(1)

În contextul Pactului verde european, stabilit în Comunicarea Comisiei din 11 decembrie 2019 (denumit în continuare „Pactul verde european”), Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului (4) a stabilit obiectivul realizării neutralității climatice în Uniune până în 2050 și un obiectiv intermediar de reducere a emisiilor nete de gaze cu efect de seră cu cel puțin 55 % până în 2030 comparativ cu nivelurile din 1990. Obiectivul de neutralitate climatică al Uniunii necesită o tranziție energetică justă, în care niciun teritoriu sau cetățean nu este lăsat în urmă, o creștere a eficienței și ponderi semnificativ mai mari ale energiei din surse regenerabile într-un sistem energetic integrat.

(2)

Energia din surse regenerabile joacă un rol fundamental în realizarea respectivelor obiective, având în vedere că sectorul energetic contribuie în prezent cu peste 75 % din totalul emisiilor de gaze cu efect de seră din Uniune. Prin reducerea respectivelor emisii de gaze cu efect de seră, energia din surse regenerabile poate contribui, de asemenea, la abordarea provocărilor legate de mediu, cum ar fi pierderea biodiversității, și la reducerea poluării în conformitate cu obiectivele Comunicării Comisiei din 12 mai 2021 intitulată „Calea către o planetă sănătoasă pentru toți – Plan de acțiune al UE: «Către reducerea la zero a poluării aerului, apei și solului»”. Tranziția verde către o economie bazată pe energie din surse regenerabile va contribui la realizarea obiectivelor Deciziei (UE) 2022/591 a Parlamentului European și a Consiliului (5), care vizează, de asemenea, protejarea, restabilirea și îmbunătățirea stării mediului, printre altele prin oprirea și inversarea tendinței de pierdere a biodiversității. Faptul că energia din surse regenerabile reduce expunerea la șocurile prețurilor în comparație cu combustibilii fosili poate conferi energiei din surse regenerabile un rol-cheie în combaterea sărăciei energetice. Energia din surse regenerabile poate aduce, de asemenea, beneficii socioeconomice ample, creând noi locuri de muncă și promovând industriile locale, abordând în același timp creșterea cererii interne și mondiale de tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile.

(3)

Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului (6) stabilește un obiectiv general obligatoriu al Uniunii de atingere a unei ponderi de cel puțin 32 % a energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie al Uniunii până în 2030. În conformitate cu Planul privind obiectivul climatic pentru 2030, stabilit în Comunicarea Comisiei din 17 septembrie 2020, intitulată „Stabilirea unui obiectiv mai ambițios în materie de climă pentru Europa în perspectiva anului 2030 – Investirea într-un viitor neutru din punct de vedere climatic, în interesul cetățenilor”, ponderea energiei din surse regenerabile în cadrul consumului final brut de energie ar trebui să se majoreze la 40 % până în 2030 pentru a realiza obiectivul Uniunii de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. În acest context, în iulie 2021 Comisia a propus, în cadrul pachetului de punere în aplicare a Pactului verde european, dublarea ponderii energiei din surse regenerabile în mixul energetic în 2030 față de 2020, pentru a ajunge la cel puțin 40 %.

(4)

Contextul general creat de invadarea Ucrainei de către Rusia și efectele pandemiei de COVID-19 au condus la o creștere bruscă a prețurilor energiei în întreaga Uniune, subliniind astfel necesitatea de a accelera eficiența energetică și de a spori utilizarea energiei din surse regenerabile în Uniune. În vederea realizării obiectivului pe termen lung al unui sistem energetic independent de țările terțe, Uniunea ar trebui să pună accentul pe accelerarea tranziției verzi și pe asigurarea unei politici energetice de reducere a emisiilor, care să reducă dependența de combustibilii fosili importați și să promoveze prețuri corecte și accesibile cetățenilor și întreprinderilor Uniunii din toate sectoarele economiei.

(5)

Planul REPowerEU stabilit în Comunicarea Comisiei din 18 mai 2022 (denumit în continuare „planul REPowerEU”) urmărește ca Uniunea să devină independentă de combustibilii fosili din Rusia cu mult înainte de 2030. Respectiva comunicare prevede acțiuni consolidate, la începutul perioadei, în ceea ce privește energia eoliană și energia solară, ducând la creșterea ratei medii de implementare a unei astfel de energii, precum și instalarea de capacități suplimentare de energie din surse regenerabile până în 2030 pentru a permite creșterea producției de combustibili de origine nebiologică din surse regenerabile. De asemenea, Comisia a invitat colegiuitorii să ia în considerare stabilirea unui obiectiv mai ridicat sau mai timpuriu în ceea ce privește ponderea crescută a energiei din surse regenerabile în mixul energetic. În acest context, este oportun ca obiectivul general al Uniunii privind energia din surse regenerabile să fie majorat la 42,5 % în vederea unei accelerări semnificative a ritmului actual de implementare a energiei din surse regenerabile, grăbindu-se astfel eliminarea treptată a dependenței Uniunii de combustibilii fosili din Rusia prin creșterea disponibilității energiei accesibile, sigure și durabile în Uniune. Dincolo de acest nivel obligatoriu, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a realiza în mod colectiv un obiectiv general al Uniunii privind energia din surse regenerabile de 45 %, în concordanță cu planul REPowerEU.

(6)

Obiectivele privind energia din surse regenerabile ar trebui să meargă mână în mână cu eforturile complementare de decarbonizare pe baza altor surse de energie nefosile în vederea atingerii neutralității climatice în 2050. Statele membre ar trebui să poată combina diferite surse de energie nefosile pentru a realiza obiectivul Uniunii de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050, ținând cont de circumstanțele lor naționale specifice și de structura aprovizionării lor cu energie. Pentru a realiza acest obiectiv, implementarea energiei din surse regenerabile în cadrul obiectivului general obligatoriu crescut al Uniunii ar trebui să fie integrată în eforturile complementare de decarbonizare care implică dezvoltarea altor surse de energie nefosile pe care statele membre decid să le urmărească.

(7)

Inovarea este esențială pentru competitivitatea energiei din surse regenerabile. Planul strategic european privind tehnologiile energetice stabilit în Comunicarea Comisiei din 15 septembrie 2015 intitulată „Către un Plan strategic integrat privind tehnologiile energetice (SET): Accelerarea transformării sistemului energetic european” (denumit în continuare „Planul SET”) urmărește stimularea tranziției către un sistem energetic neutru din punct de vedere climatic prin acțiuni de cercetare și inovare, care abordează întregul lanț al inovării, de la cercetare la introducerea pe piață. În planurile lor naționale integrate privind energia și clima prezentate în temeiul articolului 3 din Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului (7), statele membre stabilesc obiective naționale și obiective de finanțare pentru cercetarea și inovarea publică și, dacă este cazul, privată, referitoare la uniunea energetică, inclusiv, după caz, termene până la care să fie îndeplinite obiectivele; reflectarea priorităților strategiei pentru uniunea energetică stabilite în Comunicarea Comisiei din 25 februarie 2015 intitulată „O strategie-cadru pentru o uniune energetică rezilientă cu o politică prospectivă în domeniul schimbărilor climatice”, și, după caz, ale Planului SET. Pentru a completa obiectivele lor naționale și obiectivele lor de finanțare, pentru a promova producția de energie din surse regenerabile din tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile și pentru a garanta menținerea poziției Uniunii de lider în domeniul cercetării și dezvoltării de tehnologii inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile, fiecare stat membru ar trebui să stabilească un obiectiv orientativ pentru tehnologiile inovatoare în domeniul energiei din surse regenerabile de cel puțin 5 % din noua capacitate instalată de producere a energiei din surse regenerabile până în 2030.

(8)

În conformitate cu articolul 3 din Directiva (UE) 2023/1791 a Parlamentului European și a Consiliului (8) și în concordanță cu Recomandarea (UE) 2021/1749 a Comisiei (9), statele membre ar trebui să adopte o abordare integrată prin promovarea sursei regenerabile celei mai eficiente din punct de vedere energetic pentru orice sector și aplicație dată, precum și prin promovarea eficienței sistemului, astfel încât să fie nevoie de cât mai puțină energie pentru fiecare activitate economică în parte.

(9)

Modificările prevăzute în prezenta directivă sunt, de asemenea, menite să sprijine realizarea obiectivului Uniunii de producție anuală de biometan sustenabil de 35 de miliarde de metri cubi până în 2030, stabilit în documentul de lucru al serviciilor Comisiei din 18 mai 2022 care însoțește planul REPowerEU, intitulat „Punerea în aplicare a planului de acțiune REPowerEU: nevoile de investiții, acceleratorul de hidrogen și realizarea obiectivelor privind biometanul”, sprijinind astfel securitatea aprovizionării și ambițiile Uniunii în materie de climă.

