Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex
Document 02018R2066-20250101
Commission Implementing Regulation (EU) 2018/2066 of 19 December 2018 on the monitoring and reporting of greenhouse gas emissions pursuant to Directive 2003/87/EC of the European Parliament and of the Council and amending Commission Regulation (EU) No 601/2012 (Text with EEA relevance)
Text consolidat: Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE)
Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2066 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE)
ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2066/2025-01-01
02018R2066 — RO — 01.01.2025 — 006.001
Acest document are doar scop informativ și nu produce efecte juridice. Instituțiile Uniunii nu își asumă răspunderea pentru conținutul său. Versiunile autentice ale actelor relevante, inclusiv preambulul acestora, sunt cele publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și disponibile pe site-ul EUR-Lex. Aceste texte oficiale pot fi consultate accesând linkurile integrate în prezentul document.
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/2066 AL COMISIEI din 19 decembrie 2018 privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei (Text cu relevanță pentru SEE) (JO L 334 31.12.2018, p. 1) |
Astfel cum a fost modificat prin:
|
|
|
Jurnalul Oficial |
||
|
NR. |
Pagina |
Data |
||
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2020/2085 AL COMISIEI din 14 decembrie 2020 |
L 423 |
37 |
15.12.2020 |
|
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/388 AL COMISIEI din 8 martie 2022 |
L 79 |
1 |
9.3.2022 |
|
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2022/1371 AL COMISIEI din 5 august 2022 |
L 206 |
15 |
8.8.2022 |
|
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2023/2122 AL COMISIEI din 12 octombrie 2023 |
L 2122 |
1 |
18.10.2023 |
|
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2024/2493 AL COMISIEI din 23 septembrie 2024 |
L 2493 |
1 |
27.9.2024 |
|
REGULAMENTUL DE PUNERE ÎN APLICARE (UE) 2018/2066 AL COMISIEI
din 19 decembrie 2018
privind monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 601/2012 al Comisiei
(Text cu relevanță pentru SEE)
CAPITOLUL I
DISPOZIȚII GENERALE
SECȚIUNEA 1
Obiect și definiții
Articolul 1
Prezentul regulament prevede norme cu privire la următoarele aspecte:
de la 1 ianuarie 2021 și pentru perioadele de comercializare următoare, monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a datelor privind activitatea, în temeiul Directivei 2003/87/CE, pentru perioada de comercializare a schemei de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră ale Uniunii;
de la 1 ianuarie 2025, monitorizarea și raportarea altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2, în temeiul articolului 14 din Directiva 2003/87/CE.
Articolul 2
Prezentul regulament se aplică monitorizării și raportării emisiilor de gaze cu efect de seră legate de activitățile enumerate în anexele I și III la Directiva 2003/87/CE, datelor privind activitatea de la instalațiile staționare, activităților din domeniul aviației, inclusiv altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2, precum și cantităților de combustibil eliberat pentru consum din activitățile menționate în anexa III la directiva respectivă.
Prezentul regulament se aplică:
de la 1 ianuarie 2021, emisiilor, datelor privind activitatea și cantităților de combustibil eliberat pentru consum;
de la 1 ianuarie 2025, altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2.
Monitorizarea și raportarea altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 începând cu 2025, acoperă toate efectele, altele decât cele legate de CO2, generate de activitățile din domeniul aviației enumerate în anexa I la directivă care implică un aerodrom situat în SEE. Cu toate acestea, în ceea ce privește monitorizarea și raportarea altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2, care vor avea loc în 2025 și 2026, o astfel de raportare este necesară numai în ceea ce privește rutele care implică două aerodromuri situate în SEE și rutele cu plecare de pe un aerodrom situat în SEE către Elveția sau către Regatul Unit. În ceea ce privește anii 2025 și 2026, alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2, generate de alte zboruri pot fi raportate în mod voluntar.
Articolul 3
Definiții
În sensul prezentului regulament, se aplică următoarele definiții:
„date privind activitatea” înseamnă date privind cantitatea de combustibili sau de materiale consumate sau produse de un proces relevant pentru metodologia de monitorizare bazată pe calcul, exprimate în terajouli, în masă în tone sau (pentru gaze) în volum în metri cubi normali, după caz;
„perioadă de comercializare” înseamnă perioada menționată la articolul 13 din Directiva 2003/87/CE;
▼M4 —————
„flux-sursă” înseamnă oricare dintre următoarele:
un tip anume de combustibil, de material sau de produs care, ca urmare a consumului sau a procesului de producere a acestuia, generează emisii de gaze cu efect de seră semnificative pornind de la una sau mai multe surse de emisii;
în cazul unei metodologii a bilanțului masic în conformitate cu articolul 25 din prezentul regulament, unul dintre următoarele elemente:
un tip anume de combustibil, de material sau de produs care conține carbon;
CO2 transferat în conformitate cu articolul 49 din prezentul regulament;
„sursă de emisii” înseamnă o parte identificabilă distinctă dintr-o instalație sau un proces din cadrul unei instalații care generează emisii de gaze cu efect de seră relevante sau, în cazul activităților de aviație, o aeronavă individuală;
„incertitudine” înseamnă un parametru, asociat rezultatului determinării unei cantități, care caracterizează dispersia valorilor care ar putea fi atribuite, în mod logic, cantității în cauză, incluzând efectele factorilor sistematici, precum și ale factorilor aleatorii, exprimat în procente, și descrie un interval de încredere situat în jurul valorii medii care cuprinde 95 % din valorile estimate, luând în considerare orice asimetrie a distribuției valorilor;
„parametri de calcul” înseamnă puterea calorifică netă, factorul de emisie, factorul de emisie preliminar, factorul de oxidare, factorul de conversie, conținutul de carbon, fracțiunea fosilă, fracțiunea de biomasă, fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, fracțiunea cu cotă zero sau factorul de conversie al unității;
„nivel” înseamnă o cerință definită, utilizată pentru determinarea datelor privind activitatea, a parametrilor de calcul, a emisiilor anuale și a mediei orare anuale a emisiilor, a cantității de combustibil eliberat pentru consum și a factorului de includere în domeniul de aplicare;
„risc inerent” înseamnă susceptibilitatea unui parametru din raportul privind emisiile anuale de a conține inexactități care ar putea fi semnificative atunci când sunt luate în calcul la nivel individual sau sunt agregate cu alte inexactități, înainte de a lua în considerare efectul oricăror activități de control asociate;
„risc de control” înseamnă susceptibilitatea unui parametru din raportul privind emisiile anuale de a conține inexactități care ar putea fi semnificative atunci când sunt luate în calcul la nivel individual sau sunt agregate cu alte inexactități și care nu este împiedicată sau identificată și corectată la timp de sistemul de control;
„emisii de ardere” înseamnă emisiile de gaze cu efect de seră care au loc în timpul reacției exoterme a unui combustibil cu oxigenul;
„perioadă de raportare” înseamnă un an calendaristic în timpul căruia trebuie monitorizate și raportate emisiile;
„factor de emisie” înseamnă rata medie de emisii a unui gaz cu efect de seră raportată la datele privind activitatea ale unui flux-sursă sau ale unui flux de combustibil, presupunând că oxidarea este completă în cazul arderii și conversia este integrală pentru toate celelalte reacții chimice;
„factor de oxidare” înseamnă raportul dintre carbonul oxidat în CO2 ca urmare a arderii și carbonul total conținut în combustibil, exprimat ca fracție, considerând monoxidul de carbon (CO) emis în atmosferă drept cantitatea molară echivalentă a CO2;
„factor de conversie” înseamnă raportul dintre carbonul emis sub formă de CO2 și carbonul total conținut în fluxul-sursă înainte ca procesul de emisie să aibă loc, exprimat ca fracție, considerând monoxidul de carbon (CO) emis în atmosferă drept cantitatea molară echivalentă a CO2. In cazul emisiilor de CO2 considerate a fi legate chimic în mod permanent într-un produs, factorul de conversie înseamnă raportul dintre CO2 legat sub formă de carbon într-un produs în timpul unui proces, și CO2 total conținut sub formă de carbon într-un produs care iese din același proces;
„precizie” înseamnă gradul de apropiere dintre rezultatul unei măsurători și valoarea reală a cantității în cauză sau o valoare de referință determinată empiric, folosind materiale de calibrare și metode de standardizare acceptate la nivel internațional și trasabile, luând în considerare atât factorii accidentali, cât și pe cei sistematici;
„calibrare” înseamnă setul de operații care stabilește, în condiții date, relațiile dintre valorile indicate de un instrument de măsurare sau un sistem de măsurare sau valorile reprezentate de o unitate de măsură materializată sau de un material de referință și valorile corespunzătoare ale unei cantități care decurge dintr-un standard de referință;
„zbor” înseamnă un zbor astfel cum este definit la punctul 1 subpunctul 1 din anexa la Decizia 2009/450/CE;
„pasageri” înseamnă persoanele aflate la bordul aeronavei în timpul unui zbor, fără ai include pe membrii echipajului aflați în timpul serviciului;
„prudent” înseamnă definirea unui set de ipoteze de așa manieră încât să se asigure evitarea oricărei subestimări a emisiilor anuale;
„biomasă” înseamnă fracțiunea biodegradabilă din produse, deșeuri și reziduuri de origine biologică provenite din agricultură, inclusiv substanțe de origine vegetală și animală, silvicultură și industriile conexe, inclusiv pescuit și acvacultură, precum și fracțiunea biodegradabilă din deșeuri, inclusiv deșeuri industriale și municipale de origine biologică;
„combustibili proveniți din biomasă” înseamnă combustibili gazoși și solizi produși din biomasă;
„biogaz” înseamnă combustibili gazoși produși din biomasă;
„deșeuri” înseamnă deșeuri în sensul definiției de la articolul 3 punctul 1 din Directiva 2008/98/CE, excluzând substanțele care au fost modificate sau contaminate intenționat pentru a corespunde acestei definiții;
„deșeuri municipale” înseamnă deșeuri municipale astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 2b din Directiva 2008/98/CE;
„reziduu” înseamnă o substanță care nu reprezintă produsul/produsele finit(e) pe care un proces de producție urmărește să îl/le producă în mod direct; acesta nu constituie un obiectiv principal al procesului de producție, iar procesul de producție nu a fost modificat în mod deliberat pentru a-l produce;
„reziduuri agricole, din acvacultură, pescuit și silvicultură” înseamnă reziduuri care sunt generate în mod direct din agricultură, din acvacultură, din pescuit și din silvicultură, fără ca această categorie de reziduuri să includă reziduurile din prelucrare sau din industriile conexe;
„biolichide” înseamnă combustibilii lichizi produși din biomasă și utilizați în scopuri energetice, altele decât pentru transport, inclusiv pentru producerea de energie electrică și de energie destinată încălzirii și răcirii;
„biocarburanți” înseamnă combustibili lichizi pentru transport, produși din biomasă;
„combustibil de aviație eligibil” înseamnă tipurile de combustibil eligibile pentru sprijin în temeiul articolului 3c alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE;
„combustibili de aviație alternativi” înseamnă combustibili de aviație simpli care conțin alt carbon decât cel provenit din combustibilii fosili simpli enumerați în tabelul 1 din anexa III la prezentul regulament;
„acordarea cotei zero” înseamnă mecanismul prin care factorul de emisie al unui combustibil sau al unui material este redus pentru a recunoaște:
în cazul biomasei, conformitatea sa cu criteriile de durabilitate sau de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001, astfel cum se specifică la articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament;
în cazul RFNBO sau al RCF, conformitatea sa cu criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu articolul 29a din Directiva (UE) 2018/2001, astfel cum se specifică la articolul 39a alineatul (3) din prezentul regulament;
în cazul combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, conformitatea sa cu criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2024/1788 privind normele comune pentru piețele interne în sectorul gazelor din surse regenerabile, al gazelor naturale și al hidrogenului și restituirea prealabilă a certificatelor în temeiul Directivei 2003/87/CE pentru carbonul captat necesar pentru a produce combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon, astfel cum se specifică la articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament, cu excepția cazului în care carbonul captat menționat este carbon cu cotă zero, astfel cum este definit la articolul 3 punctul 38f;
„combustibili cu cotă zero” înseamnă biocarburanți, biolichide, combustibili proveniți din biomasă, combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO sau RCF sau fracțiuni ale combustibililor micști sau ale materialelor care îndeplinesc criteriile specificate la articolul 38 alineatul (5), la articolul 39a alineatul (3) sau la articolul 39a alineatul (4) sau din prezentul regulament, după caz;
„combustibili pe bază de carbon reciclat” (RCF) înseamnă combustibili pe bază de carbon reciclat astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 35 din Directiva (UE) 2018/2001;
„combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică” (RFNBO) înseamnă combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică astfel cum sunt definiți la articolul 2 punctul 36 din Directiva (UE) 2018/2001;
„combustibil simplu” înseamnă un combustibil în formă pură, care conține numai una dintre următoarele fracțiuni:
fracțiune fosilă;
fracțiune de biomasă fără cotă zero;
fracțiune de biomasă cu cotă zero;
fracțiune RFNBO sau RCF fără cotă zero;
fracțiune RFNBO sau RCF cu cotă zero;
fracțiune sintetică cu emisii scăzute de carbon fără cotă zero;
fracțiune sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero;
fracțiune de combustibil care conțin alt carbon decât cel provenit din combustibilii fosili enumerați în tabelul 1 din anexa III la prezentul regulament sau din biomasă, RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon;
„combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon” înseamnă combustibili gazoși și lichizi al căror conținut energetic este derivat din hidrogen cu emisii scăzute de carbon, astfel cum este definit la articolul 2 punctul 13 din Directiva (UE) 2024/1788, care respectă pragul de 70 % în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, în comparație cu omologul combustibil fosil pentru combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică prevăzut în metodologia adoptată în temeiul articolului 29a alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/2001, astfel cum sunt certificați în conformitate cu articolul 9 din Directiva (UE) 2024/1788.
„verificare metrologică legală” înseamnă controlul capacității unui instrument de măsurare de a realiza măsurători conform domeniului său de aplicare, din considerente de interes public, sănătate publică, ordine și siguranță publică, protecție a mediului, colectare a taxelor și a impozitelor, protecție a consumatorilor și corectitudine a tranzacțiilor comerciale;
„eroare maximă admisă” înseamnă eroarea de măsurare permisă, indicată în anexa I și în anexele specifice fiecărui instrument la Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 1 ) sau în normele naționale privind verificarea metrologică legală, după caz;
„activități privind fluxul de date” înseamnă activitățile referitoare la obținerea, prelucrarea și manipularea datelor necesare pentru elaborarea unui raport privind emisiile pornind de la date din surse primare;
„tone de CO2(e)” înseamnă tone metrice de CO2 sau de CO2(e);
„CO2(e)” înseamnă orice gaz cu efect de seră, altul decât CO2, enumerat în anexa II la Directiva 2003/87/CE, având un potențial de încălzire globală echivalent cu cel al CO2;
„sistem de măsurare” înseamnă un set complet de instrumente de măsurare și alte echipamente precum echipamentele de eșantionare și de prelucrare a datelor, utilizat pentru a se determina variabile, cum ar fi datele privind activitatea, conținutul de carbon, puterea calorifică sau factorul de emisie al emisiilor de gaze cu efect de seră;
„putere calorifică netă” (net calorific value – NCV) înseamnă cantitatea specifică de energie eliberată sub formă de căldură atunci când un combustibil sau un material este supus unui proces complet de ardere cu oxigen în condiții standard, fără a se ține cont de căldura rezultată în urma vaporizării apei eventual formate;
„emisii de proces” înseamnă emisiile de gaze cu efect de seră, altele decât emisiile de ardere, rezultate în urma reacțiilor deliberate și involuntare între substanțe sau în urma transformării acestora, inclusiv reducerea chimică sau electrolitică a minereurilor metalifere, descompunerea termică a substanțelor, precum și obținerea substanțelor utilizate ca produs sau materie primă;
„combustibil comercial standard” înseamnă combustibilii comerciali standardizați la nivel internațional care prezintă un interval de încredere de 95 % de cel mult ± 1 % pentru puterea calorifică specificată, inclusiv motorina, petrolul ușor, benzina, petrolul lampant, kerosenul, etanul, propanul, butanul, kerosenul pentru avioanele cu reacție (jet A1 sau jet A), benzina pentru avioanele cu reacție (jet B) și benzina pentru aviație (AvGas);
„lot” înseamnă o cantitate de combustibil sau de materie primă eșantionată și caracterizată în mod reprezentativ și transferată într-un singur transport sau în mod continuu de-a lungul unei anumite perioade de timp;
„combustibil mixt” înseamnă un combustibil care conține cel puțin două din următoarele elemente:
carbonul rezultat din biomasă;
carbonul rezultat dintr-un RFNBO sau RCF;
carbonul rezultat din combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon;
alte tipuri de carbon fosil
sau care conține atât carbon cu cotă zero, cât și alte tipuri de carbon;
„combustibil de aviație mixt” înseamnă un combustibil care conține cel puțin doi combustibili simpli diferiți;
„material mixt” înseamnă un material care conține atât biomasă, cât și carbon fosil;
„factor de emisie preliminar” înseamnă factorul de emisie total asumat al unui combustibil sau al unui material, calculat pe baza conținutului său total de carbon înainte de înmulțirea acestuia cu fracțiunea fosilă în vederea obținerii factorului de emisie;
„fracțiune fosilă” înseamnă raportul dintre carbonul fosil și conținutul total de carbon al unui combustibil sau al unui material, exprimat ca fracție;
fracțiune de biomasă înseamnă raportul dintre carbonul rezultat din biomasă și conținutul total de carbon al unui combustibil sau al unui material, exprimat ca fracție, indiferent dacă biomasa îndeplinește criteriile de la articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament;;
▼M5 —————
„fracțiune de biomasă cu cotă zero” înseamnă raportul dintre carbonul rezultat din biomasă care îndeplinește criteriile de la articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament și conținutul total de carbon al unui combustibil sau al unui material, exprimat ca fracție;
„fracțiune RFNBO sau RCF” înseamnă raportul dintre carbonul rezultat dintr-un RFNBO sau RCF și conținutul total de carbon al unui combustibil, exprimat ca fracție, indiferent dacă respectivul RFNBO sau RCF îndeplinește criteriile de la articolul 39a alineatul (3) din prezentul regulament;
„fracțiune RFNBO sau RCF cu cotă zero” înseamnă raportul dintre carbonul rezultat dintr-un RFNBO sau RCF care respectă criteriile de la articolul 39a alineatul (3) din prezentul regulament și conținutul total de carbon al unui combustibil, exprimat ca fracție;
„fracțiune de carbon cu cotă zero” înseamnă:
în cazul unui combustibil, suma dintre fracțiunea de biomasă cu cotă zero a acestuia, fracțiunea sa sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero și fracțiunea sa RFNBO sau RCF cu cotă zero, fără dubla contabilizare a carbonului;
în cazul unui material, fracțiunea sa de biomasă cu cotă zero;
„carbon cu cotă zero” înseamnă carbonul conținut într-un combustibil sau material care aparține fracțiunii de carbon cu cotă zero a respectivului combustibil sau material;
„fracțiune sintetică cu emisii scăzute de carbon” înseamnă raportul dintre carbonul rezultat din combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon și conținutul total de carbon al unui combustibil, exprimat ca fracție, indiferent dacă combustibilul sintetic cu emisii scăzute de dioxid de carbon respectă criteriile de la articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament;
„fracțiune sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero” înseamnă raportul dintre carbonul rezultat dintr-un combustibil sintetic cu emisii scăzute de carbon care respectă criteriile de la articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament și conținutul total de carbon al unui combustibil;
„metoda bilanțului energetic” înseamnă o metodă de estimare a cantității de energie utilizată drept combustibil într-un cazan, calculată ca sumă a căldurii utilizabile și a tuturor pierderilor semnificative de energie prin radiație, transmisie și prin intermediul gazelor de ardere;
„măsurarea continuă a emisiilor” înseamnă un set de operații care au drept scop determinarea valorii unei cantități prin măsurări periodice, aplicând fie măsurători la coșul de emisii, fie procedee de extracție în care instrumentul de măsurare se află în apropierea coșului, excluzând totodată metodologiile de măsurare bazate pe colectarea de eșantioane individuale din coș;
„CO2 inerent” înseamnă CO2-ul care face parte dintr-un flux-sursă;
„carbon fosil” înseamnă carbonul anorganic și organic care nu este carbon cu cotă zero;
„punct de măsurare” înseamnă sursa de emisii pentru care sunt utilizate sisteme de măsurare continuă a emisiilor (CEMS) pentru măsurarea emisiilor sau secțiunea transversală a unui sistem de conducte pentru care debitul de CO2 se determină utilizând sisteme de măsurare continuă;
„documentația privind masa și bilanțul” înseamnă documentația indicată în textele de implementare, la nivel internațional sau național, a standardelor și a practicilor recomandate (SARP) prevăzute în anexa 6 la Convenția privind aviația civilă internațională, semnată la Chicago în data de 7 decembrie 1944, și precizate în subpartea C secțiunea 3 din anexa IV la Regulamentul (UE) nr. 965/2012 al Comisiei ( 2 ) sau în normele internaționale aplicabile echivalente;
„distanță” înseamnă distanța ortodromică dintre aerodromul de plecare și cel de sosire, căreia i se adaugă un factor fix de 95 km;
„aerodrom de plecare” înseamnă aerodromul din care începe un zbor ce constituie o activitate de aviație enumerată în anexa I la Directiva 2003/87/CE;
„aerodrom de sosire” înseamnă aerodromul în care se încheie un zbor ce constituie o activitate de aviație enumerată în anexa I la Directiva 2003/87/CE;
▼M4 —————
„emisii fugitive” înseamnă emisiile ocazionale sau neintenționate provenind de la surse nelocalizate, prea diverse sau prea mici pentru a fi monitorizate individual;
„aerodrom” înseamnă un aerodrom astfel cum este definit la punctul 1 subpunctul 2 din anexa la Decizia 2009/450/CE;
„aerodromuri pereche” înseamnă perechea formată din aerodromul de plecare și aerodromul de sosire;
„condiții standard” înseamnă o temperatură de 273,15 K și condiții de presiune de 101 325 Pa care definesc metrii cubi normali (Nm3);
„sit de stocare” înseamnă un sit de stocare astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (3) din Directiva 2009/31/UE;
„captarea CO2” înseamnă activitatea de captare din fluxurile de gaze a CO2, care altfel ar fi emis, în vederea transportării și a stocării sale geologice într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
„transportul de CO2” înseamnă transportul de CO2 în vederea stocării sale geologice într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
„stocarea geologică a CO2” înseamnă stocarea geologică a CO2 astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 2009/31/CE;
„emisii evacuate” înseamnă emisiile degajate intenționat dintr-o instalație prin asigurarea unui anumit punct de emisii;
„recuperarea intensificată a hidrocarburilor” înseamnă recuperarea hidrocarburilor, care se adaugă la hidrocarburile extrase prin injectare cu apă sau prin alte mijloace;
„date indirecte” înseamnă valorile anuale care sunt determinate în mod empiric sau care sunt derivate din surse aprobate și pe care un operator sau o entitate reglementată, în sensul definiției de la articolul 3 din Directiva 2003/87/CE, le utilizează pentru a înlocui datele privind activitatea, cantitățile de combustibil eliberat pentru consum sau parametrii de calcul pentru a asigura raportarea completă în cazul în care metodologia de monitorizare aplicabilă nu permite generarea tuturor datelor necesare privind activitatea, a tuturor cantităților de combustibil eliberat pentru consum sau a tuturor parametrilor de calcul necesari;
„coloană de apă” înseamnă o coloană de apă astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2009/31/CE;
„scurgere” înseamnă o scurgere astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (5) din Directiva 2009/31/CE;
„complex de stocare” înseamnă un complex de stocare astfel cum este definit la articolul 3 alineatul (6) din Directiva 2009/31/CE;
„infrastructură de transport al CO2” înseamnă o infrastructură astfel cum este definită la articolul 3 alineatul (29) din Regulamentul (UE) 2024/1735;
„CO2 în tranzit” înseamnă orice cantitate de CO2 transferată într-o infrastructură de transport al CO2 care nu a fost transferată către o altă instalație sau infrastructură de transport al CO2 în aceeași perioadă de raportare în care a fost primită;
„flux de combustibil” înseamnă un combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, eliberat pentru consum prin mijloace fizice specifice, cum ar fi conducte, camioane, căi ferate, nave sau stații de alimentare cu combustibil și care generează emisii de gaze cu efect de seră relevante ca urmare a consumului său de către categoriile de consumatori din sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE;
„flux național de combustibil” înseamnă agregarea, pentru fiecare tip de combustibil, a fluxurilor de combustibil ale tuturor entităților reglementate de pe teritoriul unui stat membru;
„factor de includere în domeniul de aplicare” înseamnă factorul cuprins între zero și unu care este utilizat pentru a determina ponderea unui flux de combustibil care este utilizat pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE;
„cantitate de combustibil eliberat pentru consum” înseamnă date privind cantitatea de combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, care este eliberată pentru consum și exprimată ca energie în terajouli, ca masă în tone sau ca volum în metri cubi normali sau echivalentul în litri, dacă este cazul, înainte de aplicarea unui factor de includere în domeniul de aplicare;
„factor de conversie a unității” înseamnă un factor de conversie a unității în care sunt exprimate cantitățile de combustibil eliberat pentru consum în cantități exprimate ca energie în terajouli, ca masă în tone sau ca volum în metri cubi normali sau echivalentul în litri, dacă este cazul, și care cuprinde toți factorii relevanți, cum ar fi densitatea, puterea calorifică netă sau (în cazul gazelor) conversia din puterea calorifică superioară în puterea calorifică netă, după caz;
„consumator final” în sensul aplicării definiției entității reglementate, în conformitate cu articolul 3 litera (ae) din Directiva 2003/87/CE, în prezentul regulament, înseamnă orice persoană fizică sau juridică care este consumatorul combustibilului și al cărei consum anual de combustibil nu depășește 1 tonă de CO2;
„eliberat pentru consum” în sensul prezentului regulament înseamnă momentul în care acciza la un combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, devine exigibilă în conformitate cu articolul 6 alineatele (2) și (3) din Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului ( 3 ) sau, dacă este cazul, în conformitate cu articolul 21 alineatul (5) din Directiva 2003/96/CE a Consiliului ( 4 ), cu excepția cazului în care statul membru a utilizat flexibilitatea prevăzută la articolul 3 litera (ae) punctul (iv) din Directiva 2003/87/CE, caz în care înseamnă momentul desemnat de statul membru ca generator de obligații în temeiul capitolului IVa din directiva respectivă;
„alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2” înseamnă alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2, astfel cum sunt definite la articolul 3 litera (v) din Directiva 2003/87/CE;
„CO2(e) per zbor” înseamnă alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2 care încălzesc atmosfera, exprimate în cantitate echivalentă de emisii de CO2 ale zborului respectiv;
„forțare radiativă” înseamnă o modificare impusă a bilanțului energetic planetar, măsurată în wați pe metru pătrat (W/m2);
„eficacitate” înseamnă modificarea temperaturii medii globale per unitate de forțare radiativă exercitată de agentul climatic, în raport cu răspunsul generat de o forțare standard a CO2 pornind de la aceeași stare climatică inițială;
„model de calcul al CO2(e)” înseamnă un model utilizat pentru a calcula impactul total al altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 asupra climei, în conformitate cu secțiunea 4 din anexa IIIa la prezentul regulament;
„abordare bazată pe condiții meteorologice” înseamnă metoda C, astfel cum este prevăzută în secțiunea 4 din anexa IIIa la prezentul regulament, care utilizează în principal date meteorologice îmbunătățite, precum și informații referitoare la zbor, traiectoria, proprietățile aeronavei și proprietățile combustibilului;
„abordare simplificată bazată pe locație” înseamnă metoda D, astfel cum este prevăzută în secțiunea 4 din anexa IIIa la prezentul regulament, care utilizează în principal date legate de locația aeronavei în timpul zborului, cum ar fi informațiile referitoare la zbor, traiectoria, dar și datele meteorologice de bază și proprietățile aeronavei;
„sistem de urmărire a altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 (NEATS)” înseamnă un instrument informatic furnizat de Comisie operatorilor de aeronave, verificatorilor acreditați și autorităților competente cu scopul de a facilita și, în măsura posibilului, de a automatiza monitorizarea, raportarea și verificarea altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2, în conformitate cu articolul 14 alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE;
„proprietăți ale aeronavei” înseamnă categoria de informații care cuprind, cel puțin și pentru fiecare zbor, tipul aeronavei, identificatorul (identificatorii) motorului (motoarelor) și masa aeronavei;
„avion” înseamnă o aeronavă motorizată, mai grea decât aerul, care este susținută în zbor în principal de reacțiile dinamice ale aerului asupra suprafețelor care rămân fixe în anumite condiții de zbor.
SECȚIUNEA 2
Principii generale
Articolul 4
Operatorii și operatorii de aeronave își îndeplinesc obligațiile referitoare la monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră și a altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 în temeiul Directivei 2003/87/CE în conformitate cu principiile prevăzute la articolele 5-9 din prezentul regulament.
Articolul 5
Exhaustivitate
Monitorizarea și raportarea trebuie să fie complete și să acopere toate emisiile de proces și de ardere provenite din totalitatea surselor de emisii și a fluxurilor-sursă aferente activităților enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE și altor activități relevante incluse în temeiul articolului 24 din directiva respectivă, precum și activităților asociate incluse în limitele instalației și toate gazele cu efect de seră menționate în legătură cu activitățile respective, evitându-se în același timp dubla contabilizare.
Operatorii și operatorii de aeronave iau măsuri adecvate pentru a nu exista lacune în materie de date în perioada de raportare.
Articolul 6
Consecvență, comparabilitate și transparență
Articolul 7
Precizie
Operatorii și operatorii de aeronave se asigură că determinarea emisiilor nu este, în mod sistematic sau cu bună știință, inexactă.
Aceștia identifică și reduc pe cât posibil orice sursă de incertitudine.
Aceștia acordă atenția cuvenită pentru a se asigura că atât calcularea, cât și măsurarea emisiilor prezintă cel mai înalt grad de precizie posibil.
Articolul 8
Operatorii și operatorii de aeronave oferă condițiile pentru a se asigura în mod rezonabil integritatea datelor privind emisiile și alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2 care urmează a fi raportate. Aceștia determină emisiile și alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2 utilizând metodologiile de monitorizare adecvate stabilite în prezentul regulament.
Datele privind emisiile și alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2 raportate și informațiile conexe nu conțin inexactități materiale, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 6 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei ( 5 ), evită influențarea selecției și a prezentării informațiilor și oferă o imagine credibilă și echilibrată a emisiilor și a altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 ale unei instalații sau ale unui operator de aeronave.
La selectarea metodologiei de monitorizare se pun în balanță efectele pozitive ale unei precizii mai mari și costurile suplimentare aferente. Monitorizarea și raportarea trebuie să vizeze cel mai înalt nivel de precizie care poate fi atins, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile.
Articolul 9
Îmbunătățirea continuă
Operatorii și operatorii de aeronave țin cont de recomandările incluse în rapoartele de verificare emise în temeiul articolului 15 din Directiva 2003/87/CE în activitățile lor ulterioare de monitorizare și raportare.
Articolul 10
Coordonare
În cazul în care un stat membru desemnează mai multe autorități competente în temeiul articolului 18 din Directiva 2003/87/CE, acesta coordonează activitatea desfășurată de autoritățile respective în temeiul prezentului regulament.
CAPITOLUL II
PLANUL DE MONITORIZARE
SECȚIUNEA 1
Reguli generale
Articolul 11
Obligație generală
Planul de monitorizare este completat de proceduri scrise pe care operatorul sau operatorul de aeronave le stabilește, le documentează, le implementează și le menține pentru activitățile incluse în planul de monitorizare, după caz.
Articolul 12
Conținutul planului de monitorizare și transmiterea acestuia
Planul de monitorizare constă într-o documentație detaliată, completă și transparentă a metodologiei de monitorizare a unei anumite instalații sau a unui anumit operator de aeronave și conține cel puțin elementele prevăzute în anexa I.
Împreună cu planul de monitorizare, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă și următoarele documente justificative:
pentru instalații, dovezi pentru fiecare flux-sursă major și minor care să demonstreze conformitatea cu pragurile de incertitudine pentru datele privind activitatea și parametrii de calcul, după caz, pentru nivelurile aplicate, astfel cum sunt definite în anexele II și IV, și pentru fiecare sursă de emisie care să demonstreze respectarea pragurilor de incertitudine pentru nivelurile aplicate, astfel cum sunt definite în anexa VIII, dacă este cazul;
rezultatele unei evaluări a riscurilor care să ofere dovezi conform cărora activitățile de control propuse și procedurile aferente acestor activități de control sunt proporționale cu riscurile inerente și cu riscurile de control identificate.
Operatorul sau operatorul de aeronave sintetizează procedurile în planul de monitorizare, furnizând următoarele informații:
titlul procedurii;
o referință trasabilă și verificabilă pentru identificarea procedurii;
identificarea postului sau a departamentului responsabil cu punerea în aplicare a procedurii și cu datele generate de procedură sau gestionate în cadrul acesteia;
o scurtă descriere a procedurii care să permită operatorului sau operatorului de aeronave, autorității competente și verificatorului să înțeleagă parametrii esențiali și operațiunile efectuate;
locul exact al înregistrărilor și informațiilor relevante;
denumirea sistemului computerizat utilizat, dacă este cazul;
o listă a standardelor EN sau a altor standarde aplicate, dacă este cazul.
Operatorul sau operatorul de aeronave pune la dispoziția autorității competente, la cererea acesteia, orice documentație scrisă a procedurilor. Operatorul sau operatorul de aeronave pune, de asemenea, la dispoziție în scopul verificării în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
▼M1 —————
Articolul 13
Planuri de monitorizare standardizate și simplificate
În acest scop, statele membre pot publica modele pentru planurile de monitorizare respective, inclusiv descrierea fluxului de date și a procedurilor de control menționate la articolele 58 și 59, pe baza modelelor și a orientărilor publicate de către Comisie.
Statele membre pot solicita operatorului sau operatorului de aeronave să efectueze el însuși evaluarea riscurilor în temeiul paragrafului anterior, dacă este cazul.
Articolul 14
Modificări ale planului de monitorizare
Operatorul sau operatorul de aeronave modifică planul de monitorizare cel puțin în oricare dintre situațiile următoare:
dacă au loc noi emisii, ca urmare a derulării de noi activități sau ca urmare a utilizării de noi combustibili sau materiale care nu au fost încă incluse în planul de monitorizare;
dacă au loc alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2, ca urmare a derulării de noi activități;
dacă are loc o modificare a disponibilității datelor ca urmare a utilizării de noi tipuri de instrumente de măsurare, metode de eșantionare sau metode de analiză ori din alte motive care conduce la o mai mare precizie a determinării emisiilor;
dacă datele rezultate din metodologia de monitorizare aplicată anterior s-au dovedit a fi incorecte;
dacă modificarea planului de monitorizare îmbunătățește precizia datelor raportate, cu excepția cazului în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile;
dacă planul de monitorizare nu este conform cu cerințele prezentului regulament, iar autoritatea competentă solicită operatorului sau operatorului de aeronave modificarea acestuia;
dacă este necesar să se răspundă sugestiilor de îmbunătățire a planului de monitorizare incluse într-un raport de verificare.
Articolul 15
Aprobarea modificărilor planului de monitorizare
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate permite operatorului sau operatorului de aeronave să notifice modificările aduse planului de monitorizare care nu sunt semnificative în sensul alineatelor (3) și (4) până la data de 31 decembrie a aceluiași an.
În cazul în care autoritatea competentă consideră o modificare ca nefiind semnificativă, aceasta informează operatorul sau operatorul de aeronave în acest sens, fără întârzieri nejustificate.
Printre modificările semnificative ale planului de monitorizare a unei instalații se numără:
modificările categoriei instalației în cazul în care astfel de modificări impun o modificare a metodologiei de monitorizare sau conduc la o modificare a nivelului de semnificație aplicabil în temeiul articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067;
fără a aduce atingere articolului 47 alineatul (8), modificările referitoare la clasificarea instalației ca „instalație cu emisii scăzute”;
modificările privind sursele de emisii;
trecerea de la metoda bazată pe calcul la metodologiile bazate pe măsurare sau invers ori trecerea de la o metodologie alternativă la o metodologie bazată pe niveluri pentru determinarea emisiilor sau invers;
modificarea nivelului aplicat;
introducerea de noi fluxuri-sursă;
o modificare a clasificării fluxurilor-sursă – între fluxuri-sursă majore, minore sau de minimis, în cazul în care o astfel de modificare necesită o modificare a metodei de monitorizare;
o modificare a valorii implicite pentru un parametru de calcul, în cazul în care valoarea respectivă trebuie prevăzută în planul de monitorizare;
introducerea de noi metode sau modificări ale metodelor existente referitoare la eșantionare, analiză sau calibrare, în cazul în care acest lucru are un impact direct asupra preciziei datelor privind emisiile;
aplicarea sau adaptarea unei metodologii de cuantificare a emisiilor rezultate din scurgeri la siturile de stocare.
Printre modificările semnificative aduse planurilor de monitorizare ale unui operator de aeronave se numără:
în ceea ce privește emisiile:
modificarea valorilor factorului de emisie prevăzute în planul de monitorizare;
alegerea unei alte metode de calcul dintre cele prevăzute în anexa III sau trecerea de la utilizarea unei metode de calcul la utilizarea metodologiei de estimare în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) sau invers;
introducerea de noi fluxuri-sursă;
modificări ale statutului operatorului de aeronave ca emițător mic în sensul articolului 55 alineatul (1) din prezentul regulament și dacă operatorul de aeronave intenționează să utilizeze simplificarea în temeiul articolului 28a alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE;
▼M4 —————
în ceea ce privește alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2:
o modificare a metodei de calcul al CO2(e) selectate, astfel cum se prevede la articolul 56a alineatul (4) din prezentul regulament, în special în ceea ce privește instrumentele informatice pentru aplicarea modelelor de calcul al CO2(e);
modificări ale statutului operatorului de aeronave ca emițător mic în sensul articolului 55 alineatul (1) din prezentul regulament.
Articolul 16
Implementarea modificărilor și păstrarea evidenței acestora
În caz de dubii, operatorul sau operatorul de aeronave utilizează în paralel atât planul de monitorizare modificat, cât și planul de monitorizare inițial, pentru a desfășura întreaga activitate de monitorizare și de raportare în conformitate cu cele două planuri și ține o evidență a ambelor rezultate ale monitorizării.
Operatorul sau operatorul de aeronave ține evidența tuturor modificărilor aduse planului de monitorizare. Fiecare înregistrare trebuie să conțină:
descrierea clară a modificării;
justificarea introducerii modificării;
data notificării modificării către autoritatea competentă în conformitate cu articolul 15 alineatul (1);
data confirmării de către autoritatea competentă a primirii notificării menționate la articolul 15 alineatul (1) și, după caz, data primirii aprobării sau a informațiilor menționate la articolul 15 alineatul (2);
data de la care se aplică planul de monitorizare modificat în conformitate cu alineatul (2) din prezentul articol.
SECȚIUNEA 2
Fezabilitate tehnică și costuri nerezonabile
Articolul 17
Fezabilitate tehnică
În cazul în care un operator sau un operator de aeronave susține că aplicarea unei metodologii de monitorizare anume nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea adusă de către operator sau de către operatorul de aeronave. Justificarea respectivă trebuie să se bazeze pe deținerea de către operator sau de către operatorul de aeronave a resurselor tehnice necesare pentru îndeplinirea exigențelor unui sistem propus sau a unei cerințe și care pot fi implementate în termenul solicitat în scopul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor și a tehnologiei necesare.
Articolul 18
Costuri nerezonabile
Autoritatea competentă consideră costurile ca fiind nerezonabile atunci când estimarea costurilor depășește beneficiile. În acest sens, beneficiul este calculat prin înmulțirea unui factor de îmbunătățire cu un preț de referință de 80 EUR per certificat, iar costurile includ o perioadă de depreciere adecvată bazată pe perioada de viață economică a echipamentelor.
În lipsa unor astfel de date privind emisiile anuale medii generate de fluxul-sursă în ultimii trei ani, operatorul sau operatorul de aeronave prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din ►M5 carbon cu cotă zero ◄ și înainte de scăderea CO2-ului transferat. Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naționale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislația națională relevantă.
În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5), cu condiția ca operatorul să dispună de informațiile relevante privind criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale biocarburanților, ale biolichidelor și ale combustibililor proveniți din biomasă utilizați pentru ardere.
La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor cu privire la măsurile care sunt destinate să îmbunătățească calitatea emisiilor raportate dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind activitatea, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătățire de 1 % din emisiile anuale medii ale fluxurilor-sursă respective înregistrate în ultimii trei ani. Măsurile respective pot include:
trecerea de la valori implicite la analize în vederea determinării parametrilor de calcul;
creșterea numărului de analize pe flux-sursă;
în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naționale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerințele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicații similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naționale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 6 ) sau al Directivei 2014/32/UE;
scurtarea intervalelor de calibrare și de întreținere ale instrumentelor de măsurare;
îmbunătățiri ale activităților privind fluxul de date și ale activităților de control care reduc semnificativ riscurile inerente sau riscurile de control.
CAPITOLUL III
MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA INSTALAȚIILE STAȚIONARE
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Articolul 19
Clasificarea instalațiilor, a fluxurilor-sursă și a surselor de emisii
Operatorul clasifică fiecare instalație ca aparținând uneia dintre următoarele categorii:
instalație de categoria A, în cazul în care emisiile anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare curente, excluzând CO2-ul rezultat din ►M5 carbon cu cotă zero ◄ și înainte de scăderea CO2-ului transferat, sunt mai mici sau egale cu 50 000 de tone de CO2(e);
instalație de categoria B, în cazul în care emisiile anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare curente, excluzând CO2-ul rezultat din ►M5 carbon cu cotă zero ◄ și înainte de scăderea CO2-ului transferat, sunt mai mari de 50 000 de tone de CO2(e) și mai mici sau egale cu 500 000 de tone de CO2(e);
instalație de categoria C, în cazul în care emisiile anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare curente, excluzând CO2-ul rezultat din ►M5 carbon cu cotă zero ◄ și înainte de scăderea CO2-ului transferat, sunt mai mari de 500 000 de tone de CO2(e).
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite operatorului să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul de clasificare al instalației menționat la primul paragraf este depășit, dar operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu fusese depășit deja în ultimele cinci perioade de raportare și nu va fi depășit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
Operatorul clasifică fiecare flux-sursă în una dintre următoarele categorii, comparându-l cu suma tuturor valorilor absolute ale CO2-ului fosil și ale CO2(e) corespunzătoare tuturor fluxurilor-sursă incluse în metodologiile bazate pe calcul și cu suma tuturor emisiilor generate de sursele de emisii monitorizate cu ajutorul metodologiilor bazate pe măsurare, înainte de scăderea CO2-ului transferat:
fluxuri-sursă minore, atunci când fluxurile-sursă selectate de către operator reprezintă împreună mai puțin de 5 000 de tone de CO2 fosil pe an sau mai puțin de 10 %, până la o cantitate totală maximă de 100 000 de tone de CO2 fosil pe an, luându-se în considerare valoarea absolută cea mai mare;
fluxuri-sursă de minimis, atunci când fluxurile-sursă selectate de către operator reprezintă împreună mai puțin de 1 000 de tone de CO2 fosil pe an sau mai puțin de 2 %, până la o cantitate totală maximă de 20 000 de tone de CO2 fosil pe an, luându-se în considerare valoarea absolută cea mai mare;
fluxuri-sursă majore, atunci când fluxurile-sursă nu se încadrează în niciuna dintre categoriile menționate la literele (a) și (b).
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite operatorului să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul de clasificare a fluxului-sursă drept flux-sursă minor sau de minimis menționat la primul paragraf este depășit, dar operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu fusese depășit deja în ultimele cinci perioade de raportare și nu va fi depășit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
Operatorul clasifică fiecare sursă de emisie pentru care se aplică o metodologie bazată pe măsurare în una dintre următoarele categorii:
sursă de emisii minoră,atunci când sursa de emisii emite mai puțin de 5 000 de tone de CO2(e) fosil pe an sau mai puțin de 10 % din emisiile fosile totale ale instalației, până la o cantitate totală maximă de 100 000 de tone de CO2(e) fosil pe an, luându-se în considerare valoarea absolută cea mai mare;
sursă de emisii majoră, atunci când sursa de emisii nu este clasificată drept sursă de emisii minoră.
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite operatorului să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul de clasificare al unei surse de emisii drept sursă de emisii minoră menționat la primul paragraf este depășit, dar operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu fusese depășit deja în ultimele cinci perioade de raportare și nu va fi depășit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
▼M5 —————
Articolul 20
Limitele monitorizării
În cadrul acestor limite, operatorul include toate emisiile de gaze cu efect de seră relevante care provin de la toate sursele de emisii și fluxurile-sursă aferente activităților desfășurate în instalație și enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, precum și din activitățile și gazele cu efect de seră incluse de statul membru în care este situată instalația, în conformitate cu articolul 24 din directiva respectivă.
Operatorul include, de asemenea, emisiile rezultate din operațiuni obișnuite și din evenimente excepționale, inclusiv pornirea și oprirea instalației și situațiile de urgență survenite în timpul perioadei de raportare, cu excepția emisiilor provenite de la echipamentele mobile utilizate în scopuri de transport.
Autoritatea competentă poate permite excluderea unei surse de emisii aferente unei scurgeri din procesul de monitorizare și raportare dacă s-au luat măsuri corective în temeiul articolului 16 din Directiva 2009/31/CE și dacă nu se mai detectează emisii sau degajări în coloana de apă generate de scurgerea respectivă.
Articolul 21
Alegerea metodologiei de monitorizare
O metodologie bazată pe calcul constă în determinarea emisiilor provenite din fluxuri-sursă pe baza datelor privind activitatea obținute cu ajutorul sistemelor de măsurare și a parametrilor adiționali din analize de laborator sau valori implicite. Metodologia bazată pe calcul poate fi aplicată conform metodologiei standard stabilite la articolul 24 sau metodologiei bilanțului masic stabilite la articolul 25.
