cu articolul 105 alineatul (4) din tratat:

(a)

BCE este consultată:

cu privire la orice act comunitar propus în domeniile care sunt de competența sa;

de autoritățile naționale cu privire la orice proiect de reglementare în domeniile care sunt de competența sa, dar în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42;

(b)

în domeniile care sunt de competența sa, BCE poate prezenta avize instituțiilor sau organelor comunitare competente sau autorităților naționale.

Articolul 5

Culegerea de informații statistice

5.1

Pentru realizarea misiunilor SEBC, BCE, sprijinită de băncile centrale naționale, culege informațiile statistice necesare, fie de la autoritățile naționale competente, fie direct de la agenții economici. În acest scop, BCE cooperează cu instituțiile sau organele comunitare, cu autoritățile competente ale statelor membre sau ale țărilor terțe, precum și cu organizațiile internaționale.

5.2

În măsura în care este posibil, băncile centrale naționale îndeplinesc misiunile descrise la articolul 5.1.

5.3

BCE are datoria să promoveze, în cazul în care este necesar, armonizarea regulilor și practicilor privind culegerea, elaborarea și difuzarea datelor statistice din domeniile care sunt de competența sa.

5.4

În conformitate cu procedura menționată la articolul 42, Consiliul stabilește persoanele fizice și juridice supuse obligației de raportare, regimul de confidențialitate și dispozițiile corespunzătoare de executare și de sancționare.

Articolul 6

Cooperarea internațională

6.1

În domeniul cooperării internaționale privind misiunile încredințate SEBC, BCE decide modul de reprezentare a SEBC.

6.2

BCE și, sub rezerva acordului său, băncile centrale naționale pot să participe la instituțiile monetare internaționale.

6.3

Articolele 6.1 și 6.2 se aplică fără a aduce atingere articolului 111 alineatul (4) din tratat.

CAPITOLUL III

ORGANIZAREA SEBC

Articolul 7

Independența

În conformitate cu articolul 108 din tratat, în exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le-au fost conferite prin tratat și prin prezentul statut, BCE, băncile centrale naționale sau membrii organelor lor de decizie nu pot solicita sau accepta instrucțiuni de la instituțiile sau organele comunitare, de la guvernele statelor membre sau de la orice alt organism. Instituțiile și organele comunitare, precum și guvernele statelor membre se angajează să respecte acest principiu și să nu încerce să influențeze membrii organelor de decizie ale BCE sau ale băncilor centrale naționale în îndeplinirea misiunilor acestora.

Articolul 8

Principiul general

SEBC este condus de organele de decizie ale BCE.

Articolul 9

Banca Centrală Europeană

9.1

BCE care, în conformitate cu articolul 107 alineatul (2) din tratat, are personalitate juridică, se bucură în fiecare din statele membre de capacitatea juridică cea mai largă, recunoscută persoanelor juridice prin legislația internă; BCE poate, în special, să dobândească sau să înstrăineze bunuri mobile și imobile și să stea în justiție.

9.2

BCE se asigură ca misiunile conferite SEBC în conformitate cu articolul 105 alineatele (2), (3) și (5) din tratat să fie îndeplinite prin propriile sale activități, în conformitate cu prezentul statut, sau prin intermediul băncilor centrale naționale, în conformitate cu articolele 12.1 și 14.

9.3

În conformitate cu articolul 107 alineatul (3) din tratat, organele de decizie ale BCE sunt Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv.

Articolul 10

Consiliul guvernatorilor

10.1.

În conformitate cu articolul 112 alineatul (1) din tratat, Consiliul guvernatorilor este format din membrii Comitetului executiv și guvernatorii băncilor centrale naționale.

10.2.

Fiecare membru al Consiliului guvernatorilor dispune de un vot. Începând cu data de la care numărul membrilor Consiliului guvernatorilor depășește douăzeci și unu, fiecare membru al Comitetului executiv dispune de un vot, iar numărul guvernatorilor cu drept de vot este de cincisprezece. Aceste drepturi de vot se atribuie și se exercită prin rotație după cum urmează:

începând cu data de la care numărul guvernatorilor depășește cincisprezece și până când acesta ajunge la douăzeci și doi, guvernatorii sunt repartizați în două grupuri, conform unui clasament în funcție de mărimea cotei deținute de statul membru căruia îi aparține banca centrală națională din produsul intern brut total la prețul pieței și din bilanțul agregat total al instituțiilor financiare monetare din statele membre care au adoptat euro. Cotelor din produsul intern brut total la prețul pieței și din bilanțul agregat total al instituțiilor financiare monetare le sunt atribuite ponderi de 5/6 și, respectiv, de 1/6. Primul grup este format din cinci guvernatori, iar cel de-al doilea din restul guvernatorilor. Frecvența exercitării drepturilor de vot ale guvernatorilor din primul grup nu este mai mică decât cea a exercitării drepturilor de vot ale guvernatorilor din cel de-al doilea grup. Sub rezerva tezei anterioare, primului grup i se atribuie patru voturi, iar celui de-al doilea i se atribuie unsprezece voturi;

începând cu data de la care numărul guvernatorilor ajunge la douăzeci și doi, guvernatorii sunt repartizați în trei grupuri, în funcție de un clasament care se bazează pe criteriile menționate anterior. Primul grup este format din cinci guvernatori și i se atribuie patru voturi. Al doilea grup este format din jumătate din numărul total al guvernatorilor, orice fracțiune fiind rotunjită în sus până la numărul întreg cel mai apropiat, și i se atribuie opt voturi. Al treilea grup este format din ceilalți guvernatori și i se atribuie trei voturi;

în cadrul fiecărui grup, guvernatorii dispun de dreptul de vot pentru perioade egale de timp;

pentru calcularea cotelor din produsul intern brut total la prețul pieței, se aplică articolul 29.2. Bilanțul agregat total al instituțiilor financiare monetare se calculează în conformitate cu cadrul statistic aplicabil în Comunitatea Europeană la momentul efectuării calculului;

de fiecare dată când produsul intern brut total la prețul pieței se ajustează în conformitate cu articolul 29.3 sau de fiecare dată când numărul guvernatorilor crește, mărimea și/sau structura grupurilor se adaptează în conformitate cu principiile menționate anterior;

Consiliul guvernatorilor, hotărând cu o majoritate de două treimi din numărul total al membrilor săi, cu sau fără drept de vot, ia toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a principiilor menționate anterior și poate decide amânarea utilizării sistemului de rotație până la data la care numărul de guvernatori depășește optsprezece.