(10)

Se recunoaște din ce în ce mai mult necesitatea alinierii politicilor în domeniul bioenergiei la principiul utilizării în cascadă a biomasei. Principiul respectiv urmărește să realizeze utilizarea eficientă a resurselor de biomasă, acordând prioritate, ori de câte ori este posibil, utilizării materiilor prime de biomasă în defavoarea utilizării sale pentru energie, crescând astfel cantitatea de biomasă disponibilă în cadrul sistemului. O astfel de aliniere are ca scop asigurarea unui acces echitabil la piața materiilor prime din biomasă în vederea dezvoltării de soluții inovatoare, cu valoare adăugată ridicată, bazate pe biomasă și a unei bioeconomii circulare sustenabile. Atunci când elaborează scheme de sprijin pentru bioenergie, statele membre ar trebui, prin urmare, să țină seama de disponibilitatea aprovizionării cu biomasă durabilă pentru uz energetic și pentru alte utilizări și de menținerea absorbanților de carbon și a ecosistemelor din pădurile naționale, precum și de principiul economiei circulare, de principiul utilizării în cascadă a biomasei și de ierarhia deșeurilor stabilită în Directiva 2008/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului (10). În concordanță cu principiul utilizării în cascadă a biomasei, biomasa lemnoasă ar trebui utilizată în conformitate cu cea mai mare valoare adăugată economică și de mediu, în următoarea ordine a priorităților: produse pe bază de lemn, prelungirea duratei de viață a produselor pe bază de lemn, reutilizare, reciclare, bioenergie și eliminare. În cazul în care nicio altă utilizare a biomasei lemnoase nu este viabilă din punct de vedere economic sau potrivită din punctul de vedere al mediului, recuperarea energiei contribuie la reducerea producției de energie din surse neregenerabile. Prin urmare, schemele de sprijin ale statelor membre pentru bioenergie ar trebui să fie direcționate către astfel de materii prime pentru care există o concurență redusă pe piață cu sectoarele materialelor și a căror aprovizionare este considerată ca având un efect pozitiv atât pentru climă, cât și pentru biodiversitate, pentru a se evita stimulentele negative pentru opțiunile în materie de bioenergie care nu sunt durabile, astfel cum au fost identificate în raportul pentru 2021 al Centrului Comun de Cercetare al Comisiei, intitulat „Utilizarea biomasei lemnoase pentru producția de energie în UE”.

În același timp, la punerea în aplicare a măsurilor care asigură aplicarea principiului utilizării în cascadă a biomasei, este necesar să se recunoască particularitățile naționale care ghidează statele membre în elaborarea schemelor lor de sprijin. Statelor membre ar trebui să li se permită să deroge de la principiul respectiv în circumstanțe justificate în mod corespunzător, de exemplu atunci când acest lucru este necesar în scopul securității aprovizionării cu energie, cum ar fi în cazul unor condiții de frig deosebit de severe. De asemenea, statelor membre ar trebui să li se permită să deroge de la principiul respectiv în cazul în care nu există sectoare sau instalații de prelucrare care ar putea utiliza o valoare adăugată mai mare a anumitor materii prime într-un perimetru geografic. Într-un astfel de caz, transportul dincolo de acest perimetru în scopul unei astfel de utilizări ar putea să nu fie justificat din punct de vedere economic sau ecologic. Statele membre ar trebui să notifice orice astfel de derogări Comisiei. Statele membre nu ar trebui să acorde sprijin financiar direct pentru producția de energie din bușteni de gater, bușteni de furnir, lemn rotund de calitate industrială, buturugi și rădăcini. În scopul prezentei directive, avantajele fiscale nu sunt considerate a constitui sprijin financiar direct. Prevenirea, reutilizarea și reciclarea deșeurilor ar trebui să constituie opțiunea prioritară. Statele membre ar trebui să evite crearea unor scheme de sprijin care ar fi contrare obiectivelor privind tratarea deșeurilor și care ar duce la utilizarea ineficientă a deșeurilor reciclabile. În plus, pentru a asigura utilizarea mai eficientă a bioenergiei, statele membre nu ar trebui să acorde un nou sprijin sau să reînnoiască sprijinul pentru centralele care produc exclusiv energie electrică, cu excepția cazului în care instalațiile sunt situate în regiuni cu un statut specific de utilizare în ceea ce privește tranziția lor dinspre combustibilii fosili sau în regiunile ultraperiferice menționate la articolul 349 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) ori în cazul în care instalațiile utilizează captarea și stocarea dioxidului de carbon.

(11)

Creșterea rapidă a producției de energie electrică din surse regenerabile și competitivitatea sporită a acesteia din punctul de vedere al costurilor pot fi utilizate pentru a răspunde unei ponderi tot mai mari a cererii de energie, de exemplu, prin utilizarea pompelor de căldură pentru încălzirea spațiilor sau a proceselor industriale la temperatură scăzută, a vehiculelor electrice pentru transport sau a furnalelor electrice din anumite sectoare. Energia electrică din surse regenerabile poate fi utilizată, de asemenea, pentru a produce combustibili sintetici destinați consumului în sectoare ale transporturilor greu de decarbonizat, cum ar fi aviația și transportul maritim. Un cadru pentru electrificare trebuie să permită o coordonare solidă și eficientă și să extindă mecanismele pieței pentru a corela cererea și oferta în spațiu și timp, pentru a stimula investițiile în flexibilitate și pentru a contribui la integrarea unor ponderi mari ale producției variabile de energie electrică din surse regenerabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să se asigure că implementarea energiei electrice din surse regenerabile continuă să crească într-un ritm adecvat pentru a răspunde creșterii cererii. În acest scop, statele membre ar trebui să stabilească un cadru care să includă mecanisme compatibile cu piața pentru a elimina barierele rămase în calea integrării depline în sistemul energetic a unor sisteme energetice sigure și adecvate, adaptate unui nivel ridicat de energie din surse regenerabile, precum și a unor instalații de stocare. În special, acest cadru ar trebui să abordeze barierele rămase, inclusiv cele nefinanciare, cum ar fi lipsa resurselor digitale și umane suficiente din partea autorităților pentru prelucrarea unui număr tot mai mare de cereri de acordare a autorizației.

(12)

Atunci când se calculează ponderea energiei din surse regenerabile într-un stat membru, combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică ar trebui să fie luați în considerare în sectorul în care sunt consumați (energie electrică, încălzire și răcire sau transporturi). Pentru a evita dubla contabilizare, energia electrică din surse regenerabile utilizată pentru producerea acestor combustibili nu ar trebui luată în calcul. Acest lucru ar duce la o armonizare a normelor de contabilizare pentru respectivii combustibili în tot cuprinsul Directivei (UE) 2018/2001, indiferent dacă aceștia sunt luați în considerare pentru obiectivul general privind energia din surse regenerabile sau pentru orice alt obiectiv secundar. De asemenea, acest lucru ar permite contabilizarea consumului real de energie, ținând seama de pierderile de energie din procesul de producere a acestor combustibili. În plus, s-ar permite contabilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică importați și consumați în Uniune. Statelor membre ar trebui să li se permită să convină, prin intermediul unui acord de cooperare specific, contabilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică consumați într-un stat membru în ponderea consumului final brut de energie din surse regenerabile în statul membru în care au fost produși. Ori de câte ori sunt instituite astfel de acorduri de cooperare, cu excepția cazului în care se convine altfel, statele membre sunt încurajate să contabilizeze combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică produși într-un stat membru diferit de statele membre în care sunt consumați, după cum urmează: până la 70 % din volumul lor în țara în care sunt consumați și până la 30 % din volumul lor în țara în care sunt produși. Acordurile dintre statele membre pot lua forma unui acord de cooperare specific încheiat prin intermediul platformei Uniunii de dezvoltare a energiei din surse regenerabile, lansată la 29 noiembrie 2021.

(13)

Cooperarea dintre statele membre în vederea promovării energiei din surse regenerabile poate lua forma transferurilor statistice, a schemelor de sprijin sau a proiectelor comune. Aceasta permite o implementare eficientă din punctul de vedere al costurilor a energiei din surse regenerabile în întreaga Europă și contribuie la integrarea pe piață. În ciuda potențialului său, cooperarea dintre statele membre a fost foarte limitată, ceea ce a condus la rezultate nesatisfăcătoare în legătură cu eficiența în ceea ce privește creșterea ponderii energiei din surse regenerabile. Prin urmare, statele membre ar trebui să fie obligate să stabilească un cadru de cooperare privind proiectele comune până în 2025. În acest cadru, statele membre ar trebui să depună eforturi pentru instituirea a cel puțin două proiecte comune până în 2030. În plus, statele membre al căror consum anual de energie electrică depășește 100 TWh ar trebui depună eforturi pentru stabilirea unui al treilea proiect comun până în 2033. Proiectele finanțate prin contribuții naționale în cadrul mecanismului Uniunii de finanțare a energiei din surse regenerabile instituit prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1294 al Comisiei (11) ar îndeplini această obligație pentru statele membre implicate.

(14)

În Comunicarea sa din 19 noiembrie 2020, intitulată „O strategie a UE privind valorificarea potențialului energiei din surse regenerabile offshore pentru un viitor neutru climatic”, Comisia a prezentat un obiectiv ambițios de generare a unei cantități de 300 GW de energie eoliană offshore și de 40 GW de energie oceanică în toate bazinele maritime ale Uniunii până în 2050. Pentru a se asigura această schimbare majoră, va fi necesară o colaborare transfrontalieră între statele membre la nivel de bazin maritim. Regulamentul (UE) 2022/869 al Parlamentului European și al Consiliului (12) impune statelor membre să încheie acorduri fără caracter obligatoriu pentru a coopera cu privire la obiectivele legate de producția de energie din surse regenerabile offshore care urmează să fie implementată în fiecare bazin maritim până în 2050, cu etape intermediare în 2030 și 2040. Publicarea de informații cu privire la volumele de energie din surse regenerabile offshore pe care statele membre intenționează să le obțină prin intermediul licitațiilor sporește transparența și previzibilitatea pentru investitori și sprijină realizarea obiectivelor pentru producerea de energie din surse regenerabile offshore. Amenajarea spațiului maritim este un instrument esențial pentru asigurarea coexistenței diferitelor utilizări ale mării. Alocarea spațiului pentru proiectele privind energia din surse regenerabile offshore în cadrul planurilor de amenajare a spațiului maritim este necesară pentru a permite planificarea pe termen lung, evaluarea impactului respectivelor proiecte privind energia din surse regenerabile și asigurarea acceptării de către public a implementării lor planificate. Facilitarea participării comunităților de energie din surse regenerabile la proiecte comune privind energia din surse regenerabile offshore oferă mijloace suplimentare de creștere a acceptării de către public.