O metodologie bazată pe măsurare constă în determinarea emisiilor provenite din surse de emisii cu ajutorul măsurării continue a concentrației gazului cu efect de seră relevant în gazul de ardere sau a concentrației debitului de gaze de ardere, incluzând monitorizarea transferurilor de CO2 între instalații în cazul în care se măsoară concentrația de CO2 și debitul gazului transferat.
În cazul în care se aplică metoda bazată pe calcul, operatorul determină în planul de monitorizare, pentru fiecare flux-sursă, dacă se utilizează metodologia standard sau metodologia bilanțului masic, incluzând nivelurile relevante definite în anexa II.
Articolul 22
Metodologia de monitorizare care nu se bazează pe niveluri
Prin derogare de la articolul 21 alineatul (1), operatorul poate utiliza o metodologie de monitorizare care nu se bazează pe niveluri (denumită în continuare „metodologia alternativă”) pentru anumite fluxuri-sursă sau surse de emisii, cu condiția să fie îndeplinite toate criteriile următoare:
aplicarea cel puțin a nivelului 1 în cadrul metodologiei bazate pe calcul pentru unul sau mai multe fluxuri-sursă majore sau minore și a metodologiei bazate pe măsurare pentru cel puțin o sursă de emisii asociată acelorași fluxuri-sursă nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar genera costuri nerezonabile;
operatorul evaluează și cuantifică în fiecare an incertitudinile tuturor parametrilor utilizați pentru determinarea emisiilor anuale în conformitate cu Ghidul ISO pentru exprimarea incertitudinii de măsurare (JCGM 100:2008) sau cu un alt standard echivalent acceptat la nivel internațional și include rezultatele obținute în raportul de emisii anuale;
operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că, prin aplicarea unei astfel de metodologii de monitorizare alternative, pragurile de incertitudine generale pentru nivelul anual al emisiilor de gaze cu efect de seră pentru întreaga instalație nu depășesc 7,5 % pentru instalațiile de categoria A, 5,0 % pentru instalațiile de categoria B și 2,5 % pentru cele de categoria C.
Articolul 23
Modificări temporare ale metodologiei de monitorizare
Operatorul ia toate măsurile necesare pentru a permite reluarea promptă a aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.
Operatorul în cauză notifică autorității competente modificarea temporară adusă metodologiei de monitorizare menționată la alineatul (1) fără întârzieri nejustificate, menționând:
motivele abaterii de la planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
detaliile metodologiei provizorii de monitorizare pe care operatorul o folosește pentru a determina emisiile până când se restabilesc condițiile pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
măsurile pe care operatorul le adoptă pentru restabilirea condițiilor pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
data la care se prevede reluarea aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.
SECȚIUNEA 2
Metodologia bazată pe calcul
Articolul 24
Calcularea emisiilor conform metodologiei standard
În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă ars și pentru combustibilii utilizați ca intrări în proces, următorii parametri care sunt definiți prin aceste calcule:
emisiile preliminare totale se calculează prin înmulțirea datelor privind activitatea corespunzătoare cantității de combustibil ars, exprimată în tone sau în metri cubi normali, cu factorul de emisie preliminar corespunzător și cu factorul de oxidare corespunzător;
emisiile provenite din biomasă se calculează prin înmulțirea emisiilor preliminare totale cu fracțiunea de biomasă;
emisiile provenite din biomasă cu cotă zero se calculează prin înmulțirea emisiilor preliminare totale cu fracțiunea de biomasă cu cotă zero;
emisiile provenite din RFNBO sau RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon se calculează prin înmulțirea emisiilor preliminare totale cu fracțiunea RFNBO sau RCF sau cu fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon;
emisiile provenite din RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero se calculează prin înmulțirea emisiilor preliminare totale cu fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau cu fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero;
În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă referitor la emisiile de proces, următorii parametri care sunt definiți prin aceste calcule:
emisiile preliminare totale se calculează înmulțind datele privind activitatea corespunzătoare consumului de materiale, cantității de material trecut prin instalație sau producției lor finale, exprimate în tone sau în volum în metri cubi normali, cu factorul de emisie corespunzător, exprimat în t CO2/t sau t CO2/Nm3, și cu factorul de conversie corespunzător;
emisiile provenite din biomasă se calculează prin înmulțirea emisiilor preliminare totale cu fracțiunea de biomasă relevantă;
emisiile provenite din biomasă cu cotă zero se calculează prin înmulțirea emisiilor preliminare totale cu fracțiunea de biomasă cu cotă zero relevantă.
Articolul 25
Calcularea emisiilor conform metodologiei bilanțului masic
În scopul raportării elementelor informative, operatorul calculează, de asemenea, pentru fiecare flux-sursă acoperit de bilanțul masic, următorii parametri care sunt definiți prin aceste calcule:
cantitatea preliminară totală de CO2 se calculează prin înmulțirea datelor privind activitatea corespunzătoare cantității de combustibil sau de material care intră sau iese din limitele bilanțului masic cu conținutul de carbon al combustibilului sau al materialului și cu 3,664 t CO2/t C;
cantitatea de CO2 aferentă biomasei se calculează prin înmulțirea cantității preliminare totale de CO2 cu fracțiunea de biomasă;
cantitatea de CO2 aferentă biomasei cu cotă zero se calculează prin înmulțirea cantității preliminare totale de CO2 cu fracțiunea de biomasă cu cotă zero;
dacă este cazul, cantitatea de CO2 aferentă RFNBO, RCF sau combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon se calculează prin înmulțirea cantității preliminare totale de CO2 cu fracțiunea RFNBO sau RCF sau cu fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon;
dacă este cazul, cantitatea de CO2 aferentă RFNBO, RCF sau combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero se calculează prin înmulțirea cantității preliminare totale de CO2 cu fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau cu fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero.
În sensul primului paragraf, se aplică articolul 39 alineatele (3) și (4) în ceea ce privește fracțiunea de biomasă cu cotă zero a biogazului și a gazelor naturale utilizate ca material de intrare.
Articolul 26
Niveluri aplicabile
La definirea nivelurilor relevante pentru fluxurile-sursă majore și minore în conformitate cu articolul 21 alineatul (1), pentru a determina datele privind activitatea și fiecare parametru de calcul, fiecare operator aplică următoarele:
cel puțin nivelurile enumerate în anexa V, în cazul unei instalații de categoria A sau dacă este nevoie de un parametru de calcul pentru un flux-sursă care este un combustibil comercial standard;
în alte cazuri decât cele menționate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa II.
Cu toate acestea, pentru fluxurile-sursă majore operatorul poate aplica nivelul imediat inferior nivelurilor menționate la primul paragraf pentru instalațiile de categoria C și până la două niveluri mai jos pentru instalațiile de categoriile A și B, dar cel puțin nivelul 1, dacă acesta demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este fezabil din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.
Autoritatea competentă poate, pentru o perioadă de tranziție convenită cu operatorul, să permită unui operator să aplice pentru fluxuri-sursă majore niveluri mai joase decât cele menționate la al doilea paragraf, dar de cel puțin nivelul 1, cu condiția ca:
operatorul să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu cel de al doilea paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau că implică costuri nerezonabile și
operatorul să prezinte un plan de îmbunătățire, indicând modalitatea și data până la care va fi atins cel puțin nivelul necesar în conformitate cu cel de al doilea paragraf.
Articolul 27
Determinarea datelor privind activitatea
Operatorul determină datele privind activitatea ale unui flux-sursă, după cum urmează:
pe baza unei contorizări continue în cadrul procesului care generează emisiile;
pe baza cumulării contorizărilor de cantități emise separat, luând în calcul variațiile relevante de stoc.
În cazul în care determinarea prin măsurare directă a cantităților aflate în stoc nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar implica costuri nerezonabile, operatorul poate estima aceste cantități pe baza unuia dintre următoarele moduri:
datele din anii precedenți corelate cu producția pentru perioada de raportare;
procedurile documentate și datele corespunzătoare din declarațiile financiare verificate pentru perioada de raportare.
În cazul în care acest lucru nu este posibil din punct de vedere tehnic sau ar implica costuri nerezonabile pentru determinarea datelor privind activitatea pentru întregul an calendaristic, operatorul poate alege următoarea zi care este cea mai adecvată pentru a distinge un an de raportare de anul următor, respectând astfel anul calendaristic indicat. Deviațiile constatate în cazul unuia sau mai multor fluxuri-sursă sunt înregistrate în mod clar, formează baza unei valori reprezentative pentru anul calendaristic și sunt luate în considerare în mod sistematic în anul următor.
Articolul 28
Sistemele de măsurare controlate de operator
Pentru a determina datele privind activitatea în conformitate cu articolul 27, operatorul trebuie să utilizeze rezultatele contorizării bazate pe sistemele de măsurare controlate de acesta în cadrul instalației, cu condiția respectării tuturor condițiilor următoare:
operatorul trebuie să efectueze o evaluare a incertitudinii și să asigure atingerea pragului de incertitudine corespunzător nivelului relevant;
operatorul trebuie să se asigure cel puțin o dată pe an și după fiecare calibrare a unui instrument de măsurare că rezultatele calibrării înmulțite cu un factor de ajustare prudent sunt comparate cu pragurile de incertitudine relevante. Factorul de ajustare prudent se bazează pe o serie de timp adecvată a calibrărilor anterioare ale instrumentului în cauză sau ale altor instrumente de măsurare similare pentru a lua în calcul efectul incertitudinii în exploatare.
În cazul în care pragurile aprobate în conformitate cu articolul 12 sunt depășite sau se constată că echipamentele nu sunt conforme cu alte cerințe, operatorul adoptă măsuri corective fără întârzieri nejustificate și notifică autoritatea competentă în acest sens.
Evaluarea acoperă incertitudinea specificată a instrumentelor de măsurare aplicate, incertitudinea asociată calibrării, precum și orice altă incertitudine suplimentară care are legătură cu modul în care instrumentele de măsurare sunt utilizate în practică. Evaluarea incertitudini acoperă incertitudinea asociată variației de stoc în cazul în care instalațiile de stocare au capacitatea de a stoca cel puțin 5 % din cantitatea anuală folosită din combustibilul sau materialul în cauză. În momentul efectuării evaluării, operatorul ia în considerare faptul că valorile declarate utilizate pentru definirea pragurilor de incertitudine corespunzătoare nivelurilor prevăzute în anexa II se referă la incertitudinea aferentă întregii perioade de raportare.
Operatorul poate simplifica evaluarea incertitudinii considerând că erorile maxime permise specificate pentru instrumentul de măsurare utilizat sau, în cazul în care este mai mică, incertitudinea obținută prin calibrare înmulțită cu un factor de ajustare prudent pentru a lua în calcul efectul incertitudinii în exploatare, corespund incertitudinii aferente întregii perioade de raportare, în conformitate cu definițiile nivelurilor prevăzute în anexa II, cu condiția ca instrumentele de măsurare să fie instalate într-un mediu adaptat specificațiilor lor de utilizare.
În acest sens, eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislația națională relevantă cu privire la verificarea metrologică legală pentru operațiunea de măsurare relevantă poate fi folosită ca valoare a incertitudinii, fără alte justificări.
Articolul 29
Sisteme de măsurare care nu se află sub controlul operatorului
În acest scop, operatorul poate să recurgă la una dintre următoarele surse de date:
cantitățile din facturile emise de un partener comercial, cu condiția existenței unei tranzacții comerciale între doi parteneri comerciali independenți;
citirile directe oferite de sistemele de măsurare.
În acest scop, eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislația relevantă pentru verificarea metrologică legală națională aplicabilă tranzacției comerciale în cauză poate fi folosită ca incertitudine, fără alte justificări.
În cazul în care cerințele aplicabile în temeiul verificării metrologice legale naționale sunt mai puțin stricte decât cele prevăzute pentru nivelul aplicabil în temeiul articolului 26, operatorul trebuie să obțină dovezi din partea partenerului comercial responsabil cu sistemul de măsurare cu privire la incertitudinea aplicabilă.
Articolul 30
Determinarea parametrilor de calcul
În cazul în care o astfel de abordare implică costuri nerezonabile sau în cazul în care poate fi obținută o precizie mai mare, operatorul poate raporta în mod sistematic datele privind activitatea și parametrii de calcul corespunzători stării în care se efectuează analizele de laborator.
▼M5 —————
Operatorul determină fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon numai pentru combustibilii micști care conțin RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon. Pentru alți combustibili, se utilizează valoarea implicită de 0 % pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon și se utilizează o valoare implicită de 100 % pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în cazul combustibililor care constau exclusiv din RFNBO, RCF sau combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon.
Operatorul determină fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero și fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero numai în cazul în care operatorul dorește să recurgă la acordarea cotei zero.
În ceea ce privește interdependența dintre parametrii de calcul legați de compoziție, operatorul aplică următoarele reguli:
în cazul în care un combustibil sau un material conține biomasă, operatorul determină fracțiunea de biomasă în conformitate cu articolul 39 din prezentul regulament;
în cazul în care fracțiunea de biomasă nu este zero și în cazul în care operatorul dorește să recurgă la acordarea cotei zero, operatorul determină fracțiunea de biomasă cu cotă zero în conformitate cu articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament;
în cazul în care un combustibil conține un RFNBO, un RCF sau un combustibil sintetic cu emisii scăzute de carbon, operatorul determină fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în conformitate cu articolul 39a alineatele (1) și (2) din prezentul regulament;
în cazul în care fracțiunea RFNBO sau RCF nu este zero și în cazul în care operatorul dorește să recurgă la acordarea cotei zero, operatorul determină fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero în conformitate cu articolul 39a alineatul (3) din prezentul regulament;
în cazul în care fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon nu este zero și în cazul în care operatorul dorește să recurgă la acordarea cotei zero, operatorul determină fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero în conformitate cu articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament;
în cazul în care fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero nu sunt egale cu zero, operatorul calculează fracțiunea cu cotă zero ca suma dintre fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero și fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero. Fracțiunea fosilă este suma tuturor fracțiunilor fără cotă zero;
operatorul calculează factorul de emisie ca factor de emisie preliminar înmulțit cu fracțiunea fosilă.
În sensul punctului (vi), în cazul în care operatorul nu calculează fracțiunea cu cotă zero, fracțiunea fosilă este de 100 %.
Prin derogare de la primul paragraf, operatorul poate:
să determine fracțiunea de biomasă ca fiind identică cu fracțiunea de biomasă cu cotă zero, dacă aceasta din urmă este determinată pe baza bilanțului masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001;
să determine fracțiunea RFNBO sau RCF ca fiind identică cu fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero, dacă aceasta din urmă este determinată pe baza bilanțului masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001;
să determine fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon ca fiind identică cu fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, dacă aceasta din urmă este determinată pe baza bilanțului masic în temeiul articolului 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.
Articolul 31
Valori implicite pentru parametrii de calcul
Atunci când determină parametrii de calcul ca valori implicite, operatorul utilizează una dintre următoarele valori, în conformitate cu cerința privind nivelul aplicabil stabilită în anexele II și VI:
factorii standard și factorii stoechiometrici enumerați în anexa VI;
factorii standard utilizați de statul membru în inventarul național prezentat Secretariatului Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
valorile din literatura de specialitate convenite cu autoritatea competentă, inclusiv factorii standard publicați de autoritatea competentă, care sunt compatibili cu factorii menționați la litera (b), dar reprezentativi pentru surse de fluxuri de combustibili cu un grad mai mare de dezagregare;
valorile specificate și garantate de furnizorul unui combustibil sau al unui material, dacă operatorul poate dovedi într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că intervalul de încredere de 95 % pentru conținutul de carbon nu depășește 1 %;
valorile obținute în baza analizelor efectuate în trecut, dacă operatorul poate dovedi într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că valorile respective sunt reprezentative pentru loturile viitoare de același combustibil sau același material.
În cazul în care valorile implicite se modifică de la un an la altul, operatorul indică în planul de monitorizare sursa recunoscută aplicabilă a valorii respective.
Articolul 32
Parametri de calcul bazați pe analize
În cazul în care nu sunt disponibile astfel de standarde, metodele se bazează pe standardele ISO adecvate sau pe standardele naționale. În cazul în care nu există standarde publicate aplicabile, se utilizează proiecte de standarde adecvate, orientări privind cele mai bune practici din industrie sau alte metodologii dovedite științific, limitând erorile de eșantionare și de măsurare.
Atunci când determină un parametru specific, operatorul utilizează rezultatele tuturor analizelor efectuate cu privire la parametrul respectiv.
Articolul 33
Planul de eșantionare
Operatorul se asigură că eșantioanele obținute sunt reprezentative pentru lotul relevant sau pentru perioada de livrare relevantă și că sunt imparțiale. Elementele relevante ale planului de eșantionare sunt convenite cu laboratorul care efectuează analiza pentru combustibilul sau materialul respectiv, iar dovada acestui acord se include în plan. Operatorul pune la dispoziție planul pentru a fi verificat în temeiul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
Articolul 34
Utilizarea laboratoarelor
Cu privire la managementul calității, operatorul prezintă o certificare acreditată a laboratorului în conformitate cu EN ISO/IEC 9001 sau cu alte sisteme certificate de management al calității care acoperă domeniul de activitate al laboratorului. În lipsa unor astfel de sisteme certificate de management al calității, operatorul furnizează alte dovezi adecvate referitoare la capacitatea laboratorului de a-și gestiona într-un mod fiabil personalul,procedurile, documentele și atribuțiile.
Cu privire la competența tehnică, operatorul prezintă dovezi referitoare la competența și capacitatea laboratorului de a genera rezultate valabile din punct de vedere tehnic utilizând procedurile analitice relevante. Astfel de dovezi includ cel puțin următoarele elemente:
gestionarea competenței personalului în ceea ce privește atribuțiile specifice încredințate;
caracterul adecvat al condițiilor de lucru și de mediu;
selectarea metodelor analitice și a standardelor relevante;
dacă este cazul, gestionarea eșantionării și pregătirea eșantioanelor, inclusiv controlul integrității eșantioanelor;
dacă este cazul, elaborarea și validarea unor metode analitice noi sau aplicarea de metode care nu sunt acoperite de standarde internaționale sau naționale;
estimarea incertitudinii;
gestionarea echipamentelor, inclusiv a procedurilor de calibrare, ajustare, întreținere și reparare a echipamentelor, și păstrarea unei evidențe în acest sens;
gestionarea și controlul datelor, documentelor și programelor informatice;
gestionarea elementelor de calibrare și a materialelor de referință;
asigurarea calității în ceea ce privește rezultatele calibrării și ale testelor, inclusiv participarea regulată la programe de testare a competenței, aplicarea metodelor analitice în cazul materialelor de referință certificate sau compararea cu un laborator acreditat;
gestionarea proceselor externalizate;
gestionarea sarcinilor încredințate, a plângerilor formulate de către clienți și asigurarea luării de măsuri corective în timp util.
Articolul 35
Frecvențele analizelor
Autoritatea competentă îi poate permite operatorului să utilizeze o frecvență diferită de cele menționate la alineatul (1) în cazul în care frecvențele minime nu sunt disponibile sau în cazul în care operatorul demonstrează una dintre următoarele situații:
pe baza datelor istorice, inclusiv a valorilor analitice pentru combustibilii sau materialele respective calculate în perioada de raportare imediat anterioară perioadei de raportare curente, nicio variație a valorilor analitice pentru combustibilul sau materialul respectiv nu depășește 1/3 din valoarea incertitudinii pe care operatorul trebuie să o respecte în ceea ce privește determinarea datelor privind activitatea ale combustibilului sau materialului respectiv;
utilizarea frecvenței prevăzute ar atrage costuri nerezonabile.
În cazul în care o instalație funcționează numai o parte a anului sau în cazul în care combustibilii sau materialele sunt livrate în loturi care sunt consumate în decursul a unei perioade mai mari de un an calendaristic, autoritatea competentă poate conveni cu operatorul o planificare mai adecvată pentru analize, cu condiția ca aceasta să aibă drept rezultat o incertitudine comparabilă cu cea menționată la litera (a) primul paragraf.
Articolul 36
Factorii de emisii pentru CO2
Autoritatea competentă îi poate permite operatorului să folosească un factor de emisii pentru un combustibil exprimat în t CO2/t sau t CO2/Nm3 pentru emisiile de ardere, în cazul în care utilizarea unui factor de emisii exprimat în t CO2/TJ implică costuri nerezonabile sau în cazul în care poate fi atinsă o precizie cel puțin echivalentă a emisiilor calculate prin folosirea unui astfel de factor de emisie.
Articolul 37
Factorii de oxidare și de conversie
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate solicita operatorilor să utilizeze întotdeauna nivelul 1.
În cazul în care, într-o instalație, sunt folosiți mai mulți combustibili și se utilizează nivelul 3 pentru factorul de oxidare specific, operatorul poate solicita aprobarea autorității competente pentru una sau ambele situații următoare:
determinarea unui singur factor de oxidare agregat pentru întregul proces de ardere și aplicarea acestuia în cazul tuturor combustibililor;
atribuirea oxidării incomplete unui singur flux-sursă major și utilizarea unei valori egale cu 1 pentru factorul de oxidare al celorlalte fluxuri-sursă.
În cazul în care se utilizează combustibili micști, operatorul prezintă dovezi referitoare la faptul că aplicarea literei (a) sau (b) de la primul paragraf nu conduce la o subestimare a emisiilor.
Tratamentul biomasei, al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO și al RCF
Articolul 38
Fluxurile-sursă de biomasă
▼M5 —————
Factorul de emisie al fiecărui combustibil sau material se calculează și se raportează ca factorul de emisie preliminar determinat în conformitate cu articolul 30, înmulțit cu fracțiunea fosilă a combustibilului sau a materialului.
▼M5 —————
Cu toate acestea, biocarburanții, biolichidele și combustibilii proveniți din biomasă produși din deșeuri și din reziduuri, altele decât reziduurile agricole, din acvacultură, pescuit și silvicultură, trebuie să îndeplinească numai criteriile prevăzute la articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001. Prezentul paragraf se aplică, de asemenea, deșeurilor și reziduurilor care sunt prelucrate întâi într-un produs înainte de a fi prelucrate ulterior în biocarburanți, biolichide și combustibili proveniți din biomasă.
Electricitatea, încălzirea și răcirea generate din deșeuri municipale solide nu fac obiectul criteriilor prevăzute la articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001.
Criteriile prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se aplică indiferent de originea geografică a biomasei.
Articolul 29 alineatul (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se aplică unei instalații, astfel cum este definită la articolul 3 litera (e) din Directiva 2003/87/CE.
Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001 se evaluează în conformitate cu articolul 30 și articolul 31 alineatul (1) din directiva menționată. Criteriile pot fi considerate respectate și în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziționarea unei cantități de biocarburant, biolichid sau biogaz legată de anularea cantității respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a sau într-o bază de date națională creată de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menționată. În cazul unei neconformități ulterioare în ceea ce privește dovada sustenabilității cantităților anulate în bazele de date menționate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecință emisiile verificate.
În cazul în care biomasa utilizată nu respectă dispozițiile prezentului alineat, conținutul său de carbon este considerat drept carbon fosil.
În cazul în care, în conformitate cu primul până la al șaselea paragraf de la prezentul alineat, criteriile stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001 nu se aplică biomasei, fracțiunea de biomasă cu cotă zero este egală cu fracțiunea sa de biomasă.
Articolul 39
Determinarea biomasei și a fracțiunii fosile
În cazul în care, în funcție de nivelul necesar, operatorul trebuie să efectueze analize pentru a determina fracțiunea de biomasă, dar aplicarea primului paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau presupune costuri nerezonabile, operatorul prezintă autorității competente, în vederea aprobării, o metodă alternativă de estimare pentru a determina fracțiunea de biomasă. Pentru combustibilii sau materialele care provin dintr-un proces de producție cu fluxuri de intrare definite și trasabile, operatorul își poate baza estimarea pe bilanțul materiilor aferent carbonului fosil și carbonului din biomasă care intră și iese din proces.
Comisia poate oferi orientări privind alte metode de estimare aplicabile.
▼M5 —————
Operatorul poate determina dacă o anumită cantitate de gaze naturale din rețeaua de gaze este biogaz cu cotă zero utilizând metodologia prevăzută la alineatul (4). În acest caz, prin derogare de la articolul 30 alineatul (3), operatorul consideră că fracțiunea de biomasă este identică cu fracțiunea de biomasă cu cotă zero.
Operatorul poate determina fracțiunea de biomasă și fracțiunea identică de biomasă cu cotă zero a biogazului utilizând registrele de achiziții pentru biogazul cu un conținut energetic echivalent, cu condiția ca operatorul să furnizeze dovezi, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că:
nu există nicio dublă contabilizare a aceleiași cantități de biogaz, în special că nimeni altcineva nu revendică utilizarea biogazului achiziționat, inclusiv prin prezentarea unei garanții de origine, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2018/2001;
operatorul și producătorul de biogaz sunt racordați la aceeași rețea de gaze.
Pentru a demonstra că respectă dispozițiile prezentului alineat, operatorul poate utiliza datele înregistrate într-o bază de date creată de unul sau mai multe state membre care permite urmărirea transferurilor de biogaz. Conformitatea cu prezentul alineat poate fi considerată demonstrată dacă operatorul furnizează dovezi privind achiziționarea unei cantități de biogaz legată de anularea cantității respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date națională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menționată. În cazul unei neconformități ulterioare în ceea ce privește dovada sustenabilității cantităților anulate în bazele de date menționate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecință emisiile verificate.
Articolul 39a
Determinarea fracțiunii RFNBO sau RCF sau a fracțiunii sintetice cu emisii scăzute de carbon și a fracțiunii RFNBO sau RCF cu cotă zero sau a fracțiunii sintetice cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero
Operatorul determină următorii parametri de calcul referitori la compoziția combustibililor pe baza bilanțului masic în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001:
fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero;
fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon.
Prin derogare de la primul paragraf, în cazul în care operatorul nu dorește să recurgă la acordarea cotei zero, pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pot fi utilizate alte abordări, cum ar fi un bilanț al materiilor aferent procesului de amestecare sau de producție din care este obținut combustibilul sau materialul.
Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29a din Directiva (UE) 2018/2001 trebuie să fie evaluată în conformitate cu articolul 30 și articolul 31 alineatul (1) din directiva menționată. Criteriile pot fi considerate respectate și în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziționarea unei cantități de RFNBO sau de RCF legată de anularea cantității respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date națională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menționată. În cazul unei neconformități ulterioare în ceea ce privește dovada sustenabilității cantităților anulate în bazele de date menționate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecință emisiile verificate.
În cazul în care RFNBO sau RCF nu respectă criteriile menționate la primul paragraf, conținutul său de carbon este considerat drept carbon fosil.
Respectarea criteriilor prevăzute la articolul 29a alineatul (3) din Directiva (UE) 2018/2001 trebuie să fie evaluată în conformitate cu articolul 30 și articolul 31 alineatul (1) din directiva menționată. Criteriile pot fi considerate respectate și în cazul în care operatorul furnizează dovezi privind achiziționarea unei cantități de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon legată de anularea cantității respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date națională creată de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menționată. În cazul unei neconformități ulterioare în ceea ce privește dovada sustenabilității cantităților anulate în bazele de date menționate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecință emisiile verificate.
În orice alte cazuri, conținutul de carbon al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon este considerat carbon fosil.
Operatorul poate determina fracțiunea RFNBO sau RCF și fracțiunea identică RFNBO sau RCF cu cotă zero a gazelor naturale în cazul în care aceste fracțiuni au fost injectate într-o rețea de gaze naturale utilizând registrele de achiziții pentru RFNBO sau RCF cu un conținut energetic echivalent, cu condiția ca operatorul să furnizeze dovezi, într-un mod considerat satisfăcător de către autoritatea competentă, că:
nu există nicio dublă contabilizare a aceleiași cantități de RFNBO sau RCF, în special că nimeni altcineva nu revendică utilizarea RFNBO sau a RCF achiziționat, inclusiv prin prezentarea unei garanții de origine, astfel cum este definită la articolul 2 punctul 12 din Directiva (UE) 2018/2001;
operatorul și producătorul de RFNBO sau RCF sunt racordați la aceeași rețea de gaze.
Conformitatea cu prezentul alineat poate fi considerată demonstrată dacă operatorul furnizează dovezi privind achiziționarea unei cantități de RFNBO sau RCF gazoși legată de anularea cantității respective în baza de date a Uniunii creată în temeiul articolului 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date națională creată de statele membre în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menționată. În cazul unei neconformități ulterioare în ceea ce privește dovada sustenabilității cantităților anulate în bazele de date menționate mai sus, autoritatea competentă corectează în consecință emisiile verificate.
SECȚIUNEA 3
Metodologia bazată pe măsurare
Articolul 40
Utilizarea metodologiei de monitorizare bazate pe măsurare
Operatorul utilizează metodologii bazate pe măsurare pentru toate emisiile de protoxid de azot (N2O) în conformitate cu anexa IV și pentru cuantificarea CO2 transferat în temeiul articolului 49.
În plus, operatorul poate utiliza metodologii bazate pe măsurare pentru sursele de emisii de CO2, în cazul în care acesta poate dovedi că pentru fiecare sursă de emisii se respectă nivelurile necesare în conformitate cu articolul 41.
Articolul 41
Cerințe privind nivelurile
Pentru fiecare sursă de emisii majoră, operatorul aplică următoarele:
în cazul unei instalații de categoria A, cel puțin nivelurile enumerate în secțiunea 2 din anexa VIII;
în celelalte cazuri, cel mai înalt nivel stabilit în secțiunea 1 din anexa VIII.
Cu toate acestea, operatorul poate aplica nivelul imediat inferior nivelurilor menționate la primul paragraf pentru instalațiile de categoria C și până la două niveluri mai jos pentru instalațiile de categoriile A și B, dar de cel puțin nivelul 1, dacă acesta demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că aplicarea nivelului necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.
Articolul 42
Standarde de măsurare și laboratoare
Toate măsurătorile se efectuează aplicând metode bazate pe:
EN 14181 (Emisii din surse staționare – Asigurarea calității sistemelor de măsurare automate);
EN 15259 (Calitatea aerului – Măsurarea emisiilor din surse staționare – Cerințe pentru secțiunile și siturile de măsurare și pentru obiectivul, planificarea și raportul măsurării);
alte standarde EN relevante, în special EN ISO 16911-2 (Emisii din surse staționare – Determinarea manuală și automată a vitezei și a debitului volumic în conducte).
În cazul în care nu sunt disponibile astfel de standarde, metodele se bazează pe standarde ISO adecvate, pe standardele publicate de către Comisie sau pe standardele naționale. În cazul în care nu există standarde publicate aplicabile, se utilizează proiecte de standarde adecvate, orientări privind cele mai bune practici din industrie sau alte metodologii dovedite științific, limitând erorile de eșantionare și de măsurare.
Operatorul ține seama de toate aspectele relevante ale sistemului de măsurare continuă, inclusiv de locația echipamentului, de calibrare, de măsurare, de asigurarea calității și de controlul calității.
În cazul în care laboratorul nu deține o astfel de acreditare, operatorul se asigură că se respectă cerințe echivalente celor prevăzute la articolul 34 alineatele (2) și (3).
Articolul 43
Determinarea emisiilor
În cazul emisiilor de CO2, operatorul determină emisiile anuale pe baza ecuației 1 din anexa VIII. Monoxidul de carbon emis în atmosferă este considerat cantitatea molară echivalentă de CO2.
În cazul protoxidului de azot (N2O), operatorul determină emisiile anuale pe baza ecuației din subsecțiunea B.1 a secțiunii 16 din anexa IV.
Operatorul determină concentrația de gaze cu efect de seră din gazele de ardere prin măsurarea continuă într-un punct reprezentativ, utilizând una dintre următoarele metode:
măsurare directă;
în cazul unei concentrații mari în gazele de ardere, calcularea concentrației folosind o măsurare indirectă a concentrației prin aplicarea ecuației 3 din anexa VIII și ținând seama de valorile concentrațiilor măsurate ale tuturor celorlalte componente ale fluxului de gaz, astfel cum sunt indicate în planul de monitorizare al operatorului.
Dacă este relevant, operatorul determină separat orice cantitate de CO2 rezultată din biomasă. În acest scop, operatorul poate utiliza:
o abordare bazată pe calcul, inclusiv abordări care utilizează analize și eșantionare pe baza EN ISO 13833 [Emisii din surse staționare – Determinarea raportului dintre biomasă (biogenă) și dioxidul de carbon de origine fosilă – Eșantionarea și determinarea radiocarbonului];
o altă metodă bazată pe un standard relevant, inclusiv ISO 18466 (Emisii din surse staționare – Determinarea fracțiunii biogene în CO2 la coșul de gaz cu ajutorul metodei bilanțului);
o metodă de estimare publicată de Comisie.
În cazul în care metoda propusă de operator implică prelevarea continuă de eșantioane din fluxul de gaze de ardere, se aplică EN 15259 (Calitatea aerului – Măsurarea emisiilor din surse staționare – Cerințe pentru secțiunile și siturile de măsurare și pentru obiectivul, planificarea și raportul măsurării). Planul de eșantionare în temeiul articolului 33 este proporțional cu frecvența analizei în conformitate cu anexa VII la prezentul regulament și asigură reprezentativitatea pentru a acoperi întregul an de raportare.
În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5).
În cazul în care metoda propusă de operator implică prelevarea continuă de eșantioane din fluxul de gaze de ardere, iar instalația consumă gaze naturale din rețea, operatorul scade din totalul emisiilor de CO2 măsurate cantitatea de CO2 provenită din biogazul conținut în gazele naturale. Fracțiunea de biomasă a gazelor naturale se determină în conformitate cu articolele 32-35.
Operatorul utilizează fracțiunea de biomasă determinată în conformitate cu alineatul (4) ca fracție de biomasă cu cotă zero, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții pentru toți combustibilii sau materialele care conduc la emisii cărora li se aplică metodologia bazată pe măsurare:
în conformitate cu primul până la al șaselea paragraf de la articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament, criteriile stabilite la articolul 29 alineatele (2)-(7) și (10) din Directiva (UE) 2018/2001 nu se aplică; sau
un procent de 100 % din fracțiunea de biomasă a combustibilului sau a materialului utilizat este acoperit de dovezile relevante în conformitate cu articolul 38 alineatul (5) din prezentul regulament.
Condiția (ii) se consideră îndeplinită în cazul biogazului monitorizat în conformitate cu articolul 39 alineatul (4) din prezentul regulament.
În cazul în care condițiile (i) și (ii) nu sunt îndeplinite pentru combustibilii sau materialele care conduc la emisii cărora li se aplică metodologia bazată pe măsurare, operatorul determină fracțiunea de biomasă cu cotă zero pentru acești combustibili sau materiale utilizând o abordare bazată pe calcul în conformitate cu articolele 24-39a din prezentul regulament.
În cazul în care metoda propusă de operator pentru determinarea fracțiunii de biomasă cu cotă zero implică prelevarea continuă de eșantioane din fluxul de gaze de ardere, iar instalația consumă gaze naturale din rețea, operatorul determină cantitatea fizică de CO2 din biogazul utilizat în conformitate cu articolele 32-35 din prezentul regulament și deduce cantitatea respectivă de CO2 din CO2 cu cotă zero determinat în conformitate cu alineatul (4a) de la prezentul articol.
Emisiile provenite de la RFNBO, RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero se determină utilizând o abordare bazată pe calcul în conformitate cu articolele 24-39a din prezentul regulament. Acestea trebuie să fie egale cu datele privind activitatea ale combustibilului relevant înmulțite cu factorul de emisie preliminar și cu fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau cu fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero.
Operatorul determină debitul gazelor de ardere pentru efectuarea calculelor în conformitate cu alineatul (1) cu ajutorul uneia dintre următoarele metode:
calcularea, cu ajutorul unui bilanț adecvat al materiilor, luând în considerare toți parametrii importanți de la intrare, incluzând, pentru emisiile de CO2, cel puțin masele materialelor intrate, debitul aerului intrat și randamentul procesului, cât și parametrii importanți de la ieșire, incluzând cel puțin produsul final și concentrațiile de oxigen (O2), dioxid de sulf (SO2) și oxid de azot (NOx);
determinarea prin măsurarea continuă a debitului într-un punct reprezentativ.
Articolul 44
Agregarea datelor
În cazul în care un operator poate genera date pentru perioade de referință mai scurte fără costuri suplimentare, acesta utilizează perioadele de referință respective pentru a determina emisiile anuale în conformitate cu articolul 43 alineatul (1).
Se aplică articolul 45 alineatele (2)-(4) în cazul în care sunt disponibile mai puțin de 80 % din numărul maxim de puncte de date pentru un parametru.
Articolul 45
Lacune în materie de date
În cazul în care perioada de raportare nu este aplicabilă pentru determinarea unor astfel de valori de substituție din cauza unor modificări tehnice semnificative în cadrul instalației, operatorul convine împreună cu autoritatea competentă asupra unui calendar reprezentativ, cu durata de un an, dacă este posibil, pentru determinarea mediei și a devierii standard.
Articolul 46
Confirmare prin calculul emisiilor
Operatorul confirmă emisiile determinate printr-o metodologie bazată pe măsurare, cu excepția emisiilor de N2O din producția de acid azotic și a gazelor cu efect de seră transferate către o rețea de ►M5 infrastructură de transport a CO2 ◄ sau către un sit de stocare, prin calcularea emisiilor anuale de fiecare gaz cu efect de seră respectiv pentru aceleași surse de emisii și fluxuri-sursă.
Nu este necesară utilizarea de metodologii bazate pe niveluri.
SECȚIUNEA 4
Dispoziții speciale
Articolul 47
Instalații cu emisii reduse
Primul paragraf nu se aplică instalațiilor care desfășoară activități în care este inclus N2O, în temeiul anexei I la Directiva 2003/87/CE.
În sensul alineatului (1) primul paragraf, o instalație este considerată ca având emisii reduse dacă este îndeplinită cel puțin una dintre condițiile următoare:
emisiile anuale medii ale instalației respective, indicate în rapoartele privind emisiile verificate pentru perioada de raportare imediat anterioară perioadei de raportare curentă, excluzând CO2 provenit din ►M5 carbon cu cotă zero ◄ și înainte de scăderea CO2 transferat, au fost mai mici de 25 000 de tone de CO2(e) pe an;
emisiile anuale medii menționate la litera (a) nu sunt disponibile sau nu mai sunt aplicabile ca urmare a unor modificări aduse limitelor instalației sau condițiilor de funcționare ale instalației, dar, pe baza unei metode de estimare prudente, emisiile anuale ale instalației respective pentru următorii cinci ani vor fi mai mici de 25 000 de tone de CO2(e) pe an, excluzând CO2-ul provenit din ►M5 carbon cu cotă zero ◄ și înainte de scăderea CO2-ului transferat.
▼M5 —————
Operatorul prezintă fără întârzieri nejustificate autorității competente, spre aprobare, orice modificare semnificativă adusă planului de monitorizare în sensul articolului 15 alineatul (3) litera (b).
Cu toate acestea, autoritatea competentă îi permite operatorului să continue monitorizarea simplificată, cu condiția ca operatorul în cauză să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că pragul menționat la alineatul (2) nu fusese deja depășit în ultimele cinci perioade de raportare și că acesta nu va fi depășit din nou începând cu următoarea perioadă de raportare.
Articolul 48
CO2 inerent
Cu toate acestea, în cazul în care CO2-ul inerent este emis sau transferat din instalație către entități care nu intră sub incidența directivei respective, acesta este contabilizat ca emisii ale instalației din care provine.
În cazul în care cantitățile de CO2 inerent transferat și primit nu sunt identice, se utilizează media aritmetică a celor două valori determinate atât în raportul de emisii al instalației care transferă, cât și în raportul de emisii al instalației de primire, dacă ecartul dintre valori poate fi explicat de marja de incertitudine a sistemelor de măsurare sau a metodei de determinare. În astfel de cazuri, raportul de emisii consemnează alinierea valorii respective.
În cazul în care ecartul dintre valori nu poate fi explicat prin marja de incertitudine aprobată a sistemelor de măsurare sau a metodei de determinare, operatorii instalației care transferă și a celei de primire aliniază valorile prin aplicarea de ajustări prudente aprobate de către autoritatea competentă.
Articolul 49
CO2 transferat
Operatorul scade din emisiile instalației orice cantitate de CO2 provenită din activitățile ce intră sub incidența anexei I la Directiva 2003/87/CE care nu provine din carbon cu cotă zero și care nu este emisă de instalație, dar este transferată din instalație către oricare dintre următoarele instalații:
o instalație de captare în scopul transportării și stocării geologice pe termen lung într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
o infrastructură de transport al CO2 în scopul stocării geologice pe termen lung într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE în scopul stocării geologice pe termen lung.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, instalației de primire în ceea ce privește codul de identificare al instalației care efectuează transferul.
În cazul în care se aplică metodologia bazată pe măsurare, sursa de emisii corespunde punctului de măsurare, iar emisiile se exprimă în cantitatea de CO2 transferată.
Cu toate acestea, operatorul poate aplica nivelul imediat inferior, cu condiția ca acesta să dovedească faptul că aplicarea nivelului cel mai înalt prevăzut în secțiunea 1 din anexa VIII la prezentul regulament nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.
Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 sau al unui sit de stocare monitorizează emisiile provenite din incidente de scurgeri, emisiile fugitive și emisiile evacuate din orice CO2 menționat la primul paragraf, inclusiv din CO2 provenit de la entitățile care nu desfășoară activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE, și raportează emisiile ca și cum CO2 ar fi fosil.
Articolul 49a
Emisii legate chimic în mod permanent într-un produs
În cazul CO2 rezultat din materiale sau combustibili care conțin o fracțiune de carbon cu cotă zero, operatorul scade din emisiile instalației doar cantitatea de CO2 legată chimic în mod permanent într-un produs enumerat în regulamentul delegat adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (3b) din Directiva 2003/87/CE, proporțional cu fracțiunea de carbon care nu provine din carbon cu cotă zero.
Articolul 50
Utilizarea sau transferul de N2O
O instalație care primește N2O de la o instalație și o activitate în conformitate cu primul paragraf monitorizează fluxurile de gaze relevante utilizând aceleași metodologii ca cele impuse de prezentul regulament, ca și cum N2O ar fi generat chiar în instalația care îl primește.
Cu toate acestea, în cazul în care N2O este îmbuteliat sau utilizat drept gaz în produse astfel încât să fie emis în afara instalației sau în cazul în care este transferat din instalație către entități care nu intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, acesta se contabilizează ca emisii ale instalației de la care provine, cu excepția cantităților de N2O pentru care operatorul instalației de la care provine N2O poate demonstra autorității competente că N2O este distrus utilizând echipamente adecvate de reducere a emisiilor.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, instalației de primire în ceea ce privește codul de identificare al instalației care efectuează transferul.
Cu toate acestea, operatorul poate aplica nivelul imediat inferior, cu condiția ca acesta să dovedească faptul că aplicarea nivelului cel mai înalt prevăzut în secțiunea 1 din anexa VIII nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau că implică costuri nerezonabile.
CAPITOLUL IV
MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DIN AVIAȚIE ȘI A ALTOR EFECTE ALE AVIAȚIEI DECÂT EMISIILE DE CO2
Articolul 51
Dispoziții generale
În acest scop, operatorul de aeronave atribuie toate zborurile unui an calendaristic în funcție de ora de plecare măsurată în ora universală coordonată.
▼M4 —————
În vederea identificării operatorului unic de aeronave menționat la articolul 3 litera (o) din Directiva 2003/87/CE care este responsabil de un zbor, se folosește indicativul de apel utilizat pentru controlul traficului aerian (ATC), astfel cum este stabilit în caseta 7 a planului de zbor. Indicativul de apel determină operatorul de aeronave după cum urmează:
în cazul în care caseta 7 conține indicativul OACI pentru agenția de operare a aeronavelor, operatorul unic de aeronave este agenția de operare a aeronavelor căreia i-a fost atribuit respectivul indicativ OACI;
în cazul în care câmpul 7 conține naționalitatea sau marca comună și marca de înmatriculare a aeronavei care este menționată în mod explicit într-un certificat de operator aerian (sau un document echivalent) sau într-un document emis de un stat și care identifică operatorul aeronavei, operatorul unic de aeronave este persoana fizică sau juridică care deține certificatul de operator aerian (sau un certificat echivalent) sau care este menționată în document.
Articolul 52
Prezentarea planurilor de monitorizare
Prin derogare de la primul paragraf, un operator de aeronave care desfășoară pentru prima dată o activitate de aviație prevăzută în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau care monitorizează și raportează pentru prima dată alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2, activități care nu au putut fi prevăzute cu patru luni înainte de începerea activității respective trebuie să înainteze un plan de monitorizare autorității competente fără întârzieri nejustificate și cel târziu la șase săptămâni de la începerea activității respective. Operatorul de aeronave trebuie să furnizeze o justificare adecvată autorității competente pentru a explica de ce nu a fost posibil să se transmită planul de monitorizare cu patru luni înainte de începerea activității.
În cazul în care statul membru de administrare menționat la articolul 18a din Directiva 2003/87/CE nu este cunoscut dinainte, operatorul de aeronave prezintă fără întârzieri nejustificate planul de monitorizare, atunci când informațiile privind autoritatea competentă a statului membru de administrare devin disponibile.
▼M4 —————
Articolul 53
Metodologia de monitorizare pentru emisiile provenite din activitățile de aviație
În cazul combustibililor de aviație micști, operatorul de aeronave determină cantitatea teoretică a fiecărui combustibil simplu din cantitatea totală a respectivului combustibil de aviație mixt și din datele relevante privind compoziția, aplicând următoarele:
în cazul în care un combustibil conține biomasă, operatorul de aeronave determină fracțiunea de biomasă în conformitate cu articolul 54;
în cazul în care un combustibil conține un RFNBO , un RCF sau un combustibil sintetic cu emisii scăzute de carbon, operatorul de aeronave determină fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon în conformitate cu articolul 54b;
în cazul în care fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon nu este zero și în cazul în care operatorul de aeronave dorește să recurgă la acordarea cotei zero, operatorul de aeronave determină fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero în conformitate cu articolul 54c;
în cazul în care fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero nu sunt egale cu zero, operatorul de aeronave calculează fracțiunea cu cotă zero ca suma dintre fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero și fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero. Fracțiunea fosilă este suma tuturor fracțiunilor fără cotă zero;
operatorul de aeronave calculează cantitatea fiecărui combustibil simplu ca fiind cantitatea totală de combustibil de aviație mixt înmulțită cu fracțiunea relevantă.