Dreptul de vot se exercită personal. Prin derogare de la această normă, regulamentul intern menționat la articolul 12.3 poate prevedea că membrii Consiliului guvernatorilor își pot exercita dreptul de vot prin intermediul teleconferinței. De asemenea, regulamentul prevede că un membru al Consiliului guvernatorilor care nu poate participa la reuniunile acestui Consiliu pe o perioadă îndelungată poate desemna un supleant în calitate de membru al Consiliului guvernatorilor.

Dispozițiile alineatelor anterioare nu aduc atingere dreptului de vot al tuturor membrilor Consiliului guvernatorilor, cu sau fără drept de vot, în conformitate cu articolele 10.3, 10.6 și 41.2.

Cu excepția cazului în care se prevede altfel în prezentul statut, Consiliul guvernatorilor hotărăște cu majoritatea simplă a membrilor cu drept de vot. În caz de egalitate, președintele are votul decisiv.

Pentru ca Consiliul guvernatorilor să poată vota trebuie întrunit un cvorum de două treimi din membrii cu drept de vot. În cazul în care cvorumul nu este întrunit, președintele poate convoca o ședință extraordinară în cadrul căreia deciziile pot fi luate indiferent de cvorum.

10.3

Pentru toate deciziile care trebuie luate în temeiul articolelor 28, 29, 30, 32, 33 și 51, voturile membrilor Consiliului guvernatorilor sunt ponderate în funcție de cotele pe care băncile centrale naționale le dețin în capitalul subscris al BCE. Ponderea voturilor membrilor Comitetului executiv este egală cu zero. O decizie care necesită o majoritate calificată se consideră adoptată în cazul în care voturile favorabile exprimate reprezintă cel puțin două treimi din capitalul subscris al BCE și cel puțin jumătate din acționari. În cazul în care un guvernator nu poate fi prezent, acesta poate desemna un supleant pentru a exprima votul său ponderat.

10.4

Reuniunile sunt confidențiale. Consiliul guvernatorilor poate decide să facă public rezultatul deliberărilor sale.

10.5

Consiliul guvernatorilor se întrunește de cel puțin zece ori pe an.

10.6

Articolul 10.2 poate fi modificat de Consiliul reunit la nivel de șefi de stat și de guvern, care hotărăște în unanimitate, fie la recomandarea BCE și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, fie la recomandarea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE. Consiliul recomandă statelor membre să adopte aceste modificări. Modificările intră în vigoare după ratificarea lor de către toate statele membre în conformitate cu normele lor constituționale.

Recomandarea formulată de BCE în temeiul prezentului alineat necesită decizia unanimă a Consiliului guvernatorilor.

Articolul 11

Comitetul executiv

11.1

În conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (a) din tratat, Comitetul executiv este format din președinte, vicepreședinte și alți patru membri.

Membrii își exercită funcțiile cu normă întreagă. Niciun membru nu poate exercita o altă profesie, remunerată sau nu, în afară de cazul în care i s-a acordat în mod excepțional o derogare de către Consiliul guvernatorilor.

11.2

În conformitate cu articolul 112 alineatul (2) litera (b) din tratat, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai Comitetului executiv sunt numiți de comun acord de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului guvernatorilor, dintre persoanele a căror autoritate și experiență profesională în domeniul monetar sau bancar sunt recunoscute.

Mandatul acestora are o durată de opt ani și nu poate fi reînnoit.

Numai resortisanții statelor membre pot fi membri ai Comitetului executiv.

11.3

Termenii și condițiile de angajare a membrilor Comitetului executiv, în special salariile, pensiile și alte prestații de asigurări sociale fac obiectul contractelor încheiate cu BCE și se stabilesc de Consiliul guvernatorilor la propunerea unui comitet format din trei membri numiți de Consiliul guvernatorilor și din trei membri numiți de Consiliu. Membrii Comitetului executiv nu au drept de vot asupra problemelor reglementate de prezentul alineat.

11.4

În cazul în care un membru al Comitetului executiv nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării funcțiilor sale sau în care a comis o abatere gravă, Curtea de Justiție îl poate demite, la cererea Consiliului guvernatorilor sau a Comitetului executiv.

11.5

Fiecare membru al Comitetului executiv prezent la ședințe are dreptul să voteze și dispune în acest scop de un vot. În cazul în care nu există dispoziții contrare, deciziile Comitetului executiv se iau cu majoritatea simplă a voturilor exprimate. În cazul în care există un număr egal de voturi, votul președintelui este hotărâtor. Procedura de vot este precizată în regulamentul de procedură menționat la articolul 12.3.

11.6

Comitetul executiv este răspunzător de administrarea curentă a BCE.

11.7

Locurile vacante din Comitetul executiv sunt ocupate prin numirea de noi membri, în conformitate cu articolul 11.2.