(15)

Piața contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile este în creștere rapidă și oferă o cale complementară către piața producției din surse regenerabile, pe lângă schemele de sprijin ale statelor membre sau vânzarea directă pe piața angro de energie electrică. În același timp, piața contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile este încă limitată la un număr mic de state membre și de întreprinderi mari, existând în continuare bariere administrative, tehnice și financiare semnificative într-o mare parte a pieței Uniunii. Măsurile existente prevăzute la articolul 15 din Directiva (UE) 2018/2001 menite să încurajeze încheierea de contracte de achiziție de energie electrică din surse regenerabile ar trebui, prin urmare, să fie consolidate în continuare, prin explorarea utilizării garanțiilor pentru credite pentru a reduce riscurile financiare ale unor astfel de acorduri, ținând seama de faptul că respectivele garanții, în cazul în care sunt publice, nu ar trebui să elimine finanțarea privată. În plus, măsurile în sprijinul contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile ar trebui extinse la alte forme de contracte de achiziție de energie din surse regenerabile, inclusiv, după caz, la contractele de achiziție de încălzire și răcire din surse regenerabile. În acest context, Comisia ar trebui să analizeze obstacolele din calea contractelor de achiziție de energie electrică din surse regenerabile pe termen lung și, în special, din calea implementării contractelor transfrontaliere de achiziție de energie electrică din surse regenerabile și să emită orientări privind eliminarea respectivelor bariere.

(16)

Ar putea fi necesară o raționalizare suplimentară a procedurilor administrative de acordare a autorizațiilor pentru a elimina sarcinile administrative inutile în scopul stabilirii proiectelor privind energia din surse regenerabile și a proiectelor de infrastructură de rețea aferente. În termen de doi ani de la intrarea în vigoare a prezentei directive și pe baza rapoartelor naționale intermediare integrate privind energia și clima prezentate în temeiul articolului 17 din Regulamentul (UE) 2018/1999, Comisia ar trebui să analizeze dacă sunt necesare măsuri suplimentare pentru a sprijini în continuare statele membre în punerea în aplicare a dispozițiilor Directivei (UE) 2018/2001 care reglementează procedurile de acordare a autorizațiilor, având în vedere inclusiv cerința ca punctele de contact instituite sau desemnate în temeiul articolului 16 din directiva menționată să asigure respectarea termenelor pentru procedurile de acordare a autorizațiilor prevăzute în respectiva directivă. Ar trebui să fie posibil ca astfel de măsuri suplimentare să includă indicatori-cheie de performanță indicativi privind, printre altele, durata procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiecte privind energia din surse regenerabile aflate în interiorul și în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile.

(17)

Clădirile au un mare potențial neexploatat de a contribui în mod eficace la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în Uniune. Decarbonizarea încălzirii și răcirii în clădiri prin creșterea ponderii producției și a utilizării energiei din surse regenerabile va fi necesară pentru a îndeplini obiectivul ambițios prevăzut în Regulamentul (UE) 2021/1119 de a realiza obiectivul Uniunii privind neutralitatea climatică. Cu toate acestea, progresele privind utilizarea energiei din surse regenerabile pentru încălzire și răcire au stagnat în ultimul deceniu, bazându-se în mare parte pe utilizarea sporită a biomasei. Fără stabilirea unor ponderi orientative de energie din surse regenerabile în clădiri, nu va fi posibil să se urmărească progresele și să se identifice blocajele în ceea ce privește acceptarea utilizării energiei din surse regenerabile. Stabilirea de ponderi orientative de energie din surse regenerabile în clădiri transmite investitorilor un semnal pe termen lung, inclusiv pentru perioada imediat ulterioară anului 2030. Prin urmare, ar trebui stabilite ponderi orientative pentru utilizarea energiei din surse regenerabile în clădiri, care este produsă la fața locului sau în apropiere, precum și a energiei din surse regenerabile care este preluată din rețea, pentru a orienta și a stimula eforturile statelor membre de a exploata potențialul utilizării și producției de energie din surse regenerabile în clădiri, de a încuraja dezvoltarea tehnologiilor care produc energie din surse regenerabile și a contribui la integrarea eficientă a unor astfel de tehnologii în sistemul energetic, oferind în același timp siguranță investitorilor și implicare la nivel local și contribuind totodată la eficiența sistemului. Tehnologiile inteligente și inovatoare care contribuie la eficiența sistemului ar trebui, de asemenea, promovate, după caz. Pentru calcularea respectivelor ponderi orientative, atunci când se stabilește ponderea energiei electrice din surse regenerabile preluată din rețeaua, utilizată în clădiri, statele membre ar trebui să utilizeze ponderea medie de energie electrică din surse regenerabile furnizată pe teritoriul lor în cei doi ani precedenți.

(18)

Ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în Uniune în sectorul clădirilor care trebuie atinsă până în 2030 constituie o etapă minimă necesară pentru asigurarea decarbonizării parcului imobiliar al Uniunii până în 2050 și completează cadrul de reglementare legat de eficiența energetică și performanța energetică a clădirilor. Este esențial să se permită o eliminare treptată, fără întreruperi și eficientă din punctul de vedere al costurilor, a combustibililor fosili din clădiri, pentru a asigura înlocuirea acestora cu energie din surse regenerabile. Ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor completează cadrul de reglementare pentru clădiri în temeiul dreptului Uniunii privind performanța energetică a clădirilor prin asigurarea faptului că tehnologiile, aparatele și infrastructurile din domeniul energiei din surse regenerabile, inclusiv sistemele eficiente de încălzire și răcire centralizată, sunt extinse la o scară suficient de largă și în timp util pentru a înlocui combustibilii fosili în clădiri și pentru a asigura până în 2030 disponibilitatea unei aprovizionări sigure și fiabile cu energie din surse regenerabile pentru clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero. Ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor promovează, de asemenea, investițiile în energia din surse regenerabile în strategiile și planurile naționale pe termen lung de renovare a clădirilor, permițând astfel realizarea decarbonizării clădirilor. În plus, ponderea orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor oferă un indicator suplimentar important pentru promovarea dezvoltării sau modernizării rețelelor eficiente de încălzire și răcire centralizată, completând astfel atât obiectivul indicativ privind încălzirea și răcirea centralizată prevăzut la articolul 24 din Directiva (UE) 2018/2001, cât și cerința de a se asigura că energia din surse regenerabile și căldura și răcoarea reziduale provenite de la sisteme eficiente de încălzire și răcire centralizată sunt disponibile pentru a contribui la acoperirea consumului anual total de energie primară al clădirilor noi sau renovate. Respectiva pondere orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul clădirilor este, de asemenea, necesară pentru a asigura într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor realizarea creșterii anuale a încălzirii și răcirii din surse regenerabile în temeiul articolului 23 din Directiva (UE) 2018/2001.

(19)

Având în vedere consumul mare de energie în clădirile rezidențiale, comerciale și publice, definițiile existente prevăzute în Regulamentul (CE) nr. 1099/2008 al Parlamentului European și al Consiliului (13) ar putea fi utilizate la calcularea ponderii naționale a energiei din surse regenerabile în clădiri, pentru a reduce la minimum sarcina administrativă, asigurând în același timp progresele necesare în direcția realizării până în 2030 a ponderii orientative a energiei din surse regenerabile la nivelul Uniunii pentru sectorul clădirilor.

(20)

Procedurile administrative îndelungate de acordare a autorizațiilor reprezintă unul dintre principalele obstacole în calea investițiilor în proiecte privind energia din surse regenerabile și în infrastructura conexă. Respectivele obstacole includ complexitatea normelor aplicabile privind selectarea amplasamentelor și privind autorizațiile administrative pentru astfel de proiecte, complexitatea și durata evaluării impactului asupra mediului ale unor astfel de proiecte și ale rețelelor de energie conexe, problemele legate de racordarea la rețea, constrângerile privind adaptarea specificațiilor tehnologice în timpul procedurii de acordare a autorizațiilor și problemele de personal ale autorităților care acordă autorizațiile sau ale operatorilor de rețea. Pentru a accelera ritmul implementării unor astfel de proiecte, este necesar să se adopte norme care să simplifice și să scurteze procedurile de acordare a autorizațiilor, luându-se în considerare acceptarea la scară largă de către public a implementării energiei din surse regenerabile.

(21)

Directiva (UE) 2018/2001 raționalizează procedurile administrative de acordare a autorizațiilor pentru centralele producătoare de energie din surse regenerabile prin introducerea unor norme privind organizarea și durata maximă a părții administrative a procedurii de acordare a autorizației pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile, acoperind toate autorizațiile relevante pentru construirea, retehnologizarea și exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile, precum și pentru racordarea unor astfel de centrale la rețea.