În sensul punctului (iv) din prezentul alineat, în cazul în care operatorul de aeronave nu calculează fracțiunea cu cotă zero, fracțiunea fosilă este de 100 %.
Fiecare operator de aeronave determină alimentarea cu combustibil menționată în secțiunea 1 din anexa III pe baza:
măsurătorii efectuate de către furnizorul de combustibil, astfel cum este documentată în bonurile de livrare sau facturile pentru combustibil corespunzătoare fiecărui zbor;
datelor obținute cu ajutorul sistemelor de măsurare de la bordul navelor înregistrate în documentația privind masa și centrajul, în jurnalul tehnic al aeronavei sau transmise în format electronic de la aeronavă către operatorul de aeronave.
Procedura de furnizare de informații privind utilizarea densității reale sau standard este descrisă în planul de monitorizare, împreună cu o trimitere la documentația relevantă a operatorului de aeronave.
Operatorii de aeronave utilizează ca factor de emisie preliminar factorii de emisie impliciți definiți în tabelul 1 din anexa III.
Pentru combustibilii de aviație alternativi, alții decât biocarburanții, RFNBO, RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon, operatorul de aeronave determină factorul de emisie în conformitate cu articolul 32 din prezentul regulament. Pentru astfel de combustibili, puterea calorifică netă este determinată și raportată ca element informativ.
Articolul 53a
Norme de raportare pentru utilizarea combustibililor de aviație alternativi
În cazul în care se efectuează mai multe zboruri ulterioare fără alimentare cu combustibil între zborurile respective, operatorul de aeronave împarte cantitatea de combustibil alternativ și o alocă acestor zboruri proporțional cu emisiile generate de zborurile respective, calculate utilizând factorul de emisie preliminar.
În acest sens, operatorul de aeronave trebuie să furnizeze dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă potrivit cărora combustibilul de aviație alternativ a fost livrat sistemului de alimentare al aerodromului de plecare în perioada de raportare sau cu până la trei luni înainte de începutul perioadei de raportare sau cu până la trei luni după încheierea perioadei de raportare respective.
În sensul alineatelor (2) și (3), operatorul de aeronave prezintă dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă din care să reiasă că:
cantitatea totală de combustibil de aviație alternativ declarată nu depășește consumul total de combustibil al operatorului de aeronave respectiv pentru zborurile pentru care trebuie restituite certificate în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și care decolează de pe aerodromul unde este furnizat combustibilul de aviație alternativ;
cantitatea de combustibil de aviație alternativ pentru zborurile pentru care certificatele trebuie restituite în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE nu depășește cantitatea totală de combustibil de aviație alternativ achiziționat din care se scade cantitatea totală de combustibil de aviație alternativ vândut unor părți terțe;
raportul dintre combustibilii de aviație alternativi și combustibilii fosili atribuiți zborurilor, agregați pentru fiecare pereche de aerodromuri, nu depășește limita maximă de amestec pentru respectivul tip de combustibil, certificat în conformitate cu un standard internațional recunoscut;
nu se efectuează o dublă contabilizare a aceleiași cantități de combustibil de aviație alternativ, în special că combustibilul de aviație alternativ achiziționat nu a fost declarat ca fiind utilizat într-un raport anterior sau de către un alt operator de aeronave sau într-un alt sistem de tarifare a carbonului.
În sensul literelor (i)-(iii), orice combustibil rămas în rezervoare după un zbor și înainte de alimentare este considerat a fi combustibil fosil în proporție de 100 %.
Pentru a demonstra conformitatea cu cerințele menționate la punctul (iv), operatorul de aeronave poate utiliza datele înregistrate în baza de date a Uniunii instituită în conformitate cu articolul 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date națională instituită de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menționată.
Articolul 54
Determinarea fracțiunii de biomasă pentru biocarburanți
Prin derogare de la primul paragraf, operatorul de aeronave care utilizează combustibili de aviație micști cu conținut de biocarburanți poate alege să monitorizeze conținutul de biocarburant și conținutul de combustibil de aviație fosil ca fluxuri-sursă distincte, dacă dovezile prezentate de furnizorii de combustibili permit o astfel de abordare.
Articolul 54a
Dispoziții specifice pentru combustibilii de aviație eligibili
În cazul în care se efectuează mai multe zboruri ulterioare fără alimentare cu combustibil între zborurile respective, operatorul de aeronave împarte cantitatea de combustibili de aviație eligibili și o alocă acestor zboruri proporțional cu emisiile generate de zborurile respective, calculate utilizând factorul de emisie preliminar.
În acest scop, operatorul de aeronave trebuie să furnizeze dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă potrivit cărora combustibilul de aviație eligibil a fost livrat sistemului de alimentare al aerodromului de plecare în perioada de raportare sau cu trei luni înainte de începutul perioadei de raportare sau cu trei luni după încheierea perioadei de raportare respective.
În sensul alineatelor (4) și (5), operatorul de aeronave prezintă dovezi satisfăcătoare pentru autoritatea competentă din care să reiasă că:
cantitatea totală de combustibil de aviație eligibil declarată nu depășește consumul total de combustibil al operatorului de aeronave respectiv pentru zborurile pentru care trebuie restituite certificate în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și pentru zborurile care intră sub incidența articolului 3c alineatul (8) din directiva menționată, care decolează de pe aerodromul unde este furnizat combustibilul de aviație eligibil;
cantitatea de combustibil de aviație eligibil pentru zborurile pentru care certificatele trebuie restituite în conformitate cu articolul 12 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE și pentru zborurile care intră sub incidența articolului 3c alineatul (8) din directiva menționată nu depășește cantitatea totală de combustibil de aviație eligibil achiziționat din care se scade cantitatea totală de combustibili de aviație eligibili vânduți unor părți terțe;
raportul dintre combustibilii de aviație eligibili și combustibilii fosili atribuiți zborurilor agregate pentru fiecare pereche de aerodromuri nu depășește limita maximă de amestec pentru respectivul tip de combustibil, certificat în conformitate cu un standard internațional recunoscut;
nu se efectuează o dublă contabilizare a aceleiași cantități de combustibil de aviație eligibil, în special că combustibilul de aviație eligibil achiziționat nu a fost declarat ca fiind utilizat într-un raport anterior sau de către un alt operator de aeronave sau într-un alt sistem de tarifare a carbonului.
În sensul literelor (a), (b) și (c), orice combustibil rămas în rezervoare după un zbor și înainte de alimentare este considerat a fi combustibil neeligibil în proporție de 100 %.
Pentru a demonstra conformitatea cu cerințele menționate la litera (d), operatorul de aeronave poate utiliza datele înregistrate în baza de date a Uniunii instituită în conformitate cu articolul 31a din Directiva (UE) 2018/2001 sau într-o bază de date națională instituită de statul membru în conformitate cu articolul 31a alineatul (5) din directiva menționată.
Articolul 54b
Determinarea fracțiunii RFNBO sau RCF sau a fracțiunii sintetice cu emisii scăzute de carbon
Prin derogare de la primul paragraf, operatorul de aeronave care utilizează combustibili de aviație micști cu conținut de RFNBO, RCF sau combustibil sintetic cu emisii scăzute de carbon poate alege să monitorizeze conținutul de RFNBO, RCF sau conținutul de combustibil sintetic cu emisii scăzute de carbon și alt conținut de combustibil de aviație fosil, ca fluxuri-sursă distincte, dacă dovezile prezentate de furnizorii de combustibili permit o astfel de abordare.
Articolul 54c
Condiții pentru acordarea de către operatorii de aeronave a cotei zero pentru biocarburanți, RFNBO, RCF și combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon
Articolul 55
Emițătorii mici
Instrumentele aplicabile pot fi utilizate numai dacă sunt aprobate de Comisie, același lucru fiind valabil și în cazul aplicării factorilor de corecție pentru compensarea oricăror imperfecțiuni ale metodelor de modelare.
Prin derogare de la articolul 12, un emițător mic care intenționează să utilizeze oricare dintre instrumentele menționate la alineatul (2) din prezentul articol poate prezenta doar următoarele informații în planul de monitorizare a emisiilor:
informațiile care trebuie furnizate în temeiul punctului 1 din secțiunea 2 a anexei I;
dovezi cu privire la faptul că sunt respectate pragurile stabilite pentru emițătorii mici, prevăzute la alineatul (1) din prezentul articol;
denumirea sau numărul de referință al instrumentului menționat la alineatul (2) din prezentul articol, care urmează să fie utilizat pentru estimarea consumului de combustibil.
Un emițător mic este scutit de obligația de a prezenta documentele justificative prevăzute la articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf.
Operatorul de aeronave prezintă spre aprobare autorității competente, fără întârzieri nejustificate, orice modificare semnificativă adusă planului de monitorizare în sensul articolului 15 alineatul (4) litera (a) punctul (iv).
Cu toate acestea, autoritatea competentă permite ca operatorul de aeronave să utilizeze în continuare un instrument menționat la alineatul (2), cu condiția ca operatorul de aeronave să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că pragurile indicate la alineatul (1) nu fuseseră deja depășite în ultimele cinci perioade de raportare și că nu vor fi depășite din nou începând cu următoarea perioadă de raportare.
Articolul 56
Surse de incertitudine
Articolul 56a
Calcularea echivalentului de CO2 pentru alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2
Pentru a calcula CO2(e) per zbor, fiecare operator de aeronave aplică o metodă de calcul al CO2(e) care cuprinde următoarele elemente:
modulul pentru consumul de combustibil și modulul pentru estimarea emisiilor, astfel cum sunt descrise în secțiunea 3 din anexa IIIa;
metoda C constând într-o abordare bazată pe condiții meteorologice și metoda D constând într-o abordare simplificată bazată pe locație, astfel cum se menționează în secțiunea 4 din anexa IIIa;
o abordare bazată pe valori implicite, utilizată în cazul unor lacune în materie de date, descrisă în secțiunea 5 din anexa IIIa și în anexa IIIb.
Metoda C și metoda D se bazează pe datele de intrare din modulele menționate la litera (a) de la prezentul alineat, pe datele operatorului de aeronave și pe datele meteorologice relevante de la operatorul de aeronave sau din surse terțe.
Pentru a aplica modelele de calcul al CO2(e) zborurilor lor, operatorii de aeronave trebuie să îndeplinească toate condițiile următoare, fie utilizând NEATS, în temeiul secțiunii 2 din anexa IIIa, instrumente informatice proprii și instrumente informatice ale terților, fie o combinație între NEATS și aceste instrumente:
aceste instrumente respectă cerințele stabilite în anexa IIIa, în ceea ce privește modulul pentru estimarea emisiilor din secțiunile 3, 4 și 5 din anexa respectivă;
în cazul în care sunt necesare date meteorologice îmbunătățite, astfel cum sunt definite în anexa IIIa, aceste instrumente utilizează același model comun de referință de prognoză numerică a vremii (NWP) și aceleași date meteorologice ca și cele furnizate prin NEATS;
aceste instrumente permit și facilitează, în scopul verificării, accesul la datele monitorizate în conformitate cu secțiunea 4 din anexa IIIa;
aceste instrumente asigură faptul că datele monitorizate sunt stocate în siguranță timp de cel puțin doi ani, cu funcții de backup și recuperare;
aceste instrumente respectă principiile stabilite la articolul 75 alineatul (1).
Articolul 56b
Monitorizarea datelor
Prin derogare de la alineatul (2), operatorul de aeronave poate alege să se bazeze, pentru monitorizarea unora sau a tuturor datelor, pe următoarele elemente:
surse terțe independente, cum ar fi Eurocontrol;
NEATS, astfel cum este descris în secțiunea 2 din anexa IIIa.
▼M4 —————
CAPITOLUL V
GESTIONAREA ȘI CONTROLUL DATELOR
Articolul 58
Activități privind fluxul de date
Descrierile procedurilor scrise pentru activitățile privind fluxul de date cuprinse în planul de monitorizare trebuie să se refere cel puțin la următoarele elemente:
informațiile enumerate la articolul 12 alineatul (2);
identificarea surselor de date primare;
fiecare etapă a fluxului de date, începând cu datele primare până la datele privind emisiile anuale și alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2, care trebuie să reflecte ordinea și interacțiunea dintre activitățile privind fluxul de date, inclusiv formulele relevante și etapele de agregare a datelor aplicate;
etapele de prelucrare relevante asociate fiecărei activități specifice privind fluxul de date, inclusiv formulele și datele utilizate pentru determinarea emisiilor;
sistemele electronice relevante utilizate pentru prelucrarea și stocarea datelor și interacțiunea dintre astfel de sisteme și alte intrări de date, inclusiv introducerea manuală de date;
metoda de înregistrare a rezultatelor activităților privind fluxul de date.
Articolul 59
Sistemul de control
Sistemul de control menționat la alineatul (1) constă în următoarele:
evaluarea de către operator sau operatorul de aeronave a riscurilor inerente și a riscurilor de control pe baza unei proceduri scrise pentru efectuarea evaluării;
procedurile scrise corespunzătoare activităților de control care contribuie la diminuarea riscurilor identificate.
Procedurile scrise corespunzătoare activităților de control menționate la alineatul (2) litera (b) includ cel puțin:
asigurarea calității echipamentului de măsurare;
asigurarea calității sistemului informatic folosit pentru activitățile privind fluxul de date, inclusiv a tehnologiei computerizate de control al procesului;
separarea atribuțiilor în activități privind fluxul de date și activități de control și gestionarea competențelor necesare;
revizuirile interne și validarea datelor;
corecții și măsuri corective;
controlul proceselor externalizate;
păstrarea evidențelor și a documentației, inclusiv gestionarea versiunilor documentelor.
Atunci când se constată că sistemul de control nu este eficace sau proporțional cu riscurile identificate, operatorul sau operatorul de aeronave trebuie să urmărească îmbunătățirea sistemului de control și să actualizeze planul de monitorizare sau procedurile scrise pe baza cărora se desfășoară activitățile privind fluxul de date, evaluările de risc și activitățile de control, după caz.
Articolul 60
Asigurarea calității
În cazul în care componentele sistemelor de măsurare nu pot fi calibrate, operatorul le identifică în planul de monitorizare și propune activități de control alternative.
În cazul în care se constată că echipamentele nu corespund cerințelor de performanță prevăzute, operatorul ia cu promptitudine măsurile corective necesare.
În cazul în care pentru astfel de activități de asigurare a calității sunt necesare valori limită de emisii (VLE) ca parametri pentru verificările referitoare la calibrare și performanță, în locul VLE se utilizează media orară anuală a concentrațiilor respectivului gaz cu efect de seră. Dacă operatorul constată o nerespectare a cerințelor privind asigurarea calității, inclusiv necesitatea unei recalibrări, raportează acest fapt autorității competente și ia măsuri corective, fără întârzieri nejustificate.
Articolul 61
Asigurarea calității tehnologiei informației
În sensul articolului 59 alineatul (3) litera (b), operatorul sau operatorul de aeronave se asigură că sistemul informatic este conceput, documentat, testat, pus în aplicare, controlat și menținut de așa natură încât să prelucreze date fiabile, corecte și oportune în conformitate cu riscurile identificate în conformitate cu articolul 59 alineatul (2) litera (a).
Controlul sistemului informatic include controlul accesului, controlul copiei de rezervă, a recuperării, planificării, continuității și securității.
Articolul 62
Separarea atribuțiilor
În sensul articolului 59 alineatul (3) litera (c), operatorul sau operatorul de aeronave desemnează persoanele responsabile pentru toate activitățile privind fluxul de date și pentru toate activitățile de control de așa manieră încât atribuțiile care intră în conflict să fie separate. În absența altor activități de control, acesta asigură pentru toate activitățile privind fluxul de date proporționale cu riscurile inerente identificate că toate informațiile și datele relevante sunt confirmate de cel puțin o persoană care nu a fost implicată în determinarea și înregistrarea informațiilor și datelor respective.
Operatorul sau operatorul de aeronave gestionează competențele necesare pentru responsabilitățile implicate, inclusiv atribuirea corespunzătoare a responsabilităților, activitățile de formare și evaluările performanței.
Articolul 63
Revizuiri interne și validarea datelor
Revizuirea și validarea datelor trebuie să includă cel puțin:
o verificare a caracterului complet al datelor;
o comparare a datelor obținute, monitorizate și raportate de către operator sau de către operatorul de aeronave de-a lungul mai multor ani;
o comparare a datelor și a valorilor obținute cu ajutorul unor sisteme diferite de colectare a datelor operaționale, inclusiv următoarele comparații, dacă este cazul:
o comparare a datelor referitoare la achiziția de combustibil sau material cu datele referitoare la variațiile de stoc și datele referitoare la consum pentru fluxurile-sursă aplicabile;
o comparare a parametrilor de calcul care au fost determinați prin analize, calculați sau obținuți de la furnizorul de combustibil sau de material cu factorii de referință naționali sau internaționali pentru combustibilii sau materialele comparabile;
o comparare a emisiilor obținute prin metodologii bazate pe măsurare cu rezultatele confirmării calculelor în temeiul articolului 46;
o comparare a datelor agregate cu cele brute.
Articolul 64
Corecții și măsuri corective
În sensul alineatului (1), operatorul sau operatorul de aeronave trebuie să efectueze cel puțin toate acțiunile următoare:
evaluarea valabilității rezultatelor etapelor aplicabile ale activităților privind fluxul de date menționate la articolul 58 sau ale activităților de control menționate la articolul 59;
determinarea cauzei care este la originea disfuncționalității sau a erorii în cauză;
punerea în aplicare a unor măsuri corective adecvate, inclusiv corectarea tuturor datelor afectate din raportul privind emisiile, după caz.
Articolul 65
Procese externalizate
În cazul în care operatorul sau operatorul de aeronave externalizează una sau mai multe dintre activitățile privind fluxul de date menționate la articolul 58 sau dintre activitățile de control menționate la articolul 59, operatorul sau operatorul de aeronave efectuează toate acțiunile următoare:
examinează calitatea activităților privind fluxul de date și a activităților de control externalizate în conformitate cu prezentul regulament;
definește cerințe adecvate pentru rezultatele proceselor externalizate și metodele utilizate în cadrul proceselor respective;
verifică calitatea rezultatelor și a metodelor menționate la litera (b) din prezentul articol;
se asigură că activitățile externalizate sunt desfășurate de așa manieră încât să răspundă riscurilor inerente și riscurilor de control identificate în evaluarea riscurilor menționată la articolul 59.
Articolul 66
Tratamentul aplicabil lacunelor în materie de date pentru raportarea emisiilor
În cazul în care operatorul nu a prevăzut metoda de estimare în cadrul unei proceduri scrise, acesta stabilește o astfel de procedură scrisă și prezintă spre aprobare autorității competente o modificare adecvată a planului de monitorizare în conformitate cu articolul 15.
În cazul în care datele de substituție nu pot fi determinate în conformitate cu primul paragraf de la prezentul alineat, emisiile pentru zborul sau zborurile respective pot fi estimate de către operatorul de aeronave pe baza consumului de combustibil determinat cu ajutorul unui instrument menționat la articolul 55 alineatul (2).
În cazul în care numărul de zboruri pentru care lipsesc datele menționate la primele două paragrafe depășește 5 % din zborurile anuale raportate, operatorul de aeronave informează autoritatea competentă cu privire la aceasta fără întârzieri nejustificate și ia măsuri de remediere pentru a îmbunătăți metodologia de monitorizare.
Articolul 67
Evidențe și documentație
Datele documentate și arhivate privind monitorizarea permit verificarea rapoartelor privind emisiile anuale în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067. Datele raportate de operator sau de operatorul de aeronave incluse într-un sistem electronic de raportare și de gestionare a datelor stabilit de autoritatea competentă pot fi considerate ca fiind păstrate de operator sau de operatorul de aeronave dacă acesta poate accesa datele respective.
La cerere, operatorul sau operatorul de aeronave pune documentele respective la dispoziția autorității competente și a verificatorului care verifică raportul privind emisiile în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
CAPITOLUL VI
CERINȚE PRIVIND RAPORTAREA
Articolul 68
Calendarul și obligațiile de raportare
Cu toate acestea, autoritățile competente pot solicita operatorilor sau operatorilor de aeronave să prezinte raportul privind emisiile anuale verificat înainte de 31 martie, dar cel mai devreme până la data de 28 februarie.
▼M4 —————
În cazul în care autoritatea competentă a corectat emisiile verificate după data de 30 aprilie a fiecărui an, statele membre notifică această corecție Comisiei fără întârzieri nejustificate.
Articolul 69
Raportarea îmbunătățirilor aduse metodologiei de monitorizare
Un operator al unei instalații înaintează autorității competente, spre aprobare, un raport care conține informațiile menționate la alineatul (2) sau (3), după caz, ținând cont de următoarele termene-limită:
pentru o instalație de categoria A, până la data de 30 iunie, o dată la cinci ani;
pentru o instalație de categoria B, până la data de 30 iunie, o dată la trei ani;
pentru o instalație de categoria C, până la data de 30 iunie, o dată la doi ani.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului, care nu poate fi mai târziu de data de 30 septembrie a aceluiași an.
Prin derogare de la al doilea și al treilea paragraf și fără a aduce atingere primului paragraf, autoritatea competentă poate aproba, alături de planul de monitorizare sau de raportul privind îmbunătățirile, o prelungire a termenului-limită aplicabil în temeiul celui de al doilea paragraf în cazul în care operatorul furnizează autorității competente dovezi satisfăcătoare, la prezentarea unui plan de monitorizare în conformitate cu articolul 12 sau la notificarea actualizărilor efectuate în conformitate cu articolul 15 sau la transmiterea unui raport privind îmbunătățirile elaborat în conformitate cu prezentul articol, că motivele care stau la baza costurilor nerezonabile sau a măsurilor de îmbunătățire care nu sunt posibile din punct de vedere tehnic vor rămâne valabile pentru o perioadă mai îndelungată. Această prelungire ține seama de numărul anilor pentru care operatorul prezintă dovezi. Perioada totală de timp dintre rapoartele de îmbunătățire nu depășește trei ani pentru o instalație de categoria C, patru ani pentru o instalație de categoria B și cinci ani pentru o instalație de categoria A.
Cu toate acestea, dacă se constată că măsurile necesare pentru atingerea nivelurilor respective au devenit posibile din punct de vedere tehnic și nu mai implică costuri nerezonabile, operatorul notifică autoritatea competentă cu privire la modificările adecvate ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 15 și prezintă propuneri referitoare la aplicarea măsurilor aferente și la calendarul acestora.
Cu toate acestea, dacă se constată că măsurile necesare pentru atingerea cel puțin a nivelului 1 pentru fluxurile-sursă respective au devenit posibile din punct de vedere tehnic și nu mai implică costuri nerezonabile, operatorul notifică autoritatea competentă cu privire la modificările adecvate ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 15 și prezintă propuneri referitoare la aplicarea măsurilor aferente și la calendarul acestora.
Autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului menționat la prezentul alineat, dar aceasta nu poate fi mai târziu de 30 septembrie a aceluiași an. Dacă este cazul, raportul poate fi combinat cu raportul menționat la alineatul (1) din prezentul articol.
În cazul în care îmbunătățirile recomandate nu ar conduce la o îmbunătățire a metodologiei de monitorizare, operatorul sau operatorul de aeronave trebuie să prezinte o justificare în acest sens. Dacă îmbunătățirile recomandate ar implica costuri nerezonabile, operatorul sau operatorul de aeronave trebuie să dovedească natura nerezonabilă a costurilor.
Articolul 70
Determinarea emisiilor de către autoritatea competentă
Autoritatea competentă realizează o estimare prudentă a nivelului de emisii al unei instalații sau al unui operator de aeronave și, dacă este cazul, a altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 ale unui operator de aeronave în oricare dintre următoarele situații:
operatorul sau operatorul de aeronave nu a prezentat niciun raport privind emisiile anuale verificat până la termenul-limită prevăzut la articolul 68 alineatul (1);
raportul privind emisiile anuale verificat menționat la articolul 68 alineatul (1) nu este conform cu prezentul regulament;
raportul privind emisiile anuale al unui operator sau operator de aeronave nu a fost verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
Articolul 71
Accesul la informații
Rapoartele privind emisiile deținute de autoritatea competentă sunt puse la dispoziția publicului de către aceasta în conformitate cu normele adoptate la nivel național în temeiul Directivei 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului ( 8 ). În ceea ce privește aplicarea excepției menționate la articolul 4 alineatul (2) litera (d) din Directiva 2003/4/CE, operatorii sau operatorii de aeronave pot indica în rapoartele lor informațiile pe care le consideră sensibile din punct de vedere comercial.
Articolul 72
Rotunjirea datelor
Articolul 73
Asigurarea coerenței cu alte obligații de raportare
Fiecare activitate enumerată în anexa I la Directiva 2003/87/CE desfășurată de un operator sau de un operator de aeronave trebuie să menționeze, după caz, codurile din următoarele sisteme de raportare:
formatul comun de raportare al sistemelor naționale de inventariere a gazelor cu efect de seră, astfel cum a fost aprobat de organismele respective ale Convenției-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice;
numărul de identificare al instalației din Registrul European al Poluanților Emiși și Transferați, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( 9 );
activitatea din anexa I la Regulamentul (CE) nr. 166/2006;
codul NACE în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului ( 10 ).
CAPITOLUL VII
CERINȚE PRIVIND TEHNOLOGIA INFORMAȚIEI
Articolul 74
Formatele pentru schimbul electronic de date
Modelele respective sau specificațiile privind formatul fișierelor stabilite de către statele membre trebuie să includă cel puțin informațiile din modelele electronice sau din specificațiile privind formatul fișierelor publicate de către Comisie.
La momentul stabilirii modelelor sau a specificațiilor privind formatul fișierelor menționate la alineatul (1) al doilea paragraf, statele membre pot alege fie una dintre opțiunile următoare, fie ambele opțiuni:
specificații privind formatul fișierelor bazate pe XML, cum ar fi limbajul de raportare EU ETS publicat de Comisie pentru a fi utilizat în legătură cu sistemele automatizate avansate;
modele publicate într-o formă utilizabilă de programe informatice de birou standard, inclusiv foi de calcul și procesoare de texte.
Articolul 75
Utilizarea sistemelor automatizate
În cazul în care un stat membru alege să utilizeze sisteme automatizate pentru schimbul electronic de date pe baza specificațiilor privind formatul fișierelor în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (a), sistemele respective trebuie să asigure, într-o manieră eficientă din punctul de vedere al costurilor, prin aplicarea de măsuri tehnologice conforme cu stadiul tehnologic actual:
integritatea datelor, împiedicând modificarea mesajelor electronice în timpul transmiterii acestora;
confidențialitatea datelor, prin utilizarea de tehnici de securitate, inclusiv tehnici de criptare, astfel încât datele să fie accesibile numai părții căreia i-au fost destinate și astfel încât niciun tip de date să nu poată fi interceptat de părți neautorizate;
autenticitatea datelor, astfel încât atât identitatea expeditorului, cât și cea a destinatarului datelor să fie cunoscute și verificate;
nerepudierea datelor, astfel încât o parte la o tranzacție să nu poată nega faptul că a primit o tranzacție, iar cealaltă parte să nu poată nega că a trimis tranzacția, prin aplicarea de metode precum tehnicile de semnare sau auditul independent al elementelor de protecție ale sistemului.
Orice sistem automatizat utilizat de statele membre pe baza specificațiilor privind formatul fișierelor în conformitate cu articolul 74 alineatul (2) litera (a) pentru comunicarea dintre autoritatea competentă, operator și operatorul de aeronave, precum și verificator și organismul național de acreditare în sensul Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067, respectă următoarele cerințe nefuncționale, prin punerea în aplicare a unor măsuri tehnologice conforme cu stadiul actual al tehnologiei:
controlul accesului, astfel încât sistemul să fie accesibil numai părților autorizate și niciun tip de date să nu poată fi citit, introdus sau actualizat de către părți neautorizate, prin aplicarea de măsuri tehnologice care să permită:
restricționarea cu ajutorul barierelor fizice a accesului fizic la componentele hardware utilizate pentru funcționarea sistemelor automatizate;
restricționarea accesului logic la sistemele automatizate prin utilizarea de tehnologii de identificare, autentificare și autorizare;
disponibilitate, astfel încât să fie asigurată accesibilitatea datelor chiar și după o perioadă de timp semnificativă sau ulterior introducerii de eventuale noi programe informatice;
evidența de auditare, astfel încât să se asigure faptul că modificările aduse datelor pot fi oricând găsite și analizate retrospectiv.
CAPITOLUL VIIa
MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA ENTITĂȚI REGLEMENTATE
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Articolul 75a
Principii generale
Articolele 4, 5, 6, 7, 8, 9 și 10 din prezentul regulament se aplică emisiilor, entităților reglementate și certificatelor care fac obiectul capitolului IVa din Directiva 2003/87/CE. În acest sens:
orice referire la operator și la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
eventualele referiri la emisiile de proces nu se aplică;
orice referire la fluxurile-sursă se interpretează ca referire la fluxurile de combustibil;
eventualele referiri la sursa de emisii nu se aplică;
orice referire la activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE se interpretează ca referire la activitatea menționată în anexa III la directiva respectivă;
orice trimitere la articolul 24 din Directiva 2003/87/CE se interpretează ca trimitere la articolul 30j din directiva respectivă;
orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantitățile de combustibil eliberat pentru consum;
orice referire la parametrii de calcul se interpretează ca referire la parametrii de calcul și la factorul de includere în domeniul de aplicare.
Articolul 75b
Planuri de monitorizare
Se aplică articolul 11, articolul 12 alineatul (2), articolele 13 și 14, articolul 15 alineatele (1) și (2) și articolul 16. În acest sens:
orice referire la operator sau la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
orice referire la activitatea de aviație se interpretează ca referire la activitatea entității reglementate.
Planul de monitorizare constă într-o documentație detaliată, completă și transparentă a metodologiei de monitorizare a unei anumite entități reglementate și conține cel puțin elementele prevăzute în anexa I.
Împreună cu planul de monitorizare, entitatea reglementată prezintă rezultatele unei evaluări a riscurilor care oferă dovezi că activitățile de control propuse și procedurile aferente acestor activități de control sunt proporționale cu riscurile inerente și cu riscurile de control identificate.
În conformitate cu articolul 15, modificările semnificative aduse planului de monitorizare al unei entități reglementate cuprind:
modificările categoriei entității reglementate în cazul în care astfel de modificări impun o modificare a metodologiei de monitorizare sau conduc la o modificare a pragului de semnificație aplicabil în temeiul articolului 23 din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067;
în pofida articolului 75n, modificările referitoare la clasificarea entității reglementate ca „entitate reglementată cu emisii scăzute”;
modificarea nivelului aplicat;
introducerea de noi fluxuri de combustibil;
o modificare a clasificării fluxurilor de combustibil – între fluxuri de combustibil majore sau de minimis, în cazul în care o astfel de modificare necesită o modificare a metodei de monitorizare;
o modificare a valorii implicite pentru un parametru de calcul, în cazul în care valoarea respectivă trebuie prevăzută în planul de monitorizare;
o modificare a valorii implicite a factorului de includere în domeniul de aplicare;
introducerea de noi metode sau modificări ale metodelor existente referitoare la eșantionare, analiză sau calibrare, în cazul în care acest lucru are un impact direct asupra preciziei datelor privind emisiile.
Articolul 75c
Fezabilitate tehnică
În cazul în care o entitate reglementată susține că aplicarea unei anumite metodologii de monitorizare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic, autoritatea competentă evaluează fezabilitatea tehnică luând în considerare justificarea furnizată de entitatea reglementată. Justificarea respectivă se bazează pe faptul că entitatea reglementată deține resursele tehnice necesare pentru îndeplinirea exigențelor unui sistem propus sau a unei cerințe propuse și care pot fi implementate în termenul solicitat în sensul prezentului regulament. Resursele tehnice respective includ disponibilitatea tehnicilor și a tehnologiei necesare.
În scopul monitorizării și al raportării emisiilor istorice pentru anul 2024 în conformitate cu articolul 30f alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre pot scuti entitățile reglementate de obligația de a justifica faptul că o anumită metodologie de monitorizare nu este fezabilă din punct de vedere tehnic.
Articolul 75d
Costuri nerezonabile
Autoritatea competentă consideră costurile ca fiind nerezonabile atunci când estimarea costurilor depășește beneficiile. În acest scop, beneficiul se calculează prin înmulțirea unui factor de îmbunătățire cu un preț de referință de 60 EUR per certificat. Costurile trebuie să includă o perioadă de amortizare adecvată, bazată pe durata de viață economică a echipamentului.
În scopul monitorizării și al raportării emisiilor istorice pentru anul 2024 în conformitate cu articolul 30f alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE, statele membre pot scuti entitățile reglementate de obligația de a justifica faptul că o anumită metodologie de monitorizare ar atrage costuri nerezonabile.
În lipsa datelor privind media emisiilor anuale generate de fluxul de combustibil în cei mai recenți trei ani, entitatea reglementată prezintă o estimare prudentă a emisiilor anuale medii, excluzând CO2-ul provenit din ►M5 combustibili cu cotă zero ◄ . Pentru instrumentele de măsurare care fac obiectul verificării metrologice legale naționale, gradul de incertitudine atins la momentul respectiv poate fi înlocuit cu eroarea maximă permisă în exploatare autorizată de legislația națională relevantă.
În sensul prezentului alineat, se aplică articolul 38 alineatul (5) și articolul 39a alineatul (3), cu condiția ca entitatea reglementată să dispună de informațiile relevante privind criteriile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră aplicabile combustibililor cu cotă zero utilizați pentru ardere.
La evaluarea naturii nerezonabile a costurilor în ceea ce privește alegerea nivelurilor utilizate pentru determinarea de către entitatea reglementată a factorului de includere în domeniul de aplicare și cu privire la măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea datelor în ceea ce privește emisiile raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantitățile de combustibil eliberat pentru consum, autoritatea competentă utilizează un factor de îmbunătățire de 1 % din media emisiilor anuale ale fluxurilor de combustibil respective înregistrate în cele mai recente trei perioade de raportare. Măsurile care sunt destinate să amelioreze calitatea emisiilor raportate, dar care nu au un impact direct asupra preciziei datelor privind cantitățile de combustibil eliberat pentru consum pot include:
trecerea de la valori implicite la analize pentru determinarea parametrilor de calcul;
creșterea numărului de analize pe flux de combustibil;
în cazul în care sarcina de măsurare specifică nu face obiectul verificării metrologice legale naționale, înlocuirea instrumentelor de măsurare cu instrumente conforme cu cerințele relevante prevăzute de verificarea metrologică legală a statului membru în aplicații similare sau cu instrumente de măsurare care îndeplinesc normele naționale adoptate în temeiul Directivei 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului ( 11 ) sau al Directivei 2014/32/UE;
scurtarea intervalelor de calibrare și de întreținere ale instrumentelor de măsurare;
îmbunătățiri ale activităților privind fluxul de date și ale activităților de control care reduc semnificativ riscurile inerente sau riscurile de control;
trecerea entităților reglementate la o identificare mai precisă a factorului de includere în domeniul de aplicare.
Articolul 75e
Clasificarea entităților reglementate și a fluxurilor de combustibil
Entitatea reglementată se încadrează în una dintre următoarele categorii:
entitate de categoria A în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, este mai mică sau egală cu 50 000 de tone de CO2(e);
entitate de categoria B în cazul în care, în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, depășește 50 000 de tone de CO2(e).
Începând din 2031, entitățile din categoriile A și B menționate la primul paragraf literele (a) și (b) se determină pe baza emisiilor anuale medii verificate din perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare în curs.
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entității reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea entității reglementate menționat la primul paragraf este depășit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depășit în ultimele cinci perioade de raportare și nu va fi depășit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
Entitatea reglementată clasifică fiecare flux de combustibil în una dintre următoarele categorii:
fluxuri de combustibil de minimis, în cazul în care fluxurile de combustibil selectate de entitatea reglementată reprezintă împreună mai puțin de 1 000 de tone de CO2 fosil pe an înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare;
fluxuri de combustibil majore, în cazul în care fluxurile de combustibil nu se încadrează în categoria menționată la litera (a).
Prin derogare de la articolul 14 alineatul (2), autoritatea competentă poate permite entității reglementate să nu modifice planul de monitorizare în cazul în care, pe baza emisiilor verificate, pragul pentru clasificarea unui flux de combustibil drept flux de combustibil de minimis menționat la primul paragraf este depășit, dar entitatea reglementată demonstrează într-un mod satisfăcător pentru autoritatea competentă că acest prag nu a mai fost depășit în ultimele cinci perioade de raportare și nu va fi depășit din nou în perioadele de raportare ulterioare.
▼M5 —————
Articolul 75f
Metodologia de monitorizare
Fiecare entitate reglementată determină emisiile anuale de CO2 provenite din activitățile menționate în anexa III la Directiva 2003/87/CE înmulțind, pentru fiecare flux de combustibil, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum cu factorul corespunzător de conversie a unității, cu factorul corespunzător de includere în domeniul de aplicare și cu factorul de emisie corespunzător.
Factorul de emisie se exprimă în tone de CO2 per terajoule (t CO2/TJ), în concordanță cu utilizarea factorului de conversie a unității.
Autoritatea competentă poate permite utilizarea de factori de emisie pentru combustibili exprimați ca tCO2/t sau tCO2/Nm3. În astfel de cazuri, entitatea reglementată determină emisiile înmulțind cantitatea de combustibil eliberat pentru consum, exprimată în tone sau în metri cubi normali, cu factorul corespunzător de includere în domeniul de aplicare și cu factorul de emisie corespunzător.
Articolul 75g
Modificări temporare ale metodologiei de monitorizare
Entitatea reglementată ia toate măsurile necesare pentru a permite reluarea promptă a aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.
Entitatea reglementată în cauză notifică autorității competente, fără întârzieri nejustificate, modificarea temporară, menționată la alineatul (1), adusă metodologiei de monitorizare, menționând:
motivele abaterii de la planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
detaliile metodologiei provizorii de monitorizare pe care entitatea reglementată o folosește pentru a determina emisiile până când se restabilesc condițiile pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
măsurile pe care entitatea reglementată le adoptă în vederea restabilirii condițiilor pentru aplicarea planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
data la care se prevede reluarea aplicării planului de monitorizare aprobat de autoritatea competentă.
SECȚIUNEA 2
Metodologia bazată pe calcul
Articolul 75h
Niveluri aplicabile pentru cantitățile de combustibil eliberat pentru consum și parametri de calcul
Atunci când definește nivelurile relevante pentru fluxurile de combustibil majore, fiecare entitate reglementată aplică următoarele, pentru a determina cantitățile de combustibil eliberat pentru consum și fiecare parametru de calcul:
cel puțin nivelurile enumerate în anexa V, în cazul unei entități de categoria A sau dacă este nevoie de un parametru de calcul pentru un flux de combustibil care este un combustibil comercial standard;
în cazuri diferite de cele menționate la litera (a), cel mai înalt nivel stabilit în anexa IIa.
Totuși, pentru cantitățile de combustibil eliberat pentru consum și pentru parametrii de calcul ai fluxurilor de combustibil majore, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu până la două niveluri mai mic decât cel prevăzut în conformitate cu primul paragraf, dar cel puțin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf sau, dacă este cazul, nivelul imediat superior nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile.
Pentru fluxurile de combustibil menționate la primul paragraf, entitatea reglementată poate stabili cantitățile de combustibil eliberat pentru consum pe baza facturilor sau a registrelor de achiziții, cu excepția cazului în care se poate atinge, fără eforturi suplimentare, un nivel definit.
Articolul 75i
Niveluri aplicabile pentru factorul de includere în domeniul de aplicare
Totuși, entitatea reglementată poate aplica nivelul imediat inferior nivelului necesar în conformitate cu primul paragraf, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile ori că metodele enumerate la articolul 75l alineatul (2) literele (a)-(d) nu sunt disponibile.
În cazul în care al doilea paragraf nu este aplicabil, entitatea reglementată poate aplica un nivel cu două niveluri mai mic decât cel necesar în conformitate cu primul paragraf, dar cel puțin nivelul 1, în cazul în care demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că nivelul necesar în conformitate cu primul paragraf nu este posibil din punct de vedere tehnic sau atrage costuri nerezonabile sau că, pe baza unei evaluări simplificate a incertitudinii, există metode stabilite pentru niveluri inferioare pe baza cărora se poate determina mai precis dacă combustibilul este utilizat pentru ardere în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE.
În cazul în care, pentru un flux de combustibil, entitatea reglementată utilizează mai multe metode enumerate la articolul 75l alineatele (2), (3) și (4), entitatea respectivă trebuie să demonstreze îndeplinirea condițiilor prevăzute la prezentul alineat numai în ceea ce privește partea din cantitatea de combustibil eliberat pentru consum pentru care este solicitată metoda nivelului inferior.
Articolul 75j
Determinarea cantităților de combustibil eliberat pentru consum
Entitatea reglementată determină cantitățile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil într-unul din următoarele moduri:
în cazul în care entitățile reglementate și fluxurile de combustibil vizate corespund unor entități cu obligații de raportare și unor produse energetice care fac obiectul legislației naționale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE și (UE) 2020/262, pe baza metodelor de măsurare utilizate în sensul actelor respective, atunci când aceste metode se bazează pe verificarea metrologică națională;
pe baza agregării cantităților măsurate în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum;
pe baza măsurării continue în punctul în care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum.
Cu toate acestea, autoritățile competente pot solicita entităților reglementate să utilizeze, dacă este cazul, numai metoda menționată la primul paragraf litera (a).
La determinarea cantităților de combustibil eliberat pentru consum în conformitate cu alineatul (1) literele (b) și (c) de la prezentul articol, se aplică articolele 28 și 29, cu excepția articolul 28 alineatul (2) al doilea paragraf a doua teză și al treilea paragraf. În acest scop, orice referire la operator sau la instalație se interpretează ca referire la entitatea reglementată.
Entitatea reglementată poate simplifica evaluarea incertitudinii considerând că erorile maxime permise specificate pentru instrumentul de măsurare utilizat corespund incertitudinii aferente întregii perioade de raportare, în conformitate cu definițiile nivelurilor prevăzute în anexa IIa.
Articolul 75k
Determinarea parametrilor de calcul
Se aplică articolul 30, articolul 31 alineatele (1), (2) și (3) și articolele 32, 33, 34 și 35. În acest sens:
orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantitățile de combustibil eliberat pentru consum;
orice referire la combustibili sau materiale se interpretează ca referire la combustibili, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE;
orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa.
Autoritatea competentă poate solicita entității reglementate să determine factorul de conversie a unității și factorul de emisie al combustibililor, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, utilizând aceleași niveluri ca cele necesare pentru combustibilii comerciali standard, cu condiția ca, la nivel național sau regional, oricare dintre următorii parametri să prezinte un interval de încredere de 95 % de:
sub 2 % pentru puterea calorifică netă;
sub 2 % pentru factorul de emisie, în cazul în care cantitățile de combustibil eliberat pentru consum sunt exprimate sub formă de conținut energetic.
Înainte de aplicarea acestei derogări, autoritatea competentă prezintă Comisiei spre aprobare un rezumat al metodei și al surselor de date utilizate pentru a stabili dacă a fost îndeplinită una dintre aceste condiții în ultimii trei ani și pentru a se asigura că valorile utilizate corespund valorilor medii utilizate de operatorii de la nivelul național sau regional corespunzător. Autoritatea competentă poate să obțină sau să solicite dovezi în acest sens. Cel puțin o dată la trei ani, autoritatea competentă revizuiește valorile utilizate și anunță Comisia în cazul în care există modificări semnificative, ținând seama de media valorilor utilizate de operatori la nivelul național sau regional corespunzător.
Comisia poate revizui periodic relevanța acestei dispoziții și condițiile stabilite la prezentul alineat prin prisma evoluțiilor de pe piața combustibililor și a proceselor de standardizare europene.
Articolul 75l
Determinarea factorului de includere în domeniul de aplicare
În cazul în care cantitățile de combustibil eliberat pentru consum dintr-un flux de combustibil sunt utilizate numai pentru ardere în sectoarele prevăzute în capitolele II și III din Directiva 2003/87/CE, cu excepția instalațiilor excluse în temeiul articolului 27a din directiva respectivă, pentru factorul de includere în domeniul de aplicare se stabilește valoarea zero, cu condiția ca entitatea reglementată să demonstreze că a fost evitată dubla contabilizare menționată la articolul 30f alineatul (5) din Directiva 2003/87/CE.
Entitatea reglementată determină un factor de includere în domeniul de aplicare pentru fiecare flux de combustibil, fie prin aplicarea metodelor menționate la alineatul (2), fie prin aplicarea unei valori implicite în conformitate cu alineatul (3), în funcție de nivelul aplicabil.
Entitatea reglementată determină factorul de includere în domeniul de aplicare pe baza uneia sau mai multora dintre următoarele metode, în conformitate cu cerințele nivelului aplicabil, astfel cum se prevede în anexa IIa la prezentul regulament:
metode bazate pe distincția fizică între fluxurile de combustibil, inclusiv metode bazate pe distincția între regiunile geografice sau pe utilizarea unor instrumente de măsurare separate;
metode bazate pe proprietățile chimice ale combustibililor, care permit entităților reglementate să demonstreze că combustibilul relevant poate fi utilizat pentru ardere numai în anumite sectoare, din motive juridice, tehnice sau economice;
utilizarea marcajului fiscal în conformitate cu Directiva 95/60/CE a Consiliului ( 12 );
utilizarea raportului privind emisiile anuale verificat menționat la articolul 68 alineatul (1);
lanțul de acorduri contractuale și facturi trasabile („lanțul de custodie”), reprezentând întregul lanț de aprovizionare, de la entitatea reglementată la consumatori, inclusiv la consumatorii finali;
utilizarea de marcatori sau coloranți naționali pentru combustibili, pe baza legislației naționale;
metode indirecte care permit o diferențiere precisă a utilizărilor finale ale combustibililor la momentul în care aceștia sunt eliberați pentru consum, de exemplu profiluri de consum specifice sectorului, intervale de capacitate tipice nivelurilor de consum de combustibil ale consumatorilor și niveluri de presiune, cum ar fi cele ale combustibililor gazoși, cu condiția ca utilizarea metodei respective să fie aprobată de autoritatea competentă. Comisia poate oferi orientări cu privire la metodele indirecte aplicabile.