Articolul 12

Responsabilitățile organelor de decizie

12.1

Consiliul guvernatorilor adoptă orientările și ia deciziile necesare pentru îndeplinirea misiunilor încredințate SEBC prin tratat și prin prezentul statut. Consiliul guvernatorilor definește politica monetară a Comunității, inclusiv, dacă este cazul, deciziile privind obiectivele monetare intermediare, ratele dobânzilor de referință și constituirea rezervelor în cadrul SEBC, și stabilește orientările necesare aplicării lor.

Comitetul executiv pune în aplicare politica monetară în conformitate cu orientările și deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest cadru, Comitetul executiv dă instrucțiunile necesare băncilor centrale naționale. În afară de aceasta, Comitetului executiv îi pot fi delegate anumite competențe prin decizia Consiliului guvernatorilor.

În măsura în care se consideră că acest lucru este posibil și oportun, și fără a aduce atingere prevederilor prezentului articol, BCE recurge la băncile centrale naționale pentru executarea operațiunilor care țin de misiunile SEBC.

12.2

Comitetul executiv răspunde de pregătirea reuniunilor Consiliului guvernatorilor.

12.3

Consiliul guvernatorilor adoptă un regulament intern prin care stabilește organizarea internă a BCE și a organelor sale de decizie.

12.4

Funcțiile consultative menționate la articolul 4 sunt exercitate de Consiliul guvernatorilor.

12.5

Consiliul guvernatorilor ia deciziile menționate la articolul 6.

Articolul 13

Președintele

13.1

Președintele sau, în absența acestuia, vicepreședintele, prezidează Consiliul guvernatorilor și Comitetul executiv al BCE.

13.2

Fără a aduce atingere articolului 39, președintele sau persoana pe care acesta o desemnează în acest scop reprezintă BCE în exterior.

Articolul 14

Băncile centrale naționale

14.1

În conformitate cu articolul 109 din tratat, cel târziu până la data înființării SEBC, fiecare stat membru asigură compatibilitatea legislației sale naționale, inclusiv a statutului băncii sale centrale naționale, cu tratatul și cu prezentul statut.

14.2

Statutul băncilor centrale naționale trebuie să prevadă, în special, că durata mandatului guvernatorului băncii centrale naționale nu poate fi mai mică de cinci ani.

Un guvernator poate fi eliberat din funcție numai în cazul în care nu mai îndeplinește condițiile necesare exercitării îndatoririlor sale sau în cazul în care a comis o abatere gravă. Împotriva deciziei luate în această privință, guvernatorul respectiv sau Consiliul guvernatorilor poate introduce la Curtea de Justiție o acțiune întemeiată pe încălcarea tratatului sau a oricărei norme de drept de aplicare a acestuia. Acțiunea respectivă trebuie să fie formulată într-un termen de două luni, după caz, fie de la publicarea deciziei sau de la notificarea sa reclamantului, fie, în absența unei astfel de notificări, din ziua în care reclamantul a luat cunoștință de decizie.

14.3

Băncile centrale naționale fac parte integrantă din SEBC și acționează în conformitate cu orientările și instrucțiunile BCE. Consiliul guvernatorilor ia măsurile necesare pentru a asigura respectarea orientărilor și instrucțiunilor BCE, și solicită să-i fie furnizate toate informațiile necesare.

14.4

Băncile centrale naționale pot îndeplini și alte funcții în afara celor menționate de prezentul statut, cu excepția cazurilor în care Consiliul guvernatorilor decide, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, că funcțiile respective interferează cu obiectivele și misiunile SEBC. Aceste funcții, pe care băncile centrale naționale le exercită pe propria răspundere și pe propriul risc, nu sunt considerate ca făcând parte din funcțiile SEBC.

Articolul 15

Obligații de raportare

15.1

BCE întocmește și publică rapoarte asupra activității SEBC cel puțin o dată pe trimestru.

15.2

În fiecare săptămână se publică o situație financiară consolidată a SEBC.

15.3

În conformitate cu articolul 113 alineatul (3) din tratat, BCE prezintă Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și Consiliului European, un raport anual privind activitatea SEBC și politica monetară din anul precedent și din anul în curs.

15.4

Rapoartele și situațiile menționate de prezentul articol se pun la dispoziția persoanelor interesate în mod gratuit.

Articolul 16

Bancnotele

În conformitate cu articolul 106 alineatul (1) din tratat, Consiliul guvernatorilor este singurul împuternicit să autorizeze emisiunea de bancnote în cadrul Comunității. BCE și băncile centrale naționale pot emite asemenea bancnote. Bancnotele emise de BCE și de băncile centrale naționale sunt singurele care au statutul de mijloc legal de plată în cadrul Comunității.

BCE respectă, pe cât posibil, practicile existente în ceea ce privește emisiunea și grafica bancnotelor.

CAPITOLUL IV

FUNCȚIILE MONETARE ȘI OPERAȚIUNILE SEBC

Articolul 17

Conturi la BCE și la băncile centrale naționale

Pentru a-și desfășura operațiunile, BCE și băncile centrale naționale pot deschide conturi la instituțiile de credit, la organismele publice și la alți participanți pe piață și pot accepta active drept garanție, inclusiv titluri în formă dematerializată.

Articolul 18

Operațiunile de piață monetară și de credit

18.1

Pentru a atinge obiectivele SEBC și a-și îndeplini misiunile, BCE și băncile centrale naționale pot:

să intervină pe piețele financiare, fie prin operațiuni simple de vânzare și cumpărare (la vedere și la termen) sau prin contracte de report, fie prin primirea sau acordarea de împrumuturi de creanțe și instrumente tranzacționabile, exprimate în monede comunitare sau necomunitare, precum și de metale prețioase;

să desfășoare operațiuni de creditare cu instituțiile de credit și cu alți participanți pe piață, pe baza unor garanții corespunzătoare.