(22)

O simplificare și scurtare suplimentară a procedurilor administrative de acordare a autorizațiilor pentru centralele producătoare de energie din surse regenerabile, inclusiv pentru centralele producătoare de energie care combină diferite surse regenerabile de energie, pompele de căldură, stocarea energiei în același amplasament, inclusiv instalațiile de producere a energiei electrice și termice, precum și activele necesare pentru conectarea unor astfel de centrale, pompe de căldură și stocări la rețea și pentru integrarea energiei din surse regenerabile în rețelele de încălzire și răcire într-un mod coordonat și armonizat sunt necesare pentru a se asigura că Uniunea își atinge obiectivele ambițioase în materie de climă și energie pentru 2030 și obiectivul neutralității climatice până în 2050, ținând seama, în același timp, de principiul de a nu face rău enunțat în Pactul verde european și fără a aduce atingere repartizării interne a competențelor în cadrul statelor membre.

(23)

Introducerea unor termene mai scurte și clare pentru deciziile care trebuie luate de autoritățile competente pentru acordarea autorizațiilor pentru instalațiile de energie din surse regenerabile pe baza unei cereri complete este menită să accelereze implementarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile. Perioada de timp în care sunt construite centralele producătoare de energie din surse regenerabile și în care se realizează racordarea acestora la rețea nu ar trebui să fie luată în considerare la calculul acestor termene, cu excepția cazului în care aceasta coincide cu alte etape administrative ale procedurii de acordare a autorizației. Cu toate acestea, este oportun să se facă o distincție între proiectele situate în zone care sunt adecvate în mod deosebit pentru implementarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile, pentru care termenele pot fi în mod special raționalizate, și anume zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, și proiectele situate în afara acestor zone. La stabilirea termenelor respective ar trebui să se țină seama de particularitățile proiectelor privind energia din surse regenerabile offshore.

(24)

Unele dintre cele mai frecvente probleme cu care se confruntă dezvoltatorii de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile se referă la procedurile administrative, complexe și îndelungate, de acordare a autorizațiilor și de conectare la rețea, stabilite la nivel național sau regional și la lipsa de personal suficient și de cunoștințe tehnice de specialitate care să permită autorităților să evalueze impactul asupra mediului al proiectelor propuse. Prin urmare, este oportun să se raționalizeze anumite aspecte legate de mediu ale procedurilor de acordare a autorizațiilor pentru proiectele în domeniul energiei din surse regenerabile.

(25)

Statele membre ar trebui să sprijine implementarea mai rapidă a proiectelor privind energia din surse regenerabile prin realizarea, în coordonare cu autoritățile locale și regionale, a unei cartografieri coordonate a implementării energiei din surse regenerabile și a infrastructurii aferente pe teritoriul lor. Statele membre ar trebui să identifice zonele de uscat, de suprafață, de subsol și de ape maritime sau de ape interioare necesare pentru instalarea de centrale producătoare de energie din surse regenerabile și a infrastructurii aferente, în vederea îndeplinirii cel puțin a contribuțiilor lor naționale la obiectivul general revizuit pentru 2030 privind energia din surse regenerabile, prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001 și în sprijinul atingerii obiectivului neutralității climatice până cel târziu în 2050, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2021/1119. Statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze documentele existente de amenajare a teritoriului în scopul identificării zonelor respective. Statele membre ar trebui să se asigure că astfel de zone reflectă traiectoriile lor estimate și capacitatea instalată totală planificată și ar trebui să identifice domenii specifice pentru diferitele tipuri de tehnologii din domeniul energiei din surse regenerabile prevăzute în planurile lor naționale integrate privind energia și clima prezentate în temeiul articolului 3 și al articolului 14 din Regulamentul (UE) 2018/1999. Identificarea zonelor de uscat, de suprafață, de subsol și de ape maritime sau de ape interioare necesare ar trebui să țină seama în special de disponibilitatea energiei din surse regenerabile și de potențialul oferit de diferitele zone de uscat și de ape maritime pentru producția de energie din surse regenerabile a diferitelor tipuri de tehnologii, de cererea de energie preconizată, ținând seama de eficiența energetică și a sistemului, în general și în diferitele regiuni ale statului membru, precum și de disponibilitatea infrastructurii energetice relevante, a stocării și a altor instrumente de flexibilitate, ținând seama de capacitatea necesară pentru a răspunde cantității tot mai mari de energie din surse regenerabile, precum și de sensibilitatea ecologică în conformitate cu anexa III la Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului (14).

(26)

Statele membre ar trebui să desemneze, ca subcategorie a acestor zone, zone specifice de uscat (inclusiv de suprafață și de subsol) și zone de ape maritime sau de ape interioare ca zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Respectivele zone ar trebui să fie deosebit de adecvate pentru dezvoltarea de proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile, făcând distincție între tipurile de tehnologii, pe baza faptului că nu se preconizează că implementarea tipului specific de sursă regenerabilă de energie va avea un impact semnificativ asupra mediului. La desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să evite zonele protejate și să aibă în vedere planuri de refacere și măsuri adecvate de atenuare. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să desemneze zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile specifice pentru unul sau mai multe tipuri de centrale producătoare de energie din surse regenerabile și ar trebui să indice tipul sau tipurile de energie din surse regenerabile care sunt adecvate pentru a fi produse în astfel de zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să desemneze astfel de zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile pentru cel puțin un tip de tehnologie și ar trebui să decidă dimensiunea acestor zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, având în vedere particularitățile și cerințele tipului sau tipurilor de tehnologie pentru care instituie zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. În acest sens, statele membre ar trebui să urmărească să asigure că dimensiunea combinată a respectivelor zone să fie semnificativă și ca acestea să contribuie la realizarea obiectivelor stabilite în Directiva (UE) 2018/2001.

(27)

Utilizarea multiplă a spațiului pentru producerea de energie din surse regenerabile și alte utilizări ale zonelor de uscat, de ape interioare și de ape maritime, cum ar fi producția de alimente sau protecția ori refacerea naturii, atenuează constrângerile legate de utilizarea zonelor de uscat, de ape interioare și maritime. În acest context, amenajarea teritoriului este un instrument esențial prin intermediul căruia să se identifice și ghideze sinergiile pentru utilizarea zonelor terestre, de ape interioare și maritime într-un stadiu incipient. Statele membre ar trebui să studieze, să permită și să înlesnească utilizările multiple ale zonelor identificate ca urmare a măsurilor de amenajare a teritoriului adoptate. În acest scop, statele membre ar trebui să înlesnească, acolo unde este necesar, schimbările în utilizarea terenurilor și a mării, cu condiția ca diferitele utilizări și activități să fie compatibile unele cu celelalte și să poată coexista.

(28)

Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului (15) stabilește că evaluările de mediu reprezintă un instrument important prin intermediul căruia să integreze considerațiile de mediu în elaborarea și adoptarea planurilor și programelor. Pentru a desemna zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să elaboreze unul sau mai multe planuri care să cuprindă desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile și normele și măsurile de atenuare aplicabile pentru proiectele situate în fiecare dintre zonele respective. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea să elaboreze un plan unic pentru toate zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile și pentru toate tehnologiile în domeniul energiei din surse regenerabile sau planuri specifice pentru fiecare tehnologie, care să identifice una sau mai multe zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Fiecare plan ar trebui să facă obiectul unei evaluări de mediu în temeiul Directivei 2001/42/CE, pentru a se evalua impactul fiecărei tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile asupra zonelor relevante desemnate în planul respectiv. Efectuarea în acest scop a unei evaluări de mediu în temeiul Directivei respective ar permite statelor membre să adopte o abordare mai integrată și mai eficientă în ceea ce privește planificarea, să asigure participarea publicului într-un stadiu incipient și să ia în considerare aspectele de mediu într-o etapă incipientă a procesului de planificare la nivel strategic. Acest lucru ar contribui la intensificarea implementării diferitelor surse regenerabile de energie într-un mod mai rapid și mai raționalizat, reducând în același timp la minimum efectele negative ale proiectelor respective asupra mediului. Respectivele evaluări de mediu ar trebui să includă consultări transfrontaliere între statele membre în cazul în care planul ar putea avea efecte negative semnificative asupra mediului într-un alt stat membru.

(29)

În urma adoptării planurilor de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să monitorizeze orice efect negativ semnificativ al planurilor și programelor asupra mediului, printre altele, în scopul identificării, într-un stadiu incipient, a efectelor negative neprevăzute și pentru a putea lua măsuri de remediere adecvate, în conformitate cu Directiva 2001/42/CE.

(30)

Pentru a spori acceptarea de către public a proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să ia măsuri adecvate pentru a promova participarea comunităților locale la proiectele privind energia din surse regenerabile. Dispozițiile Convenției Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite privind accesul la informație, participarea publicului la luarea de decizii și accesul la justiție în problemele de mediu (16), semnată la Aarhus la 25 iunie 1998, îndeosebi dispozițiile referitoare la participarea publicului și la accesul la justiție, rămân aplicabile.

(31)

Pentru a raționaliza procesul de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile și pentru a evita dublarea evaluărilor de mediu a unei singure zone, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a declara zonele care au fost deja desemnate ca fiind adecvate pentru o implementare accelerată a tehnologiilor din domeniul energiei din surse regenerabile în temeiul dreptului intern ca zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Astfel de declarații ar trebui să fie supuse anumitor condiții de mediu, asigurând un nivel ridicat de protecție a mediului. Posibilitatea de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile în planurile existente de amenajare a teritoriului ar trebui să fie limitată în timp, pentru a se asigura că aceasta nu pune în pericol procesul standard de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Proiectele situate în zone naționale desemnate existente în zone protejate care nu pot fi declarate zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să continue să funcționeze în aceleași condiții în care au fost stabilite.