Prin derogare de la alineatul (3), entitatea reglementată poate aplica o valoare implicită mai mică de 1, cu condiția ca:
în scopul raportării emisiilor în anii de raportare 2024-2026, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor; sau
în scopul raportării emisiilor din anii de raportare începând cu 1 ianuarie 2027, entitatea reglementată să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că utilizarea unor valori implicite mai mici de 1 conduce la o determinare mai precisă a emisiilor și că este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
fluxul de combustibil este un flux de combustibil de minimis;
valoarea implicită pentru fluxul de combustibil nu este mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE sau nu este mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoare care nu fac obiectul anexei respective.
Atunci când aprobă valoarea implicită în conformitate cu primul paragraf, Comisia ia în considerare nivelul adecvat de armonizare a metodologiilor între statele membre, echilibrul dintre acuratețe, eficiența administrativă și implicațiile transferării costurilor pentru consumatori, precum și posibilul risc de eludare a obligațiilor prevăzute în capitolul IVa din Directiva 2003/87/CE.
Nicio valoare implicită pentru fluxul național de combustibil utilizată în temeiul prezentului alineat nu trebuie să fie mai mică de 0,95 pentru utilizările combustibililor în sectoarele prevăzute în anexa III la Directiva 2003/87/CE și nici mai mare de 0,05 pentru utilizările combustibililor în sectoarele care nu sunt reglementate de anexa respectivă.
Articolul 75m
Eliberarea fluxurilor de combustibil care conțin biomasă, combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon, RFNBO și RCF
Se aplică articolul 38, articolul 39 alineatele (1), (3) și (4) și articolul 39a. În acest sens:
orice referire la operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată;
orice referire la datele privind activitatea se interpretează ca referire la cantitățile de combustibil eliberat pentru consum;
orice referire la fluxurile-sursă se interpretează ca referire la fluxurile de combustibil;
orice trimitere la anexa II se interpretează ca trimitere la anexa IIa;
orice trimitere la articolul 39 alineatul (2) se interpretează ca trimitere la alineatul (3) de la prezentul articol.
În cazul în care, în funcție de nivelul necesar, entitatea reglementată trebuie să efectueze analize pentru a determina ►M5 fracțiunea de carbon cu cotă zero ◄ , dar aplicarea primului paragraf nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau ar atrage costuri nerezonabile, entitatea respectivă prezintă autorității competente, în vederea aprobării, o metodă alternativă de estimare pentru a determina fracțiunea de biomasă.
SECȚIUNEA 3
Alte dispoziții
Articolul 75n
Entități reglementate cu emisii scăzute
Autoritatea competentă poate considera că o entitate reglementată este o entitate reglementată cu emisii scăzute în cazul în care este îndeplinită cel puțin una dintre următoarele condiții:
în perioada 2027-2030, media emisiilor anuale verificate din cei doi ani anteriori perioadei de raportare înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare, excluzând CO2-ul rezultat din combustibilii cu cotă zero, a fost mai mică de 1 000 de tone de CO2 pe an;
începând din 2031, media emisiilor anuale ale entității reglementate respective, indicată în rapoartele privind emisiile verificate pentru perioada de comercializare imediat anterioară perioadei de comercializare curente, calculată înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare și excluzând CO2-ul rezultat din combustibili cu cotă zero, a fost mai mică de 1 000 de tone de CO2 pe an;
în cazul în care media emisiilor anuale menționată la litera (a) nu este disponibilă sau nu mai este reprezentativă în sensul literei (a), dar emisiile anuale ale entității reglementate respective pentru următorii cinci ani, calculate înainte de aplicarea factorului de includere în domeniul de aplicare și excluzând CO2-ul provenit din combustibili cu cotă zero, vor fi, pe baza unei metode de estimare prudente, mai mici de 1 000 de tone de CO2(e) pe an.
Entitatea reglementată prezintă autorității competente, spre aprobare, fără întârzieri nejustificate, o modificare semnificativă a planului de monitorizare în sensul articolului 15 alineatul (3) litera (b).
Cu toate acestea, autoritatea competentă permite entității reglementate să continue monitorizarea simplificată cu condiția ca entitatea reglementată în cauză să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că pragul menționat la alineatul (2) nu a mai fost depășit în ultimele cinci perioade de raportare și că nu va fi depășit din nou începând cu următoarea perioadă de raportare.
Articolul 75o
Gestionarea și controlul datelor
Se aplică dispozițiile capitolului V. În acest sens, orice referire la (un) operator se interpretează ca referire la entitatea reglementată.
Articolul 75p
Rapoarte privind emisiile anuale
În 2025, entitatea reglementată prezintă autorității competente, până la 30 aprilie, un raport privind emisiile care acoperă emisiile anuale din 2024. Autoritățile competente se asigură că informațiile furnizate în raportul respectiv sunt în conformitate cu cerințele prezentului regulament.
Cu toate acestea, autoritățile competente pot solicita entităților reglementate să prezinte rapoartele privind emisiile anuale menționate la prezentul alineat înainte de 30 aprilie, cu condiția ca raportul să fie prezentat cel mai devreme după o lună de la termenul prevăzut la articolul 68 alineatul (1).
Articolul 75q
Raportarea îmbunătățirilor aduse metodologiei de monitorizare
Entitățile reglementate înaintează autorității competente, spre aprobare, un raport care conține informațiile menționate la alineatul (2) sau (3), dacă este cazul, ținând cont de următoarele termene:
pentru o entitate de categoria A, până la data de 31 iulie, o dată la cinci ani;
pentru o entitate de categoria B, până la data de 31 iulie, o dată la trei ani;
pentru orice entitate reglementată care utilizează factorul implicit de includere în domeniul de aplicare, astfel cum este menționat la articolul 75l alineatul (3) și alineatul (4), până la 31 iulie 2026.
Cu toate acestea, autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului, dar nu mai târziu de data de 30 septembrie a aceluiași an, și poate aproba, alături de planul de monitorizare sau de raportul privind îmbunătățirile, o prelungire a termenului aplicabil în temeiul celui de al doilea paragraf, în cazul în care entitatea reglementată furnizează autorității competente, la prezentarea unui plan de monitorizare în conformitate cu articolul 75b sau la notificarea actualizărilor în conformitate cu articolul respectiv sau la transmiterea unui raport privind îmbunătățirile în conformitate cu prezentul articol, dovezi satisfăcătoare din care să reiasă că motivele pentru care costurile sunt nerezonabile sau măsurile de îmbunătățire nu sunt posibile din punct de vedere tehnic vor rămâne valabile pentru o perioadă mai îndelungată. Prelungirea ține seama de numărul anilor pentru care entitatea reglementată prezintă dovezi. Perioada totală dintre rapoartele de îmbunătățire nu depășește patru ani pentru o entitate reglementată de categoria B sau cinci ani pentru o entitate reglementată de categoria A.
Totuși, dacă se dovedește că măsurile necesare pentru atingerea nivelurilor respective au devenit posibile din punct de vedere tehnic și nu mai atrag costuri nerezonabile, entitatea reglementată notifică autoritatea competentă cu privire la modificările adecvate ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 75b și prezintă propuneri referitoare la aplicarea măsurilor aferente și la calendarul acestora.
Cu toate acestea, în cazul în care se constată că, pentru fluxurile de combustibil respective, aplicarea oricărei alte metode menționate la articolul 75l alineatul (2) a devenit posibilă din punct de vedere tehnic și nu mai atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată notifică autorității competente modificările corespunzătoare ale planului de monitorizare în conformitate cu articolul 75b și prezintă propuneri referitoare la punerea în aplicare a măsurilor aferente și la calendarul acestora.
Autoritatea competentă poate stabili o dată alternativă pentru prezentarea raportului menționat la prezentul alineat, dar aceasta nu poate fi mai târzie de data de 30 septembrie a aceluiași an. Dacă este cazul, raportul poate fi combinat cu raportul menționat la alineatul (1) de la prezentul articol.
În cazul în care îmbunătățirile recomandate nu ar conduce la o îmbunătățire a metodologiei de monitorizare, entitatea reglementată trebuie să prezinte o justificare în acest sens. Dacă îmbunătățirile recomandate ar atrage costuri nerezonabile, entitatea reglementată trebuie să dovedească natura nerezonabilă a costurilor.
Articolul 75r
Determinarea emisiilor de către autoritatea competentă
Autoritatea competentă realizează e o estimare prudentă a emisiilor unei entități reglementate, ținând seama de implicațiile transferării costurilor pentru consumatori, în oricare dintre următoarele situații:
entitatea reglementată nu a prezentat niciun raport privind emisiile anuale verificat până la termenul prevăzut la articolul 75p;
raportul privind emisiile anuale verificat menționat la articolul 75p nu este conform cu prezentul regulament;
raportul privind emisiile anuale al unei entități reglementate nu a fost verificat în conformitate cu Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067.
Articolul 75s
Accesul la informații și rotunjirea datelor
Se aplică articolul 71 și articolul 72 alineatele (1) și (2). În acest sens, orice referire la operatori sau la operatorii de aeronave se interpretează ca referire la entitățile reglementate.
Articolul 75t
Asigurarea coerenței cu alte obligații de raportare
În scopul raportării emisiilor generate de activitățile enumerate în anexa III la Directiva 2003/87/CE:
sectoarele în care sunt eliberați pentru consum și sunt arși combustibilii, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, se etichetează utilizând codurile CRF;
combustibilii, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, se etichetează utilizând codurile NC în conformitate cu legislația națională de transpunere a Directivelor 2003/96/CE și 2009/30/CE, dacă este cazul;
pentru a asigura coerența cu raportarea în scopuri fiscale în temeiul legislației naționale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE și (UE) 2020/262, entitatea reglementată utilizează, dacă este cazul, numărul de înregistrare și de identificare al operatorului economic în temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013 ( 13 ), codul de acciză în temeiul Regulamentului (UE) nr. 389/2012 ( 14 ) sau numărul național de înregistrare și identificare pentru accize emis de autoritatea relevantă în temeiul legislației naționale de transpunere a Directivei 2003/96/CE, atunci când raportează datele sale de contact în planul de monitorizare și în raportul privind emisiile.
Articolul 75u
Cerințe privind tehnologia informației
Se aplică dispozițiile capitolului VII. În acest sens, orice referire la operator și la operatorul de aeronave se interpretează ca referire la entitatea reglementată.
CAPITOLUL VIIb
DISPOZIȚII ORIZONTALE REFERITOARE LA MONITORIZAREA EMISIILOR PROVENITE DE LA ENTITĂȚILE REGLEMENTATE
Articolul 75v
Evitarea dublei contabilizări prin monitorizare și raportare
Articolul 75w
Prevenirea fraudei și obligația de cooperare
CAPITOLUL VIII
DISPOZIȚII FINALE
Articolul 76
Modificări ale Regulamentului (UE) nr. 601/2012
Regulamentul (UE) nr. 601/2012 se modifică după cum urmează:
La articolul 12 alineatul (1) al treilea paragraf, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) pentru instalații, dovezi pentru fiecare flux-sursă major și minor, demonstrând conformitatea cu pragurile de incertitudine pentru datele privind activitatea și parametrii de calcul, după caz, pentru nivelurile aplicate, astfel cum sunt definite în anexele II și IV, și pentru fiecare sursă de emisie, demonstrând respectarea pragurilor de incertitudine pentru nivelurile aplicate, astfel cum sunt definite în anexa VIII, dacă este cazul;”.
La articolul 15 alineatul (4), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
cu privire la planul de monitorizare a emisiilor:
modificarea valorilor factorului de emisie prevăzute în planul de monitorizare;
alegerea unei alte metode de calcul dintre cele prevăzute în anexa III sau trecerea de la utilizarea unei metode de calcul la utilizarea metodologiei de estimare în conformitate cu articolul 55 alineatul (2) sau invers;
introducerea de noi fluxuri-sursă;
modificări ale statutului operatorului de aeronave ca emițător mic în sensul articolului 55 alineatul (1) sau în raport cu unul din pragurile prevăzute la articolul 28a alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE;”.
Articolul 49 se înlocuiește cu următorul text:
„Articolul 49
CO2 transferat
Operatorul scade din emisiile instalației orice cantitate de CO2 care nu provine din carbonul fosil specific activităților care intră sub incidența anexei I la Directiva 2003/87/CE, care nu este emisă de instalație, dar:
este transferată din instalație către oricare dintre următoarele:
o instalație de captare în scopul transportării și stocării geologice pe termen lung într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
o rețea de transport în scopul stocării geologice pe termen lung într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE;
un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE în scopul stocării geologice pe termen lung;
este transferată din instalație și este utilizată pentru a produce carbonat de calciu precipitat în care CO2-ul utilizat este legat chimic.
Primul paragraf se aplică, de asemenea, instalației de primire în ceea ce privește codul de identificare al instalației care efectuează transferul.
În sensul alineatului (1) litera (b), operatorul aplică o metodologie bazată pe calcul.
Cu toate acestea, operatorul poate aplica nivelul imediat inferior, cu condiția ca acesta să dovedească că aplicarea nivelului cel mai înalt prevăzut în secțiunea 1 din anexa VIII nu este posibilă din punct de vedere tehnic sau implică costuri nerezonabile.
Pentru a determina cantitatea de CO2 legată chimic în carbonatul de calciu precipitat, operatorul utilizează surse de date care oferă cea mai mare precizie posibilă.
Articolul 52 se modifică după cum urmează:
alineatul (5) se elimină;
alineatul (6) se înlocuiește cu următorul text:
Procedura de furnizare de informații privind utilizarea densității reale sau standard este descrisă în planul de monitorizare, împreună cu o trimitere la documentația relevantă a operatorului de aeronave.”;
alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:
La articolul 54 alineatul (2), primul paragraf se înlocuiește cu următorul text:
Articolul 55 se modifică după cum urmează:
alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
alineatele (2), (3) și (4) se elimină.
La articolul 59, alineatul (1) se înlocuiește cu următorul text:
„În sensul articolului 58 alineatul (3) litera (a), operatorul se asigură că toate echipamentele de măsurare relevante sunt calibrate, reglate și verificate la intervale regulate, inclusiv înainte de utilizare, și controlate prin raportarea la standarde de măsurare corespunzătoare standardelor internaționale de măsurare, dacă sunt disponibile, în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament și în mod proporțional cu riscurile identificate.
În cazul în care componentele sistemelor de măsurare nu pot fi calibrate, operatorul le identifică în planul de monitorizare și propune activități de control alternative.
În cazul în care se constată că echipamentele nu corespund cerințelor de performanță prevăzute, operatorul ia cu promptitudine măsurile corective necesare.”
La articolul 65 alineatul (2) se adaugă un al treilea paragraf:
„Atunci când numărul de zboruri pentru care lipsesc datele menționate la primele două paragrafe depășește 5 % din zborurile anuale raportate, operatorul informează autoritatea competentă cu privire la aceasta fără întârzieri nejustificate și ia măsuri de remediere pentru a îmbunătăți metodologia de monitorizare.”
În anexa I, secțiunea 2 se modifică după cum urmează:
punctul 2 litera (b) subpunctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:
„(ii) procedurile pentru măsurarea cantității de combustibil alimentat și a combustibilului din rezervoare, o descriere a instrumentelor de măsurare utilizate și a procedurilor de înregistrare, extragere, transmitere și stocare a informațiilor cu privire la măsurători, după caz;”
punctul 2 litera (b) subpunctul (ii) se înlocuiește cu următorul text:
„(iii) metoda aleasă pentru determinarea densității, după caz;”
punctul (2) litera (b) subpunctul (iv) se înlocuiește cu următorul text:
„(iv) justificarea metodologiei de monitorizare alese, pentru a asigura cele mai scăzute niveluri de incertitudine, în conformitate cu articolul 55 alineatul (1);”
punctul 2 litera (d) se elimină;
punctul 2 litera (f) se înlocuiește cu următorul text:
„(f) o descriere a procedurii și sistemelor pentru identificarea, evaluarea și gestionarea lacunelor în materie de date în temeiul articolului 65 alineatul (2).”
În anexa III se elimină secțiunea 2.
Anexa IV se modifică după cum urmează:
în secțiunea 10 subsecțiunea B, se elimină al patrulea paragraf;
în secțiunea 14 subsecțiunea B, se elimină al treilea paragraf.
Anexa IX se modifică după cum urmează:
în secțiunea 1, punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:
„2. Documentele care justifică alegerea metodologiei de monitorizare și documentele care justifică modificările temporare sau definitive ale metodologiilor de monitorizare și, dacă este cazul, ale nivelurilor aprobate de autoritatea competentă;”
în secțiunea 3, punctul 5 se înlocuiește cu următorul text:
„5. Documentația privind metodologia utilizată în cazul lacunelor în materie de date, dacă este cazul, numărul de zboruri în cazul cărora au existat lacune în materie de date, datele utilizate pentru acoperirea lacunelor în materie de date, în cazul în care au existat, și, în cazul în care numărul zborurilor pentru care lipsesc date au depășit 5 % din zborurile raportate, motivele lacunelor în materie de date, precum și documentația privind măsurile de remediere luate.”
În anexa X, secțiunea 2 se modifică după cum urmează:
punctul 7 se înlocuiește cu următorul text:
„7 Numărul total de zboruri pentru fiecare pereche de state care fac obiectul raportului;”
după punctul 7 se adaugă următorul punct:
„7a. Masa combustibilului (în tone) pentru fiecare tip de combustibil pentru fiecare pereche de state;”
la punctul 10, litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) numărul de zboruri exprimate ca procent din zborurile anuale pentru care au lipsit date și circumstanțele și motivele lacunelor în materie de date;”
punctul 11 litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
„(a) numărul de zboruri exprimate ca procent din zborurile anuale (rotunjite la cel mai apropiat 0,1 %) pentru care au lipsit date și circumstanțele și motivele lacunelor în materie de date;”.
Articolul 77
Abrogarea Regulamentului (UE) nr. 601/2012
Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa XI.
Articolul 78
Intrarea în vigoare și aplicarea
Prezentul regulament intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Se aplică de la 1 ianuarie 2021.
Cu toate acestea, articolul 76 se aplică de la 1 ianuarie 2019 sau de la data intrării în vigoare a prezentului regulament, oricare dintre aceste date este ulterioară.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.
ANEXA I
Conținutul minim al planului de monitorizare [articolul 12 alineatul (1)]
1. CONȚINUTUL MINIM AL PLANULUI DE MONITORIZARE PENTRU INSTALAȚII
Planul de monitorizare pentru o instalație trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
informații generale privind instalația:
descrierea instalației și a activităților desfășurate de instalație care urmează a fi monitorizate, inclusiv lista surselor de emisii și a fluxurilor-sursă care urmează să fie monitorizate pentru fiecare activitate desfășurată în instalație, și care îndeplinește următoarele criterii:
descrierea trebuie să fie suficient de detaliată pentru a demonstra faptul că nu este posibil să lipsească date sau să se efectueze o dublă contabilizare a emisiilor;
o diagramă simplă a surselor de emisii, a fluxurilor-sursă, a punctelor de prelevare și a echipamentelor de măsurare trebuie adăugată la cererea autorității competente sau, în cazul în care diagrama simplifică descrierea instalațiilor sau localizarea surselor de emisii, a fluxurilor-sursă, a instrumentelor de măsurare sau a oricăror alte părți ale instalației relevante pentru metodologia de monitorizare, inclusiv a activităților privind fluxul de date și a activităților de control;
descrierea procedurii de gestionare a atribuirii responsabilităților de monitorizare și raportare în cadrul instalației și de gestionare a competențelor personalului responsabil;
descrierea procedurii de evaluare periodică a caracterului adecvat al planului de monitorizare, care să includă cel puțin:
verificarea listei surselor de emisii și a fluxurilor-sursă, asigurându-se exhaustivitatea surselor de emisii și a fluxurilor-sursă și includerea în planul de monitorizare a tuturor modificărilor pertinente aduse naturii și funcționării instalației;
evaluarea respectării pragurilor de incertitudine aferente datelor privind activitatea și altor parametri, după caz, pentru nivelurile aplicate în cazul fiecărui flux-sursă și sursă de emisii;
evaluarea măsurilor potențiale de îmbunătățire a metodologiei de monitorizare aplicate;
descrierea procedurilor scrise referitoare la activitățile privind fluxul de date în temeiul articolului 58, inclusiv o diagramă cu rol de clarificare, dacă este cazul;
descrierea procedurilor scrise referitoare la activitățile de control stabilite în temeiul articolului 59;
după caz, informații privind legăturile relevante cu activitățile întreprinse în cadrul sistemului comunitar de management de mediu și audit (EMAS), instituit în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1221/2009 al Parlamentului European și al Consiliului ( 15 ), al sistemelor vizate de standardul armonizat ►M4 ISO 14001:2015 ◄ și al altor sisteme de management de mediu, inclusiv informații privind procedurile și controalele relevante pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră;
numărul versiunii planului de monitorizare și data de la care se aplică versiunea respectivă a planului de monitorizare;
categoria instalației;
descrierea detaliată a metodologiilor bazate pe calcul, în cazul în care se aplică astfel de metodologii, care să cuprindă:
descrierea detaliată a metodologiei bazate pe calcul aplicate, inclusiv o listă a datelor de intrare și a formulelor de calcul utilizate, o listă a nivelurilor aplicate pentru datele privind activitatea și toți parametrii de calcul relevanți pentru fiecare dintre fluxurile-sursă care trebuie monitorizate;
dacă este cazul și dacă operatorul intenționează să recurgă la simplificare pentru fluxurile-sursă minore și de minimis, o clasificare a fluxurilor-sursă în fluxuri-sursă majore, minore și de minimis;
descrierea sistemelor de măsurare utilizate și intervalul de măsurare al acestora, incertitudinea specificată și locația exactă a instrumentelor de măsurare care urmează a fi folosite pentru fiecare dintre fluxurile-sursă monitorizate;
dacă este cazul, valorile implicite utilizate pentru parametrii de calcul, indicând sursa parametrului sau sursa relevantă de unde va fi extras periodic parametrul implicit pentru fiecare dintre fluxurile-sursă;
dacă este cazul, o listă a metodelor de analiză care vor fi utilizate pentru determinarea tuturor parametrilor de calcul relevanți pentru fiecare dintre fluxurile-sursă, precum și descrierea procedurilor scrise pentru analizele respective;
dacă este cazul, o descriere a procedurii care stă la baza planului de eșantionare pentru combustibilii și materialele care trebuie analizate, precum și procedura utilizată pentru verificarea caracterului adecvat al planului de eșantionare;
dacă este cazul, o listă a laboratoarelor contractate în vederea derulării procedurilor analitice relevante și, în cazul în care laboratorul nu este acreditat în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), descrierea procedurii utilizate pentru demonstrarea respectării unor cerințe echivalente în conformitate cu articolul 34 alineatele (2) și (3);
în cazul în care se aplică o metodologie de monitorizare alternativă în conformitate cu articolul 22, o descriere a detaliată a metodologiei de monitorizare aplicate în cazul tuturor fluxurilor-sursă sau al tuturor surselor de emisii pentru care se aplică metodologii care nu sunt bazate pe niveluri, precum și descrierea procedurii scrise utilizate pentru analiza incertitudinii asociate care trebuie efectuată;
o descriere detaliată a metodologiilor bazate pe măsurare, în cazul în care se aplică astfel de metodologii, care să includă următoarele:
descrierea metodei de măsurare, inclusiv descrieri ale tuturor procedurilor scrise relevante pentru măsurare, precum și următoarele elemente:
toate formulele de calcul utilizate pentru agregarea datelor și pentru determinarea emisiilor anuale ale fiecărei surse de emisii;
metoda utilizată pentru a determina dacă se pot calcula orele valabile sau perioadele de referință mai scurte valabile pentru fiecare parametru, precum și pentru înlocuirea datelor care lipsesc în conformitate cu articolul 45;
o listă a tuturor punctelor relevante de emisii în timpul funcționării în condiții normale și în timpul etapelor restrictive și de tranziție, inclusiv perioadele de avarie sau de repunere în funcțiune, completate, la cererea autorității competente, de o diagramă de proces;
în cazul în care nivelul gazelor de ardere este obținut prin calcul, descrierea procedurii scrise pentru respectivul calcul pentru fiecare sursă de emisii monitorizată cu ajutorul unei metodologii bazate pe măsurare;
o listă a tuturor echipamentelor relevante, indicând frecvența de măsurare, intervalul de operare și incertitudinea acestora;
o listă a standardelor aplicate și a tuturor abaterilor de la standardele respective;
o descriere a procedurii scrise pentru confirmarea calculelor în conformitate cu articolul 46, dacă este cazul;
o descriere a metodei prin care trebuie determinat nivelul de CO2 rezultat din ►M5 combustibili cu cotă zero ◄ și scăzut din emisiile de CO2 măsurate, precum și o descriere a procedurii scrise utilizate în acest scop, dacă este cazul;
dacă este cazul și dacă operatorul intenționează să recurgă la simplificare pentru sursele de emisii minore, o clasificare a surselor de emisii în surse de emisii majore și minore;
pe lângă elementele enumerate la punctul 4, o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare utilizate pentru monitorizarea emisiilor de N2O, după caz sub forma descrierii procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:
metoda și parametrii utilizați pentru a determina cantitatea de materiale utilizată în procesul de producție și cantitatea maximă de materiale utilizată la capacitate maximă;
metoda și parametrii utilizați pentru a determina cantitatea de produs obținută ca producție orară, exprimată ca acid azotic (100 %), acid adipic (100 %), caprolactamă, glioxal și, respectiv, acid glioxilic pe oră;
metoda și parametrii utilizați pentru a determina concentrația de N2O din gazele de ardere provenite de la fiecare sursă de emisii, limitele operaționale și incertitudinea acesteia, precum și detalii privind metodele alternative care trebuie aplicate în cazul în care nivelul concentrațiilor nu se mai încadrează în intervalul de funcționare și situațiile în care se poate întâmpla acest lucru;
metoda de calcul utilizată pentru a determina emisiile de N2O provenite de la surse periodice, nereduse, rezultate în urma producerii de acid azotic, acid adipic, caprolactamă, glioxal și acid glioxilic;
modul sau măsura în care instalația funcționează cu încărcături variabile și modul în care are loc managementul operațional;
metoda și orice formule de calcul utilizate pentru a determina emisiile anuale de N2O și valorile corespunzătoare ale CO2(e) de la fiecare sursă de emisii;
informații referitoare la condițiile de proces care se abat de la condițiile normale de funcționare, o indicare a frecvenței și a duratei posibile ale condițiilor respective, precum și o indicare a volumului emisiilor de N2O din timpul unor astfel de condiții, cum ar fi defectarea echipamentului de reducere a emisiilor;
o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare în cazul în care sunt monitorizate emisiile de perfluorocarburi provenite din producția de aluminiu primar, atunci când este cazul sub forma unei descrieri a procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:
după caz, datele la care au avut loc măsurătorile pentru determinarea factorilor de emisie specifici ai instalației pentru SEFCF4 sau OVC și FC2F6, precum și calendarul repetării în viitor a procesului de determinare a acestor valori;
după caz, protocolul care descrie procedura utilizată pentru determinarea factorilor de emisie specifici ai instalației pentru CF4 și C2F6 și care arată, de asemenea, că durata măsurătorilor a fost și va fi suficient de lungă pentru ca valorile măsurate să conveargă, fiind de minimum 72 de ore;
după caz, metodologia utilizată pentru determinarea eficienței de colectare a emisiilor fugitive la instalațiile pentru producerea aluminiului primar;
o descriere a tipului de cuvă și a tipului de anod;
o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare în cazul în care sunt efectuate transferuri de CO2 inerent ca parte a fluxului-sursă în conformitate cu articolul 48, transferuri de CO2 în conformitate cu articolul 49 sau transferuri de N2O în conformitate cu articolul 50, dacă este cazul sub forma unei descrieri a procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:
după caz, amplasarea echipamentelor de măsurare a temperaturii și a presiunii într-o rețea de ►M5 infrastructură de transport a CO2 ◄ ;
după caz, procedurile de prevenire, detectare și cuantificare a incidentelor de scurgeri din rețelele de ►M5 infrastructură de transport a CO2 ◄ ;
în cazul rețelelor de ►M5 infrastructură de transport a CO2 ◄ , procedurile prin care se asigură efectiv că CO2 este transferat numai către instalații care dețin o autorizație valabilă de emisii a gazelor cu efect de seră sau în cadrul cărora orice emisie de CO2 este efectiv monitorizată și contabilizată în conformitate cu articolul 49;
după caz, o descriere a sistemelor de măsurare continuă utilizate la punctele de transfer de CO2 sau de N2O între instalațiile care transferă CO2 sau N2O ori metoda de determinare în conformitate cu articolul 48, 49 sau 50;
după caz, descrierea metodei de estimare prudentă utilizată pentru a determina fracțiunea cu cotă zero și fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero a CO2 inerent sau transferat în conformitate cu articolul 48, 49 sau 49a;
după caz, metodele de cuantificare a emisiilor sau a CO2 degajat în coloana de apă în urma eventualelor scurgeri, precum și metodele aplicate și, eventual, adaptate pentru cuantificarea emisiilor efective sau a CO2 efectiv degajat în coloana de apă în urma scurgerilor, astfel cum se precizează în secțiunea 23 din anexa IV;
o descriere detaliată a metodologiei de monitorizare în cazul în care CO2 este legat chimic în conformitate cu articolul 49a, atunci când este cazul sub forma unei descrieri a procedurilor scrise aplicate, care să includă următoarele elemente:
procedurile pentru a stabili dacă un produs în care CO2 este legat chimic în mod permanent, în conformitate cu articolul 49a alineatul (1) din prezentul regulament, îndeplinește sau nu cerințele prevăzute în regulamentul delegat în temeiul articolului 12 alineatul (3b) din Directiva 2003/87/CE și tipurile de utilizări ale produselor respective;
o descriere a metodologiei de calcul pentru determinarea cantităților de CO2 legate chimic în mod permanent, în conformitate cu articolul 49a alineatul (2).
dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a evalua dacă fluxurile-sursă cu cotă zero respectă dispozițiile articolului 38 alineatul (5), ale articolului 39a alineatul (3) sau ale articolului 39a alineatul (4);
dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a determina cantitățile de biogaz cu cotă zero pe baza registrelor de achiziții în conformitate cu articolul 39 alineatul (4) sau cantitățile de RFNBO sau RCF cu cotă zero în conformitate cu articolul 39a alineatul (5);
dacă este cazul, până la 31 decembrie 2026, o descriere a procedurii utilizate pentru transmiterea informațiilor, astfel cum este descrisă la articolul 75v alineatul (2).
2. ►M4 CONȚINUTUL MINIM AL PLANURILOR DE MONITORIZARE PENTRU AVIAȚIE ◄
Planul de monitorizare trebuie să conțină în cazul tuturor operatorilor de aeronave următoarele informații:
identificarea operatorului de aeronave, indicativul de apel sau alt cod unic de identificare utilizat în cadrul controlului traficului aerian, detaliile de contact ale operatorului de aeronave și ale unei persoane abilitate din cadrul operatorului de aeronave, adresa de contact, statul membru de administrare, autoritatea competentă de administrare;
o listă inițială a tipurilor de aeronave din cadrul flotei operate la data prezentării planului de monitorizare și numărul aeronavelor pe tipuri, precum și o listă orientativă a tipurilor suplimentare de aeronave care se estimează că vor fi utilizate, inclusiv, în cazul în care este disponibil, numărul estimat de aeronave pe tipuri, precum și fluxurile-sursă (tipurile de combustibil) asociate fiecărui tip de aeronavă;
o descriere a procedurilor, sistemelor și responsabilităților utilizate pentru actualizarea caracterului complet al listei surselor de emisii în cursul anului de monitorizare, în vederea asigurării unei monitorizări și raportări complete în ceea ce privește emisiile și alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2 ale aeronavelor deținute, precum și ale aeronavelor închiriate;
o descriere a procedurilor utilizate pentru monitorizarea caracterului complet al listei zborurilor operate sub codul unic de identificare pentru fiecare pereche de aerodromuri, precum și a procedurilor utilizate pentru a stabili dacă zborurile intră sub incidența anexei I la Directiva 2003/87/CE, în vederea asigurării caracterului complet al zborurilor și a evitării dublei contabilizări;
o descriere a procedurii pentru gestionarea și atribuirea responsabilităților de monitorizare și de raportare și pentru gestionarea competențelor personalului responsabil;
o descriere a procedurii pentru evaluarea periodică a caracterului adecvat al planului de monitorizare, inclusiv orice posibile măsuri necesare pentru îmbunătățirea metodologiei de monitorizare și a procedurilor conexe aplicate;
o descriere a procedurilor scrise ale activităților privind fluxul de date prevăzute la articolul 58, inclusiv, dacă este cazul, o diagramă cu rol de clarificare,
o descriere a procedurilor scrise pentru activitățile de control instituite în temeiul articolului 59;
dacă este cazul, informații privind legăturile relevante cu activitățile întreprinse în cadrul EMAS, al sistemelor vizate de standardul armonizat ►M4 ISO 14001:2015 ◄ și al altor sisteme de management al mediului, inclusiv informații privind procedurile și controalele relevante pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de gaze cu efect de seră;
numărul versiunii planului de monitorizare și data de la care se aplică versiunea respectivă a planului de monitorizare;
confirmarea faptului că operatorul de aeronave intenționează să utilizeze oricare dintre instrumentele menționate la articolul 55 alineatul (2) din prezentul regulament și că operatorul de aeronave intenționează să utilizeze sau nu simplificarea prevăzută la articolul 28a alineatul (4) din Directiva 2003/87/CE;
dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a evalua dacă biocarburantul, RFNBO, RCF sau combustibilul sintetic cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero respectă dispozițiile articolului 54c din prezentul regulament;
dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a determina cantitățile de combustibili de aviație alternativi în conformitate cu articolul 53 alineatul (1) și pentru a se asigura că combustibilii simpli raportați respectă condițiile prevăzute la articolul 53a din prezentul regulament;
dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a evalua dacă combustibilul de aviație eligibil respectă dispozițiile articolului 54a alineatul (2);
dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a determina cantitățile de combustibili de aviație eligibili în conformitate cu articolul 54a alineatul (3) și pentru a se asigura că combustibilii raportați respectă condițiile prevăzute la articolul 54a alineatele (4) și (5) din prezentul regulament;
o confirmare din care să reiasă dacă operatorul de aeronave operează sau nu zboruri în temeiul articolului 56a alineatul (1);
o confirmare din care să reiasă dacă operatorul de aeronave intenționează să utilizeze numai NEATS pentru a determina alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2 sau dacă intenționează să utilizeze, pentru toate sau pentru o parte din datele monitorizate, instrumente informatice proprii sau instrumente informatice ale unor părți terțe, astfel cum sunt descrise la articolul 56a alineatul (7);
o descriere a procedurii scrise care urmează să fie folosită pentru a defini metodologia de monitorizare a tipurilor suplimentare de aeronave pe care operatorul de aeronave se așteaptă să le utilizeze;
o descriere a procedurilor scrise de monitorizare a consumului de combustibil al fiecărei aeronave, inclusiv:
metodologia aleasă (metoda A sau metoda B) pentru calcularea consumului de combustibil; și, în cazul în care nu se aplică aceeași metodă pentru toate tipurile de aeronave, trebuie furnizată o justificare pentru metodologia respectivă, precum și o listă în care să se precizeze condițiile în care se utilizează fiecare metodă;
procedurile pentru măsurarea cantității de combustibil alimentat și a cantității de combustibil din rezervoare, o descriere a instrumentelor de măsurare implicate și a procedurilor de înregistrare, extragere, transmitere și stocare a informațiilor cu privire la măsurători, după caz;
metoda pentru determinarea densității, după caz;
justificarea metodologiei de monitorizare alese, pentru a se asigura cele mai scăzute niveluri de incertitudine, în conformitate cu articolul 56 alineatul (1);
o listă a abaterilor de la metodologia generală de monitorizare descrisă la litera (b) pentru anumite aerodromuri pentru care operatorul de aeronave nu poate să furnizeze, ca urmare a unor circumstanțe speciale, toate datele solicitate pentru metodologia de monitorizare care trebuie aplicată;
factorii de emisie utilizați pentru fiecare tip de combustibil sau, în cazul combustibililor alternativi, metodologiile pentru determinarea factorilor de emisie, inclusiv metodologia de eșantionare, metodele de analiză, o descriere a laboratoarelor utilizate și a acreditărilor acestora și/sau a procedurilor acestora de asigurare a calității;
o descriere a procedurilor și a sistemelor de identificare, evaluare și gestionare a lacunelor în materie de date în temeiul articolului 66 alineatul (2).
▼M4 —————
În scopul monitorizării altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2, în cazul operatorilor de aeronave care nu utilizează doar NEATS pentru a determina alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2, planul de monitorizare trebuie să conțină, după caz, următoarele informații:
descrierea modulului pentru consumul de combustibil și a modulului pentru estimarea emisiilor, a modelului de calcul al CO2(e) și a instrumentelor informatice asociate pe care operatorii de aeronave intenționează să le utilizeze;
o descriere și o diagramă a procesului de monitorizare a datelor referitoare la modelul de calcul al CO2(e), astfel cum este descris în secțiunea 4 din anexa IIIa la prezentul regulament;
o descriere a procedurii scrise pentru asigurarea faptului că sunt utilizate date adecvate pentru introducerea în modelele de calcul al CO2(e) în conformitate cu anexa IIIa la prezentul regulament și că sunt luate în considerare efectele asupra climei ale tuturor agenților, alții decât CO2, per zbor;
o descriere a procedurii scrise pentru identificarea și evaluarea lacunelor în materie de date și pentru aplicarea valorilor implicite descrise în secțiunea 5 din anexa IIIa și în anexa IIIb la prezentul regulament, pentru a completa lacunele în materie de date.
▼M4 —————
4. CONȚINUTUL MINIM AL PLANURILOR DE MONITORIZARE PENTRU ENTITĂȚILE REGLEMENTATE
Planul de monitorizare pentru entitățile reglementate trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
informații generale privind entitatea reglementată:
identificarea entității reglementate, datele de contact, inclusiv adresa și, dacă este cazul, numărul de înregistrare și de identificare al operatorului economic în temeiul Regulamentului (UE) nr. 952/2013, codul de acciză în temeiul Regulamentului (UE) nr. 389/2012 sau numărul național de înregistrare și identificare pentru accize emis de autoritatea relevantă în temeiul legislației naționale de transpunere a Directivei 2003/96/CE, utilizat pentru raportarea în scopuri fiscale în temeiul legislației naționale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE și (UE) 2020/262;
o descriere a entității reglementate, care conține o listă a fluxurilor de combustibil care trebuie monitorizate, a mijloacelor prin care fluxurile de combustibil sunt eliberate pentru consum și a utilizării (utilizărilor) finale a(le) fluxului de combustibil eliberat pentru consum, inclusiv codul CRF, la nivelul de agregare disponibil, și care îndeplinește următoarele criterii:
descrierea trebuie să fie suficient de detaliată pentru a demonstra faptul că nu este posibil să lipsească date sau să se efectueze o dublă contabilizare a emisiilor;
o diagramă simplă a informațiilor menționate la litera (b) primul paragraf, care descrie entitatea reglementată, fluxurile de combustibil, mijloacele prin care combustibilii, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, sunt eliberați pentru consum, instrumentele de măsurare și orice alte părți ale entității reglementate care sunt relevante pentru metodologia de monitorizare, inclusiv activitățile privind fluxul de date și activitățile de control;
în cazul în care entitățile reglementate și fluxurile de combustibil vizate corespund unor entități cu obligații de raportare în temeiul legislației naționale de transpunere a Directivei 2003/96/CE sau 2009/30/CE și, respectiv, unor combustibili care fac obiectul acestei legislații naționale de transpunere, o diagramă simplă a metodelor de măsurare utilizate în sensul actelor respective;
dacă este cazul, o descriere a oricăror abateri de la începutul și de la sfârșitul anului de monitorizare, în conformitate cu articolul 75j alineatul (2);
o descriere a procedurii de gestionare a atribuirii responsabilităților de monitorizare și raportare în cadrul entității reglementate, precum și de gestionare a competențelor personalului responsabil;
o descriere a procedurii de evaluare periodică a caracterului adecvat al planului de monitorizare, care să includă cel puțin:
verificarea listei fluxurilor de combustibil, asigurându-se exhaustivitatea și includerea în planul de monitorizare a tuturor modificărilor relevante privind natura și funcționarea entității reglementate;
evaluarea respectării pragurilor de incertitudine aferente cantităților de combustibil eliberat pentru consum și altor parametri, dacă este cazul, pentru nivelurile aplicate în cazul fiecărui flux de combustibil;
evaluarea măsurilor potențiale de îmbunătățire a metodologiei de monitorizare aplicate, în special a metodei de determinare a factorului de includere în domeniul de aplicare;
o descriere a procedurilor scrise pentru activitățile privind fluxul de date în temeiul articolului 58, inclusiv o diagramă cu rol de clarificare, dacă este cazul;
o descriere a procedurilor scrise pentru activitățile de control stabilite în temeiul articolului 59;
dacă este cazul, informații privind legăturile relevante dintre activitatea entității reglementate, prevăzută în anexa III la Directiva 2003/87/CE, și raportarea în scopuri fiscale în temeiul legislației naționale de transpunere a Directivelor 2003/96/CE și (UE) 2020/262;
numărul versiunii planului de monitorizare și data de la care se aplică versiunea respectivă a planului de monitorizare;
categoria entității reglementate;
o descriere detaliată a metodologiilor bazate pe calcul, care să cuprindă:
pentru fiecare flux de combustibil care urmează să fie monitorizat, o descriere detaliată a metodologiei bazate pe calcul aplicate, inclusiv o listă a datelor de intrare și a formulelor de calcul utilizate, metodele de determinare a factorului de includere în domeniul de aplicare, o listă a nivelurilor aplicate pentru cantitățile de combustibil eliberat pentru consum, toți parametrii de calcul relevanți, factorul de includere în domeniul de aplicare și, la nivelul de agregare cunoscut, codurile CRF ale utilizării (utilizărilor) finale a(le) fluxului de combustibil eliberat pentru consum;
în cazul în care entitatea reglementată intenționează să recurgă la simplificare pentru fluxurile de combustibil de minimis, o clasificare a fluxurilor de combustibil în fluxuri de combustibil majore și de minimis;
o descriere a sistemelor de măsurare utilizate și a intervalului de măsurare al acestora, a gradului de incertitudine și a amplasamentului instrumentelor de măsurare care urmează a fi folosite pentru fiecare flux de combustibil monitorizat;
dacă este cazul, valorile implicite utilizate pentru parametrii de calcul, indicând sursa parametrului sau sursa relevantă de unde va fi extras periodic parametrul implicit pentru fiecare flux de combustibil;
dacă este cazul, o listă a metodelor de analiză care vor fi utilizate pentru determinarea tuturor parametrilor de calcul relevanți pentru fiecare flux de combustibil, precum și o descriere a procedurilor scrise pentru analizele respective;
dacă este cazul, o descriere a procedurii care explică planul de eșantionare pentru eșantionarea combustibililor care trebuie analizați, precum și procedura utilizată pentru verificarea caracterului adecvat al planului de eșantionare;
dacă este cazul, o listă a laboratoarelor contractate în vederea efectuării procedurilor analitice relevante și, în cazul în care laboratorul nu este acreditat în conformitate cu articolul 34 alineatul (1), o descriere a procedurii utilizate pentru demonstrarea conformității cu cerințe echivalente în conformitate cu articolul 34 alineatele (2) și (3);
Dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a evalua dacă fluxurile de combustibil cu cotă zero respectă articolul 38 alineatul (5), articolul 39a alineatul (3) sau (4) și, dacă este cazul, articolul 75m alineatul (2) din prezentul regulament;
dacă este cazul, o descriere a procedurii utilizate pentru a determina cantitățile de biogaz pe baza registrelor de achiziții în conformitate cu articolul 39 alineatul (4);
dacă este cazul, descrierea procedurii utilizate pentru transmiterea informațiilor, astfel cum este descrisă la articolul 75v alineatul (3), și pentru primirea informațiilor în conformitate cu articolul 75v alineatul (2).
ANEXA II
Definițiile nivelurilor pentru metodologiile bazate pe calcul aplicabile instalațiilor [articolul 12 alineatul (1)]
1. DEFINIREA NIVELURILOR AFERENTE DATELOR PRIVIND ACTIVITATEA
Pragurile de incertitudine prezentate în tabelul 1 se aplică nivelurilor aferente cerințelor referitoare la datele privind activitatea în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 29 alineatul (2) primul paragraf, precum și cu anexa IV la prezentul regulament. Pragurile de incertitudine se interpretează ca valori maxime admise ale incertitudinii în ceea ce privește determinarea fluxurilor-sursă pe durata unei perioade de raportare.
În cazul în care tabelul 1 nu include activitățile enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE și nu se aplică bilanțul masic prevăzut la articolul 25 din prezentul regulament, operatorul trebuie să utilizeze nivelurile enumerate în tabelul 1 la rubrica „Arderea combustibililor și combustibilii folosiți pentru alimentarea procesului” pentru activitățile respective.