18.2

BCE stabilește principiile generale ale operațiunilor de piață monetară și de credit desfășurate de ea însăși sau de băncile centrale naționale, inclusiv cele privind comunicarea condițiilor în care acestea sunt dispuse să participe la aceste operațiuni.

Articolul 19

Rezervele minime obligatorii

19.1

Sub rezerva articolului 2, BCE poate impune instituțiilor de credit stabilite în statele membre obligația constituirii de rezerve minime la BCE și la băncile centrale naționale, în conformitate cu obiectivele de politică monetară. Consiliul guvernatorilor poate adopta regulamente privind calcularea și determinarea rezervelor minime obligatorii. În cazul nerespectării acestei obligații, BCE are dreptul de a percepe dobânzi penalizatoare sau de a impune alte sancțiuni cu efect similar.

19.2

În vederea aplicării prezentului articol, Consiliul definește, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42, baza de calcul a rezervelor minime obligatorii și raportul maxim admisibil dintre aceste rezerve și baza lor de calcul, precum și sancțiunile corespunzătoare în caz de nerespectare.

Articolul 20

Alte instrumente de control monetar

Consiliul guvernatorilor poate hotărî, cu o majoritate de două treimi din voturile exprimate, să recurgă la alte metode operaționale de control monetar pe care le consideră adecvate, cu respectarea articolului 2.

În cazul în care aceste metode implică obligații pentru terți, Consiliul stabilește sfera lor de aplicare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 42.

Articolul 21

Operațiunile cu organismele publice

21.1

În conformitate cu articolul 101 din tratat, se interzice BCE și băncilor centrale naționale să acorde credite pe descoperit de cont sau orice alt tip de facilitate de credit instituțiilor sau organelor Comunității, administrațiilor centrale, autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, celorlalte organisme sau întreprinderi publice din statele membre; se interzice, de asemenea, cumpărarea de titluri de creanță, direct de la acestea, de către BCE sau de către băncile centrale naționale.

21.2

BCE și băncile centrale naționale pot acționa în calitate de agenți fiscali pentru instituțiile menționate la articolul 21.1.

21.3

Dispozițiile prezentului articol nu se aplică instituțiilor publice de credit care, în contextul furnizării de lichidități de către băncile centrale, beneficiază, din partea băncilor centrale naționale și a BCE, de același tratament ca și instituțiile private de credit.

Articolul 22

Sistemele de compensare și de plăți

BCE și băncile centrale naționale pot acorda facilități, iar BCE poate adopta regulamente în vederea asigurării eficienței și solidității sistemelor de compensare și de plăți în cadrul Comunității și în raporturile cu țările terțe.

Articolul 23

Operațiunile externe

BCE și băncile centrale naționale pot:

să stabilească relații cu băncile centrale și instituțiile financiare din țările terțe și, în cazul în care este necesar, cu organizațiile internaționale;

să dobândească și să vândă, la vedere sau la termen, orice tip de active valutare și de metale prețioase. Termenul «active valutare» include titlurile și toate celelalte active exprimate în moneda oricărei țări sau în unități de cont, indiferent de forma în care sunt deținute;

să dețină și să administreze activele menționate la prezentul articol;

să desfășoare toate tipurile de operațiuni bancare cu țările terțe și cu organizațiile internaționale, inclusiv operațiuni de împrumut și credit.

Articolul 24

Alte operațiuni

În afara operațiunilor care rezultă din misiunile lor, BCE și băncile centrale naționale pot desfășura operațiuni în scopuri administrative sau în beneficiul personalului acestora.

CAPITOLUL V

SUPRAVEGHEREA PRUDENȚIALĂ

Articolul 25

Supravegherea prudențială

25.1

BCE poate să adopte avize și să fie consultată de Consiliu, de Comisie și de autoritățile competente din statele membre, cu privire la domeniul de aplicare și punerea în aplicare a legislației comunitare privind supravegherea prudențială a instituțiilor de credit și stabilitatea sistemului financiar.

25.2

În conformitate cu deciziile adoptate de Consiliu în temeiul articolului 105 alineatul (6) din tratat, BCE poate îndeplini misiuni specifice în legătură cu politicile în materie de supraveghere prudențială a instituțiilor de credit și a altor instituții financiare, cu excepția întreprinderilor de asigurări.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINANCIARE ALE SEBC

Articolul 26

Conturile financiare

26.1

Exercițiul financiar al BCE și al băncilor centrale naționale începe în prima zi a lunii ianuarie și se încheie în ultima zi a lunii decembrie.

26.2

Conturile anuale ale BCE sunt întocmite de Comitetul executiv în conformitate cu principiile stabilite de Consiliul guvernatorilor. Conturile se aprobă de Consiliul guvernatorilor și apoi se publică.

26.3

În scopuri de analiză și gestiune, Comitetul executiv întocmește un bilanț consolidat al SEBC, cuprinzând activele și pasivele băncilor centrale naționale care fac parte din SEBC.

26.4

În vederea aplicării prezentului articol, Consiliul guvernatorilor adoptă normele necesare standardizării procedurilor contabile și de raportare cu privire la operațiunile băncilor centrale naționale.

Articolul 27

Auditul

27.1

Conturile BCE și ale băncilor centrale naționale sunt supuse auditării de auditori externi independenți, desemnați la recomandarea Consiliului guvernatorilor și agreați de Consiliu. Auditorii sunt pe deplin împuterniciți să examineze toate registrele și conturile BCE și ale băncilor centrale naționale și să obțină toate informațiile privind operațiunile lor.