(32)

Zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, împreună cu centralele existente producătoare de energie din surse regenerabile, cu viitoarele centrale producătoare de energie din surse regenerabile situate în afara acestor zone și cu mecanismele de cooperare, ar trebui să vizeze asigurarea faptului că producția de energie din surse regenerabile va fi suficientă pentru a realiza contribuția statelor membre la obiectivul general al Uniunii privind energia din surse regenerabile prevăzut la articolul 3 alineatul (1) din Directiva (UE) 2018/2001. Statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a acorda autorizații pentru proiectele situate în afara unor astfel de zone.

(33)

În zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, proiectele privind energia din surse regenerabile care respectă normele și măsurile identificate în planurile elaborate de către statele membre ar trebui să beneficieze de prezumția că nu au efecte semnificative asupra mediului. Prin urmare, astfel de proiecte ar trebui să fie exceptate de la obligația de a efectua o evaluare specifică a impactului asupra mediului la nivel de proiect în înțelesul Directivei 2011/92/UE, cu excepția proiectelor cu privire la care un stat membru a hotărât să solicite o evaluare a impactului asupra mediului în lista sa națională obligatorie de proiecte și a proiectelor care ar putea avea efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau în cazul în care un stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ solicită o astfel de evaluare. Obligațiile care decurg din Convenția privind evaluarea impactului asupra mediului în context transfrontalier (17), semnată la Espoo la 25 februarie 1991, ar trebui să se aplice în continuare statelor membre în cazul în care proiectul ar putea avea un impact transfrontalier semnificativ într-o țară terță.

(34)

Obligațiile stabilite în Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului (18) rămân aplicabile în ceea ce privește centralele hidroelectrice, inclusiv în cazul în care un stat membru decide să desemneze zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile legate de energia hidroelectrică, cu scopul de a se asigura că potențialul impact negativ asupra corpului de apă sau corpurilor de apă în cauză este justificat și că sunt puse în aplicare toate măsurile de atenuare relevante.

(35)

Desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să permită centralelor producătoare de energie din surse regenerabile și stocării energiei în același amplasament, precum și racordării unor astfel de centrale și stocări la rețea să beneficieze de previzibilitate și de proceduri administrative raționalizate de acordare a autorizațiilor. În special, proiectele situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să beneficieze de proceduri administrative accelerate de acordare a autorizațiilor, inclusiv de o aprobare tacită în cazul lipsei unui răspuns din partea autorității competente cu privire la o etapă administrativă intermediară până la termenul stabilit, cu excepția cazului în care proiectul respectiv face obiectul unei evaluări a impactului asupra mediului sau în cazul în care principiul aprobării administrative tacite nu există în dreptul intern al statului membru în cauză. Proiectele respective ar trebui, de asemenea, să beneficieze de termene clare și de securitate juridică în ceea ce privește rezultatul preconizat al procedurii de acordare a autorizațiilor. După depunerea unei cereri pentru un proiect într-o zonă pretabilă accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statul membru ar trebui să parcurgă o procedură de examinare rapidă cu scopul de a identifica dacă proiectul este foarte probabil să genereze efecte negative neprevăzute semnificative, având în vedere sensibilitatea ecologică a zonei geografice în care este situat și care nu au fost identificate în cadrul evaluării de mediu a planurilor de desemnare a zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE și dacă proiectul intră în domeniul de aplicare a articolului 7 din Directiva 2011/92/UE, ca urmare a probabilității ca acesta să aibă efecte semnificative asupra mediului într-un alt stat membru sau ca urmare a unei cereri din partea unui stat membru care ar putea fi afectat în mod semnificativ. În scopul unei astfel de proceduri de examinare, autoritatea competentă ar trebui să aibă posibilitatea de a-i cere solicitantului să furnizeze informații suplimentare disponibile, fără a solicita o nouă evaluare sau colectare de date.

Toate proiectele situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile care respectă normele și măsurile identificate în planurile elaborate de statele membre ar trebui considerate drept aprobate la sfârșitul unei astfel de proceduri de examinare. În cazul în care statele membre dispun de dovezi clare pentru a considera că este foarte probabil ca un anumit proiect să genereze astfel de efecte negative semnificative neprevăzute, statele membre ar trebui, în urma unei astfel de proceduri de examinare, să supună proiectul unei evaluări a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE și, după caz, unei evaluări în temeiul Directivei 92/43/CEE a Consiliului (19). Statele membre ar trebui să motiveze deciziile lor de a supune proiectele unor astfel de evaluări înainte ca evaluările respective să fie efectuate. Astfel de evaluări ar trebui să fie efectuate în termen de șase luni, cu posibilitatea de prelungire a termenului respectiv pe baza unor circumstanțe extraordinare. Este oportun să se permită statelor membre să introducă derogări de la obligația de a efectua astfel de evaluări pentru proiectele eoliene și solare fotovoltaice în circumstanțe justificate, întrucât astfel de proiecte se preconizează că vor furniza marea majoritate a energiei electrice din surse regenerabile până în 2030. În acest caz, dezvoltatorul proiectului ar trebui să adopte măsuri proporționale de atenuare sau, dacă nu sunt disponibile, măsuri compensatorii, care pot lua forma unei compensații monetare în cazul în care nu sunt disponibile alte măsuri compensatorii proporționale, pentru a aborda efectele negative semnificative neprevăzute identificate în cursul procedurii de examinare.

(36)

Ținând cont de necesitatea de a accelera implementarea energiei din surse regenerabile, desemnarea zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile nu ar trebui să împiedice instalarea în desfășurare și viitoare de proiecte privind energia din surse regenerabile în toate zonele disponibile pentru implementarea energiei din surse regenerabile. Astfel de proiecte ar trebui să facă în continuare obiectul obligației de a efectua o evaluare specifică a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE și ar trebui să facă obiectul procedurilor de acordare a autorizațiilor aplicabile proiectelor privind energia din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile. Pentru a accelera procedura de acordare a autorizațiilor la scara necesară pentru realizarea obiectivului privind energia din surse regenerabile stabilit în Directiva (UE) 2018/2001, procedurile de acordare a autorizațiilor aplicabile proiectelor din afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui, de asemenea, simplificate și raționalizate prin introducerea unor termene maxime clare pentru toate etapele procedurii de acordare a autorizației, inclusiv evaluări de mediu specifice pentru fiecare proiect.

(37)

Construirea și exploatarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile poate duce la uciderea sau perturbarea ocazională a păsărilor și a altor specii protejate în temeiul Directivei 92/43/CEE sau al Directivei 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului (20). Cu toate acestea, o astfel de ucidere sau perturbare a speciilor protejate nu ar trebui să fie considerată deliberată în sensul respectivelor directive, dacă proiectul pentru construirea și exploatarea respectivelor centrale producătoare de energie din surse regenerabile prevede măsuri adecvate de atenuare pentru a evita astfel de ucideri, pentru a preveni perturbările, pentru a evalua eficacitatea unor astfel de măsuri prin monitorizare adecvată și, în considerarea informațiilor colectate, pentru a lua măsuri suplimentare, după caz, pentru a se asigura că nu există niciun impact negativ semnificativ asupra populației speciilor în cauză.

(38)

Pe lângă instalarea de noi centrale producătoare de energie din surse regenerabile, retehnologizarea centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile are un potențial semnificativ de a contribui la realizarea obiectivelor privind energia din surse regenerabile. Întrucât centralele existente producătoare de energie din surse regenerabile au fost instalate, în cele mai multe cazuri, pe amplasamente cu un potențial semnificativ de surse regenerabile de energie, retehnologizarea poate asigura continuarea utilizării amplasamentelor respective, reducând în același timp necesitatea de a desemna noi amplasamente pentru proiecte în domeniul energiei din surse regenerabile. Retehnologizarea include beneficii suplimentare, cum ar fi racordarea existentă la rețea, un grad probabil mai ridicat de acceptare de către public și de cunoaștere a impactului asupra mediului.

(39)

Directiva (UE) 2018/2001 introduce proceduri raționalizate de acordare a autorizațiilor pentru retehnologizare. Pentru a răspunde nevoii tot mai mari de retehnologizare a centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile și pentru a utiliza pe deplin avantajele pe care le oferă, este oportun să se stabilească o procedură și mai scurtă de acordare a autorizațiilor pentru retehnologizarea centralelor producătoare de energie din surse regenerabile situate în zone pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, inclusiv o procedură de examinare mai scurtă. Pentru retehnologizarea centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile situate în afara zonelor pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, statele membre ar trebui să asigure o procedură simplificată și rapidă de acordare a autorizațiilor, care nu ar trebui să depășească un an, ținând seama totodată de principiul de a nu face rău enunțat în cadrul Pactului verde european.

(40)

Pentru a promova și a accelera în continuare retehnologizarea centralelor existente producătoare de energie din surse regenerabile, ar trebui stabilită o procedură simplificată de acordare a autorizațiilor pentru conectarea la rețea în cazurile în care retehnologizarea are ca rezultat o creștere limitată a capacității totale în raport cu proiectul inițial. Retehnologizarea proiectelor în domeniul energiei din surse regenerabile implică modificarea sau extinderea proiectelor existente în grade diferite. Procedura de acordare a autorizațiilor, inclusiv evaluările de mediu și examinarea, pentru retehnologizarea proiectelor privind energia din surse regenerabile ar trebui să se limiteze la impactul potențial care rezultă din modificare sau extindere, în comparație cu proiectul inițial.