Tabelul1
Niveluri aferente datelor privind activitatea (incertitudinea maximă admisă pentru fiecare nivel)
|
Tipul activității/tipul fluxului-sursă |
Parametrul căruia i se aplică incertitudinea |
Nivelul 1 |
Nivelul 2 |
Nivelul 3 |
Nivelul 4 |
|
Arderea combustibililor și combustibilii folosiți pentru alimentarea procesului |
|||||
|
Combustibili comerciali standard |
Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm3] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Alți combustibili gazoși și lichizi |
Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm3] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Combustibili solizi, cu excepția deșeurilor |
Cantitatea de combustibil [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Deșeuri |
Cantitatea de combustibil [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Ardere la faclă |
Cantitatea de gaz rezultat în urma arderii la faclă [Nm3] |
± 17,5 % |
± 12,5 % |
± 7,5 % |
|
|
Epurare: carbonați (metoda A) |
Cantitatea de carbonați consumată [t] |
± 7,5 % |
|
|
|
|
Epurare: ghips (metoda B) |
Cantitatea de ghips produsă [t] |
± 7,5 % |
|
|
|
|
Epurare: uree |
Cantitatea de uree consumată |
± 7,5 % |
|
|
|
|
Rafinarea uleiurilor |
|||||
|
Regenerarea cracării catalitice (*1) |
Cerințele privind incertitudinea se aplică separat pentru fiecare sursă de emisii |
± 10 % |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
Producția de cocs |
|||||
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Prăjirea și sinterizarea minereurilor metalice |
|||||
|
Carbonați intrați și deșeuri de proces |
Material intrat și deșeuri de proces [t] |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Producția de fontă și oțel |
|||||
|
Combustibil intrat în proces |
Fiecare debit masic de combustibili care intră și care iese din instalație [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Producția de clincher de ciment |
|||||
|
Pe baza intrărilor în cuptor (metoda A) |
Fiecare material intrat în cuptor relevant [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
Producția de clincher (metoda B) |
Cantitatea de clincher produsă [t] |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
|
Praf din cuptoarele de ciment (CKD) |
Praf din cuptoarele de ciment (CKD) sau praf de by-pass [t] |
nu se aplică (*2) |
± 7,5 % |
|
|
|
Carbonul care nu provine din carbonați |
Fiecare materie primă [t] |
± 15 % |
± 7,5 % |
|
|
|
Producția de var și calcinarea dolomitei și a magnezitei |
|||||
|
Carbonați și alte materiale de proces (metoda A) |
Fiecare material intrat în cuptor relevant [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
Oxizii alcalino - pământoși (metoda B) |
Cantitatea de var produsă [t] |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
|
Praf provenit din sistemul cuptorului (metoda B) |
Praf provenit din sistemul cuptorului [t] |
nu se aplică (*2) |
± 7,5 % |
|
|
|
Fabricarea sticlei și a vatei minerale |
|||||
|
Carbonați și alte materiale de proces (care intră) |
Fiecare materie primă conținând carbonați sau aditivi asociați cu emisii de CO2 [t] |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
|
|
Fabricarea produselor ceramice |
|||||
|
Intrări de carbon (metoda A) |
Fiecare materie primă conținând carbonați sau aditivi asociați cu emisii de CO2 [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
Oxizi alcalini (metoda B) |
Producția brută, inclusiv produsele respinse și cioburile de sticlă rezultate din cuptoare și din transport [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
Epurare |
CaCO3 uscat consumat [t] |
± 7,5 % |
|
|
|
|
Producția de celuloză și hârtie |
|||||
|
Substanțe chimice complementare |
Cantitatea de CaCO3 și Na2CO3 [t] |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
|
|
Producția de negru de fum |
|||||
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Producția de amoniac |
|||||
|
Combustibil intrat în proces |
Cantitatea de combustibil utilizată pentru alimentarea procesului [t] sau [Nm3] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Producția de hidrogen și de gaz de sinteză |
|||||
|
Combustibil intrat în proces |
Cantitatea de combustibil utilizată pentru alimentarea procesului de producere a hidrogenului [t] sau [Nm3] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Producția de substanțe chimice organice în vrac |
|||||
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Producția și prelucrarea metalelor feroase și neferoase, inclusiv a aluminiului secundar |
|||||
|
Emisii de proces |
Fiecare material intrat sau deșeu de proces utilizat ca material intrat în proces [t] |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
|
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Producția de aluminiu primar sau alumină |
|||||
|
Metodologia bilanțului masic |
Fiecare material care intră și care iese [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Emisii de PFC [metoda pantei (slope)] |
Producția de aluminiu primar exprimată în [t], durata în minute a efectelor anodice exprimată în [număr efecte anodice/cuvă-zi] și în [minute efecte anodice/incidență] |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
|
|
Emisii de PFC (metoda supratensiunii) |
Producția de aluminiu primar exprimată în [t], supratensiunea efectelor anodice [mV] și randamentul curentului [-] |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
|
|
Captarea, transferul și stocarea geologică a CO2 în situl de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE |
|||||
|
Bilanțul masic al CO2 transferat |
CO2 transferat într-o sau dintr-o instalație, infrastructură de transport sau sit de stocare, emisii evacuate, scurgeri de emisii sau emisii fugitive [t] |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
± 1,5 % |
|
Emisii din evacuare, scurgeri și emisii fugitive de CO2 |
Emisii evacuate, scurgeri de emisii sau emisii fugitive de CO2 [t] |
± 17,5 % |
± 12,5 % |
± 7,5 % |
|
|
(*1)
În cazul monitorizării emisiilor provenite din regenerarea catalizatorilor de cracare catalitică (regenerarea altor catalizatori și cocsificare flexibilă) în rafinării, incertitudinea prevăzută se referă la incertitudinea totală a tuturor emisiilor provenite de la sursa respectivă.
(*2)
Cantitatea [t] de CKD sau de praf de by-pass (dacă este cazul) care părăsește sistemul cuptorului de ciment în timpul perioadei de raportare, estimată cu ajutorul orientărilor privind cele mai bune practici ale industriei. |
|||||
2. DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL AFERENȚI EMISIILOR DE ARDERE
Operatorii monitorizează emisiile de CO2 provenite de la toate tipurile de procese de ardere care au loc în cadrul tuturor activităților enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau incluse în sistemul Uniunii în temeiul articolului 24 din directiva respectivă utilizând definițiile nivelurilor stabilite în prezenta secțiune. ►M1 În cazul în care, pentru alimentarea procesului, se utilizează combustibili sau materiale combustibile care generează emisii de CO2, se aplică secțiunea 4 din prezenta anexă. ◄ În cazul în care combustibilii fac parte dintr-un bilanț masic în conformitate cu articolul 25 alineatul (1) din prezentul regulament, se aplică definițiile nivelurilor aferente bilanțurilor masice stabilite în secțiunea 3 din prezenta anexă.
Pentru emisiile de proces provenite din epurarea gazelor de evacuare aferente, se utilizează definițiile nivelurilor prevăzute în secțiunile 4 și 5 din prezenta anexă, după caz.
2.1 Niveluri asociate factorilor de emisie
Atunci când se determină fracțiunea de biomasă, fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pentru un combustibil mixt sau un material, nivelurile definite se referă la factorul de emisie preliminar. Pentru combustibilii și materialele fosile, nivelurile se referă la factorul de emisie.
Nivelul 1: Operatorul aplică una dintre următoarele valori:
factorii standard enumerați în secțiunea 1 din anexa VI;
alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secțiunea 1 din anexa VI.
Nivelul 2a: Operatorul aplică factorii de emisie specifici țării pentru combustibilul sau materialul respectiv, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) literele (b) și (c) sau valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) litera (d).
Nivelul 2b: Operatorul obține factorii de emisie pentru combustibil pe baza unuia dintre următorii indicatori, în combinație cu o corelare empirică realizată cel puțin o dată pe an în conformitate cu articolele 32-35 și articolul 39:
măsurarea densității anumitor uleiuri sau gaze, inclusiv a celor folosite frecvent în rafinării sau în industria siderurgică;
puterea calorifică netă pentru anumite tipuri de cărbune.
Operatorul se asigură că această corelare îndeplinește cerințele de bună practică în domeniul ingineriei și că este aplicată doar în privința valorilor indicatorilor care fac parte din gama pentru care a fost stabilit indicatorul.
Nivelul 3: Operatorul aplică una dintre următoarele:
determinarea factorului de emisie în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolelor 32-35;
corelarea empirică, astfel cum este specificată pentru nivelul 2b, în care operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că incertitudinea corelării empirice nu depășește 1/3 din valoarea incertitudinii pe care operatorul trebuie să o respecte în ceea ce privește determinarea datelor privind activitatea ale combustibilului sau materialului relevant.
2.2 Niveluri asociate puterii calorifice nete (NCV)
Nivelul 1: Operatorul aplică una dintre următoarele valori:
factorii standard enumerați în secțiunea 1 din anexa VI;
alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există nicio valoare aplicabilă în secțiunea 1 din anexa VI.
Nivelul 2a: Operatorul aplică factorii specifici țării pentru combustibilul respectiv, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) literele (b) sau (c) ori valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) litera (d).
Nivelul 2b: Pentru combustibilii comercializați se utilizează puterea calorifică netă rezultată din rapoartele de achiziție a combustibilului respectiv prezentate de furnizorul combustibilului, cu condiția ca aceasta să fi fost obținută pe baza standardelor naționale sau internaționale admise.
Nivelul 3: Operatorul determină puterea calorifică netă în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35.
2.3 Niveluri asociate factorilor de oxidare
Nivelul 1: Operatorul aplică un factor de oxidare egal cu 1.
Nivelul 2: Operatorul aplică factorii de oxidare pentru combustibilul respectiv prevăzuți la articolul 31 alineatul (1) litera (b) sau (c).
Nivelul 3: În cazul combustibililor, operatorul obține factorii specifici activităților pe baza conținutului relevant de carbon al cenușii, al reziduurilor și al altor deșeuri și produse secundare, precum și al altor emisii semnificative de carbon oxidate incomplet, cu excepția CO. Datele privind compoziția se determină în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35.
2.4 Niveluri asociate fracțiunii de biomasă
Nivelul 1: Operatorul utilizează o valoare aplicabilă publicată de autoritatea competentă sau de Comisie sau valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1).
Nivelul 2: Operatorul aplică o metodă de estimare aprobată în conformitate cu articolul 39 alineatul (2) al doilea paragraf.
Nivelul 3a: Operatorul aplică analize conforme cu articolul 39 alineatul (2) primul paragraf și cu articolele 32-35.
Nivelul 3b: Pentru combustibilii care provin dintr-un proces de producție cu fluxuri de intrare definite și trasabile, operatorul poate să își bazeze estimarea pe bilanțul materialelor aferent carbonului fosil și carbonului din biomasă care intră și ies din proces, cum ar fi sistemul de echilibrare a masei în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.
Atunci când un operator pleacă de la ipoteza că fracțiunea fosilă este de 100 %, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) din prezentul regulament, nu se alocă niciun nivel pentru fracțiunea de biomasă.
2.5 Niveluri pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon
Nivelul 1: Operatorul determină fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pe baza sistemului de echilibrare a masei în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.
Atunci când un operator pleacă de la ipoteza că fracțiunea fosilă este de 100 %, în conformitate cu articolul 39a alineatul (1) din prezentul regulament, nu se alocă niciun nivel pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau pentru fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon.
3. DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL AFERENȚI BILANȚURILOR MASICE
Atunci când un operator utilizează metoda bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, acesta aplică definițiile nivelurilor din prezenta secțiune.
3.1 Niveluri asociate conținutului de carbon
Operatorul aplică unul dintre nivelurile enumerate la acest punct. Pentru determinarea conținutului de carbon dintr-un factor de emisie, operatorul utilizează următoarele ecuații:
|
(a) |
pentru factorii de emisie exprimați ca t CO2/TJ: C = (EF × NCV)/f |
|
(b) |
pentru factorii de emisie exprimați ca t CO2/t: C = EF/f |
În aceste formule, C este conținutul de carbon exprimat ca fracție (tonă de carbon pe tonă de produs), EF reprezintă factorul de emisie, NCV reprezintă puterea calorifică netă, iar f este factorul prevăzut la articolul 36 alineatul (3).
Atunci când se determină fracțiunea de biomasă, fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pentru un combustibil mixt sau pentru un material, nivelurile definite se referă la conținutul total de carbon. Fracțiunea de biomasă a carbonului se determină utilizând nivelurile definite în secțiunea 2.4 din prezenta anexă. Fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon a carbonului se determină utilizând nivelurile definite în secțiunea 2.5 din prezenta anexă.
Nivelul 1: Operatorul aplică una dintre următoarele valori:
conținutul de carbon derivat pe baza factorilor standard enumerați în secțiunile 1 și 2 din anexa VI;
alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există o valoare aplicabilă în secțiunile 1 și 2 din anexa VI.
Nivelul 2a: Operatorul determină conținutul de carbon din factorii de emisie specifici țării pentru combustibilul sau materialul respectiv în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (b) sau (c) sau utilizând valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) litera (d).
Nivelul 2b: Operatorul determină conținutul de carbon din factorii de emisie ai combustibilului pe baza unuia dintre următorii indicatori, în combinație cu o corelație empirică realizată cel puțin o dată pe an în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35 din prezentul regulament:
măsurarea densității uleiurilor sau gazelor utilizate frecvent, de exemplu, în rafinării sau în industria siderurgică;
puterea calorifică netă pentru anumite tipuri de cărbune.
Operatorul se asigură că această corelație îndeplinește cerințele de bună practică în domeniul ingineriei și că este aplicată doar în privința valorilor indicatorilor care se încadrează în intervalul pentru care a fost stabilit indicatorul.
Nivelul 3: Operatorul aplică una dintre următoarele valori:
determinarea conținutului de carbon în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolelor 32-35;
corelarea empirică, astfel cum este specificată pentru nivelul 2b, în cadrul căreia operatorul demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că incertitudinea corelării empirice nu depășește 1/3 din valoarea incertitudinii pe care operatorul trebuie să o respecte în ceea ce privește determinarea datelor privind activitatea aferente combustibilului sau materialului relevant.
3.2 Niveluri asociate puterii calorifice nete (NCV)
Se aplică nivelurile definite în secțiunea 2.2 din prezenta anexă.
3.3 Niveluri asociate fracțiunii de biomasă
Se aplică nivelurile definite în secțiunea 2.4 din prezenta anexă.
3.4 Niveluri pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon
Se aplică nivelurile definite în secțiunea 2.5 din prezenta anexă.
4. DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL AFERENȚI EMISIILOR DE CO2 REZULTATE DIN PROCES
Pentru toate emisiile de CO2 rezultate din proces, în special pentru emisiile provenite din descompunerea carbonaților și din materialele de proces care conțin carbon sub o altă formă decât carbonații, inclusiv uree, cocs și grafit, în cazul în care acestea sunt monitorizate cu ajutorul metodologiei standard în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), se aplică nivelurile definite în prezenta secțiune pentru parametrii de calcul aplicabili.
În cazul materialelor mixte care conțin forme de carbon anorganic și organic, operatorul poate decide:
Pentru emisiile provenite din descompunerea carbonaților, operatorul poate alege, pentru fiecare flux-sursă, una dintre următoarele metode:
Metoda A (pe baza materialelor de intrare): factorul de emisie, factorul de conversie și datele privind activitatea asociate cantității de material care intră în proces.
Metoda B (pe baza materialelor de ieșire): factorul de emisie, factorul de conversie și datele privind activitatea asociate cantității de material care iese din proces.
Pentru alte emisii de CO2 rezultate din proces, operatorul aplică numai metoda A.
Prin derogare de la dispozițiile prezentei secțiuni și ale următoarelor subsecțiuni, operatorii pot evalua emisiile de proces provenite de la materiale ca fiind zero, cu condiția ca aceste materiale să îndeplinească toate condițiile următoare:
nu corespund definiției RFNBO sau RCF ori a combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon;
au fost produse într-o altă instalație care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE;
CO2 a fost legat chimic pentru producerea materialelor;
instalația care a emis CO2-ul de la punctul (iii) a inclus acest CO2 în raportul său privind emisiile anuale;
nu îndeplinesc specificațiile unui produs care este menționat în regulamentul delegat adoptat în temeiul articolului 12 alineatul (3b) din Directiva 2003/87/CE.
4.1 Niveluri asociate factorului de emisie în cazul utilizării metodei A
Nivelul 1: Operatorul aplică una dintre următoarele valori:
factorii standard enumerați în anexa VI secțiunea 2 tabelul 2 în cazul descompunerii carbonaților sau în tabelele 1, 4 sau 5 pentru alte materiale de proces;
alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există nicio valoare aplicabilă în anexa VI.
Nivelul 2: Operatorul aplică un factor de emisie specific țării în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (b) sau (c) ori valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) litera (d).
Nivelul 3: Operatorul determină factorul de emisie în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35. Raporturile stoechiometrice enumerate în secțiunea 2 din anexa VI se utilizează pentru a transforma datele privind compoziția în factori de emisie, dacă este cazul.
4.2 Niveluri asociate factorului de conversie în cazul utilizării metodei A
Nivelul 1: Se utilizează un factor de conversie egal cu 1.
Nivelul 2: Carbonații și orice alt carbon care iese din proces se calculează cu ajutorul unui factor de conversie cu o valoare cuprinsă între 0 și 1. Operatorul poate pleca de la ipoteza conversiei complete a uneia sau mai multor intrări și atribui materialele netransformate sau alt carbon intrărilor rămase. Determinarea suplimentară a parametrilor chimici relevanți ai produselor se realizează în conformitate cu articolele 32-35.
4.3 Niveluri asociate factorului de emisie în cazul utilizării metodei B
Nivelul 1: Operatorul aplică una dintre următoarele valori:
factorii standard enumerați în secțiunea 2 tabelul 3 din anexa VI;
alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), atunci când nu există nicio valoare aplicabilă în anexa VI.
Nivelul 2: Operatorul aplică un factor de emisie specific țării în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (b) sau (c) ori valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1) litera (d).
Nivelul 3: Operatorul determină factorul de emisie în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35. Raporturile stoechiometrice indicate în secțiunea 2 tabelul 3 din anexa VI se utilizează pentru a transforma datele de compoziție în factori de emisie, pornind de la ipoteza că toți oxizii de metal relevanți au fost obținuți din carbonații respectivi. În acest scop, operatorul trebuie să ia în considerare cel puțin CaO și MgO și să prezinte autorității competente dovezi privind ceilalți oxizi metalici care sunt legați de carbonații prezenți în materiile prime.
4.4 Niveluri asociate factorului de conversie în cazul utilizării metodei B
Nivelul 1: Se utilizează un factor de conversie egal cu 1.
Nivelul 2: Cantitatea de compuși care nu provin din carbonați ai metalelor relevante din materiile prime, inclusiv praful de retur sau cenușa zburătoare sau alte materii deja calcinate, este reflectată cu ajutorul unor factori de conversie cu o valoare cuprinsă între 0 și 1, valoarea 1 corespunzând conversiei totale a carbonaților din materii prime în oxizi. Determinarea suplimentară a parametrilor chimici relevanți ai materialelor intrate în proces se realizează în conformitate cu articolele 32-35.
4.5 Niveluri asociate puterii calorifice nete (NCV)
Dacă este cazul, operatorul determină puterea calorifică netă a materialului de proces folosind nivelurile definite în secțiunea 2.2 din prezenta anexă. NCV nu este considerată relevantă pentru fluxurile-sursă de minimis sau în cazul în care materialul nu este combustibil ca atare, fără a se adăuga alți combustibili. În cazul în care există îndoieli, operatorul îi solicită autorității competente să confirme dacă NCV trebuie monitorizată și declarată.
4.6 Niveluri asociate fracțiunii de biomasă
Dacă este cazul, operatorul determină fracțiunea de biomasă a carbonului conținută în materialul de proces, folosind nivelurile definite în secțiunea 2.4 din prezenta anexă.
4.7 Niveluri pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon
Se aplică nivelurile definite în secțiunea 2.5 din prezenta anexă.
▼M1 —————
ANEXA IIA
Definițiile nivelurilor pentru metodologiile bazate pe calcul aplicabile entităților reglementate
1. DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU CANTITĂȚILE DE COMBUSTIBIL ELIBERAT PENTRU CONSUM
Pragurile de incertitudine prezentate în tabelul 1 se aplică nivelurilor relevante pentru cerințele privind cantitățile de combustibil eliberat pentru consum în conformitate cu articolul 28 alineatul (1) litera (a) și cu articolul 29 alineatul (2) primul paragraf. Pragurile de incertitudine se interpretează ca valori maxime admise ale incertitudinii în ceea ce privește determinarea fluxurilor de combustibil pe durata unei perioade de raportare.
Tabelul 1
Niveluri pentru cantitățile de combustibil eliberat pentru consum (incertitudinea maximă admisă pentru fiecare nivel)
|
Tipul fluxului de combustibil |
Parametrul căruia i se aplică incertitudinea |
Nivelul 1 |
Nivelul 2 |
Nivelul 3 |
Nivelul 4 |
Arderea combustibililor
|
Combustibili comerciali standard |
Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm3] sau [TJ] |
±7,5 % |
±5 % |
±2,5 % |
±1,5 % |
|
Alți combustibili gazoși și lichizi |
Cantitatea de combustibil [t] sau [Nm3] sau [TJ] |
±7,5 % |
±5 % |
±2,5 % |
±1,5 % |
|
Combustibili solizi |
Cantitatea de combustibil [t] sau [TJ] |
±7,5 % |
±5 % |
±2,5 % |
±1,5 % |
2. DEFINIREA NIVELURILOR PENTRU PARAMETRII DE CALCUL ȘI FACTORUL DE INCLUDERE ÎN DOMENIUL DE APLICARE
Entitățile reglementate monitorizează emisiile de CO2 provenite de la toate tipurile de combustibili eliberați pentru consum în sectoarele enumerate în anexa III la Directiva 2003/87/CE sau incluse în sistemul Uniunii în temeiul articolului 30j din directiva respectivă, utilizând definițiile nivelurilor stabilite în prezenta secțiune.
2.1. Niveluri asociate factorilor de emisie
Atunci când se determină fracțiunea de biomasă pentru un combustibil mixt, nivelurile definite se referă la factorul de emisie preliminar. Pentru combustibilii fosili, nivelurile se referă la factorul de emisie.
Atunci când se determină fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pentru un combustibil mixt, nivelurile definite se referă la factorul de emisie preliminar.
Nivelul 1: Entitatea reglementată aplică una dintre următoarele:
factorii standard enumerați în secțiunea 1 din anexa VI;
alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secțiunea 1 din anexa VI.
Nivelul 2a: Entitatea reglementată aplică factorii de emisie specifici țării pentru combustibilul respectiv, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) literele (b) și (c).
Nivelul 2b: Entitatea reglementată derivă factorii de emisie pentru combustibil pe baza puterii calorifice nete în cazul anumitor tipuri de cărbune, în combinație cu o corelație empirică determinată cel puțin o dată pe an în conformitate cu articolele 32-35 și 75m.
Entitatea reglementată se asigură că această corelație îndeplinește cerințele privind cele mai bune practici din domeniul ingineriei și că este aplicată doar acelor valori ale indicatorului care se încadrează în intervalul pentru care a fost stabilit indicatorul.
Nivelul 3: Entitatea reglementată aplică una dintre următoarele:
determinarea factorului de emisie în conformitate cu dispozițiile relevante ale articolelor 32-35;
corelarea empirică, astfel cum este specificată pentru nivelul 2b, în cadrul căreia entitatea reglementată demonstrează într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că incertitudinea corelării empirice nu depășește 1/3 din valoarea incertitudinii pe care entitatea reglementată trebuie să o respecte în ceea ce privește determinarea datelor privind activitatea aferente combustibilului relevant.
2.2. Niveluri asociate factorului de conversie a unității
Nivelul 1: Entitatea reglementată aplică una dintre următoarele:
factorii standard enumerați în secțiunea 1 din anexa VI;
alte valori constante în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (e), în cazul în care nu există nicio valoare aplicabilă în secțiunea 1 din anexa VI.
Nivelul 2a: Entitatea reglementată aplică factori specifici țării pentru combustibilul respectiv, în conformitate cu articolul 31 alineatul (1) litera (b) sau (c).
Nivelul 2b: Pentru combustibilii comercializați se utilizează factorul de conversie a unității astfel cum rezultă din registrele de achiziții pentru combustibilul respectiv, cu condiția ca acesta să fi fost derivat pe baza standardelor naționale sau internaționale admise.
Nivelul 3: Entitatea reglementată determină factorul de conversie a unității în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35.
2.3. Niveluri asociate fracțiunii de biomasă
Nivelul 1: Entitatea reglementată utilizează o valoare aplicabilă publicată de autoritatea competentă sau de Comisie sau valorile prevăzute la articolul 31 alineatul (1).
Nivelul 2: Entitatea reglementată aplică o metodă de estimare aprobată în conformitate cu articolul 75m alineatul (3) al doilea paragraf.
Nivelul 3a: Entitatea reglementată aplică analize în conformitate cu articolul 75m alineatul (3) primul paragraf și în conformitate cu articolele 32-35.
Atunci când o entitate reglementată pleacă de la ipoteza că fracțiunea fosilă este de 100 %, în conformitate cu articolul 39 alineatul (1), nu se alocă niciun nivel pentru fracțiunea de biomasă.
Nivelul 3b: Pentru combustibilii care provin dintr-un proces de producție cu fluxuri de intrare definite și trasabile, entitatea reglementată poate să își bazeze estimarea pe bilanțul masic al carbonului fosil și al carbonului din biomasă care intră și ies din proces, cum ar fi sistemul de echilibrare a masei în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.
2.3a Niveluri pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau pentru fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon
Nivelul 1: Operatorul determină fracțiunea RFNBO sau RCF sau fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon pe baza sistemului de echilibrare a masei în conformitate cu articolul 30 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001.
Atunci când un operator pleacă de la ipoteza că fracțiunea fosilă este de 100 %, în conformitate cu articolul 39a alineatul (1) din prezentul regulament, nu se alocă niciun nivel pentru fracțiunea RFNBO sau RCF sau pentru fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon.
2.4. Niveluri pentru factorul de includere în domeniul de aplicare
Nivelul 1: Entitatea reglementată aplică o valoare implicită în conformitate cu articolul 75l alineatul (3) sau (4).
Nivelul 2: Entitatea reglementată aplică metode în conformitate cu articolul 75l alineatul (2) literele (e)-(g).
Nivelul 3: Entitatea reglementată aplică metode în conformitate cu articolul 75l alineatul (2) literele (a)-(d).
ANEXA III
Metodologii de monitorizare a emisiilor provenite din activitățile de aviație (articolul 53)
1. METODOLOGIILE DE CALCUL PENTRU DETERMINAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ DIN SECTORUL AVIAȚIEI
Metoda A:
Operatorul utilizează următoarea formulă:
Consumul real de combustibil pentru fiecare zbor [t] = cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul respectiv [t] – cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul următor [t] + cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul următor [t]
În cazul în care nu se face alimentarea cu combustibil pentru zborul respectiv sau pentru zborul următor, cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei se determină la momentul pornirii pentru efectuarea zborului respectiv sau a zborului următor. În cazurile excepționale în care o aeronavă efectuează alte activități decât de zbor, ca de exemplu efectuarea unor lucrări majore de întreținere a aeronavei ce presupun golirea rezervoarelor după zborul pentru care se monitorizează consumul de combustibil, operatorul de aeronave poate înlocui „cantitatea de combustibil din rezervoarele aeronavei după terminarea alimentării cu combustibil pentru zborul următor + cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul următor” cu „cantitatea de combustibil rămasă în rezervoare la începutul activității următoare a aeronavei”, astfel cum este înregistrată în registrele tehnice.
Metoda B:
Operatorul utilizează următoarea formulă:
Consumul real de combustibil pentru fiecare zbor [t] = cantitatea de combustibil rămas în rezervoarele aeronavei la oprirea acesteia la sfârșitul zborului anterior [t] + cantitatea de combustibil alimentat pentru zborul respectiv [t] – cantitatea de combustibil din rezervoare la oprirea aeronavei la sfârșitul zborului respectiv [t]
Momentul opririi aeronavei poate fi considerat echivalent cu momentul opririi motorului. În cazul în care o aeronavă nu a efectuat un zbor înainte de zborul pentru care se măsoară consumul de combustibil, operatorul de aeronave poate înlocui „cantitatea de combustibil rămas în rezervoarele aeronavei la oprirea acesteia la sfârșitul zborului anterior” cu „cantitatea de combustibil rămasă în rezervoarele aeronavei la sfârșitul manevrelor anterioare ale aeronavei”, astfel cum au fost înregistrate în registrele tehnice.
2. FACTORII DE EMISIE PENTRU COMBUSTIBILII STANDARD
Tabelul 1
Factorii asociați CO2-ului provenit din combustibilii fosili de aviație (factori de emisie preliminari)
|
Combustibilul |
Factorul de emisie (t CO2/t combustibil) |
|
Benzină pentru aviație (AvGas) |
3,10 |
|
Benzină pentru avioanele cu reacție (jet B) |
3,10 |
|
Kerosen pentru avioanele cu reacție (jet A1 sau jet A) |
3,16 |
3. CALCULAREA DISTANȚEI ORTODROMICE
Distanța [km] = distanța ortodromică [km] + 95 km
Distanța ortodromică este distanța cea mai scurtă dintre oricare două puncte de pe suprafața terestră, care se aproximează cu ajutorul sistemului indicat la articolul 3.7.1.1 din anexa 15 la Convenția de la Chicago (WGS 84).
Latitudinea și longitudinea aerodromurilor se obțin fie din datele privind amplasarea aerodromurilor, care sunt prezentate în publicațiile de informare aeronautică (AIP) în conformitate cu anexa 15 la Convenția de la Chicago, fie dintr-o sursă care utilizează date AIP.
Se pot utiliza, de asemenea, distanțele calculate cu ajutorul unui software sau de către un terț, cu condiția ca metodologia de calcul să aibă la bază formula prevăzută în prezenta secțiune, datele AIP și cerințele WGS 84.
ANEXA IIIa
Metodologii de monitorizare a altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 (articolul 56a)
1. DEFINIȚII REFERITOARE LA ALTE EFECTE ALE AVIAȚIEI DECÂT EMISIILE DE CO2
„informații referitoare la zbor” înseamnă minimum indicativul de apel prevăzut la articolul 51 din prezentul regulament, ziua și ora plecării și sosirii zborului, exprimate în ora universală coordonată (UTC) și codurile OACI și/sau identificatorii de locații ai Asociației Internaționale de Transport Aerian (IATA) pentru aeroporturile de origine și de destinație, care permit identificarea unică a unui un anumit zbor;
„informații privind faza de zbor” înseamnă împărțirea datelor (de exemplu, poziția 4D a aeronavei, debitul de combustibil) în funcție de fazele operaționale de zbor (decolare, urcare, croazieră etc.);
„anvelopa de zbor a operațiunii” înseamnă limitele de altitudine, viteza aeronavei și factorul de încărcare pentru fiecare fază de zbor;
„viteza reală față de aer” înseamnă viteza aeronavei în raport cu masa aerului prin care zboară, exprimată în metri pe secundă (m/s);
„poziția 4D a aeronavei” înseamnă poziția cvadridimensională a unei aeronave, definită prin latitudine, în grade zecimale, longitudine, în grade zecimale, și altitudine, în altitudine barometrică, în orice moment dintre începutul și sfârșitul zborului;
„marcă temporală” înseamnă un instantaneu de date (de exemplu, poziția 4D a aeronavei, debitul de combustibil) care corespunde oricărui moment dat, în secunde, în timpul zborului și care trebuie luat în considerare împreună cu intervalul de timp;
„interval de timp” înseamnă timpul, exprimat în secunde, între două mărci temporale în timpul zborului, care nu depășește 60 de secunde;
„cel mai recent plan de zbor” înseamnă cel mai recent plan de zbor disponibil și recunoscut de serviciul de navigație aeriană relevant pentru un anumit zbor, înainte ca acesta să aibă loc. Cel mai recent plan de zbor poate fi modelul tactic reglementat de trafic aerian (Regulated Tactical Flight Model – RTFM) al Eurocontrol sau, alternativ, modelul înregistrat de trafic aerian (Filed Traffic Flight Model – FTFM) al Eurocontrol sau un model echivalent din punctul de vedere al acurateței datelor;
„traiectorie de zbor parcursă” înseamnă traiectoria urmată de aeronavă de la punctul său de origine (plecare) până la destinație (sosire), constituită din toate mărcile temporale înregistrate în timpul zborului. Traiectoria de zbor parcursă poate proveni de la echipamentele de înregistrare a datelor de zbor sau de la un terț. Acuratețea acesteia ar trebui să fie echivalentă, pe cât posibil, cu modelul tactic actual de trafic aerian (Current Tactical Flight Model – CTFM) al Eurocontrol;
„echipament de înregistrare a datelor de zbor” un dispozitiv electronic specializat instalat pe aeronavă în scopul înregistrării diferiților parametri și a diferitelor evenimente în timpul operațiunilor de zbor. Acești parametri pot include, fără a se limita la acestea, date privind controlul zborului, informații privind performanța aeronavei, date privind motorul, informații privind navigația;
„variabile radiative tridimensionale” înseamnă numărul de variabile, cum ar fi densitatea de flux radiativ, ratele de încălzire radiativă, care descriu modul în care radiațiile variază în spațiu, inclusiv la suprafața și în atmosfera Pământului, precum și modul în care acestea se modifică în timp;
„presiune” înseamnă forța, exprimată în pascali (Pa), exercitată de greutatea aerului în atmosferă deasupra unui anumit punct în care se află aeronava în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„temperatură ambiantă a aerului” înseamnă temperatura aerului, exprimată în grade Kelvin (K), care înconjoară o aeronavă în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„umiditate specifică” înseamnă raportul vaporilor de apă pe kilogram de masă totală a aerului (kg/kg), care înconjoară o aeronavă în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„atmosferă standard internațională (International Standard Atmosphere – ISA)” înseamnă un standard în raport cu care se compară atmosfera reală în orice moment, pe baza valorilor specifice ale presiunii, densității și temperaturii la nivelul mediu al mării, fiecare dintre acestea scăzând odată cu creșterea înălțimii;
„date meteorologice de bază” înseamnă categoria de informații care include, pentru fiecare zbor, cel puțin presiunea, temperatura ambiantă a aerului și umiditatea specifică, utilizate în modulul pentru consumul de combustibil și modulul pentru estimarea emisiilor. În acest caz, aceste valori pot fi estimate, cel puțin, printr-o corecție standardizată, dependentă de altitudine și/sau se pot baza pe observații post-operaționale ale unor terți;
„umiditate relativă deasupra gheții” înseamnă concentrația de vapori de apă, exprimată în procente, prezentă în aer în comparație cu concentrația sa la punctul de saturație al gheții;
„vânt spre est și spre nord” înseamnă viteza orizontală a aerului care se deplasează spre est sau nord, exprimată în metri pe secundă, în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„viteză verticală” înseamnă viteza de mișcare a aerului în direcție ascendentă sau descendentă (în Pa/s), unde valorile negative ale vitezei verticale indică o mișcare ascendentă. Este necesară pentru a calcula, de exemplu, advecția și forfecarea vântului;
„conținut specific de apă în gheața din nori” înseamnă masa particulelor de gheață din nori pe kilogram de masă totală a aerului umed (kg/kg) care înconjoară o aeronavă în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„geopotențial” înseamnă intensitatea câmpului gravitațional resimțită de o aeronavă la altitudini diferite, în orice moment în timpul zborului, exprimată în metri pătrați pe secundă pătrată (m2/s2), luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„radiație de undă lungă de ieșire” înseamnă radiația totală emisă în spațiu de sistemul atmosferic terestru, în W/m2, în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„radiație solară reflectată” înseamnă porțiunea de lumină solară care este reflectată înapoi în spațiu de suprafața Pământului, de nori, aerosoli și alte particule atmosferice, exprimată în W/m2, în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„radiație solară directă” înseamnă porțiunea de lumină solară care ajunge la suprafața Pământului direct de la Soare, fără a fi dispersată sau reflectată de atmosferă sau de nori, exprimată în W/m2, în orice moment în timpul zborului, luând în considerare variabilele radiative tridimensionale;
„model comun de referință de prognoză numerică a vremii (NWP)” se referă la un sistem de calcul utilizat în meteorologie, care cuprinde algoritmi și formule matematice implementate în software, conceput pentru a simula și a prognoza condițiile atmosferice într-un domeniu spațial și temporal definit (rețea spațială). În cazul datelor meteorologice îmbunătățite, Comisia furnizează un model comun de referință NWP prin intermediul NEATS;
„date meteorologice îmbunătățite” înseamnă categoria informații care include, pentru fiecare zbor, presiunea, temperatura ambiantă a aerului, umiditatea specifică, umiditatea relativă deasupra gheții, vântul spre est și spre nord, viteza verticală, conținutul specific de apă în gheața din nori, geopotențialul, radiația de undă lungă de ieșire, radiația solară reflectată și radiația solară directă, preluate ca date de intrare dintr-un model comun de referință NWP, furnizate de Comisie prin NEATS;
„identificator al motorului” înseamnă numărul unic de identificare al motorului aeronavei, astfel cum figurează în banca de date OACI privind emisiile motoarelor, sau echivalent, care permite identificarea fără echivoc a motoarelor atașate aeronavei, prin intermediul unor liste standardizate recunoscute la nivel internațional;
„masa aeronavei” înseamnă masa în kilograme a aeronavei de-a lungul traiectoriei, care echivalează cu scăderea din masa la decolare a combustibilului consumat în timpul zborului la un moment dat. În cazul în care masa aeronavei nu este disponibilă, aceasta poate fi aproximată fie pe baza masei la decolare fie p baza factorului de încărcare și fie pe baza debitului de combustibil dat fie pe baza debitului de combustibil calculat de o simulare a performanței aeronavei cu ajutorul modulului pentru consumul de combustibil;
„masa la decolare” înseamnă masa aeronavei la începutul cursei de decolare, inclusiv toate obiectele și toate persoanele transportate la momentul respectiv, în kilograme. Se utilizează pentru a aproxima masa aeronavei, în cazul în care aceasta din urmă nu este furnizată. Dacă masa la decolare nu este disponibilă, aceasta poate fi aproximată pe baza factorului de încărcare;
„masa maximă la decolare” înseamnă masa maximă, exprimată în kilograme, la care pilotul unei aeronave este autorizat să decoleze, astfel cum este specificată de producătorul aeronavei;
„masa sarcinii utile maxime” înseamnă masa maximă a pasagerilor și a bagajelor aferente, masa încărcăturii, inclusiv a trimiterilor poștale și a bagajelor de mână, care pot fi transportate de o aeronavă. Valorile sarcinii utile maxime pot fi obținute de modulul pentru consumul de combustibil aplicat;
„factor de încărcare” înseamnă greutatea pasagerilor, a încărcăturii și a bagajelor, inclusiv a trimiterilor poștale și a bagajelor de mână, exprimată ca fracțiune din masa sarcinii utile maxime. Factorul de încărcare se utilizează pentru a aproxima masa la decolare, în cazul în care aceasta din urmă nu este furnizată. În cazul în care factorul de încărcare nu este disponibil, se utilizează o valoare implicită prudentă, în conformitate cu secțiunea 5 din anexa IIIa;
„debit de combustibil” înseamnă masa de combustibil, în kilograme, care trece prin sistemul de combustibil al aeronavei și ajunge în motoarele aeronavei pe secundă în timpul zborului. El poate fi modelat în timpul planificării zborului, măsurat în timpul zborului sau estimat prin modulul pentru consumul de combustibil;
„eficiența motorului aeronavei” înseamnă procentul de tracțiune utilă generată de un motor de aeronavă în raport cu energia de intrare din combustibil;
„performanța aeronavei” înseamnă categoria de informații care include debitul de combustibil și eficiența motorului aeronavei în funcție de toate mărcile temporale;
„raportul hidrogen/carbon (H/C) al combustibilului per zbor” înseamnă numărul de atomi de hidrogen (H) per atom de carbon (C) per moleculă de combustibil utilizat per zbor;
„conținutul de compuși aromatici al combustibilului per zbor” înseamnă procentul de hidrocarburi aromatice prezente în combustibilul utilizat per zbor;
„proprietățile combustibilului de zbor” înseamnă categoria de informații care include, pentru fiecare zbor, raportul hidrogen/carbon, conținutul de compuși aromatici și puterea calorifică netă a combustibilului de la bord.
2. SISTEMUL DE URMĂRIRE A ALTOR EFECTE ALE AVIAȚIEI DECÂT EMISIILE DE CO2 (NEATS)
NEATS este furnizat de Comisie operatorilor de aeronave, verificatorilor acreditați și autorităților competente cu scopul de a facilita și, în măsura posibilului, de a automatiza monitorizarea, raportarea și verificarea altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2, pentru a reduce la minimum eventualele sarcini administrative.
NEATS este aliniat la principiile stabilite la articolul 75 alineatul (1) din prezentul regulament și oferă o interfață de utilizator dedicată și securizată pentru fiecare operator de aeronave, verificator și autoritate competentă.
Monitorizare:
NEATS simplifică procesul de monitorizare, deoarece integrează în mod direct sau oferă acces la traiectoriile de zbor și la datele meteorologice colectate de terți, permițând operatorilor de aeronave să reducă la minimum monitorizarea proprietăților aeronavelor, precum și a proprietăților combustibilului, acolo unde este necesar, astfel cum sunt definite în secțiunea 1 din anexa IIIa, sau să o automatizeze complet în funcție de utilizarea valorilor implicite.
NEATS integrează metodele de calcul al CO2(e), astfel cum sunt enumerate la articolul 56a alineatul (4) din prezentul regulament, și oferă un model comun de referință NWP, în care sunt necesare date meteorologice îmbunătățite (metoda C). Acest lucru duce la calcularea CO2(e) per zbor ca parte a datelor monitorizate.
Raportare:
NEATS simplifică exercițiul de raportare menționat la articolul 68 alineatul (5) din prezentul regulament. Instrumentul generează automat tabelul XML menționat în secțiunea 2a punctul 9 din anexa X la prezentul regulament la sfârșitul fiecărui an de raportare, reducând la minimum sarcina administrativă asociată raportării.
Verificare:
NEATS simplifică verificările și controalele încrucișate efectuate de verificator și, respectiv, de autoritatea competentă. El oferă mijloacele de verificare a CO2(e) per zbor, protejând în același timp datele confidențiale.
Stocarea datelor:
NEATS permite stocarea tuturor datelor (de la operatorii de aeronave și de la terți), codificând în condiții de siguranță și protejând împotriva divulgării datelor confidențiale, în cazul în care aceste date sunt încărcate de operatorul de aeronave în NEATS, atât timp cât sunt identificate ca fiind confidențiale de către operatorul de aeronave.
Transparență:
NEATS se bazează pe modele de ultimă generație pentru a calcula CO2(e) pentru alte efecte decât emisiile de CO2. Operatorii de aeronave își pot dezvolta propriile instrumente sau pot utiliza instrumente ale terților, cu condiția ca acestea să respecte cerințele prevăzute în prezenta anexă.
NEATS introduce date într-un site web public care sintetizează datele neconfidențiale și CO2(e) per zbor și per operator de aeronave.
3. MODULUL PENTRU CONSUMUL DE COMBUSTIBIL ȘI MODULUL PENTRU ESTIMAREA EMISIILOR PENTRU ALTE EFECTE ALE AVIAȚIEI DECÂT EMISIILE DE CO2
Modulul pentru consumul de combustibil:
Modulul pentru consumul de combustibil se bazează pe o abordare cinetică a modelării performanței aeronavei, care permite anticiparea cu precizie a traiectoriilor aeronavei și a consumului de combustibil aferent pe întreaga anvelopă de zbor a operațiunii și în toate fazele unui zbor. Modelul procesează fundamentele teoretice pentru a calcula parametrii de performanță a aeronavei, inclusiv informații privind rezistența la înaintare, forța ascensională, greutatea, tracțiunea, consumul de combustibil, precum și vitezele pentru fazele de urcare, croazieră și coborâre ale unei aeronave, presupunând că aeronava efectuează operațiuni normale. În plus, coeficienții specifici aeronavelor sunt date de intrare esențiale pentru calcularea planificării traiectoriei de zbor a anumitor tipuri de aeronave.
Modulul pentru estimarea emisiilor:
Modulul pentru estimarea emisiilor permite calcularea emisiilor de NOx, HC și CO ale motoarelor aeronavelor prin intermediul unor ecuații de corelare fără modele brevetate de performanță a avioanelor și a motoarelor, împreună cu caracterizări brevetate ale emisiilor motoarelor. Acest modul aplică indicii de emisie pentru gazele de eșapament din certificarea de tip a motoarelor OACI în condiții de referință predefinite la sol și estimează indicii de emisie corespunzători în timpul condițiilor de zbor, presupunând condiții de atmosferă standard internațională (ISA), utilizând factori de corecție pentru diferențele dintre condițiile ISA de temperatură, presiune și umiditate.
4. MODELE DE CALCUL AL CO2(e) PENTRU ALTE EFECTE ALE AVIAȚIEI DECÂT EMISIILE DE CO2
Criterii generale:
În modelele de calcul al CO2(e), operatorul de aeronave ia în considerare efectele asupra climei ale tuturor agenților, alții decât CO2, per zbor, inclusiv traiectoriile de zbor (planul de zbor și traiectoriile de zbor parcurse), precum și proprietățile aeronavei și ale combustibilului de zbor. Emisiile generate de fiecare zbor se contabilizează ca emisii de impulsuri. Atunci când se aplică modelele de calcul al CO2(e), se utilizează datele privind emisiile generate de aeronave în funcție de traiectoria de zbor pentru a calcula toate elementele următoare:
modificări ale compoziției;
evoluția temporală a forțării radiative cauzate de modificările compoziției;
schimbările de temperatură aproape de suprafață cauzate de emisiile generate de aeronave în funcție de traiectoria de zbor.
Eforturile administrative și de calcul sunt menținute la un nivel scăzut pentru a asigura fezabilitatea pentru toate părțile interesate. Modelul (modelele) trebuie să fie transparent(e) și adecvat(e) pentru utilizare operațională.
În funcție de model, există două tipuri de liste de cerințe:
Metoda C:
Pentru abordarea bazată pe condiții meteorologice, se iau în considerare efectele climatice detaliate ale tuturor emisiilor, altele decât cele de CO2, ale aeronavelor, într-un anumit loc și la un anumit moment, ținând seama de informațiile meteorologice actuale pentru a calcula traiectorii cvadridimensionale optimizate din punct de vedere climatic pentru planificarea zborurilor individuale. Pentru a permite contabilizarea detaliată a efectelor climatice în ceea ce privește condițiile atmosferice actuale, în cadrul modelelor se iau în considerare în mod explicit diferite aeronave, tipuri de propulsie, precum și proprietățile combustibilului. Se includ estimări privind formarea, ciclul de viață și efectele climatice ale trenelor de condensare pentru zborurile individuale, precum și timpii de staționare pentru H2O și NOx emise și impactul acestora asupra compoziției atmosferice. Pentru a putea genera informații avansate care să fie utilizate în planificarea zilnică a zborurilor, modelul (modelele) trebuie să fie eficient(e) din punctul de vedere al calculului.