27.2

Dispozițiile articolului 248 din tratat se aplică numai cu privire la examinarea eficienței administrării BCE.

Articolul 28

Capitalul BCE

28.1

Capitalul BCE, care devine operațional de la înființarea acesteia, este de 5 miliarde ECU. Capitalul poate fi majorat, dacă este cazul, prin decizia Consiliului guvernatorilor hotărând cu majoritatea calificată menționată la articolul 10.3, în limitele și în condițiile stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura menționată la articolul 42.

28.2

Băncile centrale naționale sunt singurele autorizate să subscrie și să dețină capitalul BCE. Subscrierea capitalului se realizează potrivit grilei de repartiție stabilite în conformitate cu articolul 29.

28.3

Consiliul guvernatorilor, hotărând cu majoritatea calificată menționată la articolul 10.3, stabilește cuantumul și modalitățile de vărsare a capitalului.

28.4

Sub rezerva articolului 28.5, cotele băncilor centrale naționale din capitalul subscris al BCE nu pot fi cesionate, nu pot face obiectul garanțiilor reale mobiliare și nu pot fi supuse popririi/sechestrului.

28.5

În cazul în care grila de repartiție menționată la articolul 29 este ajustată, băncile centrale naționale transferă între ele cotele din capital corespunzătoare, astfel încât repartiția acestor cote să corespundă noii grile. Consiliul guvernatorilor stabilește modalitățile și condițiile de transfer.

Articolul 29

Grila de repartiție pentru subscrierea capitalului

29.1

Grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE se stabilește o dată cu înființarea SEBC și a BCE în conformitate cu procedura menționată la articolul 123 alineatul (1) din tratat. În această grilă, fiecărei bănci centrale naționale i se atribuie o pondere care este egală cu suma a:

50 % din cota pe care statul membru respectiv o deține în cadrul populației Comunității în penultimul an dinaintea înființării SEBC;

50 % din cota pe care statul membru respectiv o deține din produsul intern brut al Comunității la prețurile pieței, așa cum a fost înregistrat pe parcursul ultimilor cinci ani care au precedat penultimul an dinaintea înființării SEBC.

Procentele se rotunjesc în sus până la cel mai apropiat multiplu de 0,05 procente.

29.2

Datele statistice necesare aplicării prezentului articol sunt furnizate de Comisie în conformitate cu normele adoptate de Consiliu, potrivit procedurii menționate la articolul 42.

29.3

Ponderile atribuite băncilor centrale naționale se ajustează la fiecare cinci ani după înființarea SEBC, prin analogie cu dispozițiile articolului 29.1. Grila de repartiție ajustată se aplică din prima zi a anului următor.

29.4

Consiliul guvernatorilor ia orice alte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 30

Transferul activelor din rezervele valutare la BCE

30.1.

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 28, băncile centrale naționale furnizează BCE active din rezervele valutare, altele decât monedele statelor membre, ECU, poziții de rezervă la FMI și DST, până la echivalentul sumei de 50 de miliarde ECU. Consiliul guvernatorilor decide asupra cotei care poate fi solicitată de BCE după înființarea acesteia, precum și asupra sumelor solicitate ulterior. BCE are dreptul deplin de a deține și a administra activele din rezervele valutare care i-au fost transferate și de a le utiliza în scopurile prevăzute de prezentul statut.

30.2.

Contribuția fiecărei bănci centrale naționale se stabilește proporțional cu cota sa din capitalul subscris al BCE.

30.3

BCE creditează fiecărei bănci centrale naționale o creanță echivalentă cu contribuția sa. Consiliul guvernatorilor stabilește valoarea nominală și remunerarea acestor creanțe.

30.4

BCE poate solicita active suplimentare din rezervele valutare, în conformitate cu articolul 30.2, dincolo de limita stabilită la articolul 30.1, în limitele și potrivit condițiilor stabilite de Consiliu în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 42.

30.5

BCE poate deține și administra poziții de rezervă la FMI, precum și DST, și poate să accepte cumularea (pooling) acestor active.

30.6

Consiliul guvernatorilor ia orice alte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 31

Active din rezervele valutare deținute de băncile centrale naționale

31.1

Băncile centrale naționale sunt autorizate să desfășoare operațiuni în vederea îndeplinirii obligațiilor lor față de organizațiile internaționale, în conformitate cu articolul 23.

31.2

Toate celelalte operațiuni cu activele din rezervele valutare care rămân la băncile centrale naționale după transferurile menționate la articolul 30 și tranzacțiile statelor membre cu fondurile lor de rulment în valută, peste o anumită limită care urmează să fie stabilită în cadrul articolului 31.3, trebuie autorizate de BCE, pentru a asigura coerența cu politica de curs de schimb și politica monetară a Comunității.

31.3

Consiliul guvernatorilor adoptă orientări cu scopul de a facilita aceste operațiuni.

Articolul 32

Repartizarea veniturilor monetare ale băncilor centrale naționale

32.1

Venitul acumulat de băncile centrale naționale ca urmare a exercitării funcției de politică monetară a SEBC, denumit în continuare «venit monetar», este repartizat la sfârșitul fiecărui exercițiu financiar în conformitate cu prezentul articol.

32.2

Sub rezerva articolului 32.3, valoarea venitului monetar al fiecărei bănci centrale naționale este egală cu venitul anual al acesteia obținut din activele deținute în contrapartidă cu bancnotele aflate în circulație și cu depozitele constituite de instituțiile de credit. Aceste active sunt identificate de băncile centrale naționale în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul guvernatorilor.

32.3

În cazul în care, după începerea celei de-a treia etape, Consiliul guvernatorilor consideră că structura bilanțurilor băncilor centrale naționale nu permit aplicarea articolului 32.2, acesta poate decide, cu majoritate calificată, că, prin derogare de la articolul 32.2, venitul monetar trebuie să fie calculat după o altă metodă pe parcursul unei perioade de cel mult cinci ani.