(41)

Atunci când se retehnologizează o instalație solară, se pot obține creșteri ale eficienței și capacității fără a mări spațiul ocupat. Prin urmare, instalația retehnologizată nu are un impact diferit asupra mediului decât instalația inițială, atât timp cât spațiul utilizat nu este mărit în acest proces, iar măsurile de atenuare a impactului asupra mediului impuse inițial continuă să fie respectate.

(42)

Instalarea echipamentelor de energie solară și a stocării aferente a energiei în același amplasament, precum și racordarea unor astfel de echipamente și stocări la rețea, în structuri artificiale existente sau viitoare create în alte scopuri decât producția de energie solară sau stocarea energiei, cu excepția suprafețelor artificiale de apă, cum ar fi acoperișurile, zonele de parcare, drumurile și căile ferate, nu ridică, de regulă, probleme legate de utilizările concurente ale spațiului sau de impactul asupra mediului. Prin urmare, ar trebui să existe posibilitatea ca aceste instalații să beneficieze de proceduri mai scurte de acordare a autorizațiilor și de o exceptare de la obligația de a efectua o evaluare a impactului asupra mediului în temeiul Directivei 2011/92/UE, permițând în același timp statelor membre să țină seama de circumstanțele specifice privitoare la protecția patrimoniului cultural sau istoric, de interesele de apărare națională sau de motive de siguranță. Instalațiile de autoconsum, inclusiv cele pentru autoconsumatorii colectivi, cum ar fi comunitățile energetice locale, contribuie, de asemenea, la reducerea cererii globale de gaze naturale, la creșterea rezilienței sistemului și la realizarea obiectivelor Uniunii privind energia din surse regenerabile. Instalarea echipamentelor de energie solară cu o capacitate de producere de energie electrică mai mică de 100 kW, inclusiv a instalațiilor autoconsumatorilor de energie din surse regenerabile, nu este susceptibilă să aibă efecte negative semnificative asupra mediului sau a rețelei și nu ridică probleme de siguranță. În plus, instalațiile mici nu necesită, în general, extinderea capacității la punctul de racordare la rețea. Având în vedere efectele pozitive imediate ale acestor instalații pentru consumatori și impactul limitat pe care acestea îl pot avea asupra mediului, este oportun ca, atunci când aceste instalații îndeplinesc condiția de a nu depăși capacitatea existentă a racordării la rețeaua de distribuție, să se simplifice și mai mult procedura de acordare a autorizațiilor care li se aplică, prin introducerea conceptului de acord tacit al administrației în procedurile relevante de acordare a autorizațiilor, pentru a promova și accelera implementarea respectivelor instalații și pentru a face posibilă valorificarea beneficiilor acestora pe termen scurt. Statelor membre ar trebui să li se permită să aplice, pe baza unor constrângeri interne, un prag sub 100 kW, dar superior valorii de 10,8 kW.

(43)

Tehnologia pompelor de căldură este esențială pentru producerea de încălzire și răcire din energia ambientală, inclusiv din instalațiile de tratare a apelor reziduale, precum și din energia geotermică. Pompele de căldură permit, de asemenea, utilizarea căldurii și a răcorii reziduale. Implementarea rapidă a pompelor de căldură care mobilizează surse regenerabile de energie insuficient utilizate, cum ar fi energia ambientală, energia geotermică și căldura reziduală din sectoarele industriale și terțiare, inclusiv din centrele de date, face posibilă înlocuirea cazanelor pe gaz natural și a altor cazane pe bază de combustibili fosili cu o soluție de încălzire din surse regenerabile, sporind în același timp eficiența energetică. Acest lucru va accelera o reducere a utilizării gazului în furnizarea de căldură atât în sectorul industrial, cât și în cel al clădirilor. Pentru a accelera instalarea și utilizarea pompelor de căldură, este oportun să se introducă proceduri specifice mai scurte de acordare a autorizațiilor pentru astfel de instalații, inclusiv o procedură de acordare a autorizațiilor simplificată pentru racordarea pompelor de căldură mai mici la rețeaua de energie electrică, în cazul în care nu există probleme de siguranță, nu sunt necesare lucrări suplimentare pentru racordările la rețea și nu există o incompatibilitate tehnică a componentelor sistemului, cu excepția cazului în care dreptul intern nu impune o astfel de procedură de acordare a autorizațiilor. Datorită unei instalări mai rapide și mai ușoare a pompelor de căldură, utilizarea sporită a energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii, care reprezintă aproape jumătate din consumul de energie al Uniunii, este destinată să contribuie la securitatea aprovizionării și să permită să se facă față unei situații mai dificile de piață.

(44)

În sensul dreptului relevant al Uniunii din domeniul mediului, în evaluările necesare de la caz la caz pentru a stabili dacă o centrală producătoare de energie din surse regenerabile, racordarea centralei respective la rețea, rețeaua conexă sau activele de stocare prezintă un interes public superior într-un anumit caz, statele membre ar trebui să considere că respectivele centrale producătoare de energie din surse regenerabile și infrastructura lor conexă sunt de interes public superior și sunt în serviciul sănătății și siguranței publice, cu excepția cazului în care există dovezi clare că aceste proiecte au efecte negative semnificative asupra mediului, care nu pot fi atenuate sau compensate, sau dacă statele membre decid să restricționeze aplicarea respectivei prezumții în circumstanțe specifice și justificate în mod corespunzător, cum ar fi motive legate de apărarea națională. Faptul de a considera că astfel de centrale producătoare de energie din surse regenerabile sunt de interes public superior și sunt în serviciul sănătății și siguranței publice ar permite ca proiectele respective să beneficieze de o evaluare simplificată.

(45)

Pentru a asigura o punere în aplicare fără probleme și eficace a dispozițiilor prevăzute în prezenta directivă, Comisia sprijină statele membre prin intermediul Instrumentului de sprijin tehnic instituit prin Regulamentul (UE) 2021/240 al Parlamentului European și al Consiliului (21), care oferă expertiză tehnică personalizată pentru conceperea și punerea în aplicare a reformelor, inclusiv a celor care sporesc utilizarea energiei din surse regenerabile, promovează o mai bună integrare a sistemului energetic, identifică zone specifice deosebit de adecvate pentru instalarea de centrale producătoare de energie din surse regenerabile, și raționalizează cadrul pentru procedurile de autorizare și de acordare a autorizațiilor pentru centralele producătoare de energie din surse regenerabile. Sprijinul tehnic implică, de exemplu, consolidarea capacității administrative, armonizarea cadrelor legislative și schimbul de bune practici relevante, cum ar fi să permită și să faciliteze utilizările multiple.

(46)

Trebuie create infrastructuri energetice pentru a sprijini extinderea semnificativă a producției de energie din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a desemna zone de infrastructură dedicate unde implementarea proiectelor de rețea sau de stocare care sunt necesare pentru integrarea energiei din surse regenerabile în sistemul de energie electrică nu ar trebui să aibă un impact semnificativ asupra mediului, unde acest impact poate fi atenuat în mod corespunzător sau, dacă nu este posibil, compensat. Proiectele de infrastructură din astfel de zone pot beneficia de evaluări de mediu mai raționalizate. În cazul în care statele membre decid să nu desemneze astfel de zone, evaluările și normele aplicabile în temeiul dreptului Uniunii în domeniul mediului rămân în vigoare. Pentru a desemna zonele de infrastructură, statele membre ar trebui să elaboreze unul sau mai multe planuri, inclusiv prin intermediul dreptului intern, care să cuprindă identificarea zonelor și normele și măsurile de atenuare aplicabile pentru proiectele situate în fiecare zonă de infrastructură. Planurile ar trebui să indice în mod clar domeniul de aplicare al zonei dedicate și tipul de proiecte de infrastructură vizate. Fiecare plan ar trebui să facă obiectul unei evaluări de mediu efectuate în temeiul Directivei 2001/42/CE, pentru a se evalua impactul fiecărui tip de proiect asupra zonelor relevante desemnate. Proiectele de rețele din astfel de zone de infrastructură dedicate ar trebui să evite, în măsura posibilului, siturile Natura 2000 și zonele desemnate în cadrul sistemelor naționale de protecție pentru conservarea naturii și a biodiversității, cu excepția cazului în care, având în vedere particularitățile proiectelor de rețea, nu există alternative proporționale pentru implementarea unor astfel de proiecte. Atunci când evaluează proporționalitatea, statele membre ar trebui să țină seama de necesitatea de a garanta viabilitatea economică, fezabilitatea și implementarea eficace și accelerată a proiectului, pentru a se asigura că capacitatea suplimentară de producție a energiei din surse regenerabile implementată poate fi integrată prompt în sistemul energetic, sau dacă există deja proiecte de infrastructură de diferite tipuri în situl Natura 2000 sau în zona protejată în cauză, ceea ce ar permite gruparea diferitelor proiecte de infrastructură într-un sit care ar avea un impact mai redus asupra mediului.