Fiecare operator de aeronave monitorizează următoarele date pentru fiecare zbor:
informații referitoare la zbor;
traiectoria de zbor, definită cel puțin ca cel mai recent plan de zbor;
date meteorologice îmbunătățite;
proprietățile aeronavei;
informații privind performanța aeronavei (opțional). Debitul de combustibil planificat trebuie utilizat în mod preferențial, pentru a se alinia la datele disponibile din cel mai recent plan de zbor;
proprietățile combustibilului de zbor.
Metoda D:
Pentru abordarea simplificată bazată pe locație, operatorul de aeronave utilizează modelul (modelele) de răspuns la schimbările climatice pentru a estima impactul altor efecte decât emisiile de CO2 per zbor, pe bază climatologică. Instrumentul (instrumentele) se utilizează pentru a evalua beneficiile climatice ale opțiunilor generale de rutare, ținând seama în același timp de diferențele generale în ceea ce privește aeronavele, tipurile de propulsie și proprietățile combustibilului prin parametrizările lor fizice. CO2(e) calculat prin abordarea simplificată bazată pe locație trebuie să compenseze orice abatere mare pentru zborurile individuale pe o perioadă mai lungă de timp. Modelul (modelele) ar trebui să asigure eforturi reduse în ceea ce privește necesarul de date, calculul și prelucrarea, în comparație cu modelul (modelele) pentru abordarea bazată pe condiții meteorologice.
Prin derogare de la metoda C, emițătorii mici, astfel cum sunt definiți la articolul 55 alineatul (1) din prezentul regulament, pot monitoriza următoarele date pentru fiecare zbor:
informații referitoare la zbor;
traiectoria de zbor, definită de traiectoria de zbor parcursă;
date meteorologice de bază;
proprietățile aeronavei;
(opțional) informații privind performanța aeronavei în timpul zborului;
proprietățile combustibilului de zbor (opțional).
5. UTILIZAREA VALORILOR IMPLICITE PENTRU ALTE EFECTE ALE AVIAȚIEI DECÂT EMISIILE DE CO2
Sub rezerva unei examinări suplimentare din partea autorității competente și a Comisiei, utilizarea valorilor implicite conduce întotdeauna la un nivel mai ridicat de CO2(e) per zbor în comparație cu ceea ce se poate obține cu ajutorul datelor monitorizate.
Traiectoria de zbor:
în scopul aplicării metodei C, se furnizează cel mai recent plan de zbor. În cazul în care RTFM sau un echivalent nu este disponibil, se utilizează în mod implicit FTFM sau un echivalent. În acest caz, atunci când nu sunt disponibile date în funcție de marca temporală, acestea pot fi calculate prin interpolarea liniară a datelor măsurate provenite din cei doi timpi de măsurare cei mai apropiați înainte și după marca temporală luată în considerare, în cadrul aceleiași faze de zbor, cu condiția să rezulte o traiectorie de zbor omogenă pentru faza de zbor dată, în special faza de croazieră;
în scopul aplicării metodei D:
se furnizează întotdeauna traiectoria de zbor parcursă. În cazul în care nu este disponibil CTFM sau un echivalent, se poate utiliza RTFM sau FTFM;
atunci când nu sunt disponibile date în funcție de marca temporală, acestea pot fi calculate prin interpolarea liniară a datelor măsurate provenite din cei doi timpi de măsurare cei mai apropiați înainte și după marca temporală luată în considerare, în cadrul aceleiași faze de zbor, cu condiția să rezulte o traiectorie de zbor omogenă pentru faza de zbor dată, în special faza de croazieră.
Proprietățile aeronavei:
identificatorul motorului: în cazul în care nu se furnizează niciun identificator al motorului sau un echivalent, se utilizează valori implicite prudente pentru fiecare tip de aeronavă, astfel cum sunt definite în anexa IIIb la prezentul regulament;
masa aeronavei: în cazul în care masa aeronavei nu este furnizată, operatorul de aeronave poate simula masa aeronavei utilizând masa la decolare. Dacă nu sunt disponibile nici masa aeronavei, nici masa la decolare, factorul de încărcare poate fi utilizat pentru a aproxima masa la decolare. Dacă nu este furnizat niciun factor de încărcare, se utilizează o valoare implicită de 1.
Performanța aeronavei:
Debitul de combustibil: în cazul în care debitul de combustibil nu este furnizat de echipamentele de înregistrare a datelor de zbor, operatorul de aeronave poate utiliza alte mijloace pentru a obține debitul de combustibil, în conformitate cu secțiunea 1 din anexa IIIa la prezentul regulament, care definește debitul de combustibil, ținând seama de tracțiunea care depinde de masa aeronavei și de viteza reală față de aer.
Proprietățile combustibilului de zbor:
În cazul în care nu sunt furnizate proprietățile combustibilului de zbor, se presupun limitele superioare ale combustibilului Jet A-1 în conformitate cu specificația standard ASTM pentru combustibilii pentru turbine de aviație:
conținutul de compuși aromatici: 25 % vol.;
sulf: 0,3 % din masă;
naftalină: 3,0 % vol.
ANEXA IIIb
Identificatori impliciți prudenți ai motorului pentru fiecare tip de aeronavă
|
OACI |
Primul identificator unic |
|
A148 |
13ZM003 |
|
A19N |
01P22PW163 |
|
A20N |
01P22PW163 |
|
A21N |
01P20CM132 |
|
A306 |
1PW048 |
|
A30B |
1GE007 |
|
A310 |
1PW027 |
|
A318 |
7CM049 |
|
A319 |
1IA001 |
|
A320 |
1IA001 |
|
A321 |
3IA008 |
|
A332 |
4PW067 |
|
A333 |
4PW067 |
|
A337 |
3RR029 |
|
A338 |
04P24RR146 |
|
A339 |
02P23RR141 |
|
A343 |
2CM015 |
|
A346 |
8RR045 |
|
A358 |
01P18RR125 |
|
A359 |
01P21RR125 |
|
A35K |
01P21RR125 |
|
A388 |
9EA001 |
|
A3ST |
1GE021 |
|
AN72 |
1ZM001 |
|
B38M |
01P20CM138 |
|
B39M |
01P20CM138 |
|
B463 |
1TL003 |
|
B701 |
1PW001 |
|
B703 |
1PW001 |
|
B721 |
1PW008 |
|
B731 |
01P20CM138 |
|
B732 |
1PW008 |
|
B733 |
1CM007 |
|
B734 |
1CM007 |
|
B735 |
1CM007 |
|
B736 |
3CM031 |
|
B737 |
2CM015 |
|
B738 |
2CM015 |
|
B739 |
3CM034 |
|
B741 |
8PW088 |
|
B742 |
1RR011 |
|
B743 |
1PW029 |
|
B744 |
1RR010 |
|
B748 |
13GE157 |
|
B74S |
8PW088 |
|
B752 |
1RR011 |
|
B753 |
3RR034 |
|
B762 |
1PW026 |
|
B763 |
5GE085 |
|
B764 |
5GE085 |
|
B772 |
3GE060 |
|
B773 |
2RR024 |
|
B77L |
01P21GE217 |
|
B77W |
01P21GE217 |
|
B778 |
01P21GE217 |
|
B779 |
01P21GE217 |
|
B788 |
02P23RR138 |
|
B789 |
02P23RR138 |
|
B78X |
02P23RR138 |
|
BCS1 |
16PW111 |
|
BCS3 |
16PW111 |
|
C550 |
1PW037 |
|
C560 |
1PW037 |
|
C650 |
1AS002 |
|
C680 |
7PW077 |
|
C68A |
7PW077 |
|
C700 |
01P18HN013 |
|
C750 |
6AL024 |
|
CL30 |
11HN003 |
|
CL35 |
01P14HN011 |
|
CL60 |
10GE130 |
|
CRJ2 |
01P05GE189 |
|
CRJ7 |
01P11GE202 |
|
CRJ9 |
01P08GE190 |
|
CRJX |
01P08GE193 |
|
E135 |
01P10AL033 |
|
E145 |
6AL006 |
|
E170 |
01P08GE197 |
|
E190 |
10GE130 |
|
E195 |
10GE130 |
|
E290 |
04P20PW200 |
|
E295 |
04P20PW201 |
|
E35L |
6AL006 |
|
E545 |
11HN003 |
|
E550 |
01P14HN016 |
|
E55P |
01P14HN016 |
|
E75L |
01P08GE197 |
|
E75S |
01P08GE197 |
|
F100 |
1RR020 |
|
F2TH |
01P07PW146 |
|
F900 |
1AS001 |
|
FA10 |
1AS002 |
|
FA50 |
1AS002 |
|
FA7X |
03P16PW192 |
|
FA8X |
03P15PW193 |
|
G280 |
01P11HN012 |
|
GA5C |
01P22PW142 |
|
GA6C |
01P22PW141 |
|
GALX |
7PW077 |
|
GL5T |
4BR004 |
|
GL7T |
21GE185 |
|
GLEX |
4BR004 |
|
GLF4 |
11RR048 |
|
GLF5 |
4BR004 |
|
GLF6 |
4BR004 |
|
H25B |
1AS001 |
|
H25C |
7PW077 |
|
HA4T |
01P07PW146 |
|
IL62 |
1KK001 |
|
IL86 |
1KK003 |
|
LJ35 |
1AS001 |
|
LJ45 |
1AS002 |
|
LJ55 |
1AS002 |
|
MD11 |
5GE085 |
|
MD90 |
1IA001 |
|
RJ85 |
1TL004 |
|
SU95 |
01P11PJ004 |
|
T154 |
1KK001 |
ANEXA IV
Metodologii de monitorizare specifice activităților asociate instalațiilor [articolul 20 alineatul (2)]
1. REGULI SPECIFICE DE MONITORIZARE A EMISIILOR PROVENITE DIN PROCESELE DE ARDERE
A. Domeniu de aplicare
Operatorii monitorizează emisiile de CO2 provenite din toate tipurile de procese de ardere care au loc în cadrul tuturor activităților enumerate în anexa I la Directiva 2003/87/CE sau care sunt incluse în sistemul Uniunii în temeiul articolului 24 din directivă, inclusiv din procesele de epurare aferente, respectând normele prevăzute în prezenta anexă. Toate emisiile provenite de la combustibilii intrați în proces sunt tratate ca emisii de ardere în ceea ce privește metodologiile de monitorizare și de raportare, fără a aduce atingere celorlalte clasificări aplicate emisiilor.
Operatorul nu monitorizează și nu raportează emisiile provenite de la motoarele cu ardere internă utilizate pentru transport. Operatorul atribuie instalației toate emisiile provenite din arderea combustibililor în instalație, indiferent de exporturile de căldură sau de electricitate către alte instalații. Operatorul nu atribuie emisiile aferente producției de căldură sau de electricitate care este importată de la alte instalații la instalația importatoare.
Operatorul include cel puțin următoarele surse de emisii: cazane, arzătoare, turbine, încălzitoare, furnale, incineratoare, cuptoare de calcinare, kilnuri, cuptoare, uscătoare, motoare, pile de combustie, instalații de ardere în buclă chimică, facle, unități de post-combustie termică sau catalitică și scrubere (emisii de proces) și orice alt echipament sau mașină care utilizează combustibil, cu excepția echipamentelor sau a mașinilor cu motoare cu combustie utilizate pentru transport.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile din procesele de ardere se calculează în conformitate cu articolul 24 alineatul (1), cu excepția cazului în care combustibilii sunt incluși într-un bilanț masic în conformitate cu articolul 25. Se aplică nivelurile definite în secțiunea 2 din anexa II. În plus, emisiile de proces provenite din epurarea gazelor de ardere se monitorizează conform dispozițiilor prevăzute în subsecțiunea C.
Pentru emisiile provenite din flăcări deschise se aplică cerințe speciale, prevăzute în subsecțiunea D din prezenta secțiune.
Procesele de ardere care au loc în terminale de prelucrare a gazului pot fi monitorizate cu ajutorul metodei bilanțului masic în conformitate cu articolul 25.
C. Epurarea gazelor de ardere
C.1 Desulfurarea
Emisiile de CO2 de proces provenite din utilizarea carbonaților pentru epurarea gazelor acide din fluxul de gaze de ardere se calculează conform articolului 24 alineatul (2) pe baza carbonatului consumat (metoda A de mai jos) sau a ghipsului produs (metoda B de mai jos). Următoarele dispoziții se aplică prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II.
Metoda A: Factor de emisie
Nivelul 1: Factorul de emisie se determină din raporturile stoechiometrice prevăzute în secțiunea 2 din anexa VI. Determinarea cantității de CaCO3 și MgCO3 sau a altor carbonați din materialul relevant intrat în proces se realizează utilizând orientările privind cele mai bune practici ale industriei.
Metoda B: Factor de emisie
Nivelul 1: Factorul de emisie este raportul stoechiometric dintre ghipsul uscat (CaSO4 × 2H2O) și CO2 emis: 0,2558 t CO2/t ghips.
Factorul de conversie:
Nivelul 1: Se utilizează un factor de conversie egal cu 1.
C.2 De-NOx
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, emisiile de CO2 provenite din utilizarea ureei pentru epurarea fluxului de gaze de ardere se calculează în conformitate cu articolul 24 alineatul (2), aplicând următoarele niveluri.
Factorul de emisie:
Nivelul 1: Determinarea cantității de uree din materialul relevant intrat în proces se realizează utilizând orientările privind cele mai bune practici ale industriei. Factorul de emisie se determină folosind un raport stoechiometric de 0,7328 t de CO2/t uree.
Factorul de conversie:
Se aplică numai nivelul 1.
D. Flăcări deschise
În calculul emisiilor provenite din flăcări deschise, operatorul include arderile de rutină și arderile de proces (întreruperi, porniri și opriri, precum și cazurile de urgență). Operatorul include, de asemenea, CO2 inerent, în conformitate cu articolul 48.
Prin derogare de la secțiunea 2.1 din anexa II, nivelurile 1 și 2b pentru factorul de emisie sunt definite după cum urmează:
Prin derogare de la secțiunea 2.3 din anexa II, în cazul flăcărilor deschise se aplică doar nivelurile 1 și 2 pentru factorul de oxidare.
2. ►M5 RAFINAREA ULEIURILOR PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE ◄
A. Domeniu de aplicare
Operatorul monitorizează și raportează toate emisiile de CO2 rezultate din procesele de ardere și de producție desfășurate în rafinării.
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: cazane, încălzitoare industriale/epuratori, motoare cu combustie internă/turbine, reactoare termice și catalitice, cuptoare de calcinare a cocsului, pompe extinctoare cu apă, generatoare de urgență/standby, flăcări deschise, incineratoare, instalații de cracare, instalații de producție a hidrogenului, instalații cu procese prin metoda Claus, regenerare catalitică (din cracarea catalitică și alte procese catalitice) și cocsificatori (cocsificare flexibilă, cocsificare temporizată).
B. Reguli de monitorizare specifice
Monitorizarea activităților de rafinare a țițeiului se efectuează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă pentru emisiile de ardere, inclusiv pentru cele provenite din epurarea gazelor de ardere. Operatorul poate alege să utilizeze metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25 pentru întreaga rafinărie sau pentru unități de prelucrare individuale, cum ar fi instalațiile de gazeificare a uleiului greu sau de calcinare. Atunci când se utilizează combinat metodologia standard și cea a bilanțului masic, operatorul trebuie să furnizeze autorității competente dovezi cu privire la luarea în considerare a tuturor emisiilor și la evitarea dublei contabilizări.
Emisiile provenite de la instalațiile de producție a hidrogenului se monitorizează în conformitate cu secțiunea 19 din prezenta anexă.
Prin derogare de la articolele 24 și 25, emisiile provenite de la regenerarea cracării catalitice, din regenerarea altor catalizatori și din cocsificarea flexibilă sunt monitorizate cu ajutorul metodei bilanțului masic, luând în considerare starea aerului intrat în instalație și gazele de ardere. Tot CO din gazele de ardere se contabilizează ca CO2, prin aplicarea următoarei formule de masă: t CO2 = t CO * 1,571. Analiza aerului intrat în instalație și a gazelor de ardere, precum și alegerea nivelurilor se realizează în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35. Metodologia de calcul specifică trebuie aprobată de către autoritatea competentă.
3. PRODUCȚIA DE COCS PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: materiile prime (inclusiv cărbune sau cocs de petrol), combustibilii convenționali (inclusiv gazele naturale), gazele de proces (inclusiv gazul de furnal înalt – BFG), alți combustibili și epurarea gazelor reziduale.
B. Reguli de monitorizare specifice
Pentru monitorizarea emisiilor provenite din producția de cocs, operatorul poate alege să utilizeze metoda bilanțului masic, în conformitate cu articolul 25 și cu secțiunea 3 din anexa II, sau metodologia standard, în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunile 2 și 4 din anexa II.
4. PRĂJIREA ȘI SINTERIZAREA MINEREURILOR METALICE PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: materiile prime (calcinarea calcarului, a dolomitei și a minereurilor de fier carbonate, inclusiv FeCO3), combustibilii convenționali (inclusiv, gaze naturale și cocs/praf de cocs), gazele de proces (inclusiv gazul de cocserie – COG și gazul de furnal înalt– BFG), reziduurile de proces utilizate ca material de intrare, inclusiv praful filtrat din instalația de sinterizare, din convertizor și din furnal, alți combustibili și epurarea gazelor de ardere.
B. Reguli de monitorizare specifice
Pentru monitorizarea emisiilor provenite din prăjirea, sinterizarea sau peletizarea minereurilor metalice, operatorul poate alege să utilizeze metoda bilanțului masic, în conformitate cu articolul 25 și cu secțiunea 3 din anexa II, sau metoda standard, în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunile 2 și 4 din anexa II.
5. ►M5 PRODUCEREA FONTEI ȘI OȚELULUI PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE ◄
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: materiile prime (calcinarea calcarului, a dolomitei și a minereurilor de fier carbonate, inclusiv FeCO3), combustibilii convenționali (gazele naturale, cărbunele și cocsul), agenții de reducere (inclusiv cocsul, cărbunele și materialele plastice), gazele de proces (gazul de cocserie – COG, gazul de furnal înalt – BFG și gazul de oțelărie recuperat în cuptoare de producere a oțelului cu insuflare de oxigen – BOFG), consumarea electrozilor de grafit, alți combustibili și epurarea gazelor reziduale.
B. Reguli de monitorizare specifice
Pentru monitorizarea emisiilor provenite din producția de fontă și oțel, operatorul poate alege să utilizeze metoda bilanțului masic, în conformitate cu articolul 25 și cu secțiunea 3 din anexa II, sau metodologia standard, în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunile 2 și 4 din anexa II, cel puțin pentru o parte din fluxurile-sursă, evitând lacunele sau dubla contabilizare a emisiilor.
Prin derogare de la secțiunea 3.1 din anexa II, nivelul 3 corespunzător conținutului de carbon se definește după cum urmează:
Nivelul 3: Operatorul determină conținutul de carbon din fluxul de intrare sau din fluxul de ieșire în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35 în ceea ce privește eșantionarea reprezentativă a combustibililor, a produselor și a produselor secundare, determinarea conținutului de carbon și a fracțiunii de biomasă ale acestora. Operatorul calculează conținutul de carbon din produse sau din produsele semifabricate pe baza unor analize anuale efectuate în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35 sau determină conținutul de carbon din valorile de compoziție medii prevăzute de standardele internaționale sau naționale relevante.
6. PRODUCEREA ȘI PRELUCRAREA METALELOR FEROASE ȘI NEFEROASE PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul nu aplică dispozițiile prezentei secțiuni pentru monitorizarea și raportarea emisiilor de CO2 provenite din producția de fier, oțel și aluminiu primar.
Operatorul ia în considerare cel puțin următoarele surse potențiale de emisii pentru emisiile de CO2: combustibilii convenționali; combustibilii alternativi, inclusiv materialele plastice granulate rezultate din instalațiile post-mărunțire; agenții de reducere, inclusiv cocsul și electrozii de grafit; materiile prime, inclusiv calcarul și dolomita; minereurile și concentratele metalifere având în compoziție carbon și materiile prime secundare.
B. Reguli de monitorizare specifice
Atunci când carbonul rezultat din combustibilii sau din materialele de intrare utilizate în instalație rămâne în produse sau în alte ieșiri din producție, operatorul utilizează metoda bilanțului masic în conformitate cu articolul 25 și cu secțiunea 3 din anexa II. În celelalte cazuri, operatorul calculează emisiile de ardere și de proces separat utilizând metodologia standard în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunile 2 și 4 din anexa II.
Atunci când se utilizează bilanțul masic, operatorul poate alege să includă emisiile din procesele de ardere în bilanțul masic sau să utilizeze metodologia standard în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunea 1 din prezenta anexă pentru o parte a fluxurilor-sursă, evitând lacunele sau dubla contabilizare a emisiilor.
7. ►M5 EMISIILE DE CO2 REZULTATE DIN PRODUCȚIA SAU PRELUCRAREA ALUMINIULUI PRIMAR SAU A ALUMINEI PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE ◄
A. Domeniu de aplicare
Operatorul aplică dispozițiile prezentei secțiuni în cazul monitorizării și raportării emisiilor de CO2 provenite din producerea de alumină (Al2O3), producerea de electrozi pentru topirea aluminiului primar, inclusiv de la unitățile individuale de producere a electrozilor respectivi, și din consumul de electrozi în timpul electrolizei.
Operatorul ia în considerare cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: combustibilii pentru producerea de căldură sau abur, producerea de Al2O3, producerea de electrozi, reducerea Al2O3 în timpul electrolizei care este legată de consumul de electrozi și utilizarea sodei calcinate sau a altor carbonați pentru epurarea gazelor reziduale.
Emisiile asociate de perfluorocarburi – PFC rezultate din efectele anodice, inclusiv emisiile fugitive, se monitorizează în conformitate cu secțiunea 8 din prezenta anexă.
B. Reguli de monitorizare specifice
Operatorul determină emisiile de CO2 provenite din producerea sau prelucrarea aluminiului primar utilizând metoda bilanțului masic în conformitate cu articolul 25. Metoda bilanțului masic ia în considerare întreaga cantitate de carbon din intrări, stocuri, produse și alte exporturi din amestecarea, formarea, coacerea și reciclarea electrozilor, precum și din consumul de electrozi în electroliză. În cazul în care se utilizează anozi precopți, se pot aplica fie bilanțuri masice separate în cazul producției și al consumului, fie un bilanț masic comun care ia în considerare atât producția, cât și consumul de electrozi. În cazul cuvelor Søderberg, operatorul utilizează un bilanț masic comun.
Pentru emisiile provenite din procesele de ardere, operatorul poate alege includerea acestora în bilanțul masic sau utilizarea metodologiei standard în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunea 1 din prezenta anexă, cel puțin pentru o parte dintre fluxurile-sursă, evitând lacunele și dubla contabilizare a emisiilor.
8. EMISIILE DE PFC REZULTATE DIN PRODUCȚIA SAU PRELUCRAREA ALUMINIULUI PRIMAR PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul aplică următoarele dispoziții în cazul emisiilor de perfluorocarburi (PFC) rezultate din efectele anodice, inclusiv al emisiilor fugitive de PFC. Pentru emisiile de CO2 aferente, inclusiv emisiile provenite din producția de electrozi, operatorul utilizează secțiunea 7 din prezenta anexă. În plus, operatorul calculează emisiile de PFC care nu sunt legate de efectele anodice pe baza unor metode de estimare conforme cu cele mai bune practici ale industriei și cu orientările publicate de Comisie în acest scop.
B. Determinarea emisiilor de PFC
Emisiile de PFC se calculează plecând de la emisiile măsurabile dintr-o conductă sau dintr-un coș („emisii din surse punctiforme”) precum și de la emisiile fugitive utilizându-se eficiența de colectare a conductei:
Emisii de PFC (total) = emisii de PFC (conductă)/eficiență de colectare
Eficiența de colectare se măsoară odată cu determinarea factorilor de emisie specifici ai instalației. Pentru determinarea acesteia, se utilizează cea mai recentă versiune a recomandărilor menționate pentru nivelul 3 în secțiunea 4.4.2.4 a Ghidului IPCC din 2006.
Operatorul calculează emisiile de CF4 și C2F6 emise printr-o conductă sau printr-un coș utilizând una dintre următoarele metode:
metoda A, prin care se înregistrează durata efectelor anodice în minute per cuvă-zi;
metoda B, prin care se înregistrează supratensiunea efectelor anodice.
Metoda de calcul A – Metoda pantei:
Operatorul determină emisiile de PFC cu ajutorul următoarelor ecuații:
unde:
AEM = durata efectelor anodice în minute/cuvă-zi;
SEF CF4 = factorul de emisie de pantă [(kg CF4/t Al produs)/(efecte anodice în minute/cuvăzi)]. Dacă se utilizează tipuri diferite de cuve, pot fi aplicați factori de emisie de pantă diferiți, după caz;
Pr Al = producția anuală de aluminiu primar [t];
FC2F6 = fracție masică de C2F6 (t C2F6 / t CF4).
Durata efectelor anodice în minute per cuvă-zi exprimă frecvența efectelor anodice (număr de efecte anodice / cuvă-zi) înmulțită cu durata medie a efectelor anodice (durata efectelor anodice exprimată în minute / eveniment):
AEM = frecvența × durata medie
Factorul de emisie: Factorul de emisie pentru CF4 (factor de emisie de pantă, SEFCF4) exprimă cantitatea [kg] de CF4 emisă per tonă de aluminiu produs per minut de efect anodic / cuvă-zi. Factorul de emisie (fracția masică FC2F6) al C2F6 exprimă cantitatea [t] de C2F6 emisă proporțional cu cantitatea [t] de CF4 emisă.
Nivelul 1: Operatorul utilizează factorii de emisie specifici tehnologiei indicați în tabelul 1 din prezenta secțiune a anexei IV.
Nivelul 2: Operatorul utilizează factorii de emisie specifici ai instalației pentru CF4 și C2F6 stabiliți cu ajutorul măsurătorilor continue sau intermitente desfășurate la fața locului. Pentru determinarea acestor factori de emisie, operatorul utilizează cea mai recentă versiune a recomandărilor menționate pentru nivelul 3 în secțiunea 4.4.2.4 a Ghidului IPCC din 2006 ( 17 ). Factorul de emisie ține seama și de emisiile legate de alte efecte decât cele anodice. Operatorul determină fiecare factor de emisie cu o incertitudine maximă de ±15 %.
Operatorul stabilește factorii de emisie cel puțin o dată la trei ani sau mai des dacă este necesar ca urmare a unor modificări relevante în cadrul instalației. Modificările relevante includ modificări în distribuția duratei efectelor anodice sau modificarea algoritmului de control care influențează mixul de tipuri de efecte anodice sau tipul procedurii de anulare a efectelor anodice.
Tabelul 1
Factorii de emisie specifici fiecărei tehnologii pentru datele privind activitatea referitoare la metoda pantei
|
Tehnologie |
Factorul de emisie pentru CF4 (SEFCF4) [(kg CF4/t Al)/(efecte anodice în minute/cuvăzi)] |
Factorul de emisie pentru C2F6 (FC2F6) [t C2F6/ t CF4] |
|
Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei în centrul cuvei cu anozi precopți (Centre Worked Prebake – CWPB) |
0,143 |
0,121 |
|
Suport vertical cu miez din element anodic (Vertical Stud Søderberg – VSS) |
0,092 |
0,053 |
Metoda de calcul B – Metoda supratensiunii
Atunci când se măsoară supratensiunea efectelor anodice, operatorul determină emisiile de PFC cu ajutorul următoarelor ecuații:
unde:
OVC = coeficient de supratensiune („factor de emisie”) exprimat în kg de CF4 per tonă de aluminiu produs per mV de supratensiune;
AEO = supratensiune a efectelor anodice per cuvă [mV] definită ca integrală de (timp × tensiune peste tensiunea-țintă) împărțită la timpul (durata) de colectare a datelor;
CE = randamentul mediu al curentului în producția de aluminiu [%]
Pr Al = producția anuală de aluminiu primar [t];
FC2F6 = fracție masică de C2F6 (t C2F6/t CF4);
Termenul AEO/CE (supratensiunea efectelor anodice/randamentul curentului) exprimă supratensiunea medie a efectelor anodice [mV supratensiune], integrată în timp, per randament mediu al curentului[%].
Factorul de emisie: Factorul de emisie pentru CF4 („coeficient de supratensiune” – OVC) exprimă cantitatea [kg] de CF4 emisă per tonă de aluminiu produs per milivolt de supratensiune [mV]. Factorul de emisie pentru C2F6 (fracție masică FC2F6) exprimă cantitatea [t] de C2F6 emisă proporțional cu cantitatea [t] de CF4 emisă.
Nivelul 1: Operatorul aplică factorii de emisie specifici tehnologiei indicați în tabelul 2 din prezenta secțiune a anexei IV.
Nivelul 2: Operatorul utilizează factorii de emisie specifici ai instalației pentru CF4 [(kg CF4 / t Al ) / (mV)] și C2F6 [t C2F6/ t CF4] stabiliți cu ajutorul măsurătorilor continue sau intermitente desfășurate la fața locului. Pentru determinarea acestor factori de emisie, operatorul utilizează cea mai recentă versiune a recomandărilor menționate pentru nivelul 3 în secțiunea 4.4.2.4 a Ghidului IPCC din 2006. Operatorul determină fiecare dintre factorii de emisie cu o incertitudine maximă de ±15 %.
Operatorul stabilește factorii de emisie cel puțin o dată la trei ani sau mai des dacă este necesar ca urmare a unor modificări relevante în cadrul instalației. Modificările relevante includ modificări în distribuția duratei efectelor anodice sau modificarea algoritmului de comandă care influențează mixul de tipuri de efecte anodice sau tipul procedurii de anulare a efectelor anodice.
Tabelul 2
Factorii de emisie specifici fiecărei tehnologii pentru datele privind activitatea referitoare la supratensiune.
|
Tehnologie |
Factorul de emisie pentru CF4 [(kg CF4/t Al) / mV] |
Factorul de emisie pentru C2F6 [t C2F6/ t CF4] |
|
Metoda de extragere a aluminiului primar prin adăugarea aluminei în centrul cuvei cu anozi precopți (Centre Worked Prebake – CWPB) |
1,16 |
0,121 |
|
Suport vertical cu miez din element anodic Søderberg (Vertical Stud Søderberg – VSS) |
Nu se aplică |
0,053 |
C. Determinarea emisiilor de CO2(e)
Operatorul calculează emisiile de CO2(e) din emisiile de CF4 și C2F6 după cum urmează, utilizând valorile potențialului de încălzire globală indicate în tabelul 6 din secțiunea 3 a anexei VI:
Emisii de PFC [t CO2(e)] = emisii de CF4 [t] × GWPCF4 + emisii de C2F6 [t] × GWPC2F6
9. PRODUCEREA DE CLINCHER DE CIMENT ASTFEL CUM ESTE PREVĂZUTĂ ÎN LISTA DIN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: calcinarea calcarului din materiile prime, combustibilii fosili convenționali de alimentare a cuptoarelor, materiile prime și combustibili fosili alternativi de alimentare a cuptoarelor, combustibilii proveniți din biomasă pentru alimentarea cuptoarelor (deșeuri de biomasă), combustibilii care nu sunt destinați alimentării cuptoarelor, conținutul de carbon care nu provine din carbonați al calcarului și al șistului argilos și materiile prime utilizate pentru epurarea gazelor reziduale.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile de ardere se monitorizează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite din componentele materiilor prime sunt monitorizate în conformitate cu secțiunea 4 din anexa II pe baza conținutului de carbonați din materiile intrate în proces (metoda de calcul A) sau pe baza cantității de clincher produsă (metoda de calcul B). În cazul metodei A, carbonații care se iau în considerare trebuie să includă cel puțin CaCO3, MgCO3 și FeCO3. În cazul metodei B, operatorul ia în considerare cel puțin CaO și MgO și prezintă autorității competente dovezi privind măsura în care trebuie luate în considerare alte surse de carbon.
Se adaugă emisiile de CO2 asociate prafului eliminat din proces și carbonului care nu provine din carbonații prezenți în materiile prime în conformitate cu subsecțiunile C și D din prezenta secțiune.
Metoda de calcul A: pe baza materialului intrat în cuptor
În cazul în care praful din cuptoarele de ciment (CKD) și praful de by-pass se elimina din sistemul cuptorului, operatorul nu consideră materiile prime respective ca fiind materii intrate în proces, ci calculează emisiile de CKD în conformitate cu subsecțiunea C.
În afara cazului în care materia primă brută este caracterizată ca atare, operatorul aplică cerințele privind incertitudinea pentru datele privind activitatea în mod separat fiecărei intrări în cuptor cu conținut relevant de carbon, evitând dubla contabilizare sau omisiunile rezultate din materiile recirculate sau de by-pass. Dacă datele privind activitatea sunt determinate pe baza cantității de clincher produsă, cantitatea netă de materie primă poate fi determinată cu ajutorul unui raport empiric materie primă/clincher. Acest raport trebuie actualizat cel puțin o dată pe an, prin aplicarea ghidurilor de bune practici ale industriei.
Metoda de calcul B: pe baza producției de clincher
Operatorul determină datele privind activitatea ca producție de clincher [t] pe durata perioadei de raportare, utilizând una dintre metodele următoare:
prin cântărirea directă a clincherului,
pe baza livrărilor de ciment, utilizând următoarea formulă (bilanțul materiilor ținând cont de expedierea și aprovizionările de clincher, precum și variațiile de stoc ale acestuia):
|
clincher produs [t] |
= |
[(livrări de ciment [t] – variații de stoc de ciment [t]) × raportul clincher/ciment [t clincher / t ciment] – (clincher aprovizionat [t]) + (clincher expediat [t]) – (variații de stoc de clincher [t]) |
Operatorul fie calculează raportul clincher / ciment pentru fiecare dintre diferitele tipuri de ciment produse, în conformitate cu dispozițiile articolelor 32-35, fie calculează raportul prin diferența dintre livrările de ciment și variațiile de stoc și toate materiile utilizate ca aditivi în procesul de producere a cimentului, incluzând praful de by-pass și praful din cuptorul de ciment.
Prin derogare de la secțiunea 4 a anexei II, nivelul 1 pentru factorul de emisie se definește astfel:
Nivelul 1: Operatorul aplică un factor de emisii de 0,525 t CO2/t clincher.
C. Emisii legate de praful eliminat
Operatorul adaugă emisiile de CO2 provenite din praful de by-pass sau din praful din cuptorul de ciment (CKD), care se elimină din sistemul cuptorului, corectat în funcție de calcinarea parțială a CKD; acestea se calculează ca emisii de proces în conformitate cu articolul 24 alineatul (2). Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, se aplică următoarele definiții pentru nivelurile 1 și 2 pentru factorul de emisie:
unde:
EFCKD = factorul de emisie pentru praful din cuptoarele de ciment calcinat parțial [t CO2/t CKD]
EFCli = factorul de emisie al clincherului specific instalației ([t CO2/t clincher];
d = gradul de calcinare a CKD (CO2 eliberat ca % din CO2 total provenit din carbonații din amestecul brut)
Nu se aplică nivelul 3 pentru factorul de emisie.
D. Emisii rezultate din carbonul care nu provine din carbonații prezenți în materia prima brută
Operatorul determină emisiile rezultate din carbonul care nu provine din carbonații prezenți mai ales în calcar, șistul argilos sau materiile prime alternative (de exemplu cenușa zburătoare) utilizate în compoziția materialului măcinat netratat din cuptor, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, pentru factorul de emisie se aplică următoarele definiții ale nivelurilor:
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, pentru factorul de conversie se aplică următoarele definiții ale nivelurilor:
10. PRODUCEREA DE CARBONAT DE CALCIU ȘI CALCINAREA DOLOMITEI SAU A MAGNEZITEI PREVĂZUTE ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: calcinarea calcarului, a dolomitei sau a magnezitului din materiile prime, carbonul care nu provine din carbonați prezent în materiile prime, combustibilii fosili convenționali de alimentare a cuptoarelor, materiile prime și combustibilii fosili alternativi de alimentare a cuptoarelor, combustibilii proveniți din biomasă pentru alimentarea cuptoarelor (deșeuri de biomasă) și alți combustibili.
În cazul în care varul nestins și CO2 rezultat din calcar sunt utilizate în procesele de purificare, CO2 se consideră emis, cu excepția cazului în care CO2 este legat într-un produs care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 49a alineatul (1) din prezentul regulament.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile de ardere se monitorizează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite de la carbonații prezenți în materiile prime se monitorizează în conformitate cu secțiunea 4 din anexa II. Se iau întotdeauna în considerare carbonații de calciu și de magneziu. Se iau în considerare și alți carbonați și carbonul care nu provine din carbonații prezenți în materiile prime, ori de câte ori sunt relevanți pentru calcularea emisiilor.
Pentru metodologia bazată pe materialul intrat, valorile conținutului de carbonat se ajustează în funcție de conținutul aferent de umiditate și de gangă al materialului. În cazul producerii de magnezie, se iau în considerare și alte minerale cu conținut de magneziu decât carbonații, după caz.
Trebuie evitate dubla contabilizare și omisiunile rezultate din materiile recirculate sau de bypass. În cazul aplicării metodei B, praful de calcar rezultat din sistemul cuptorului este considerat ca flux separat, după caz.
C. Emisii rezultate din carbonul care nu provine din carbonații prezenți în materiile prime
Operatorul determină emisiile rezultate din carbonul care nu provine din carbonați prezent mai ales în calcar, șistul argilos sau materiile prime alternative utilizate în compoziția materialului măcinat netratat din cuptor, în conformitate cu articolul 24 alineatul (2).
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, pentru factorul de emisie se aplică următoarele definiții ale nivelurilor:
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, pentru factorul de conversie se aplică următoarele definiții ale nivelurilor:
11. PRODUCEREA DE STICLĂ, DE FIBRĂ DE STICLĂ SAU DE MATERIAL IZOLANT DIN VATĂ MINERALĂ, PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul aplică dispozițiile din prezenta secțiune și în cazul instalațiilor de producere a sticlei solubile și a fibrei sintetice/azbest.
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: descompunerea carbonaților alcalini și alcalino-pământoși ca rezultat al topirii materiilor prime, combustibililor fosili convenționali, materiilor prime și combustibililor fosili alternativi, combustibililor proveniți din biomasă (deșeuri de biomasă), altor combustibili, aditivilor cu conținut de carbon, inclusiv cocs, praf de cărbune și grafit, post-arderii gazelor de ardere și epurării gazelor de ardere.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile de ardere, inclusiv cele provenite din epurarea gazelor de ardere, se monitorizează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite de la materii prime fără conținut de carbonați, inclusiv de la cocs, grafit și praf de cărbune, se monitorizează în conformitate cu secțiunea 4 din anexa II. Printre carbonații care trebuie luați în considerare se numără cel puțin CaCO3, MgCO3, Na2CO3, NaHCO3, BaCO3, Li2CO3, K2CO3 și SrCO3. Se aplică doar metoda A.
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, pentru factorul de emisie al materiilor prime cu conținut de carbonați se aplică următoarele definiții ale nivelurilor:
Nivelul 1: Se aplică raporturile stoechiometrice enumerate în secțiunea 2 din anexa VI. Puritatea materialelor de intrare relevante se determină cu ajutorul celor mai bune practici ale industriei.
Nivelul 2: Determinarea cantității de carbonați relevanți din fiecare material de intrare relevant se efectuează în conformitate cu articolele 32-35.
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II referitoare la factorul de conversie, în cazul tuturor emisiilor de proces provenite de la materii prime cu și fără conținut de carbonați se aplică numai nivelul 1.
12. PRODUCEREA PRODUSELOR CERAMICE PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: combustibilii de alimentare a cuptoarelor, calcinarea calcarului/dolomitei și a altor carbonați din materiile prime, calcarul și alți carbonați destinați reducerii poluanților atmosferici și epurării altor gaze de ardere, aditivii fosili/de biomasă utilizați pentru a induce porozitatea, precum polistirenul, reziduurile rezultate din producerea hârtiei sau rumegușul, conținutul de carbon care nu provine din carbonați din argilă și alte materii prime.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile de ardere, inclusiv cele provenite din epurarea gazelor de ardere, se monitorizează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite din componentele materiilor prime și din aditivi se monitorizează în conformitate cu secțiunea 4 din anexa II. Pentru produsele ceramice pe bază de argilă purificată sau sintetică, operatorul poate utiliza fie metoda A, fie metoda B. Pentru produsele ceramice pe bază de argilă neprelucrată sau ori de câte ori se utilizează argilă sau aditivi cu un conținut de carbon care nu provine din carbonați semnificativ, operatorul utilizează metoda A. Carbonații de calciu se iau întotdeauna în considerare. Se iau în considerare și alți carbonați și carbonul care nu provine din carbonații prezenți în materiile prime, dacă sunt relevanți pentru calcularea emisiilor.
Datele privind activitatea pentru materialele intrate în proces utilizate pentru metoda A pot fi determinate printr-un calcul retroactiv adecvat, bazat pe cele mai bune practici ale industriei și aprobat de autoritatea competentă. Acest calcul retroactiv ia în considerare măsurările disponibile pentru produsele ecologice uscate sau produsele arse și sursele de date adecvate pentru umiditatea din argilă și din aditivi și pierderile din recoacere (pierderea prin calcinare) ale materialelor implicate.
Prin derogare de la secțiunea 4 din anexa II, pentru factorii de emisie corespunzători emisiilor de proces ale materiilor prime care conțin carbonați se aplică următoarele definiții ale nivelurilor:
Metoda A (pe baza materialelor intrate):
Nivelul 1: În locul utilizării rezultatelor analizelor, pentru calculul factorului de emisie se utilizează o valoare prudentă de 0,2 tone de CaCO3 (corespunzătoare valorii de 0,08794 tone de CO2) pe tonă de argilă uscată. Se consideră ca fiind inclus în această valoare tot carbonul anorganic și organic din materialul argilos. Se consideră că aditivii nu sunt incluși în această valoare.
Nivelul 2: Factorul de emisie pentru fiecare flux-sursă se calculează și actualizează cel puțin o dată pe an, utilizând cea mai bună practică a industriei care reflectă condițiile specifice instalației și care corespunde amestecului de produs din instalație.
Nivelul 3: Determinarea compoziției materiilor prime relevante se efectuează în conformitate cu articolele 32-35. Raporturile stoechiometrice enumerate în secțiunea 2 din anexa VI se utilizează pentru a transforma datele privind compoziția în factori de emisie, dacă este cazul.
Metoda B (pe baza materialelor care ies)
Nivelul 1: În locul utilizării rezultatelor analizelor, pentru calculul factorului de emisie se utilizează o valoare prudentă de 0,123 tone de CaO (corespunzătoare valorii de 0,09642 tone de CO2) pe tonă de produs. Se consideră ca fiind inclus în această valoare tot carbonul anorganic și organic din materialul argilos. Se consideră că aditivii nu sunt incluși în această valoare.
Nivelul 2: Factorul de emisie se calculează și actualizează cel puțin o dată pe an, utilizând cea mai bună practică a industriei care reflectă condițiile specifice instalației și care corespunde amestecului de produse din instalație.
Nivelul 3: Determinarea compoziției produselor se efectuează în conformitate cu articolele 32-35. Raporturile stoechiometrice indicate în tabelul 3 din secțiunea 2 a anexei VI se utilizează pentru a transforma datele de compoziție în factori de emisie, pornind de la ipoteza că toți oxizii de metal relevanți au fost obținuți din carbonații respectivi, dacă este cazul.
Prin derogare de la secțiunea 1 din prezenta anexă, pentru epurarea gazelor de ardere se aplică următorul nivel pentru factorul de emisie:
Nivelul 1: Operatorul aplică raportul stoechiometric al CaCO3 indicat în secțiunea 2 din anexa VI.
Pentru epurarea gazelor reziduale nu se folosește un alt nivel și nu se folosește niciun factor de conversie. Se evită dubla contabilizare atunci când se utilizează calcarul reciclat sub formă de materie primă în aceeași instalație.
13. PRODUCEREA DE PRODUSE DIN GHIPS ȘI DE PLĂCI DIN IPSOS PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul trebuie să includă cel puțin emisiile de CO2 provenite de la toate tipurile de activități de ardere.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile de ardere se monitorizează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă.
14. PRODUCEREA DE CELULOZĂ ȘI HÂRTIE PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: cazanele, turbinele cu gaz și alte dispozitive de ardere care produc abur sau electricitate, cazanele de recuperare și alte dispozitive de ardere a leșiei reziduale, incineratoarele, cuptoarele pentru var și cuptoarele de calcinare, epurarea gazelor reziduale și uscătoarele pe bază de combustibil ars (de exemplu, uscătoarele cu infraroșii).
B. Reguli de monitorizare specifice
Monitorizarea emisiilor provenite din ardere, inclusiv epurarea gazelor de ardere, se efectuează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă.
Emisiile de proces provenite din materii prime utilizate ca substanțe chimice complementare, incluzând cel puțin calcarul sau soda calcinată, se monitorizează prin metoda A în conformitate cu secțiunea 4 din anexa II. Emisiile de CO2 provenite din recuperarea nămolului de calcar din producția de celuloză se consideră a fi emisii de CO2 provenite din biomasă reciclată. Doar cantitatea de CO2 proporțională cu substanțele chimice complementare intrate în proces se consideră a fi generatoare de emisii de CO2 fosil.
Pentru emisiile provenite din substanțele chimice complementare, se aplică următoarele definiții ale nivelurilor pentru factorul de emisie:
Pentru factorul de conversie se aplică doar nivelul 1.
15. PRODUCEREA DE NEGRU DE FUM PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include ca surse de emisii de CO2 cel puțin toți combustibilii utilizați în procesele de ardere și toți combustibilii utilizați ca materiale de proces.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile provenite din producerea negrului de fum se monitorizează fie ca emisii de ardere, inclusiv epurarea gazelor de ardere în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă, fie cu ajutorul metodei bilanțului masic în conformitate cu articolul 25 și cu secțiunea 3 din anexa II.