32.4

Din cuantumul venitului monetar al fiecărei bănci centrale naționale se scade o sumă echivalentă cu dobânda plătită de acea bancă centrală pentru depozitele constituite de instituțiile de credit în conformitate cu articolul 19.

Consiliul guvernatorilor poate decide să compenseze băncile centrale naționale pentru costurile suportate cu ocazia emisiunii de bancnote sau, în situații excepționale, pentru pierderile specifice rezultate din operațiunile de politică monetară desfășurate în contul SEBC. Compensarea ia forma pe care Consiliul guvernatorilor o consideră corespunzătoare. Aceste sume pot fi compensate cu venitul monetar al băncilor centrale naționale.

32.5

Suma veniturilor monetare ale băncilor centrale naționale se repartizează între acestea proporțional cu cotele vărsate la capitalul BCE, sub rezerva oricărei alte decizii luate de Consiliul guvernatorilor în conformitate cu articolul 33.2.

32.6

Compensarea și decontarea soldurilor care provin din repartizarea venitului monetar se efectuează de BCE în conformitate cu orientările stabilite de Consiliul guvernatorilor.

32.7

Consiliul guvernatorilor adoptă orice alte măsuri necesare pentru aplicarea prezentului articol.

Articolul 33

Repartizarea profiturilor și pierderilor nete ale BCE

33.1

Profitul net al BCE se transferă în următoarea ordine:

(a)

o sumă care urmează a fi stabilită de Consiliul guvernatorilor și care nu poate depăși 20 % din profitul net este transferată în fondul general de rezervă în limita a 100 % din capital;

(b)

profitul net rămas se distribuie acționarilor BCE, proporțional cu cotele vărsate la capital.

33.2

În cazul în care BCE înregistrează o pierdere, aceasta se acoperă din fondul general de rezervă al BCE și, dacă este necesar, după decizia Consiliului guvernatorilor, din veniturile monetare aferente exercițiului financiar respectiv, proporțional cu și în limita sumelor alocate băncilor centrale naționale în conformitate cu articolul 32.5.

CAPITOLUL VII

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 34

Actele juridice

34.1

În conformitate cu articolul 110 din tratat, BCE adoptă:

regulamente, în măsura necesară îndeplinirii misiunilor stabilite la articolul 3.1 prima liniuță, la articolele 19.1, 22 sau 25.2 din Statutul SEBC, precum și în cazurile prevăzute de actele Consiliului menționate la articolul 42;

deciziile necesare îndeplinirii misiunilor încredințate SEBC în conformitate cu tratatul și cu prezentul statut;

recomandări și avize.

34.2

Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

Recomandările și avizele nu au caracter obligatoriu.

Decizia este obligatorie în toate elementele sale pentru destinatarii pe care îi desemnează.

Articolele 253, 254 și 256 din tratat se aplică regulamentelor și deciziilor adoptate de BCE.

BCE poate decide publicarea deciziilor, recomandărilor și avizelor sale.

34.3

În limitele și în condițiile stabilite de Consiliu, în conformitate cu procedura menționată la articolul 42 din statut, BCE este abilitată să impună întreprinderilor amenzi și penalități cu titlu cominatoriu, în cazul neîndeplinirii obligațiilor care rezultă din regulamentele și deciziile sale.

Articolul 35

Controlul jurisdicțional și aspecte conexe

35.1

Actele sau omisiunile BCE sunt supuse controlului și interpretării Curții de Justiție în cazurile și în condițiile prevăzute de tratat. BCE poate introduce acțiuni în justiție în cazurile și în condițiile prevăzute de tratat.

35.2

Litigiile dintre BCE, pe de o parte, și creditorii sau debitorii acesteia sau orice altă persoană, pe de altă parte, sunt soluționate de instanțele naționale competente, cu excepția cazurilor în care competența a fost atribuită Curții de Justiție.

35.3

BCE se supune regimului răspunderii prevăzut la articolul 288 din tratat. Răspunderea băncilor centrale naționale se stabilește în conformitate cu dreptul intern respectiv.

35.4

Curtea de Justiție este competentă să hotărască în temeiul unei clauze compromisorii prevăzută într-un contract de drept public sau de drept privat încheiat de BCE sau în numele acesteia.

35.5

Decizia BCE de a sesiza Curtea de Justiție se adoptă de către Consiliul guvernatorilor.

35.6

Curtea de Justiție este competentă să hotărască în privința litigiilor privind îndeplinirea de către băncile centrale naționale a obligațiilor ce le revin în conformitate cu prezentul statut. În cazul în care BCE consideră că o bancă centrală națională nu și-a îndeplinit una din obligațiile ce îi revin în temeiul prezentului statut, aceasta poate adopta un aviz motivat în această privință după ce a oferit băncii centrale naționale în cauză posibilitatea de a-și prezenta observațiile. În cazul în care banca centrală națională respectivă nu respectă avizul în termenul stabilit de BCE, aceasta din urmă poate sesiza Curtea de Justiție.

Articolul 36

Personalul

36.1

Consiliul guvernatorilor stabilește, la propunerea Comitetului executiv, regimul care se aplică personalului BCE.

36.2

Curtea de Justiție este competentă să soluționeze orice litigiu dintre BCE și agenții acesteia, în limitele și în condițiile stabilite prin regimul ce se aplică personalului.

Articolul 37

Sediul

Decizia privind sediul BCE va fi luată, înainte de sfârșitul anului 1992, de comun acord, de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern.