Planurile specifice pentru proiectele de stocare ar trebui să excludă întotdeauna siturile Natura 2000, dat fiind că există mai puține constrângeri în ceea ce privește amplasarea lor. În astfel de zone, statele membre ar trebui, în circumstanțe justificate, inclusiv în cazul în care acest lucru este necesar pentru a accelera extinderea rețelei cu scopul de a sprijini implementarea energiei din surse regenerabile în vederea realizării obiectivelor privind clima și energia din surse regenerabile, să poată introduce exceptări de la anumite obligații de evaluare prevăzute în dreptul Uniunii în materie de mediu, în anumite condiții. Dacă statele membre decid să recurgă la astfel de exceptări, proiectele specifice ar trebui să facă obiectul unei proceduri de examinare raționalizate, similare procedurii de examinare prevăzute pentru zonele pretabile accelerării proiectelor privind energia din surse regenerabile, care ar trebui să se bazeze pe datele existente. Cererile autorității competente de a furniza informații suplimentare disponibile nu ar trebui să necesite o nouă evaluare sau colectare de date. Dacă o astfel de procedură de examinare identifică proiecte care sunt foarte susceptibile să genereze efecte negative neprevăzute considerabile, autoritatea competentă ar trebui să se asigure că se aplică măsuri de atenuare adecvate și proporționale sau, în lipsa acestora, măsuri de compensare. În cazul măsurilor de compensare, dezvoltarea proiectului poate fi continuată în timp ce sunt definite măsurile de compensare.

(47)

Numărul insuficient de lucrători calificați, în special instalatori și proiectanți de sisteme de încălzire și răcire din surse regenerabile, încetinește înlocuirea sistemelor de încălzire pe bază de combustibili fosili cu sisteme pe bază de energie din surse regenerabile și reprezintă un obstacol semnificativ în calea integrării energiei din surse regenerabile în clădiri, industrie și agricultură. Statele membre ar trebui să coopereze cu partenerii sociali și cu comunitățile de energie din surse regenerabile pentru a anticipa competențele care vor fi necesare. Un număr suficient de strategii de perfecționare și recalificare și de programe de formare de înaltă calitate și eficiente și de posibilități de certificare care să asigure instalarea corespunzătoare și funcționarea fiabilă a unei game largi de sisteme de încălzire și răcire din surse regenerabile și de tehnologie de stocare, precum și puncte de reîncărcare a vehiculelor electrice ar trebui să fie puse la dispoziție și concepute astfel încât să atragă participarea la astfel de programe de formare și sisteme de certificare. Statele membre ar trebui să analizeze ce măsuri ar trebui luate pentru a atrage grupurile care sunt în prezent insuficient reprezentate în domeniile profesionale în cauză. O listă a instalatorilor formați și certificați ar trebui să fie făcută publică pentru a asigura încrederea consumatorilor și accesul ușor la competențe personalizate de instalare și proiectare care să garanteze instalarea și funcționarea corespunzătoare a sistemelor de încălzire și răcire din surse regenerabile.

(48)

Garanțiile de origine reprezintă un instrument esențial pentru informarea consumatorilor, precum și pentru optarea în continuare pentru contractele de achiziție de energie din surse regenerabile. Prin urmare, ar trebui să se asigure că emiterea, comercializarea, transferul și utilizarea garanțiilor de origine pot fi efectuate într-un sistem uniform cu certificate standardizate în mod corespunzător, care să fie recunoscute reciproc în întreaga Uniune. În plus, pentru a oferi acces la dovezi justificative adecvate pentru persoanele care încheie contracte de achiziție de energie electrică din surse regenerabile, ar trebui să se asigure că orice garanție de origine asociată poate fi transferată cumpărătorului. În contextul unui sistem energetic mai flexibil și al cererii din ce în ce mai mari din partea consumatorilor este nevoie de un instrument mai inovator, digital, avansat din punct de vedere tehnologic și fiabil pentru a sprijini și a documenta producția tot mai mare de energie din surse regenerabile. Pentru a facilita inovarea digitală în domeniul respectiv, statele membre ar trebui, după caz, să permită emiterea de garanții de origine în fracțiuni și cu o marcă temporală mai apropiată de cea în timp real. Având în vedere necesitatea de a îmbunătăți responsabilizarea consumatorilor și de a contribui la o pondere mai mare a energiei din surse regenerabile în aprovizionarea cu gaze, statele membre ar trebui să impună furnizorilor de gaze din rețea, care comunică clienților finali mixul lor de energie, să utilizeze garanții de origine.

(49)

Dezvoltarea infrastructurii pentru rețelele de încălzire și răcire centralizată ar trebui să fie intensificată și orientată către exploatarea unei game mai largi de surse regenerabile de căldură și răcoare într-un mod eficient și flexibil, pentru a spori implementarea energiei din surse regenerabile și pentru a aprofunda integrarea sistemului energetic. Prin urmare, este oportun să se actualizeze lista surselor regenerabile de energie pe care rețelele de încălzire și răcire centralizată ar trebui să le integreze din ce în ce mai mult și să se solicite integrarea stocării energiei termice ca sursă de flexibilitate, de eficiență energetică sporită și de funcționare mai eficientă din punctul de vedere al costurilor.

(50)

Cu peste 30 de milioane de vehicule electrice preconizate în Uniune până în 2030, este necesar să se asigure faptul că acestea pot contribui pe deplin la integrarea în sistem a energiei electrice din surse regenerabile și că pot permite astfel atingerea unor ponderi mai mari de energie electrică din surse regenerabile într-un mod optim din punctul de vedere al costurilor. Potențialul vehiculelor electrice de a absorbi energia electrică din surse regenerabile atunci când aceasta este produsă în cantități mari și de a o alimenta din nou într-o rețea atunci când există un deficit de energie, contribuind astfel la integrarea în sistem a energiei electrice din surse regenerabile variabile și asigurând totodată o aprovizionare sigură și fiabilă cu energie electrică, trebuie să fie valorificat pe deplin. Prin urmare, este oportun să se introducă măsuri specifice privind vehiculele electrice și informații referitoare la energia din surse regenerabile și la modul și momentul în care poate fi accesată, care să vină în completarea celor din Regulamentele (UE) 2023/1804 (22) și (UE) 2023/1542 (23) ale Parlamentului European și ale Consiliului.

(51)

Regulamentul (UE) 2019/943 al Parlamentului European și al Consiliului (24) și Directiva (UE) 2019/944 a Parlamentului European și a Consiliului (25) impun statelor membre să permită și să încurajeze participarea activă a cererii prin agregare, precum și să prevadă contracte de energie electrică cu prețuri dinamice pentru consumatorii finali, după caz. Pentru a permite ca participarea activă a cererii să ofere mai ușor stimulente suplimentare pentru absorbția energiei electrice verzi, aceasta trebuie să se bazeze nu numai pe prețuri dinamice, ci și pe semnale cu privire la pătrunderea efectivă a energiei electrice verzi în sistem. Prin urmare, este necesar ca, prin diseminarea de informații specifice, să se îmbunătățească semnalele pe care consumatorii și participanții de pe piață le primesc în ceea ce privește ponderea energiei electrice din surse regenerabile și intensitatea emisiilor de gaze cu efect de seră ale energiei electrice furnizate. Modelele de consum pot fi apoi ajustate pe baza gradului de pătrundere a energiei din surse regenerabile și a prezenței energiei electrice cu emisii zero de dioxid de carbon, împreună cu o ajustare efectuată pe baza semnalelor de preț. Acest lucru ar răspunde obiectivului de a sprijini în continuare implementarea unor modele de afaceri și a unor soluții digitale inovatoare, care să fie capabile să coreleze consumul cu nivelul energiei din surse regenerabile în rețeaua de electricitate și, astfel, să ofere stimulente pentru investițiile adecvate în rețele pentru a susține tranziția către o energie curată.

(52)

Pentru ca serviciile de flexibilitate și de echilibrare provenite din agregarea activelor de stocare distribuite să fie dezvoltate în mod competitiv, accesul în timp real la informațiile de bază privind bateriile, cum ar fi starea de sănătate, nivelul de încărcare, capacitatea și valoarea de referință a puterii, ar trebui să fie furnizat în condiții nediscriminatorii, în conformitate cu normele relevante de protecție a datelor și gratuit proprietarilor sau utilizatorilor bateriilor și entităților care acționează în numele acestora, cum ar fi administratorii de sisteme energetice ale clădirilor, furnizorii de servicii de mobilitate și alți participanți la piața de energie electrică. Prin urmare, este oportun să se introducă măsuri care să răspundă nevoii de acces la astfel de date pentru a facilita operațiunile legate de integrarea bateriilor de uz casnic și a vehiculelor electrice, care să completeze dispozițiile privind accesul la datele referitoare la baterii legate de facilitarea reafectării bateriilor prevăzute în Regulamentul (UE) 2023/1542. Dispozițiile privind accesul la datele referitoare la baterii ale vehiculelor electrice ar trebui să se aplice în plus față de orice dispoziții prevăzute în dreptul Uniunii privind omologarea de tip a vehiculelor.

(53)

Numărul tot mai mare de vehicule electrice din modurile de transport rutier, feroviar, maritim și din alte moduri de transport va necesita optimizarea și gestionarea operațiunilor de reîncărcare într-un mod care să nu cauzeze congestionare și să valorifice pe deplin disponibilitatea energiei electrice din surse regenerabile și prețurile scăzute ale energiei electrice din sistem. În cazul în care reîncărcarea inteligentă și bidirecțională ar contribui la pătrunderea în continuare a energiei electrice din surse regenerabile în sectorul transporturilor și în sistemul de energie electrică în general, prin intermediul parcurilor de vehicule electrice, o astfel de funcționalitate ar trebui, de asemenea, să fie pusă la dispoziție. Având în vedere durata lungă de viață a punctelor de reîncărcare, cerințele privind infrastructura de reîncărcare ar trebui să fie actualizate în așa fel încât să răspundă nevoilor viitoare și să nu genereze efecte negative de blocare a dezvoltării tehnologiei și a serviciilor.