16. DETERMINAREA EMISIILOR DE PROTOXID DE AZOT (N2O) REZULTATE ÎN URMA PRODUCERII DE ACID AZOTIC, ACID ADIPIC, CAPROLACTAMĂ, GLIOXAL ȘI ACID GLIOXILIC PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Pentru fiecare activitate în urma căreia rezultă emisii de N2O, fiecare operator va lua în considerare toate sursele care emit N2O în procesele de producție, inclusiv în cazul în care emisiile de N2O rezultate din producție sunt canalizate prin orice echipament de reducere a emisiilor. Printre acestea se numără oricare dintre următoarele:
producerea acidului azotic – emisiile de N2O provenite din oxidarea catalitică a amoniacului și/sau de la instalațiile de reducere a emisiilor de NOx/N2O;
producerea acidului adipic – emisiile de N2O, inclusiv cele provenite din reacția de oxidare, de la orice ventilație directă din cadrul procesului și/sau de la orice echipament de control al emisiilor;
producerea glioxalului și a acidului glioxilic – emisiile de N2O, inclusiv cele provenite de la reacțiile de proces, de la orice ventilație directă din cadrul procesului și/sau de la orice echipament de control al emisiilor;
producerea caprolactamei – emisiile de N2O, inclusiv cele provenite din reacțiile de proces, de la orice ventilație directă din cadrul procesului și/sau de la orice echipament de control al emisiilor.
Aceste dispoziții nu se aplică în cazul emisiilor de N2O provenite din arderea combustibililor.
B. Determinarea emisiilor de CO2
B.1 Emisiile anuale de CO2
Operatorul monitorizează emisiile de N2O rezultate în urma producerii de acid azotic utilizând metoda măsurării continue a emisiilor. Operatorul monitorizează emisiile de N2O rezultate în urma producerii de acid adipic, caprolactamă, glioxal și acid glioxilic utilizând o metodologie bazată pe măsurare, în cazul emisiilor reduse, și o metodă bazată pe calcul (bazată pe metoda bilanțului masic), în cazul emisiilor nereduse cu caracter temporar.
Pentru fiecare sursă de emisii, atunci când se aplică metoda măsurării continue a emisiilor, operatorul consideră emisiile anuale totale ca fiind suma tuturor emisiilor orare, utilizând formula prevăzută în secțiunea 3 din anexa VIII.
B.2 Emisiile orare de N2O
Operatorul calculează media orară anuală a emisiilor de N2O pentru fiecare sursă în cazul căreia se aplică metoda măsurării continue a emisiilor, utilizând ecuația 2 prevăzută în secțiunea 3 din anexa VIII.
Operatorul determină concentrațiile orare de N2O din gazele de ardere provenite de la fiecare sursă de emisii utilizând o metodologie bazată pe măsurarea la un punct reprezentativ, în aval de dispozitivul de reducere a emisiilor de NOx/N2O, în cazul utilizării reducerii. Operatorul aplică tehnici capabile să măsoare concentrațiile de N2O pentru toate sursele de emisii, atât în condiții de emisii reduse, cât și în condiții de emisii nereduse. Atunci când incertitudinile cresc în timpul unor astfel de perioade, operatorul trebuie să le includă în evaluarea incertitudinii.
Operatorul ajustează toate măsurătorile pentru a le raporta la cantitatea de gaze uscate, în cazurile în care este necesară respectarea acestei condiții, și le raportează într-o manieră consecventă.
B.3 Determinarea debitului gazelor de ardere
În vederea monitorizării emisiilor de N2O, operatorul utilizează metodele pentru măsurarea debitului gazelor de ardere prevăzute la articolul 43 alineatul (5) din prezentul regulament. Pentru producerea acidului azotic, operatorul aplică metoda prevăzută la articolul 43 alineatul (5) litera (a), cu excepția cazului în care aplicarea acestei metode nu este posibilă din punct de vedere tehnic. În acest caz și sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, operatorul aplică o metodă alternativă, inclusiv o metodă a bilanțului masic bazată pe parametri semnificativi, cum ar fi încărcătura de amoniac la intrare sau determinarea debitului cu ajutorul metodei de măsurare continuă a debitului emisiilor.
Debitul gazelor de ardere se calculează prin aplicarea următoarei formule:
Vdebit gaze de ardere [Nm3/h] = Vaer * (1 – O2,aer) / (1 – O2, gaze de ardere)
unde:
Vaer = debitul total al aerului intrat, exprimat în Nm3/h, în condiții standard;
O2, aer = fracția volumică de O2 în aer uscat [= 0,2095];
O2, gaze de ardere = fracția volumică de O2 în gazele de ardere.
Vaer se calculează ca sumă a tuturor debitelor de aer care intră în instalația de producere a acidului azotic.
Operatorul aplică următoarea formulă, cu excepția cazului în care se prevede altfel în planul său de monitorizare:
Vaer = Vprim + Vsec + Vetanșeitate
unde:
Vprim = debitul de aer primar la intrare, exprimat în Nm3/h, în condiții standard;
Vsec = debitul de aer secundar la intrare, exprimat în Nm3/h, în condiții standard;
Vetanșeitate = debitul de aer intrat la nivelul etanșeizării, exprimat în Nm3/h, în condiții standard.
Operatorul determină Vprim prin metoda măsurării continue a debitului, înainte să aibă loc amestecarea cu amoniacul. Operatorul determină Vsec prin metoda măsurării continue a debitului, inclusiv atunci când măsurarea are loc înainte de intrarea în instalația de recuperare a căldurii. Pentru Vetanșeitate, operatorul ia în considerare fluxul de aer purificat din procesul de producere a acidului azotic.
În cazul fluxurilor de aer intrat care, cumulate, reprezintă mai puțin de 2,5 % din fluxul total de aer, autoritatea competentă poate accepta metode de estimare pentru determinarea ratei respective a fluxului de aer propusă de operator pe baza celor mai bune practici ale industriei.
Operatorul trebuie să facă dovada, prin intermediul măsurătorilor realizate în condiții normale de funcționare, că debitul măsurat al gazelor de ardere este suficient de omogen pentru a permite metoda propusă de măsurare. Dacă, în urma măsurătorilor, fluxul este confirmat ca fiind neomogen, operatorul trebuie să aibă acest fapt în vedere la determinarea metodelor de monitorizare corespunzătoare și la calculul incertitudinii aferente emisiilor de N2O.
Operatorul ajustează toate măsurătorile pentru a le raporta la cantitatea de gaze uscate și le raportează într-o manieră consecventă.
B.4 Concentrații de oxigen (O2)
Operatorul măsoară concentrațiile de oxigen din gazele reziduale atunci când acest lucru este necesar pentru calcularea debitului gazelor de ardere în conformitate cu subsecțiunea B.3 din prezenta secțiune a anexei IV. La efectuarea acestei măsurători, operatorul respectă cerințele privind măsurarea concentrațiilor de la articolul 41 alineatele (1) și (2). Pentru determinarea incertitudinii emisiilor de N2O, operatorul ia în considerare incertitudinea măsurătorilor concentrației de O2.
Operatorul ajustează toate măsurătorile pentru a le raporta la cantitatea de gaze uscate, în cazurile în care este necesară respectarea acestei condiții, și le raportează într-o manieră consecventă.
B.5 Calcularea emisiilor de N2O
Pentru anumite perioade în care emisiile de N2O asociate producerii de acid adipic, caprolactamă, glioxal și acid glioxilic nu sunt reduse, inclusiv emisiile nereduse rezultate din ventilația din motive de siguranță sau emisiile nereduse ca urmare a defectării instalației de reducere a emisiilor, și pentru cazurile în care monitorizarea continuă a emisiilor de N2O nu este posibilă din punct de vedere tehnic, operatorul poate să recurgă, sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă a metodologiei specifice, la metoda bilanțului masic pentru a calcula emisiile de N2O. În acest scop, incertitudinea totală este similară cu cea rezultată ca urmare a aplicării cerințelor privind nivelurile prevăzute la articolul 41 alineatele (1) și (2). Operatorul își bazează metoda de calcul pe rata maximă de emisii potențiale de N2O provenite din reacția chimică care are loc simultan cu emisia și în perioada producerii emisiei.
Operatorul ia în considerare incertitudinea inerentă oricărei valori a emisiilor obținute pentru o sursă de emisii specifice pentru a determina incertitudinea aferentă mediei orare anuale a emisiilor unei surse specifice.
B.6 Determinarea ratelor de producție ale activității
Ratele de producție se calculează utilizând rapoartele zilnice de producție și orele de funcționare.
B.7 Rate de eșantionare
Mediile orare valide sau mediile pentru perioade de referință mai scurte se calculează în conformitate cu articolul 44 pentru:
concentrația de N2O din gazele de ardere;
debitul total al gazelor de ardere, atunci când acesta este măsurat în mod direct și atunci când este cazul;
toate debitele gazoase și concentrațiile de oxigen necesare pentru a determina, în mod indirect, debitul total al gazelor de ardere.
C. Determinarea echivalentului anual al CO2 – CO2(e)
Operatorul transformă emisiile anuale totale de N2O provenite de la toate sursele de emisii, măsurate în tone cu o precizie de trei zecimale, în emisii anuale de CO2(e) exprimate în tone rotunjite, utilizând următoarea formulă și valorile GWP indicate în secțiunea 3 din anexa VI:
CO2(e) [t] = N2Oanual[t] * GWPN2O
unde:
N2Oanual = emisiile totale anuale de N2O, calculate în conformitate cu ecuația 1 prevăzută la punctul 3 din anexa VIII.
Emisiile anuale totale de CO2(e) generate de toate sursele de emisii și toate emisiile directe de CO2 generate din alte surse de emisii incluse în autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră se adaugă emisiilor anuale totale de CO2 generate de instalație și sunt utilizate în scopul raportării și restituirii certificatelor de emisii.
Emisiile anuale totale de N2O se raportează în tone cu o precizie de trei zecimale, iar în CO2(e) în tone rotunjite.
17. PRODUCEREA AMONIACULUI PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: arderea combustibililor care furnizează căldura pentru reformarea sau oxidarea parțială, combustibilii folosiți ca materii intrate în procesul de producție a amoniacului (reformare sau oxidare parțială), combustibilii folosiți în alte procese de ardere, inclusiv în scopul producerii de apă caldă sau aburi.
B. Reguli de monitorizare specifice
Pentru monitorizarea emisiilor provenite din procesele de ardere și din combustibilii intrați în proces se utilizează metodologia standard, în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunea 1 din prezenta anexă.
Atunci când CO2 rezultat din producția de amoniac este utilizat ca material de alimentare pentru producția de uree sau de alte produse chimice sau atunci când CO2 este transferat din instalație într-un scop care nu intră sub incidența articolului 49 alineatul (1) din prezentul regulament, cantitatea aferentă de CO2 se consideră ca fiind emisă de către instalația care produce CO2, cu excepția cazului în care CO2 este legat de un produs care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 49a alineatul (1) din prezentul regulament.
18. PRODUCEREA SUBSTANȚELOR CHIMICE ORGANICE ÎN VRAC PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul ia în considerare cel puțin următoarele surse de emisii de CO2: cracarea (catalitică sau necatalitică), reformarea, oxidarea parțială sau totală, procesele similare care conduc la emisii de CO2 din carbonul conținut în materiile de alimentare pe bază de hidrocarburi, arderea gazelor reziduale și flăcările deschise, precum și arderea de combustibil în cadrul altor procese de ardere.
B. Reguli de monitorizare specifice
Atunci când producția de substanțe chimice organice în vrac este integrată tehnic în rafinăriile de petrol, operatorul unei astfel de instalații aplică dispozițiile relevante ale secțiunii 2 din prezenta anexă.
Fără a aduce atingere dispozițiilor de la primul paragraf, operatorul monitorizează emisiile din procesele de ardere atunci când combustibilii utilizați nu fac parte sau nu rezultă din reacțiile chimice pentru producerea de substanțe chimice organice în vrac, utilizând metodologia standard, în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunea 1 din prezenta anexă. În toate celelalte cazuri, operatorul poate alege să monitorizeze emisiile provenite din producerea de substanțe chimice organice în vrac cu ajutorul metoda bilanțului masic, în conformitate cu articolul 25, sau cu ajutorul metodologiei standard, în conformitate cu articolul 24. În cazul utilizării metodologiei standard, operatorul trebuie să aducă dovezi autorității competente cu privire la faptul că metodologia aleasă acoperă toate emisiile relevante care ar fi fost acoperite și prin metoda bilanțului masic.
Pentru determinarea conținutului de carbon în cadrul nivelului 1, se aplică factorii de emisie de referință indicați în tabelul 5 din anexa VI. Pentru substanțele care nu sunt enumerate în tabelul 5 din anexa VI sau în alte dispoziții ale prezentului regulament, operatorul calculează conținutul de carbon din conținutul de carbon stoechiometric din substanța pură și concentrația substanței în fluxul intrat sau fluxul ieșit.
19. PRODUCEREA HIDROGENULUI ȘI A GAZULUI DE SINTEZĂ PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Operatorul ia în considerare cel puțin următoarele surse potențiale de emisii pentru emisiile de CO2: combustibilii utilizați în procesul de producere a hidrogenului sau a gazului de sinteză (reformare sau oxidare parțială) și combustibilii utilizați în alte procese de ardere, inclusiv pentru producerea de apă caldă sau de aburi. Gazul de sinteză produs este considerat flux de sursă în cadrul metodei bilanțului masic.
B. Reguli de monitorizare specifice
Pentru monitorizarea emisiilor provenite din procesele de ardere și din combustibilii intrați în proces în producția de hidrogen, se utilizează metodologia standard, în conformitate cu articolul 24 și cu secțiunea 1 din prezenta anexă.
Pentru monitorizarea emisiilor provenite din producția gazului de sinteză, se aplică o metoda bilanțului masic în conformitate cu articolul 25. Pentru emisiile provenite din procese de ardere separate, operatorul poate alege includerea acestora în bilanțul masic sau poate folosi metodologia standard în conformitate cu articolul 24, cel puțin pentru o parte din fluxurile-sursă, evitând lacunele și dubla contabilizare a emisiilor.
Atunci când hidrogenul și gazul de sinteză sunt produse în cadrul aceleiași instalații, operatorul calculează emisiile de CO2 fie utilizând metode separate pentru hidrogen și pentru gazul de sinteză, în conformitate cu primele două paragrafe din prezenta subsecțiune, fie utilizând un bilanț masic comun.
20. PRODUCEREA SODEI CALCINATE ȘI A BICARBONATULUI DE SODIU PREVĂZUTĂ ÎN ANEXA I LA DIRECTIVA 2003/87/CE
A. Domeniu de aplicare
Sursele de emisii și fluxurile-sursă pentru emisiile de CO2 provenite din instalațiile de producere a sodei calcinate și a bicarbonatului de sodiu includ:
combustibilii utilizați în procesele de ardere, inclusiv combustibilii utilizați pentru a produce apă caldă sau vapori;
materiile prime, inclusiv gazele evacuate ca urmare a calcinării calcarului;
gazele reziduale rezultate din etapele de spălare sau de filtrare desfășurate după carbonatare.
B. Reguli de monitorizare specifice
Emisiile provenite din procesele de ardere, inclusiv cele provenite din epurarea gazelor de ardere, se monitorizează în conformitate cu secțiunea 1 din prezenta anexă. Emisiile de proces provenite din componentele materiilor prime și din aditivi se monitorizează în conformitate cu secțiunea 4 din anexa II la prezentul regulament.
CO2 intermediar pentru producția de sodă calcinată se consideră ca fiind emis de către instalația care produce CO2, cu excepția cazului în care CO2 este legat de un produs care îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 49a alineatul (1) din prezentul regulament.
21. DETERMINAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ REZULTATE DIN ACTIVITĂȚILE DE CAPTARE A CO2 ÎN VEDEREA TRANSPORTULUI ȘI A STOCĂRII SALE GEOLOGICE ÎNTR-UN SIT DE STOCARE AUTORIZAT ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI 2009/31/CE
A. Domeniu de aplicare
Captarea CO2 se efectuează fie de către instalații concepute special în acest scop, care primesc CO2 prin transfer de la una sau mai multe instalații, fie de către aceeași instalație care desfășoară activitățile care produc CO2 captat pe baza aceleiași autorizații privind emisiile de gaze cu efect de seră. Toate părțile instalației implicate în captarea CO2 și transferul într-o infrastructură de transport al CO2 sau la un sit pentru stocarea geologică a emisiilor de CO2 gaze cu efect de seră, inclusiv orice instalații auxiliare legate funcțional, cum ar fi instalațiile de stocare intermediară a CO2, stațiile de compresoare booster, de lichefiere, de gazeificare, de purificare sau încălzitoarele, sunt incluse în autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră și sunt contabilizate în planul de monitorizare aferent. În cazul în care instalația efectuează și alte activități care intră sub incidența Directivei 2003/87/CE, emisiile provenite din activitățile respective se monitorizează în conformitate cu secțiunile corespunzătoare din prezenta anexă.
Operatorul unei activități de captare de CO2 include cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2:
CO2 transferat la instalația de captare;
arderea și alte activități conexe din cadrul instalației legate de activitatea de captare, inclusiv utilizarea de combustibil și de material de intrare.
B. Cuantificarea cantităților de CO2 transferate și emise
B.1 Cuantificarea la nivelul instalației
Fiecare operator calculează emisiile ținând seama de emisiile de CO2 potențiale provenite din toate procesele din instalație care sunt relevante sub aspectul emisiilor, precum și de cantitatea de CO2 captat și transferat în infrastructura de transport al CO2, utilizând următoarea formulă:
unde:
|
Einstalație de captare |
= |
totalul emisiilor de gaze cu efect de seră ale instalației de captare; |
|
Tintrare |
= |
cantitatea de CO2 transferată la instalația de captare, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă, ca în metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 și cu articolul 49 din prezentul regulament. |
|
Efără captare |
= |
emisiile instalației calculate în baza ipotezei conform căreia CO2 nu a fost captat, și anume suma emisiilor provenite din toate celelalte activități ale instalației, monitorizate în conformitate cu secțiunile relevante din anexa IV, inclusiv metoda B din secțiunea 22 din anexa IV la prezentul regulament pentru orice instalație auxiliară conectată funcțional; |
|
Tpentru stocare |
= |
cantitatea de CO2 transferată într-o infrastructură de transport al CO2 sau la un sit de stocare, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă, ca în metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 și cu articolul 49 din prezentul regulament. |
În cazurile în care CO2 este captat chiar de instalația de la care provine, operatorul consideră Tintrare egal cu 0.
În cazul instalațiilor de captare independente, operatorii acestor instalații iau în considerare următoarele:
operatorul consideră Efără captare ca reprezentând cantitatea de emisii provenite din alte surse decât CO2 transferat la instalație în vederea captării. Operatorul determină aceste emisii în conformitate cu dispozițiile prezentului regulament;
prin derogare de la metodologia de monitorizare descrisă în prezenta secțiune, operatorul poate monitoriza emisiile instalației, utilizând metoda B descrisă în secțiunea 22 din anexa IV la prezentul regulament.
În cazul instalațiilor de captare independente, operatorul instalației care transferă CO2 la instalația de captare scade cantitatea Tintrare din emisiile instalației proprii fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolul 49 din prezentul regulament.
B.2 Determinarea CO2 transferat
Fiecare operator determină cantitatea de CO2 transferat din și la instalația de captare fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 și cu articolul 49 din prezentul regulament.
22. DETERMINAREA EMISIILOR DE GAZE CU EFECT DE SERĂ REZULTATE DIN TRANSPORTUL CO2 ÎN VEDEREA STOCĂRII GEOLOGICE ÎNTR-UN SIT DE STOCARE AUTORIZAT ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI 2009/31/CE
A. Domeniu de aplicare
Limitele monitorizării și raportării emisiilor rezultate din transportul CO2 sunt stabilite în autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră a infrastructurii de transport al CO2, care include toate instalațiile auxiliare legate funcțional la infrastructura de transport, cum ar fi instalațiile de stocare intermediară a CO2, stațiile de compresoare booster, de lichefiere, de gazeificare, de purificare sau încălzitoarele. Fiecare infrastructură de transport are minimum un punct inițial și un punct final, conectat fiecare la alte instalații sau la o infrastructură de transport al CO2 care efectuează una sau mai multe dintre următoarele activități: captare, transport sau stocare geologică a CO2. Punctul inițial și cel final pot fi stabilite la bifurcații ale infrastructurii de transport și la trecerea frontierelor naționale. Punctul inițial și cel final, precum și instalațiile sau infrastructura de transport al CO2 de care sunt conectate sunt stabilite în autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră.
Fiecare operator al unei infrastructuri de transport al CO2 ia în considerare cel puțin următoarele surse potențiale de emisii de CO2: arderea și alte procese care au loc în instalațiile legate funcțional de infrastructura de transport, inclusiv stațiile de compresoare booster și stațiile de lichefiere; unitățile de ardere, inclusiv unitățile de ardere internă ale vehiculelor de transport al CO2, în măsura în care emisiile nu fac obiectul obligațiilor de restituire legate de activitățile enumerate în anexa I sau III la Directiva 2003/87/CE în același an de raportare; emisiile fugitive din infrastructura de transport; emisiile evacuate din infrastructura de transport și emisiile cauzate de scurgeri incidentale din infrastructura de transport.
CO2 transportat în alte scopuri decât stocarea geologică într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE nu face parte din limitele monitorizării și raportării emisiilor de către infrastructura de transport al CO2. În cazurile în care aceeași infrastructură este utilizată pentru transportul de CO2 în scopuri multiple, inclusiv pentru stocarea geologică într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE, într-un mod în care diferitele loturi nu se pot diferenția, operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 indică acest lucru în autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră și stabilește o metodă de înregistrare și documentare a volumelor de CO2 transportat în alte scopuri decât stocarea geologică într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE. Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 monitorizează emisiile rezultate din volumul total de CO2 transportat, dar raportează ca fiind emisă partea de emisii corespunzătoare volumului de CO2 transportat în vederea stocării geologice într-un sit de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE împărțită la volumul total de CO2 transportat.
B. Metodologii de cuantificare a CO2
Operatorul infrastructurii de transport al CO2 determină emisiile utilizând una dintre următoarele metode:
metoda A (bilanțul masic total al tuturor fluxurilor intrate și ieșite) stabilită în subsecțiunea B.1;
metoda B (monitorizarea individuală a surselor de emisii) stabilită în subsecțiunea B.2.
Operatorul aplică metoda B, cu excepția cazului în care operatorul poate demonstra autorității competente că aplicarea metodei A va conduce la rezultate mai fiabile și cu o marjă de incertitudine mai mică per totalul emisiilor, utilizând cea mai bună tehnologie disponibilă și cele mai bune cunoștințe disponibile la momentul solicitării autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră și al aprobării planului de monitorizare, fără a implica costuri nerezonabile. În cazul în care se aplică metoda B, fiecare operator trebuie să demonstreze într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că marja totală de incertitudine în ceea ce privește nivelul anual al emisiilor de gaze cu efect de seră din infrastructura sa de transport nu depășește 7,5 %.
Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 care utilizează metoda B nu adaugă la nivelul calculat al emisiilor proprii cantitățile de CO2 primite de la altă instalație sau infrastructură de transport al CO2 autorizată în conformitate cu Directiva 2003/87/CE și nu scade din nivelul calculat al emisiilor proprii cantitățile de CO2 pe care le transferă la altă instalație sau infrastructură de transport al CO2 autorizată în conformitate cu Directiva 2003/87/CE.
Fiecare operator al unei infrastructuri de transport al CO2 utilizează metoda A pentru validarea rezultatelor metodei B cel puțin o dată pe an. Pentru această validare, operatorul poate utiliza niveluri inferioare pentru aplicarea metodei A.
B.1 Metoda A
Fiecare operator determină emisiile utilizând următoarea formulă:
Emisii [t CO2]=Einfrastructura de transport +ΣiTINTRARE,i – ΣiTIEȘIRE,i– ΔEîn tranzit
unde:
|
Emisii |
= |
totalul emisiilor de CO2 din infrastructura de transport [t CO2]; |
|
Einfrastructura de transport |
= |
cantitatea de CO2 [t CO2] din activitatea proprie a infrastructurii de transport, și anume nu emisiile provenite din CO2 transportat, dar care rezultă din ardere sau din alte procese legate funcțional de infrastructura de transport, monitorizată în conformitate cu secțiunile relevante din anexa IV la prezentul regulament; |
|
TINTRARE,i |
= |
cantitatea de CO2 transferată în infrastructura de transport prin punctul de intrare i, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 și cu articolul 49 din prezentul regulament. |
|
TIEȘIRE,i |
= |
cantitatea de CO2 transferată din infrastructura de transport la punctul de ieșire i, determinată fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, fie pe baza metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 40-46 și cu articolul 49 din prezentul regulament. |
|
ΔEîn tranzit |
= |
cantitatea de CO2 transferată în infrastructura de transport prin punctul de intrare i, care nu este transferată către o altă instalație sau infrastructură de transport al CO2 în aceeași perioadă de raportare, ci până la termenul indicat la articolul 49 alineatul (7) din prezentul regulament în anul următor perioadei de raportare. Cantitățile corespunzătoare nu se iau în considerare pentru TIEȘIRE,i pentru perioada de raportare ulterioară. |
B.2 Metoda B
Fiecare operator determină emisiile ținând seama de toate procesele din cadrul instalației care generează emisii, precum și de cantitatea de CO2 captată și transferată în infrastructura de transport, utilizând următoarea formulă:
Emisii [t CO2]= E fugitive + Eevacuate + E incidente de scurgeri + Einfrastructura de transport
unde:
|
Emisii |
= |
totalul emisiilor de CO2 din infrastructura de transport [t CO2]; |
|
Efugitive |
= |
cantitatea de emisii fugitive [t CO2] din CO2 transportat prin infrastructura de transport, inclusiv de la dispozitive de etanșare, supape, stații de compresoare intermediare și instalații de stocare intermediare; |
|
Eevacuate |
= |
cantitatea de emisii evacuate [t CO2] din CO2 transportat prin infrastructura de transport; |
|
Eincidente de scurgeri |
= |
cantitatea de CO2 [t CO2] transportat prin infrastructura de transport care este emisă ca urmare a defectării uneia sau mai multor componente ale infrastructurii de transport; |
|
Einfrastructura de transport |
= |
cantitatea de CO2 [t CO2] din activitatea proprie a infrastructurii de transport, și anume nu emisiile provenite din CO2 transportat, dar care rezultă din ardere sau din alte procese legate funcțional de infrastructura de transport, monitorizată în conformitate cu secțiunile relevante din anexa IV la prezentul regulament. |
B.2.1 Emisiile fugitive din infrastructura de transport
Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 ia în considerare emisiile fugitive din cel puțin oricare dintre următoarele tipuri de echipamente:
dispozitive de etanșare;
dispozitive de măsurare;
supape;
stații de compresoare intermediare;
instalații de stocare intermediare, inclusiv cele montate pe vehiculele de transport al CO2.
La începutul funcționării infrastructurii și cel târziu până la sfârșitul primului an de raportare în care infrastructura de transport este în funcțiune, operatorul determină cotele medii de emisii, ER (emission rates) (exprimate în gCO2/unitate de timp) per piesă a echipamentului per ocurență în cazul în care pot fi anticipate posibile emisii fugitive. Operatorul revizuiește ratele respectivi cel puțin o dată la cinci ani ținând cont de cele mai avansate tehnici și cunoștințe disponibile.
Operatorul calculează emisiile fugitive înmulțind numărul pieselor de echipament din fiecare categorie cu cota de emisie și adunând rezultatele obținute pentru fiecare categorie, astfel cum este indicat în ecuația de mai jos:
Numărul de ocurențe (Nocurențe) este numărul de piese ale echipamentului dat pentru fiecare categorie, înmulțit cu numărul de unități de timp pe an.
B.2.2 Emisiile provenite din scurgeri
Operatorul unei infrastructuri de transport al CO2 demonstrează integritatea sistemului cu ajutorul unor date reprezentative privind presiunea și temperatura (în spațiu și timp). Dacă datele indică că a avut loc o scurgere, operatorul calculează cantitatea de CO2 care s-a scurs folosind o metodologie adecvată, documentată în planul de monitorizare, bazată pe orientările privind cele mai bune practici ale industriei, inclusiv prin utilizarea diferențelor de temperatură și presiune înregistrate în raport cu valorile medii ale temperaturii și presiunii aferente întregii rețele.
B.2.3 Emisiile de evacuare
Fiecare operator al unei infrastructuri de transport al CO2 include în planul de monitorizare o analiză privind situațiile în care pot apărea emisii de evacuare, inclusiv din motive de urgență sau de întreținere, și prezintă o metodologie adecvată și documentată pentru calcularea cantității de CO2 evacuat, pe baza orientărilor privind cele mai bune practici ale industriei.
23. STOCAREA GEOLOGICĂ A CO2 ÎNTR-UN SIT DE STOCARE AUTORIZAT ÎN TEMEIUL DIRECTIVEI 2009/31/CE
A. Domeniu de aplicare
Autoritatea competentă definește limitele de monitorizare și de raportare a emisiilor rezultate din stocarea geologică a CO2 în funcție de delimitarea sitului de stocare și a complexului de stocare, astfel cum este indicată în autorizația eliberată în temeiul Directivei 2009/31/CE, precum și a tuturor instalațiilor auxiliare legate funcțional la complexul de stocare, cum ar fi instalațiile de stocare intermediară a CO2, stațiile de compresoare booster, de lichefiere, de gazeificare, de purificare sau încălzitoarele. Atunci când se detectează scurgeri din complexul de stocare care conduc la emisii sau la degajări de CO2 în coloana de apă, operatorul întreprinde imediat toate acțiunile următoare:
notifică autoritatea competentă;
include scurgerile ca flux-sursă sau ca sursă de emisii pentru instalația respectivă;
monitorizează și raportează emisiile.
Numai în momentul în care au fost luate măsuri corective în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2009/31/CE și numai dacă nu se mai detectează emisii sau degajări în coloana de apă de la scurgerile respective, operatorul suprimă scurgerea respectivă ca sursă de emisii din planul de monitorizare și nu mai monitorizează și raportează emisiile respective.
Fiecare operator a unei activități de stocare geologică ia în considerare cel puțin următoarele surse potențiale de emisii pentru emisiile de CO2 în ansamblu: utilizarea combustibilului la stațiile de compresoare booster și în alte activități de ardere, inclusiv la centralele electrice de la fața locului; evacuarea din injectare sau din operațiunile de recuperare intensificată a hidrocarburilor; emisiile fugitive din injectare; degajările de CO2 provenite din operațiunile de recuperare intensificată a hidrocarburilor și scurgerile.
B. Cuantificarea emisiilor de CO2
Operatorul unei activități de stocare geologică nu adaugă la nivelul calculat al emisiilor proprii cantitățile de CO2 primite de la alte instalații și nu scade din nivelul calculat al emisiilor proprii cantitățile de CO2 pe care le stochează geologic pe propriul sit sau pe care le transferă la alte instalații. Operatorul monitorizează emisiile provenite de la toate instalațiile auxiliare legate funcțional de complexul de stocare în conformitate cu dispozițiile prevăzute în secțiunea 22 din anexa IV la prezentul regulament.
B.1 Emisiile de evacuare și emisiile fugitive rezultate din injectare
Operatorul determină emisiile din evacuare și emisiile fugitive cu ajutorul următoarei formule:
CO2 emis [t CO2 ] = V CO2 [t CO2] + F CO2 [t CO2]
unde:
V CO2 = cantitatea de CO2 evacuată;
F CO2 = cantitatea de CO2 provenită din emisiile fugitive
Fiecare operator determină V CO2 fie pe baza unuia sau mai multor fluxuri-sursă ca în metodologia bilanțului masic în conformitate cu articolul 25, fie cu ajutorul metodologiei bazate pe măsurare în conformitate cu articolele 41-46 din prezentul regulament. Prin derogare de la prima teză și sub rezerva aprobării de către autoritatea competentă, operatorul poate include în planul de monitorizare o metodologie adecvată pentru determinarea V CO2, bazată pe cele mai bune practici ale industriei, în cazul în care aplicarea metodologiilor de monitorizare menționate în prima teză ar presupune costuri nerezonabile sau operatorul poate demonstra că metodologia bazată pe cele mai bune practici ale industriei permite determinarea cantităților cu cel puțin aceeași precizie ca metodologiile bazate pe măsurare.
Operatorul consideră F CO2 ca fiind o sursă unică, în sensul că dispozițiile privind incertitudinea asociată nivelurilor în conformitate cu secțiunea 1 din anexa VIII se aplică valorii totale, și nu la punctele de emisii individuale. Fiecare operator include în planul de monitorizare o analiză privind sursele de emisii fugitive potențiale și prezintă o metodologie documentată corespunzător de calculare sau de măsurare a cantității de F CO2, pe baza orientărilor privind cele mai bune practici ale industriei. Pentru determinarea F CO2, operatorul poate utiliza datele colectate în temeiul articolelor 32-35 din Directiva 2009/31/CE și al anexei II secțiunea 1.1 literele (e)-(h) la aceasta în ceea ce privește instalația de injectare, în cazul în care sunt în conformitate cu cerințele prezentului regulament.
B.2 Emisiile de evacuare și emisiile fugitive rezultate din operațiunile de recuperare intensificată a hidrocarburilor
Fiecare operator ia în considerare cel puțin următoarele surse suplimentare potențiale de emisii rezultate din operațiunile de recuperare intensificată a hidrocarburilor (RIH):
separatoarele petrol-gaz și instalațiile de recirculare a gazelor, la nivelul cărora se pot produce emisii fugitive de CO2;
facla, la nivelul căreia pot apărea emisii ca urmare a folosirii sistemelor de purjare pozitivă continuă și în timpul depresurizării instalației de extracție a hidrocarburilor;
sistemul de purjare a CO2, pentru a se evita stingerea faclei din cauza concentrațiilor ridicate de CO2.
Fiecare operator determină emisiile de CO2 fugitive sau de evacuare în conformitate cu subsecțiunea B.1 din prezenta secțiune a anexei IV.
Fiecare operator determină emisiile rezultate din faclă în conformitate cu subsecțiunea D din secțiunea 1 a prezentei anexe, ținând seama de posibilitatea prezenței de CO2 inerent în gazul de faclă în conformitate cu articolul 48.
B.3 Scurgerile de la nivelul complexului de stocare
Emisiile și degajările în coloana de apă se cuantifică utilizând următoarea formulă:
unde:
L CO
2=
masa de CO2 emisă sau degajată pe zi calendaristică din cauza unei scurgeri, în conformitate cu elementele următoare:
pentru fiecare zi calendaristică în care se monitorizează scurgerea, fiecare operator calculează L CO2 înmulțind cu 24 masa medie care se scurge pe oră [t CO2/h];
fiecare operator determină masa care se scurge pe oră conform prevederilor din planul de monitorizare aprobat pentru situl de stocare și pentru scurgere;
pentru fiecare zi calendaristică de dinaintea începerii monitorizării, operatorul consideră că masa care s-a scurs pe zi este egală cu masa care se scurge pe zi în prima zi de monitorizare, asigurând evitarea subestimărilor;
T
inițial=
cea mai recentă dintre următoarele date:
ultima dată la care nu s-au raportat emisii sau degajări de CO2 în coloana de apă din sursa în cauză;
data la care a început injectarea CO2;
altă dată, în măsura în care se poate demonstra într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că emisia sau degajarea în coloana de apă nu putea să fi început înainte de data respectivă.
Tfinal = data până la care s-au luat măsurile corective în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2009/31/CE și la care nu se mai pot detecta emisii sau degajări de CO2 în coloana de apă.
Autoritatea competentă aprobă și autorizează utilizarea altor metode pentru cuantificarea emisiilor sau a degajărilor de CO2 în coloana de apă provenite din scurgeri atunci când operatorul poate demonstra într-un mod acceptabil pentru autoritatea competentă că astfel de metode conduc la o precizie mai mare decât metodologia descrisă în prezenta subsecțiune.
Operatorul cuantifică cantitatea de emisii scurse din complexul de stocare pentru fiecare incident de scurgere, cu o marjă totală de incertitudine pe perioada de raportare de 7,5 %. În cazul în care marja totală de incertitudine a metodologiei de cuantificare aplicate este mai mare de 7,5 %, fiecare operator aplică următoarea corecție:
CO2,reportat [t CO2] = CO2,cuantificat [t CO2] * (1 + (incertitudinesistem [%]/100) – 0,075)
unde:
CO2,raportat = cantitatea de CO2 care trebuie inclusă în raportul anual de emisii pentru incidentul de scurgere respectiv;
CO2,cuantificat = cantitatea de CO2 determinată prin metodologia de cuantificare utilizată pentru incidentul de scurgere respectiv;
Incertitudinesistem = nivelul de incertitudine asociat metodologiei de cuantificare utilizate pentru incidentul de scurgere respectiv.
ANEXA V
Cerințe privind nivelurile minime pentru metodologiile bazate pe calcul în cazul instalațiilor de categoria A menționate la articolul 19 alineatul (2) litera (a) și al entităților de categoria A menționate la articolul 75e alineatul (2) litera (a) și pentru parametrii de calcul vizând combustibilii comerciali standard utilizați în instalațiile de categoriile B și C menționate la articolul 19 alineatul (2) literele (b) și (c) și de entitățile de categoria B menționate la articolul 75e alineatul (2) litera (b)
Tabelul 1
Niveluri minime care trebuie aplicate pentru metodologiile bazate pe calcul în cazul instalațiilor de categoria A și în cazul parametrilor de calcul vizând combustibilii comerciali standard pentru toate instalațiile în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) litera (a)
|
Activitate/Tipul fluxului-sursă |
Date privind activitatea |
Factor de emisie (*1) |
Date privind compoziția (conținutul de carbon) (*1) |
Factor de oxidare |
Factor de conversie |
|
|
Cantitatea de combustibil sau de material |
Puterea calorifică netă |
|||||
|
Arderea combustibililor |
||||||
|
Combustibili comerciali standard |
2 |
2a/2b |
2a/2b |
n.a. |
1 |
n.a. |
|
Alți combustibili gazoși și lichizi |
2 |
2a/2b |
2a/2b |
n.a. |
1 |
n.a. |
|
Combustibili solizi, cu excepția deșeurilor |
1 |
2a/2b |
2a/2b |
n.a. |
1 |
n.a. |
|
Deșeuri |
1 |
2a/2b |
2a/2b |
n.a. |
1 |
n.a. |
|
Metoda bilanțului masic pentru terminalele de prelucrare a gazului |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
|
Flăcări deschise |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
|
Epurare (carbonat) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Epurare (ghips) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Epurare (uree) |
1 |
1 |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
|
Rafinarea uleiurilor |
||||||
|
Regenerarea cracării catalitice |
1 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Producția de cocs |
|
|
|
|
|
|
|
Bilanț masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Combustibil intrat în proces |
1 |
2 |
2 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Prăjirea și sinterizarea minereurilor metalice |
||||||
|
Bilanț masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Alimentarea cu carbonați |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Producția de fontă și oțel |
||||||
|
Bilanț masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Combustibil intrat în proces |
1 |
2a/2b |
2 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Producția și prelucrarea metalelor feroase și neferoase, inclusiv a aluminiului secundar |
||||||
|
Bilanț masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Emisii de proces |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Producția de aluminiu primar sau alumină |
||||||
|
Bilanțul masic pentru emisiile de CO2 |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Emisii de PFC (metoda pantei) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Emisii de PFC (metoda supratensiunii) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Producția de clincher de ciment |
||||||
|
Pe baza intrărilor în cuptor (metoda A) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Producția de clincher (metoda B) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Praf din cuptoarele de ciment (CKD) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Carbonul care nu provine din carbonatul conținut în materia primă brută |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Producția de calcar și calcinarea dolomitei și a magnezitei |
||||||
|
Carbonați (metoda A) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Alte intrări în proces |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Oxizii alcalino - pământoși (metoda B) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Fabricarea sticlei și a vatei minerale |
||||||
|
Intrări de carbonați |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Alte intrări în proces |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Producerea de produse ceramice |
||||||
|
Intrări de carbon (metoda A) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Alte intrări în proces |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Oxizii alcalini (metoda B) |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
|
Epurare |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Producerea de ghips și de ghips-carton: a se vedea arderea combustibililor |
||||||
|
Producția de celuloză și hârtie |
||||||
|
Substanțe chimice complementare |
1 |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Producerea de negru de fum |
||||||
|
Metoda bilanțului masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
1 |
n.a. |
n.a. |
|
Producerea de amoniac |
||||||
|
Combustibil intrat în proces |
2 |
2a/2b |
2a/2b |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Producerea de substanțe chimice organice în vrac |
||||||
|
Bilanț masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Producerea de hidrogen și de gaz de sinteză |
||||||
|
Combustibil intrat în proces |
2 |
2a/2b |
2a/2b |
n.a. |
n.a. |
n.a. |
|
Bilanț masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Producerea de sodă calcinată și de bicarbonat de sodiu |
||||||
|
Bilanț masic |
1 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Captarea, transferul și stocarea geologică a CO2 în situl de stocare autorizat în temeiul Directivei 2009/31/CE |
||||||
|
Bilanțul masic al CO2 transferat |
2 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
Emisii din evacuare, scurgeri și emisii fugitive de CO2 |
2 |
n.a. |
n.a. |
2 |
n.a. |
n.a. |
|
(*1)
Nivelurile pentru factorul de emisie se referă la factorul de emisie preliminar, iar conținutul de carbon se referă la conținutul total de carbon. Pentru materialele mixte, fracțiunea de biomasă trebuie să fie determinată separat. Nivelul 1 este nivelul minim care trebuie aplicat pentru fracțiunea de biomasă în cazul instalațiilor de categoria A și în cazul combustibililor comerciali standard pentru toate instalațiile, în conformitate cu articolul 26 alineatul (1) litera (a) („n.a.” înseamnă „nu se aplică”) |
||||||
Tabelul 2
Niveluri minime care trebuie aplicate pentru metodologiile bazate pe calcul în cazul entităților de categoria A și în cazul parametrilor de calcul vizând combustibilii comerciali standard pentru entitățile reglementate în conformitate cu articolul 75e alineatul (2) litera (a)
|
Tipul fluxului de combustibil |
Cantitatea de combustibil eliberat pentru consum |
Factor de conversie a unității |
Factor de emisie (*1) |
|
Combustibili comerciali standard |
2 |
2a/2b |
2a/2b |
|
Alți combustibili gazoși și lichizi |
2 |
2a/2b |
2a/2b |
|
Combustibili solizi |
1 |
2a/2b |
2a/2b |
|
(*1)
Nivelurile pentru factorul de emisie se referă la factorul de emisie preliminar. Pentru materialele mixte, fracțiunea de biomasă se determină separat. Nivelul 1 este nivelul minim care trebuie aplicat pentru fracțiunea de biomasă în cazul entităților de categoria A și în cazul combustibililor comerciali standard pentru toate entitățile reglementate, în conformitate cu articolul 75e alineatul (2) litera (a) |
|||
ANEXA VI
Valori de referință pentru parametrii de calcul [articolul 31 alineatul (1) litera (a)]
1. FACTORII DE EMISIE AI COMBUSTIBILILOR ÎN FUNCȚIE DE PUTEREA CALORIFICĂ NETĂ (NCV)
Tabelul 1
Factorii de emisie ai combustibililor în funcție de puterea calorică netă (PCN) și puterile calorice nete per masă de combustibil
|
Descrierea tipului de combustibil |
Factorul de emisie (t CO2/TJ) |
Puterea calorifică netă (TJ/Gg) |
Sursa |
|
Țiței |
73,3 |
42,3 |
LD IPCC 2006 |
|
Combustibil constând din emulsie de bitum în apă (Orimulsion) |
77,0 |
27,5 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaze naturale lichide |
64,2 |
44,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Benzină |
69,3 |
44,3 |
LD IPCC 2006 |
|
Kerosen (cu excepția kerosenului pentru avioanele cu reacție) |
71,9 |
43,8 |
LD IPCC 2006 |
|
Ulei din șișt bituminos |
73,3 |
38,1 |
LD IPCC 2006 |
|
Motorină |
74,1 |
43,0 |
LD IPCC 2006 |
|
Combustibil petrolier rezidual |
77,4 |
40,4 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaze petroliere lichefiate |
63,1 |
47,3 |
LD IPCC 2006 |
|
Etan |
61,6 |
46,4 |
LD IPCC 2006 |
|
Naftă |
73,3 |
44,5 |
LD IPCC 2006 |
|
Bitum |
80,7 |
40,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Lubrifianți |
73,3 |
40,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Cocs de petrol |
97,5 |
32,5 |
LD IPCC 2006 |
|
Materii prime de rafinărie |
73,3 |
43,0 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaz de rafinărie |
57,6 |
49,5 |
LD IPCC 2006 |
|
Ceară de parafină |
73,3 |
40,2 |
LD IPCC 2006 |
|
White spirit și SPB |
73,3 |
40,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Alte produse petroliere |
73,3 |
40,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Antracit |
98,3 |
26,7 |
LD IPCC 2006 |
|
Huilă de cocs |
94,6 |
28,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Alți cărbuni bituminoși |
94,6 |
25,8 |
LD IPCC 2006 |
|
Cărbune subbituminos |
96,1 |
18,9 |
LD IPCC 2006 |
|
Lignit |
101,0 |
11,9 |
LD IPCC 2006 |
|
Șist bituminos și nisipuri petrolifere |
107,0 |
8,9 |
LD IPCC 2006 |
|
Combustibil brichetat |
97,5 |
20,7 |
LD IPCC 2006 |
|
Cuptoare de cocs și lignit |
107,0 |
28,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaz de cocserie |
107,0 |
28,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Gudron de cărbune |
80,7 |
28,0 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaz de uzină |
44,4 |
38,7 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaz de cocserie |
44,4 |
38,7 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaz de furnal înalt |
260 |
2,47 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaz provenit din furnalul bazic cu oxigen |
182 |
7,06 |
LD IPCC 2006 |
|
Gaze naturale |
56,1 |
48,0 |
LD IPCC 2006 |
|
Deșeuri industriale |
143 |
n.a. |
LD IPCC 2006 |
|
Uleiuri uzate |
73,3 |
40,2 |
LD IPCC 2006 |
|
Turbă |
106,0 |
9,76 |
LD IPCC 2006 |
|
Lemn/deșeuri forestiere |
— |
15,6 |
LD IPCC 2006 |
|
Altă biomasă primară solidă |
— |
11,6 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Mangal |
— |
29,5 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Benzină biologică |
— |
27,0 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Combustibili diesel biologici |
— |
27,0 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Alți combustibili biologici lichizi |
— |
27,4 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Gaz provenit din depozitele de deșeuri |
— |
50,4 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Gaz provenit din nămolurile de epurare |
— |
50,4 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Alte biogaze |
— |
50,4 |
LD IPCC 2006 (numai PCN) |
|
Anvelope uzate |
85,0 (1) |
n.a. |
WBCSD CSI |
|
Deșeuri municipale (altele decât fracțiunea de biomasă) |
91,7 |
n.a. |
IPCC 2006 GL |
|
Monoxid de carbon |
155,2 (2) |
10,1 |
J. Falbe și M. Regitz, Römpp Chemie Lexikon, Stuttgart, 1995 |
|
Metan |
54,9 (3) |
50,0 |
J. Falbe și M. Regitz, Römpp Chemie Lexikon, Stuttgart, 1995 |
|
(1)
Această valoare este factorul de emisie preliminar, și anume înainte de aplicarea fracțiunii de biomasă, dacă este cazul.