Articolul 38

Secretul profesional

38.1

Membrii organelor de conducere, precum și personalul BCE și cel al băncilor centrale naționale au obligația, chiar și după încetarea funcțiilor lor, de a nu divulga informații care, prin natura lor, intră sub incidența obligației de păstrare a secretului profesional.

38.2

Persoanele care au acces la date care intră sub incidența legislației comunitare ce impune obligația păstrării secretului se supun acestei legislații.

Articolul 39

Persoanele cu drept de semnătură

BCE se angajează din punct de vedere juridic față de terți prin președinte sau doi membri ai Comitetului executiv, ori prin semnătura a doi membri ai personalului acesteia, autorizați în mod corespunzător de președinte să semneze în numele BCE.

Articolul 40

Privilegiile și imunitățile

BCE se bucură pe teritoriul statelor membre de privilegiile și imunitățile necesare îndeplinirii misiunilor sale, în condițiile stabilite de Protocolul privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene.

CAPITOLUL VIII

MODIFICAREA STATUTULUI ȘI LEGISLAȚIA COMPLEMENTARĂ

Articolul 41

Procedura simplificată de revizuire

41.1

În conformitate cu articolul 107 alineatul (5) din tratat, articolele 5.1, 5.2, 5.3, 17, 18, 19.1, 22, 23, 24, 26, 32.2, 32.3, 32.4 și 32.6, articolul 33.1 litera (a) și articolul 36 din prezentul statut pot fi revizuite de Consiliu, hotărând fie cu majoritate calificată la recomandarea BCE, după consultarea Comisiei, fie în unanimitate la propunerea Comisiei și după consultarea BCE. În ambele cazuri este necesar avizul conform al Parlamentului European.

41.2

Pentru ca BCE să adopte o recomandare în temeiul prezentului articol, este necesară decizia unanimă a Consiliului guvernatorilor.

Articolul 42

Legislația complementară

În conformitate cu articolul 107 alineatul (6) din tratat, imediat după decizia privind data de începere a celei de-a treia etape, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, fie la propunerea Comisiei și după consultarea Parlamentului European și a BCE, fie la recomandarea BCE și după consultarea Parlamentului European și a Comisiei, adoptă dispozițiile menționate la articolele 4, 5.4, 19.2, 20, 28.1, 29.2, 30.4 și 34.3 din prezentul statut.

CAPITOLUL IX

DISPOZIȚII TRANZITORII ȘI ALTE DISPOZIȚII PRIVIND SEBC

Articolul 43

Dispoziții generale

43.1

Prin efectul derogării menționate la articolul 122 alineatul (1) din tratat, următoarele articole din prezentul statut: 3, 6, 9.2, 12.1, 14.3, 16, 18, 19, 20, 22, 23, 26.2, 27, 30, 31, 32, 33, 34, 50 și 52, nu conferă niciun drept și nu impun nicio obligație statului membru respectiv.

43.2

Băncile centrale ale statelor membre care fac obiectul unei derogări, conform articolului 122 alineatul (1) din tratat, își păstrează competențele în domeniul politicii monetare, în conformitate cu dreptul intern.

43.3

În conformitate cu articolul 122 alineatul (4) din tratat, la articolele următoare din prezentul statut: 3, 11.2, 19, 34.2 și 50, «state membre» înseamnă statele membre care nu fac obiectul unei derogări.

43.4

La articolele următoare din prezentul statut: 9.2, 10.1, 10.3, 12.1, 16, 17, 18, 22, 23, 27, 30, 31, 32, 33.2 și 52, «bănci centrale naționale» înseamnă băncile centrale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări.

43.5

La articolele 10.3 și 33.1, «acționari» înseamnă băncile centrale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări.

43.6

La articolele 10.3 și 30.2, «capitalul subscris al BCE» înseamnă capitalul BCE subscris de băncile centrale ale statelor membre care nu fac obiectul unei derogări.

Articolul 44

Misiuni tranzitorii ale BCE

BCE îndeplinește misiunile IME care, date fiind derogările privind unul sau mai multe state membre, trebuie să fie îndeplinite și în etapa a treia.

BCE adoptă avize în cursul perioadei de pregătire privind abrogarea derogărilor menționate la articolul 122 din tratat.

Articolul 45

Consiliul general al BCE

45.1

Fără a aduce atingere articolului 107 alineatul (3) din tratat, Consiliul general se constituie ca cel de-al treilea organ de decizie al BCE.

45.2

Consiliul general este format din președintele și vicepreședintele BCE, precum și din guvernatorii băncilor centrale naționale. Ceilalți membri ai Comitetului executiv pot participa, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului general.

45.3

Responsabilitățile Consiliului general sunt enumerate în mod exhaustiv la articolul 47 din prezentul statut.

Articolul 46

Regulamentul intern al Consiliului general

46.1

Președintele sau, în absența acestuia, vicepreședintele BCE prezidează Consiliul general al BCE.

46.2

Președintele Consiliului și un membru al Comisiei pot participa, fără drept de vot, la reuniunile Consiliului general.

46.3

Președintele pregătește reuniunile Consiliului general.

46.4

Prin derogare de la articolul 12.3, Consiliul general își adoptă regulamentul intern.

46.5

Secretariatul Consiliului general se asigură de BCE.

Articolul 47

Responsabilitățile Consiliului general

47.1

Consiliul general:

îndeplinește misiunile menționate la articolul 44;

contribuie la îndeplinirea funcțiilor consultative menționate la articolele 4 și 25.1.

47.2

Consiliul general contribuie la:

culegerea informațiilor statistice menționate la articolul 5;

întocmirea rapoartelor de activitate ale BCE menționate la articolul 15;

stabilirea normelor menționate în articolul 26.4, necesare aplicării articolului 26;

luarea tuturor celorlalte măsuri menționate la articolul 29.4, necesare aplicării articolului 29;

stabilirea regimului care se aplică personalului BCE, menționate la articolul 36.