(2)
Pe baza unei PCN de 10,12 TJ/t.
(3)
Pe baza unei PCN de 50,01 TJ/t. |
|||
2. FACTORII DE EMISIE AFERENȚI EMISIILOR DE PROCES
Tabelul 2
Factorul de emisie stoechiometric pentru emisiile de proces provenite din descompunerea carbonaților (metoda A)
|
Carbonat |
Factorul de emisie (t CO2/t carbonat) |
|
CaCO3 |
0,440 |
|
MgCO3 |
0,522 |
|
Na2CO3 |
0,415 |
|
BaCO3 |
0,223 |
|
Li2CO3 |
0,596 |
|
K2CO3 |
0,318 |
|
SrCO3 |
0,298 |
|
NaHCO3 |
0,524 |
|
FeCO3 |
0,380 |
|
În general |
Factorul de emisie = [M(CO2)] / {Y * [M(x)] + Z *[M(CO3 2-)]} X = metal M(x) = masa moleculară a X în [g/mol] M(CO2) = masa moleculară a CO2 în [g/mol] M(CO3 2-) = masa moleculară a CO3 2- în [g/mol] Y = numărul stoechiometric al X Z = numărul stoechiometric al CO3 2- |
Tabelul 3
Factorul de emisie stoechiometric pentru emisiile de proces provenite din descompunerea carbonaților pe baza oxizilor alcalino-pământoși (metoda B)
|
Oxid |
Factorul de emisie (t CO2/t oxid) |
|
CaO |
0,785 |
|
MgO |
1,092 |
|
BaO |
0,287 |
|
În general: XYOZ |
Factorul de emisie = [M(CO2)] / {Y * [M(x)] + Z * [M(O)]} X = metal alcalino-pământos sau alcalin M(x) = masa moleculară a X în [g/mol] M(CO2) = masa moleculară a CO2 [g/mol] M(O) = masa moleculară a O [g/mol] Y Ynumărul stoechiometric al X= 1 (pentru metalele alcalino-pământoase)= 2 (pentru metalele alcaline)numărul stoechiometric al X = 1 (pentru metalele alcalino-pământoase) = 2 (pentru metalele alcaline) Z = numărul stoechiometric al O = 1 |
Tabelul 4
Factorii de emisie stoechiometrici pentru emisiile de proces provenite de la alte materiale de prelucrare (producerea de fontă și oțel și prelucrarea metalelor feroase) (1)
|
Materialul de intrare și materialul de ieșire |
Conținutul de carbon (t C/t) |
Factorul de emisie (t CO2/t) |
|
Fier redus în mod direct (DRI) |
0,0191 |
0,07 |
|
Electrozi de carbon pentru cuptoarele cu arc electric |
0,8188 |
3,00 |
|
Șarjă de carbon pentru cuptoarele cu arc electric |
0,8297 |
3,04 |
|
Fier brichetat fierbinte |
0,0191 |
0,07 |
|
Gaz provenit din furnalul bazic cu oxigen |
0,3493 |
1,28 |
|
Cocs de petrol |
0,8706 |
3,19 |
|
Fontă brută |
0,0409 |
0,15 |
|
Fontă/deșeuri de fontă |
0,0409 |
0,15 |
|
Oțel/deșeuri de oțel |
0,0109 |
0,04 |
|
(1)
Ghidul IPCC din 2006 pentru inventarele naționale de gaze cu efect de seră. |
||
Tabelul 5
Factorii de emisie stoechiometrici pentru emisiile de proces provenite de la alte materiale intrate în proces (substanțe chimice organice în vrac) (1)
|
Substanța |
Conținutul de carbon (t C/t) |
Factorul de emisie (t CO2 / t) |
|
Acetonitril |
0,5852 |
2,144 |
|
Acrilonitril |
0,6664 |
2,442 |
|
Butadienă |
0,888 |
3,254 |
|
Negru de fum |
0,97 |
3,554 |
|
Etilenă |
0,856 |
3,136 |
|
Diclorură de etilenă |
0,245 |
0,898 |
|
Etilen glicol |
0,387 |
1,418 |
|
Oxid de etilenă |
0,545 |
1,997 |
|
Cianură de hidrogen |
0,4444 |
1,628 |
|
Metanol |
0,375 |
1,374 |
|
Metan |
0,749 |
2,744 |
|
Propan |
0,817 |
2,993 |
|
Propilenă |
0,8563 |
3,137 |
|
Clorură de vinil monomer |
0,384 |
1,407 |
|
(1)
Ghidul IPCC din 2006 pentru inventarele naționale de gaze cu efect de seră. |
||
3. POTENȚIALUL DE ÎNCĂLZIRE GLOBALĂ AL GAZELOR CU EFECT DE SERĂ, ALTELE DECÂT CO2
Tabelul 6
Potențialul de încălzire globală
|
Gaze naturale |
Potențialul de încălzire globală |
|
N2O |
265 t CO2(e)/t N2O |
|
CF4 |
6 630 t CO2(e)/t CF4 |
|
C2F6 |
11 100 t CO2(e)/t C2F6 |
ANEXA VII
Frecvența minimă a analizelor (articolul 35)
|
Combustibilul/materialul |
Frecvența minimă a analizelor |
|
Gaze naturale |
Cel puțin săptămânal |
|
CO2 transferat |
Cel puțin săptămânal |
|
Gaze de ardere în sensul articolului 43 alineatul (4) |
La fiecare 50 000 de tone de CO2 total, dar cel puțin o dată pe lună |
|
Alte gaze, în special gazele de sinteză și gazele de proces, cum ar fi amestecul de gaze de rafinărie, gazele de cocserie, gazele de furnal înalt, gazele de conversie, gazele din zăcăminte de petrol și gazele naturale |
Cel puțin zilnic — utilizând proceduri adecvate în momente diferite ale zilei |
|
Păcură (de exemplu, păcură ușoară, medie, grea, bitum) |
La fiecare 20 000 de tone de combustibil și cel puțin de șase ori pe an |
|
Cărbune, cărbune de cocserie, cocs, cocs de petrol, turbă |
La fiecare 20 000 de tone de combustibil/material și cel puțin de șase ori pe an |
|
Alți combustibili |
La fiecare 10 000 de tone de combustibil și cel puțin de patru ori pe an |
|
Deșeuri solide netratate (deșeuri fosile pure sau amestec de deșeuri provenite din biomasă și deșeuri fosile) |
La fiecare 5 000 de tone de deșeuri și cel puțin de patru ori pe an |
|
Deșeuri lichide, deșeuri solide tratate în prealabil |
La fiecare 10 000 de tone de deșeuri și cel puțin de patru ori pe an |
|
Minerale carbonate (inclusiv calcar și dolomită) |
La fiecare 50 000 de tone de material și cel puțin de patru ori pe an |
|
Argile și șisturi argiloase |
Cantitatea de material corespunzătoare unei cantități de 50 000 de tone de CO2 și cel puțin de patru ori pe an |
|
Alte materiale (produse primare, intermediare și finale) |
În funcție de tipul de material și de variație, cantități de material corespunzătoare unei cantități de 50 000 de tone de CO2 și de cel puțin patru ori pe an |
ANEXA VIII
Metodologii bazate pe măsurare (articolul 41)
1. DEFINIȚII ALE NIVELURILOR PENTRU METODOLOGIILE BAZATE PE MĂSURARE
Metodologiile bazate pe măsurare se aprobă în conformitate cu niveluri prezentând următoarele valori maxime admise ale incertitudinii pentru emisiile medii orare anuale calculate în conformitate cu ecuația 2 prevăzută în secțiunea 3 din prezenta anexă.
Tabelul 1
Niveluri pentru SMCE (incertitudinea maximă admisă pentru fiecare nivel)
În cazul CO2, incertitudinea trebuie aplicată cantității totale de CO2 măsurat. În cazul în care fracțiunea de biomasă se determină utilizând o metodologie bazată pe măsurare, fracțiunii de biomasă i se aplică aceeași definiție a nivelului ca pentru CO2.
|
|
Nivelul 1 |
Nivelul 2 |
Nivelul 3 |
Nivelul 4 |
|
Surse de emisii de CO2 |
± 10 % |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
|
Surse de emisii de N2O |
± 10 % |
± 7,5 % |
± 5 % |
Nu se aplică |
|
CO2 transferat |
± 10 % |
± 7,5 % |
± 5 % |
± 2,5 % |
2. CERINȚE PRIVIND NIVELURILE MINIME PENTRU INSTALAȚIILE DE CATEGORIA A
Tabelul 2
Nivelurile minime care trebuie aplicate de instalațiile de categoria A pentru metodologiile bazate pe măsurare, în conformitate cu articolul 41 alineatul (1) litera (a)
|
Gaz cu efect de seră |
Nivelul minim cerut |
|
CO2 |
2 |
|
N2O |
2 |
3. DETERMINAREA GAZELOR CU EFECT DE SERĂ CU AJUTORUL METODOLOGIILOR BAZATE PE MĂSURARE
Ecuația 1: Calcularea emisiilor anuale în conformitate cu articolul 43 alineatul (1):
Ecuația 2: Determinarea emisiilor orare medii:
Ecuația 2a: Determinarea concentrației medii orare a GES în scopul raportării în conformitate cu punctul 9 litera (b) din secțiunea 1 din anexa X:
Ecuația 2b: Determinarea debitului orar mediu al gazelor de ardere în scopul raportării în conformitate cu punctul 9 litera (b) din secțiunea 1 din anexa X:
Ecuația 2c: Determinarea emisiilor orare anuale în scopul raportării anuale a emisiilor în conformitate cu punctul 9 litera (b) din secțiunea 1 din anexa X:
În ecuațiile 1-2c sunt utilizate următoarele abrevieri:
Indicele i se referă la ora de funcționare individuală. În cazul în care un operator utilizează perioade de referință mai scurte în conformitate cu articolul 44 alineatul (1), se utilizează perioada de referință în locul orelor pentru aceste calcule.
Em GEStotale = emisiile anuale totale de GES exprimate în tone
Conc GESorare, i = concentrațiile orare de emisii de GES, exprimate în g/Nm3, în debitul gazelor de ardere, măsurate în timpul funcționării pentru ora i;
Vorar, i = volumul gazelor de ardere exprimat în Nm3 pentru ora i (și anume, debitul integrat pe oră sau pe o perioadă de referință mai scurtă);
Em GESmedii = media orară anuală a emisiilor, exprimată în kg/h, provenite de la sursă;
Ore Funcționare = numărul total de ore pentru care se aplică metodologia bazată pe măsurare, inclusiv numărul de ore pentru care datele au fost înlocuite în conformitate cu articolul 45 alineatele (2) - (4);
Conc GESmedii = concentrațiile orare medii anuale ale emisiilor de GES exprimate în g/Nm3;
Debitmediu = debitul mediu anual al gazelor de ardere exprimat în Nm3 /h.
4. CALCULAREA CONCENTRAȚIEI CU AJUTORUL MĂSURĂRII INDIRECTE A CONCENTRAȚIEI
Ecuația 3: Calcularea concentrației
5. SUBSTITUIREA DATELOR PRIVIND CONCENTRAȚIA CARE LIPSESC ÎN CADRUL METODOLOGIILOR BAZATE PE MĂSURARE
Ecuația 4: Substituirea datelor care lipsesc în cadrul metodologiilor bazate pe măsurare
unde:
σ C_ = cea mai bună estimare a devierii standard a concentrației parametrului specific pe toată durata perioadei de raportare sau, dacă pierderea datelor s-a petrecut în împrejurări speciale, pe o durată adecvată care să reflecte perioada în care au avut loc împrejurările speciale.
ANEXA IX
Date și informații minime care trebuie păstrate în conformitate cu articolul 67 alineatul (1)
Operatorii, operatorii de aeronave și entitățile reglementate trebuie să păstreze cel puțin următoarele informații:
1. ELEMENTE COMUNE PENTRU INSTALAȚII, OPERATORII DE AERONAVE ȘI ENTITĂȚILE REGLEMENTATE
planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă;
documentele care justifică alegerea metodologiei de monitorizare și documentele care justifică modificările temporare sau permanente ale metodelor de monitorizare și, dacă este cazul, ale nivelurilor aprobate de autoritatea competentă;
toate actualizările relevante ale planurilor de monitorizare notificate autorității competente în conformitate cu articolul 15, precum și răspunsurile autorității competente;
toate procedurile scrise indicate în planul de monitorizare, inclusiv planul de eșantionare, dacă este cazul, procedurile pentru activitățile privind fluxul de date și procedurile pentru activitățile de control;
o listă a tuturor versiunilor utilizate ale planului de monitorizare și a tuturor procedurilor aferente;
documentația privind responsabilitățile legate de monitorizare și raportare;
evaluarea riscurilor efectuată de operator, de operatorul de aeronave sau de entitatea reglementată, dacă este cazul;
rapoartele de îmbunătățire, în conformitate cu articolul 69;
raportul privind emisiile anuale verificat;
raportul de verificare;
orice altă informație identificată ca fiind necesară pentru verificarea raportului privind emisiile anuale.
2. ►M5 ELEMENTE SPECIFICE PENTRU INSTALAȚIILE STAȚIONARE: ◄
autorizația privind emisiile de gaze cu efect de seră, precum și toate eventualele actualizări ale acesteia;
toate evaluările gradului de incertitudine, dacă este cazul;
în ceea ce privește metodologiile bazate pe calcul utilizate în instalații:
datele privind activitatea utilizate pentru calcularea emisiilor pentru fiecare flux-sursă, clasificate în funcție de proces și de tipul de combustibil sau de material;
o listă a tuturor valorilor implicite utilizate ca parametri de calcul, dacă este cazul;
setul integral de rezultate obținute în urma eșantionărilor și analizelor efectuate în vederea determinării parametrilor de calcul;
documentația privind toate procedurile ineficiente corectate și măsurile corective luate în conformitate cu articolul 64;
toate rezultatele referitoare la calibrarea și întreținerea instrumentelor de măsurare;
în ceea ce privește metodologiile bazate pe măsurare utilizate în instalații, se păstrează următoarele elemente suplimentare:
documentația care justifică alegerea unei metodologii bazate pe măsurare;
datele utilizate pentru efectuarea analizei marjei de incertitudine a emisiilor provenite de la fiecare sursă de emisii, clasificate în funcție de proces;
datele utilizate pentru coroborarea calculelor și a rezultatelor acestora;
o descriere tehnică detaliată a sistemului de măsurare continuă, inclusiv documentația care face dovada aprobării emise de autoritatea competentă;
datele brute și cumulate furnizate de sistemul de măsurare continuă, inclusiv documentația privind modificările sistemului în timp, carnetul de bord referitor la testări, la întreruperile temporare ale funcționării, la calibrări, la reparații și întreținere;
documentația privind orice modificare adusă sistemului de măsurare continuă;
toate rezultatele referitoare la calibrarea și întreținerea instrumentelor de măsurare;
dacă este cazul, modelul de bilanț masic sau energetic utilizat în scopul determinării datelor de substituție în conformitate cu articolul 45 alineatul (4) și ipotezele subiacente;
în cazul în care se aplică o metodologie alternativă, astfel cum este menționată la articolul 22, toate datele necesare pentru determinarea emisiilor pentru sursele de emisii și fluxurile-sursă pentru care se aplică respectiva metodologie, precum și datele indirecte pentru datele privind activitatea, parametrii de calcul și alți parametri care ar trebui raportați în cadrul unei metodologii bazate pe niveluri;
►M5 în ceea ce privește producția de aluminiu primar sau de alumină, se păstrează următoarele informații suplimentare: ◄
documentația referitoare la rezultatele campaniilor de măsurare realizate în vederea determinării factorilor de emisie specifici ai instalației pentru CF4 și C2F6;
documentația referitoare la rezultatele determinării eficienței de colectare a emisiilor fugitive;
toate datele relevante privind producția de aluminiu primar, frecvența și durata efectelor anodice și datele privind supratensiunea;
pentru activitățile de captare, transport și stocare geologică a CO2, se păstrează următoarele informații suplimentare:
documentația privind cantitatea de CO2 injectată în complexul de stocare de către instalațiile care efectuează stocarea geologică a CO2;
datele privind temperatura și presiunea de la o infrastructură de transport, agregate în mod reprezentativ
o copie a autorizației de stocare, inclusiv planul de monitorizare aprobat în temeiul articolului 9 din Directiva 2009/31/CE;
rapoartele prezentate în conformitate cu articolul 14 din Directiva 2009/31/CE;
rapoartele privind rezultatele inspecțiilor efectuate în conformitate cu articolul 15 din Directiva 2009/31/CE;
documentația privind măsurile corective luate în conformitate cu articolul 16 din Directiva 2009/31/CE.
Pentru CO2 legat chimic în mod permanent, după caz, următoarele elemente suplimentare:
documentația privind cantitatea de CO2 legată chimic în mod permanent;
tipurile de produse în care CO2 a fost legat chimic, cantitățile produse și utilizările respective ale produselor.
3. ELEMENTE SPECIFICE PENTRU ACTIVITĂȚILE DIN AVIAȚIE
o listă a aeronavelor deținute, închiriate sau date spre închiriere, precum și dovezile necesare pentru a atesta caracterul complet al listei respective; pentru fiecare aeronavă, data includerii sau excluderii acesteia din flota operatorului;
o listă a zborurilor cuprinse în fiecare perioadă de raportare, inclusiv, pentru fiecare zbor, indicativul OACI al celor două aerodromuri, precum și dovezile necesare pentru a atesta caracterul complet al listei respective;
datele relevante utilizate pentru determinarea consumului de combustibil și a emisiilor;
în scopul monitorizării emisiilor, documentația privind metodologia pentru datele care lipsesc, dacă este cazul, numărul de zboruri în cazul cărora au existat lacune în materie de date, datele utilizate pentru eliminarea lacunelor în materie de date, în cazul în care au existat, și, în cazul în care numărul zborurilor pentru care lipsesc date a depășit 5 % din zborurile raportate, motivele lipsei datelor, precum și documentația privind măsurile corective luate;
în scopul monitorizării și raportării altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2, toate datele monitorizate de operatorul de aeronave în temeiul articolului 56b alineatul (2) din prezentul regulament, în cazul în care aceste date sunt utilizate pentru a calcula CO2(e) per zbor în conformitate cu metoda menționată la articolul 56a din prezentul regulament;
în scopul monitorizării altor efecte ale aviației decât emisiile de CO2 și în cazul în care operatorul de aeronave nu utilizează NEATS, numărul de zboruri în care au existat lacune în materie de date și valorile implicite adecvate utilizate în secțiunea 5 din anexa IIIa și în anexa IIIb la prezentul regulament pentru eliminarea lacunelor în materie de date.
4. ELEMENTE SPECIFICE PENTRU ENTITĂȚILE REGLEMENTATE
o listă a fluxurilor de combustibil din fiecare perioadă de raportare și dovezile necesare pentru a atesta caracterul complet al listei respective, inclusiv clasificarea fluxurilor de combustibil;
mijloacele prin care combustibilii, astfel cum sunt definiți la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, sunt eliberați pentru consum și, dacă sunt disponibile, tipurile de consumatori intermediari, în cazul în care acest lucru nu ar cauza o sarcină administrativă disproporționată;
tipul utilizării finale, inclusiv codul CRF relevant al sectoarelor finale în care este consumat combustibilul, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, la nivelul de agregare disponibil;
datele relevante utilizate pentru determinarea cantităților de combustibil eliberat pentru consum pentru fiecare flux de combustibil;
o listă a tuturor valorilor implicite utilizate și a parametrilor de calcul, dacă este cazul;
factorul de includere în domeniul de aplicare pentru fiecare flux de combustibil, inclusiv o identificare a fiecărui sector de consum final și toate datele subiacente relevante pentru această identificare;
nivelurile aplicabile, inclusiv justificările abaterii de la nivelurile necesare;
setul integral de rezultate obținute în urma eșantionărilor și analizelor efectuate în vederea determinării parametrilor de calcul;
documentația privind toate procedurile ineficiente corectate și măsurile corective luate în conformitate cu articolul 64;
toate rezultatele referitoare la calibrarea și întreținerea instrumentelor de măsurare;
o listă a instalațiilor la care combustibilul, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, este eliberat pentru consum, inclusiv numele, adresa și numărul autorizației, precum și cantitățile de combustibil eliberat pentru consum furnizate instalațiilor respective în cursul perioadelor de raportare.
ANEXA X
Conținutul minim al rapoartelor anuale privind emisiile [articolul 68 alineatul (3)]
1. ►M5 RAPOARTELE ANUALE PRIVIND EMISIILE PENTRU INSTALAȚIILE STAȚIONARE ◄
Raportul anual privind emisiile unei instalații trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
datele de identificare ale instalației, astfel cum sunt specificate în anexa IV la Directiva 2003/87/CE, precum și numărul unic al autorizației instalației, cu excepția instalațiilor de incinerare a deșeurilor municipale;
numele și adresa verificatorului raportului;
anul de raportare;
trimiterea la cel mai recent plan de monitorizare aprobat și numărul versiunii acestuia, data de la care se aplică acesta, precum și trimiterea la orice alt plan de monitorizare relevant pentru anul de raportare și numărul versiunii acestuia;
modificările relevante efectuate cu privire la operațiunile unei instalații, precum și modificările și abaterile temporare de la planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă care au avut loc în perioada de raportare; inclusiv modificarea temporară sau permanentă a nivelurilor, motivele acestor modificări și data de la care s-au aplicat, precum și data la care a început și s-a terminat aplicarea modificărilor temporare;
informații referitoare la toate sursele de emisii și fluxurile-sursă, incluzând cel puțin:
emisiile totale exprimate ca t CO2(e), inclusiv CO2 provenit din fluxurile-sursă de biomasă care nu respectă dispozițiile articolului 38 alineatul (5) din prezentul regulament sau din fluxurile-sursă de RFNBO sau RCF care nu respectă dispozițiile articolului 39a alineatul (3) din prezentul regulament sau din fluxurile-sursă de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon care nu respectă dispozițiile articolului 39a alineatul (4) din prezentul regulament;
în cazul în care se emit și alte gaze cu efect de seră decât CO2, emisiile totale, exprimate în t;
dacă se aplică metodologia bazată pe măsurare sau metodologia bazată pe calcul în conformitate cu articolul 21;
nivelurile aplicate;
datele privind activitatea:
în cazul combustibililor, cantitatea de combustibil (exprimată în tone sau Nm3) și puterea calorifică netă (GJ/t sau GJ/Nm3), raportată separat;
pentru toate celelalte fluxuri-sursă, cantitatea exprimată în tone sau Nm3;
factorii de emisie, exprimați în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 36 alineatul (2) din prezentul regulament; fracțiunea de biomasă; fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, factorii de oxidare și de conversie, exprimați ca fracții adimensionale;
în cazul în care factorii de emisie pentru combustibili se raportează la masă, și nu la energie, valorile determinate în temeiul articolului 26 alineatul (5) pentru puterea calorifică netă a fluxului-sursă respectiv;
în cazul în care un flux-sursă este un tip de deșeu, codurile relevante ale deșeurilor în conformitate cu Decizia 2014/955/UE a Comisiei ( 18 );
în cazul în care se aplică metoda bilanțului masic, debitul masic și conținutul de carbon pentru fiecare flux-sursă care intră și iese din instalație; fracțiunea de biomasă, fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero și puterea calorifică netă, dacă este cazul;
informații raportate ca elemente informative, constând cel puțin din:
cantitățile arse de biomasă și de biomasă cu cotă zero sau cantitățile arse de RFNBO sau RCF și de RFNBO sau RCF cu cotă zero sau cantitățile arse de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon și de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, exprimate în TJ, sau utilizate în procese, exprimate în t sau Nm3;
emisiile de CO2 provenite din biomasă și din biomasă cu cotă zero sau emisiile provenite din RFNBO sau RCF și din RFNBO sau RCF cu cotă zero sau emisiile provenite din combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon și din combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, exprimate în t CO2, în cazul în care se utilizează o metodologie bazată pe măsurare pentru a determina emisiile;
date indirecte pentru puterea calorifică netă a fluxurilor-sursă de biomasă, de RFNBO sau RCF sau de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon utilizate drept combustibil, dacă este cazul;
emisiile, cantitățile și conținutul energetic al combustibililor proveniți din biomasă și al biolichidelor arse sau al RFNBO sau RCF arși sau al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon arși, exprimate în t și TJ, precum și informații conform cărora combustibilii proveniți din biomasă și biolichidele, RFNBO sau RCF sau combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero respectă articolul 38 alineatul (5) sau articolul 39a alineatul (3) sau articolul 39a alineatul (4) din prezentul regulament;
atunci când se aplică articolul 49 sau 50 din prezentul regulament, CO2 sau N2O transferat la o instalație sau primit de la o instalație, precum și orice CO2 în tranzit, exprimat în t CO2(e);
atunci când se aplică articolul 48, CO2 inerent transferat la o instalație sau primit de la o instalație, exprimat în t de CO2;
dacă este cazul, numele instalației și codul de identificare al acesteia recunoscut în conformitate cu actele adoptate în temeiul articolului 19 alineatul (3) din Directiva 2003/87/CE:
al instalației (instalațiilor) la care se transferă CO2 sau N2O, în conformitate cu punctul 8 literele (e) și (f);
al instalației (instalațiilor) de la care se primește CO2 sau N2O, în conformitate cu punctul 8 literele (e) și (f);
În cazul în care instalația în cauză nu are un astfel de cod de identificare, se furnizează numele și adresa instalației, precum și informațiile de contact relevante ale unei persoane de contact.
CO2 transferat rezultat din biomasă și exprimat în t de CO2;
cantitatea de CO2 legată chimic în produs în conformitate cu articolul 49a alineatul (1) din prezentul regulament, exprimată în t CO2;
tipurile și cantitățile de produse fabricate în care CO2 a fost legat chimic în conformitate cu articolul 49a alineatul (1) din prezentul regulament, exprimate în t de produs;
în cazul în care se aplică o metodologie bazată pe măsurare:
atunci când CO2 se măsoară sub forma emisiilor anuale de CO2 fosil și a emisiilor anuale de CO2 rezultate din utilizarea biomasei;
numărul de ore de funcționare a sistemului de măsurare continuă a emisiilor (SMCE), concentrațiile de gaze cu efect de seră măsurate și debitul gazelor reziduale, exprimate ca medie orară anuală și ca valoare totală anuală;
dacă este cazul, un indicator al conținutului energetic din combustibilii fosili și materialele fosile și din biomasa utilizată ca materiale și combustibili, precum și din RFNBO sau RCF sau din combustibilii sintetici cu emisii scăzute de carbon.
atunci când se aplică o metodologie alternativă, în conformitate cu articolul 22, toate datele necesare pentru determinarea emisiilor pentru sursele de emisii și fluxurile-sursă pentru care se aplică respectiva metodologie, precum și datele indirecte pentru datele privind activitatea, parametrii de calcul și alți parametri care ar trebui raportați în cadrul unei metodologii bazate pe niveluri;
în cazul în care s-au constatat lacune în materie de date, iar acestea au fost acoperite prin utilizarea unor date de substituție, în conformitate cu articolul 66 alineatul (1):
fluxul-sursă și sursa de emisii în cazul cărora există lacune în materie de date;
motivul fiecărei lacune în materie de date;
data la care a început și data la care s-a încheiat fiecare lacună în materie de date;
emisiile calculate pe baza unor date de substituție;
atunci când metoda de estimare a datelor de substituție nu a fost încă inclusă în planul de monitorizare, o descriere detaliată a metodei de estimare, inclusiv dovezi care să ateste faptul că metodologia utilizată nu conduce la o subestimare a emisiilor pentru perioada de timp respectivă;
orice altă modificare adusă instalației pe perioada de raportare care are relevanță pentru emisiile de gaze cu efect de seră ale instalației respective pe durata anului de raportare;
dacă este cazul, nivelul producției de aluminiu primar, frecvența și durata medie a efectelor anodice în perioada de raportare sau datele privind supratensiunea efectelor anodice pe perioada de raportare, precum și rezultatele celor mai recente determinări ale factorilor de emisie specifici ai instalației respective pentru CF4 și C2F6, astfel cum este indicat în anexa IV, și cea mai recentă determinare a eficienței de colectare a conductelor.
Emisiile care provin de la mai multe surse de emisii sau fluxuri de același fel din cadrul aceleași instalații și care aparțin aceluiași tip de activitate pot fi raportate în mod agregat pentru tipul de activitate.
În cazul în care nivelurile au fost modificate în cursul unei perioade de raportare, operatorul calculează și raportează emisiile în rubrici separate ale raportului anual pentru perioada respective.
Operatorii de situri de stocare a CO2 pot utiliza rapoarte privind emisiile simplificate după închiderea sitului de stocare, în conformitate cu articolul 17 din Directiva 2009/31/CE, care să conțină cel puțin elementele enumerate la punctele 1-5, cu condiția ca autorizația de emisii de gaze cu efect de seră să nu conțină surse de emisii.
2. RAPOARTELE ANUALE PRIVIND EMISIILE ALE OPERATORILOR DE AERONAVE
Raportul privind emisiile al unui operator de aeronave trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
datele de identificare ale operatorului de aeronave în conformitate cu anexa IV la Directiva 2003/87/CE și indicativul de apel sau alte coduri unice de identificare utilizate pentru controlul traficului aerian, precum și datele de contact relevante;
numele și adresa verificatorului raportului;
anul de raportare;
trimiterea la cel mai recent plan de monitorizare aprobat și numărul versiunii acestuia, precum și data de la care se aplică acesta, trimiterea la alte planuri de monitorizare relevante pentru anul de raportare și numărul versiunii acestora;
modificările relevante aduse operațiunilor și abaterile față de planul de monitorizare aprobat în cursul perioadei de raportare;
numerele de înmatriculare ale aeronavelor și tipurile de aeronavă utilizate în perioada care face obiectul raportului pentru desfășurarea activităților de aviație prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE de către operatorul de aeronave;
numărul total de zboruri pentru fiecare pereche de state care fac obiectul raportului;
masa combustibilului simplu (în tone) pentru fiecare pereche de state, inclusiv informații privind toate elementele următoare:
dacă combustibilului de aviație alternativ i s-a acordat cota zero în conformitate cu articolul 54c din prezentul regulament;
dacă combustibilul este sau nu este un combustibil de aviație eligibil;
pentru combustibilii de aviație eligibili, tipul de combustibil, astfel cum este definit la articolul 3c alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE;
emisiile totale de CO2 în tone de CO2, cu utilizarea factorului de emisie preliminar și a factorului de emisie, defalcate după statul membru de plecare și statul membru de sosire;
în cazul în care emisiile sunt calculate cu ajutorul unui factor de emisie sau al conținutului de carbon având legătură cu masa sau volumul, datele indirecte pentru puterea calorifică netă a combustibilului;
în cazul în care s-a constat că lipsesc date, iar acestea au fost acoperite prin utilizarea unor date de substituție, în conformitate cu articolul 66 alineatul (2):
numărul de zboruri exprimat ca procent din zborurile anuale (rotunjit la cea mai apropiată 0,1 %) pentru care au existat lacune în materie de date și circumstanțele și motivele lacunei în materie de date;
metoda de estimare aplicată pentru datele de substituție;
emisiile calculate pe bază de date de substituție;
elemente informative:
cantitatea de combustibili de aviație alternativi utilizați în cursul anului de raportare (în tone) indicată pe tipuri de combustibil, precum și dacă combustibilii respectă sau nu dispozițiile articolului 54c din prezentul regulament;
puterea calorifică netă a combustibililor alternativi;
cantitatea totală de combustibili de aviație eligibili utilizați în cursul anului de raportare (în tone), indicată pe tipuri de combustibil în conformitate cu articolul 3c alineatul (6) din Directiva 2003/87/CE;
operatorul de aeronave include emisiile anuale și numărul anual de zboruri pentru fiecare pereche de aerodromuri într-o anexă la raportul său privind emisiile anuale. Dacă este cazul, cantitatea de combustibil de aviație alternativ și de combustibil de aviație eligibil (în tone) se indică pentru fiecare pereche de aerodromuri. La solicitarea operatorului, autoritatea competentă tratează informațiile respective ca fiind confidențiale.
2a. RAPOARTELE ANUALE ALE OPERATORILOR DE AERONAVE PRIVIND ALTE EFECTE ALE AVIAȚIEI DECÂT EMISIILE DE CO2
Pentru alte efecte ale aviației decât emisiile de CO2, raportul separat menționat la articolul 68 alineatul (5) din prezentul regulament trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
datele de identificare ale operatorului de aeronave și indicativul de apel sau alte coduri unice de identificare utilizate pentru controlul traficului aerian, precum și datele de contact relevante;
numele și adresa verificatorului raportului;
anul de raportare;
trimiterea la cel mai recent plan de monitorizare aprobat și numărul versiunii acestuia, precum și data de la care se aplică acesta, trimiterea la alte planuri de monitorizare relevante pentru anul de raportare și numărul versiunii acestora;
modificările relevante aduse operațiunilor și abaterile față de planul de monitorizare aprobat în cursul perioadei de raportare;
numerele de înmatriculare ale aeronavelor și tipurile de aeronavă utilizate în perioada care face obiectul raportului pentru desfășurarea activităților de aviație prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE de către operatorul de aeronave;
numărul total de zboruri pentru fiecare pereche de state care fac obiectul raportului;
suma emisiilor de CO2(e) ale zborurilor monitorizate ale operatorului de aeronave pentru fiecare pereche de aerodromuri, exprimată în indicatorii climatici prevăzuți la articolul 56a alineatul (2) din prezentul regulament;
un tabel XML care conține, pentru fiecare zbor și astfel cum sunt definite în secțiunea 1 din anexa IIIa la prezentul regulament, informații referitoare la zbor, tipul aeronavei, identificatorul motorului și CO2(e), exprimate în indicatorii climatici prevăzuți la articolul 56a alineatul (2) din prezentul regulament;
în cazul în care operatorul de aeronave nu utilizează NEATS pentru a calcula CO2(e), ci instrumente informatice proprii sau instrumente informatice ale terților, astfel cum se menționează la articolul 56a alineatul (7) litera (b) din prezentul regulament, o descriere a modului în care se aplică eficacitatea în cadrul instrumentelor respective, în conformitate cu prezentul regulament și NEATS, pentru a rafina GWP. În cazul în care eficacitatea nu a fost aplicată în cadrul acestor instrumente, operatorul de aeronave furnizează o descriere în care explică motivele pentru care nu s-a aplicat eficacitatea.
▼M4 —————
4. RAPOARTELE PRIVIND EMISIILE ANUALE ALE ENTITĂȚILOR REGLEMENTATE
Raportul privind emisiile anuale al unei entități reglementate trebuie să conțină cel puțin următoarele informații:
datele de identificare ale entității reglementate, astfel cum sunt specificate în anexa IV la Directiva 2003/87/CE, precum și numărul unic al autorizației privind emisiile de gaze cu efect de seră;
numele și adresa verificatorului raportului;
anul de raportare;
trimiterea la cel mai recent plan de monitorizare aprobat și numărul versiunii acestuia, data de la care se aplică acesta, precum și trimiterea la orice alt plan de monitorizare relevant pentru anul de raportare și numărul versiunii acestuia;
modificările relevante cu privire la operațiunile entității reglementate, precum și modificările și abaterile temporare de la planul de monitorizare aprobat de autoritatea competentă care au avut loc în perioada de raportare; inclusiv modificarea temporară sau permanentă a nivelurilor, motivele acestor modificări și data de la care s-au aplicat, precum și data la care a început și s-a terminat aplicarea modificărilor temporare;
informații referitoare la toate fluxurile de combustibil, cuprinzând cel puțin următoarele:
emisiile totale exprimate ca t CO2, inclusiv CO2 provenit din fluxurile de combustibil provenit din biomasă care nu respectă dispozițiile articolului 38 alineatul (5) din prezentul regulament sau din fluxurile-sursă de RFNBO sau RCF care nu respectă dispozițiile articolului 39a alineatul (3) din prezentul regulament sau din fluxurile-sursă de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon care nu respectă dispozițiile articolului 39a alineatul (4) din prezentul regulament;
nivelurile aplicate;
cantitățile de combustibil eliberat pentru consum (exprimate în tone, Nm3 sau TJ) și factorul de conversie a unității, exprimat în unități corespunzătoare, raportat separat, dacă este cazul;
factorii de emisie, exprimați în conformitate cu cerințele prevăzute la articolul 75f din prezentul regulament; fracțiunea de biomasă, fracțiunea de biomasă cu cotă zero, fracțiunea RFNBO sau RCF, fracțiunea RFNBO sau RCF cu cotă zero, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon, fracțiunea sintetică cu emisii scăzute de carbon cu cotă zero, exprimate ca fracții adimensionale;
în cazul în care factorii de emisie pentru combustibili se raportează la masă sau la volum, nu la energie, valorile determinate în temeiul articolului 75h alineatul (3) pentru factorul de conversie a unității corespunzător fluxului de combustibil respectiv;
mijloacele prin care combustibilul este eliberat pentru consum;
utilizarea (utilizările) finală (finale) a(le) fluxului de combustibil eliberat pentru consum, inclusiv codul CRF, la nivelul de detaliere disponibil;
factorul de includere în domeniul de aplicare, exprimat ca fracție adimensională cu până la trei zecimale. În cazul în care, pentru un flux de combustibil, se utilizează mai multe metode pentru a determina factorul de includere în domeniul de aplicare, informațiile privind tipul metodei, factorul de includere în domeniul de aplicare aferent, cantitatea de combustibil eliberat pentru consum și codul CRF la nivelul de detaliere disponibil;
în cazul în care factorul de includere în domeniul de aplicare este zero în temeiul articolului 75l alineatul (1):
lista tuturor entităților care intră sub incidența capitolelor II și III din Directiva 2003/87/CE, identificate prin nume, adresă și, dacă este cazul, numărul unic al autorizației;
cantitățile de combustibil eliberat pentru consum furnizate fiecărei entități care intră sub incidența capitolelor II și III din Directiva 2003/87/CE pentru perioada de raportare relevantă, exprimate în t, Nm3 sau TJ, precum și emisiile corespunzătoare;
informații raportate ca elemente informative, cuprinzând cel puțin următoarele:
un indicator al puterii calorifice nete a fluxurilor de combustibil provenit din biomasă, de RFNBO sau RCF sau de combustibili sintetici cu emisii scăzute de carbon, dacă este cazul;
emisiile, cantitățile și conținutul energetic al biocarburanților, al biolichidelor, al RFNBO sau RCF, al combustibililor sintetici cu emisii scăzute de carbon eliberați pentru consum, exprimați în t și TJ, precum și informații din care să reiasă dacă aceștia respectă dispozițiile articolului 38 alineatul (5) sau ale articolului 39a alineatul (3) sau (4) din prezentul regulament;
în cazul în care s-au constatat lacune în materie de date, iar acestea au fost acoperite prin utilizarea unor date de substituție în conformitate cu articolul 66 alineatul (1):
fluxul de combustibil în cazul căruia există lacune în materie de date;
motivul fiecărei lacune în materie de date;
data la care a început și data la care s-a încheiat fiecare lacună în materie de date;
emisiile calculate pe bază de date de substituție;
atunci când metoda de estimare a datelor de substituție nu a fost încă inclusă în planul de monitorizare, o descriere detaliată a metodei de estimare, inclusiv dovezi care să ateste faptul că metodologia utilizată nu conduce la o subestimare a emisiilor pentru perioada de timp respectivă;
orice altă modificare adusă instalației pe perioada de raportare care are relevanță pentru emisiile de gaze cu efect de seră ale instalației respective pe durata anului de raportare.
ANEXA Xa
Rapoarte privind furnizorii de combustibil și consumul de combustibil al instalațiilor staționare și, dacă este cazul, al operatorilor de aeronave și al companiilor de transport maritim
Împreună cu informațiile cuprinse în raportul privind emisiile anuale în conformitate cu anexa X la prezentul regulament, operatorul prezintă următoarele informații pentru fiecare combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, care a fost achiziționat:
numele, adresa și numărul unic al autorizației furnizorului de combustibil care este înregistrat ca entitate reglementată. În cazurile în care furnizorul de combustibil nu este o entitate reglementată, operatorii prezintă, dacă este disponibilă, o listă a tuturor furnizorilor de combustibili, de la furnizorii direcți ai combustibililor până la entitatea reglementată, precizând numele, adresa și numărul unic al autorizației;
tipurile și cantitățile de combustibili achiziționate de la fiecare furnizor menționat la litera (a) în cursul perioadei de raportare relevante;
cantitatea de combustibil utilizată pentru activitățile menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE de la fiecare furnizor de combustibil în cursul perioadei de raportare relevante.
ANEXA Xb
Rapoarte privind combustibilii eliberați pentru consum de entitățile reglementate
Împreună cu informațiile cuprinse în raportul privind emisiile anuale în conformitate cu anexa X la prezentul regulament, entitatea reglementată prezintă următoarele informații pentru fiecare combustibil, astfel cum este definit la articolul 3 litera (af) din Directiva 2003/87/CE, care a fost achiziționat:
numele, adresa și numărul unic al autorizației operatorului și, dacă este cazul, al operatorului de aeronave și al companiei de transport maritim către care se eliberează combustibilul. În alte cazuri în care combustibilul este destinat utilizării finale în sectoare prevăzute în anexa I la Directiva 2003/87/CE, entitatea reglementată transmite, dacă este disponibilă, o listă a tuturor consumatorilor combustibililor, de la cumpărătorul direct până la operator, precizând numele, adresa și numărul unic al autorizației, în cazul în care acest lucru nu ar cauza o sarcină administrativă disproporționată;
tipurile și cantitățile de combustibili vândute fiecărui cumpărător menționat la litera (a) în cursul perioadei de raportare relevante;
cantitatea de combustibil utilizată pentru activitățile menționate în anexa I la Directiva 2003/87/CE pentru fiecare cumpărător menționat la litera (a) în cursul perioadei de raportare relevante.
ANEXA XI
Tabel de corespondență
|
Regulamentul (UE) nr. 601/2012 al Comisiei |
Prezentul regulament |
|
Articolele 1 - 49 |
Articolele 1 - 49 |
|
— |
Articolul 50 |
|
Articolele 50 - 67 |
Articolele 51 - 68 |
|
Articolul 68 |
— |
|
Articolele 69 - 75 |
Articolele 69 - 75 |
|
— |
Articolul 76 |
|
Articolele 76 - 77 |
Articolele 77 - 78 |
|
Anexele I - X |
Anexele I - X |
|
— |
Anexa XI |
( 1 ) Directiva 2014/32/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a mijloacelor de măsurare (JO L 96, 29.3.2014, p. 149).
( 2 ) Regulamentul (UE) nr. 965/2012 al Comisiei de stabilire a cerințelor tehnice și a procedurilor administrative referitoare la operațiunile aeriene în temeiul Regulamentului (CE) nr. 216/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (JO L 296, 25.10.2012, p. 1).
( 3 ) Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului din 19 decembrie 2019 de stabilire a regimului general al accizelor (JO L 58, 27.2.2020, p. 4).
( 4 ) Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, p. 51).
( 5 ) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor și acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 334, 31.12.2018, p. 94, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_impl/2018/2067/oj).
( 6 ) Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
( 7 ) Regulamentul delegat (UE) 2019/1603 al Comisiei din 18 iulie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește măsurile adoptate de Organizația Aviației Civile Internaționale pentru monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor generate de aviație în scopul punerii în aplicare a unei măsuri globale bazate pe piață (JO L 250, 30.9.2019, p. 10, ELI: http://data.europa.eu/eli/reg_del/2019/1603/oj).
( 8 ) Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (JO L 41, 14.2.2003, p. 26).
( 9 ) Regulamentul (CE) nr. 166/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 ianuarie 2006 de instituire a unui registru european al emisiilor și transferului de poluanți și de modificare a Directivelor 91/689/CEE și 96/61/CE ale Consiliului (JO L 33, 4.2.2006, p. 1).
( 10 ) Regulamentul (CE) nr. 1893/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a Nomenclatorului statistic al activităților economice NACE a doua revizuire și de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 3037/90 al Consiliului, precum și a anumitor regulamente CE privind domenii statistice specifice (JO L 393, 30.12.2006, p. 1).
( 11 ) Directiva 2014/31/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind armonizarea legislației statelor membre referitoare la punerea la dispoziție pe piață a aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată (JO L 96, 29.3.2014, p. 107).
( 12 ) Directiva 95/60/CE a Consiliului din 27 noiembrie 1995 privind marcarea fiscală a motorinelor și a kerosenului (JO L 291, 6.12.1995, p. 46).
( 13 ) Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 269, 10.10.2013, p. 1).
( 14 ) Regulamentul (UE) nr. 389/2012 al Consiliului din 2 mai 2012 privind cooperarea administrativă în domeniul accizelor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 2073/2004 (JO L 121, 8.5.2012, p. 1).
( 15 ) JO L 342, 22.12.2009, p. 1.
►M4 ( 16 ) Regulamentul delegat (UE) 2019/1122 al Comisiei din 12 martie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește funcționarea registrului Uniunii (JO L 177, 2.7.2019, p. 3). ◄
( 17 ) Institutul Internațional al Aluminiului; The Aluminium Sector Greenhouse Gas Protocol (Protocolul referitor la gazele cu efect de seră din sectorul aluminiului); octombrie 2006; Agenția pentru Protecția Mediului din SUA și Institutul Internațional al Aluminiului; Protocol pentru măsurarea emisiilor de tetrafluorometan (CF4) și de hexafluoroetan (C2F6) rezultate din producerea aluminiului primar; aprilie 2008.
( 18 ) Decizia 2014/955/UE Comisiei din 18 decembrie 2014 de modificare a Deciziei 2000/532/CE de stabilire a unei liste de deșeuri în temeiul Directivei 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 370, 30.12.2014, p. 44).