47.3

Consiliul general contribuie la pregătirile necesare pentru stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb ale monedelor statelor membre care fac obiectul unei derogări în raport cu monedele, sau cu moneda unică, a(le) statelor membre care nu fac obiectul unei derogări, așa cum este prevăzută aceasta la articolul 123 alineatul (5) din tratat.

47.4

Consiliul general este informat de președintele BCE cu privire la deciziile Consiliului guvernatorilor.

Articolul 48

Dispoziții tranzitorii privind capitalul BCE

În conformitate cu articolul 29.1, fiecărei bănci centrale naționale i se atribuie o pondere în grila de repartiție pentru subscrierea la capitalul BCE. Prin derogare de la articolul 28.3, băncile centrale ale statelor membre care fac obiectul unei derogări nu varsă capitalul subscris, în afara cazului în care Consiliul general, hotărând cu o majoritate care reprezintă cel puțin două treimi din capitalul subscris al BCE și cel puțin jumătate din acționari, decide că un procent minim trebuie vărsat cu titlu de participare la costurile funcționării BCE.

Articolul 49

Plata amânată a capitalului, rezervelor și provizioanelor BCE

49.1

Banca centrală a unui stat membru a cărui derogare a fost abrogată trebuie să verse cota subscrisă la capitalul BCE în aceeași proporție ca și băncile centrale ale celorlalte state membre care nu fac obiectul unei derogări și să transfere către BCE active din rezervele valutare, în conformitate cu articolul 30.1. Suma care trebuie transferată se stabilește înmulțind valoarea în ECU, calculată la cursul de schimb în vigoare, a activelor din rezervele valutare care au fost deja transferate către BCE în conformitate cu articolul 30.1 cu raportul dintre numărul părților subscrise de banca centrală națională respectivă și numărul părților deja vărsate de celelalte bănci centrale naționale.

49.2

În afara plății menționate la articolul 49.1, banca centrală respectivă contribuie la rezervele BCE, la provizioanele echivalente rezervelor și la suma care mai trebuie afectată rezervelor și provizioanelor care corespund soldului contului de profit și pierdere la data de 31 decembrie a anului anterior abrogării derogării. Suma care trebuie vărsată se calculează înmulțind volumul rezervelor, așa cum sunt ele definite mai sus și așa cum figurează în bilanțul aprobat al BCE, cu raportul dintre numărul părților subscrise de banca centrală respectivă și numărul părților deja vărsate de către celelalte bănci centrale.

49.3

Atunci când unul sau mai multe state devin membre ale Uniunii Europene, iar băncile lor centrale naționale devin parte integrantă din SEBC, capitalul subscris al BCE și plafonul până la care activele din rezervele valutare pot fi transferate BCE se majorează în mod automat. Valoarea majorării se determină prin înmulțirea valorilor respective aflate în vigoare în momentul respectiv cu raportul, în cadrul grilei de repartiție pentru capitalul majorat, dintre ponderea băncilor centrale naționale care aderă și ponderea băncilor centrale naționale care sunt deja membre ale SEBC. Ponderea fiecărei bănci centrale naționale în grila de repartiție se calculează prin analogie cu articolul 29.1 și în conformitate cu articolul 29.2. Perioadele de referință utilizate pentru datele statistice sunt identice cu cele utilizate pentru ultima ajustare cincinală a ponderilor în conformitate cu articolul 29.3.

Articolul 50

Numirea inițială a membrilor Comitetului executiv

La înființarea Comitetului executiv al BCE, președintele, vicepreședintele și ceilalți membri ai săi sunt numiți, de comun acord, de guvernele statelor membre la nivelul șefilor de stat sau de guvern, la recomandarea Consiliului și după consultarea Parlamentului European și a Consiliului IME. Președintele Comitetului executiv este numit pentru opt ani. Prin derogare de la articolul 11.2, vicepreședintele este numit pe o perioadă de patru ani, iar ceilalți membri ai Comitetului executiv pentru un mandat cu o durată cuprinsă între cinci și opt ani. Nici un mandat nu poate fi reînnoit. Numărul membrilor Comitetului executiv poate fi mai mic decât cel menționat la articolul 11.1, dar în nici un caz mai mic de patru.

Articolul 51

Derogare de la articolul 32

51.1

În cazul în care, după debutul celei de-a treia etape, Consiliul guvernatorilor decide că aplicarea articolului 32 modifică în mod semnificativ poziția relativă a băncilor centrale naționale în ceea ce privește veniturile, totalul veniturilor care trebuie să fie repartizate în conformitate cu articolul 32 se micșorează cu un procentaj uniform care nu poate depăși 60 % în cadrul primului exercițiu financiar care urmează debutului celei de-a treia etape și care se va diminua cu cel puțin 12 procente în cursul fiecăruia dintre exercițiile financiare următoare.

51.2

Articolul 51.1 se aplică timp de cel mult cinci exerciții financiare complete după debutul celei de-a treia etape.

Articolul 52

Schimbul bancnotelor exprimate în monedele comunitare

După stabilirea irevocabilă a cursurilor de schimb, Consiliul guvernatorilor adoptă măsurile necesare pentru a asigura că bancnotele exprimate în monedele pentru care a fost stabilit în mod irevocabil cursul de schimb sunt schimbate de băncile centrale naționale la paritatea respectivă.

Articolul 53

Aplicabilitatea măsurilor tranzitorii

Articolele 43-48 se aplică în măsura în care și atât timp cât statele membre fac obiectul unei derogări.”


Top