(54)

Punctele de reîncărcare în care vehiculele electrice sunt parcate de obicei pentru perioade lungi de timp, cum ar fi locurile de parcare legate de domiciliu sau de locul de muncă, sunt extrem de relevante pentru integrarea sistemului energetic. Prin urmare, trebuie asigurate funcționalități de reîncărcare inteligentă și, dacă este cazul, bidirecțională. În această privință, exploatarea infrastructurii de reîncărcare normală, care nu este accesibilă publicului, este deosebit de importantă pentru integrarea vehiculelor electrice în sistemul de energie electrică, deoarece aceasta este situată în locuri în care vehiculele electrice sunt parcate în mod repetat pentru perioade lungi de timp, cum ar fi în clădirile cu acces limitat, în parcările pentru angajați sau în spațiile de parcare închiriate persoanelor fizice sau juridice.

(55)

Participarea activă a cererii este esențială pentru a permite reîncărcarea inteligentă a vehiculelor electrice și a permite astfel integrarea eficace a vehiculelor electrice în rețeaua de energie electrică, ceea ce va fi crucial pentru procesul de decarbonizare a transporturilor și pentru a facilita integrarea sistemului energetic. În plus, statele membre ar trebui să încurajeze, după caz, inițiativele care promovează participarea activă a cererii prin interoperabilitate și schimb de date pentru sistemele de încălzire și răcire, unitățile de stocare a energiei termice și alte dispozitive relevante legate de energie.

(56)

Utilizatorii de vehicule electrice care încheie acorduri contractuale cu furnizorii de servicii de electromobilitate și cu participanții la piața de energie electrică ar trebui să aibă dreptul de a primi informații și explicații cu privire la modul în care termenii acordului vor afecta utilizarea vehiculului lor și starea de sănătate a bateriei vehiculului. Furnizorii de servicii de electromobilitate și participanții la piața energiei electrice ar trebui să explice în mod clar utilizatorilor de vehicule electrice modul în care vor fi remunerați pentru serviciile de flexibilitate, echilibrare și stocare furnizate sistemului și pieței de energie electrică prin utilizarea vehiculului lor electric. Utilizatorilor de vehicule electrice trebuie, de asemenea, să li se garanteze protecția drepturilor consumatorilor atunci când încheie astfel de acorduri, în special în ceea ce privește protecția datelor lor cu caracter personal, cum ar fi localizarea și obiceiurile de conducere, în legătură cu utilizarea vehiculului lor. Preferința utilizatorilor de vehicule electrice în ceea ce privește tipul de energie electrică achiziționată pentru a fi utilizată în vehiculul lor electric, precum și alte preferințe, pot fi, de asemenea, incluse în astfel de acorduri. Pentru aceste motive, este important să se asigure că infrastructura de reîncărcare implementată este folosită cât mai eficient posibil. Pentru a crește încrederea consumatorilor în electromobilitate este esențial ca utilizatorii de vehicule electrice să își poată utiliza abonamentul la mai multe puncte de reîncărcare. Acest lucru va permite, de asemenea, furnizorului de servicii ales de utilizatorul vehiculului electric să integreze în mod optim vehiculul electric în sistemul de energie electrică, printr-o planificare predictibilă și prin stimulente bazate pe preferințele utilizatorului de vehicule electrice. Acest lucru este, de asemenea, în conformitate cu principiile unui sistem energetic axat pe consumator și bazat pe prosumator, precum și cu dreptul utilizatorilor de vehicule electrice de a alege furnizorul, în calitate de clienți finali, în conformitate cu dispozițiile Directivei (UE) 2019/944.

(57)

Activele de stocare distribuite, cum ar fi bateriile de uz casnic și bateriile vehiculelor electrice, au potențialul de a oferi rețelei servicii de flexibilitate și de echilibrare considerabile prin agregare. Pentru a facilita dezvoltarea unor astfel de dispozitive și servicii, dispozițiile de reglementare privind conectarea și exploatarea activelor de stocare, cum ar fi tarifele, termenele de angajament și specificațiile de conectare, ar trebui să fie concepute astfel încât să nu împiedice potențialul tuturor activelor de stocare, inclusiv al celor mici și mobile și al altor dispozitive, cum ar fi pompele de căldură, panourile solare și stocarea termică, pentru a oferi servicii de flexibilitate și de echilibrare sistemului și pentru a contribui la pătrunderea în continuare a energiei electrice din surse regenerabile, în comparație cu activele fixe de stocare mai mari. Pe lângă dispozițiile generale de prevenire a discriminării pe piață prevăzute în Regulamentul (UE) 2019/943 și în Directiva (UE) 2019/944, ar trebui introduse cerințe specifice pentru a aborda în mod global participarea respectivelor active și pentru a elimina orice bariere și obstacole rămase în calea valorificării potențialului unor astfel de active de a contribui la decarbonizarea sistemului de energie electrică și de a permite consumatorilor să participe activ la tranziția energetică.

(58)

Ca principiu general, statele membre ar trebui să asigure condiții de concurență echitabile pentru sistemele descentralizate mici de producere și stocare a energiei electrice, inclusiv prin baterii și vehicule electrice, astfel încât acestea să poată participa la piețele de energie electrică, inclusiv gestionarea congestiilor și furnizarea de servicii de flexibilitate și de echilibrare în mod nediscriminatoriu în comparație cu alte sisteme de producere și de stocare a energiei electrice și fără a impune o sarcină administrativă sau de reglementare disproporționată. Statele membre ar trebui să încurajeze autoconsumatorii și comunitățile de energie din surse regenerabile să participe activ la aceste piețe de energie electrică, furnizând servicii de flexibilitate datorită participării active a cererii și stocării, inclusiv prin baterii și vehicule electrice.

(59)

Industria este responsabilă de 25 % din consumul de energie al Uniunii și este un mare consumator de energie pentru încălzire și răcire, care este în prezent furnizată în proporție de 91 % din combustibili fosili. Cu toate acestea, 50 % din necesarul de energie pentru încălzire și răcire vizează o temperatură scăzută (< 200 °C), pentru care există alternative eficiente din punctul de vedere al costurilor în materie de energie din surse regenerabile, inclusiv prin electrificare și utilizarea directă a energiei din surse regenerabile. În plus, industria utilizează surse neregenerabile ca materii prime pentru a fabrica produse precum oțelul sau produsele chimice. Deciziile din prezent privind investițiile industriale vor determina viitoarele procese industriale și opțiuni energetice care pot fi luate în considerare de industrie. Prin urmare, este important ca aceste decizii privind investițiile să fie adaptate la exigențele viitorului și să evite crearea de active depreciate. Prin urmare, ar trebui să se stabilească valori de referință pentru a oferi stimulente industriei să treacă la procese de producție bazate pe energie din surse regenerabile care nu numai că sunt alimentate cu energie din surse regenerabile, ci utilizează și materii prime pe bază de surse regenerabile, cum ar fi hidrogenul produs din surse regenerabile. Statele membre ar trebui să promoveze, în măsura în care este posibil, electrificarea proceselor industriale, de exemplu în cazul căldurii industriale la temperatură scăzută. În plus, statele membre ar trebui să promoveze utilizarea unei metodologii comune pentru produsele etichetate ca fiind produse parțial sau integral prin utilizarea energiei din surse regenerabile sau a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică ca materii prime, ținând seama de metodologiile existente ale Uniunii de etichetare a produselor și de inițiativele privind produsele durabile. Acest lucru ar evita practicile înșelătoare și ar spori încrederea consumatorilor. În plus, având în vedere preferința consumatorilor pentru produsele care contribuie la obiectivele de mediu și de combatere a schimbărilor climatice, acest lucru ar stimula cererea de pe piață pentru produsele respective.

(60)

Pentru a reduce dependența Uniunii de combustibilii fosili și de importurile de combustibili fosili, Comisia ar trebui să elaboreze o strategie a Uniunii privind hidrogenul importat și cel produs intern, pe baza datelor comunicate de statele membre.

(61)

Combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică pot fi utilizați în scopuri energetice, dar și în scopuri neenergetice, ca materii prime în industrii precum industria siderurgică sau industria chimică. Utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în ambele scopuri le exploatează pe deplin potențialul de a înlocui combustibilii fosili utilizați ca materii prime și de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră în procesele industriale dificil de electrificat și, prin urmare, ar trebui să fie inclusă într-un obiectiv privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică. Măsurile naționale de sprijinire a utilizării combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în sectoarele industriale dificil de electrificat nu ar trebui să conducă la creșteri nete ale poluării cauzate de creșterea cererii de producție de energie electrică care este satisfăcută de cei mai poluanți combustibili fosili, cum ar fi cărbunele, motorina, lignitul, turba și șistul bituminos. Consumul de hidrogen în procesele industriale prin care hidrogenul este produs ca subprodus sau derivat dintr-un subprodus care este greu de înlocuit cu combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică ar trebui exclus din obiectivul respectiv. Hidrogenul consumat pentru a produce combustibili utilizați în transport este acoperit de obiectivele în materie de transport pentru combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică.

(62)

Strategia Uniunii pentru hidrogen, stabilită în Comunicarea Comisiei din 8 iulie 2020 intitulată „O strategie pentru hidrogen: pentru o Europă neutră climatic”, recunoaște rolul instalațiilor de producție a hidrogenului existente modernizate pentru a le reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu scopul de a realiza obiectivele mai ambițioase în materie de climă pentru 2030. În considerarea respectivei strategii și în cadrul cererii de proiecte organizate în cadrul Fondului pentru inovare al Uniunii instituit prin articolul 10a alineatul (8) din Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (26), pionierii au luat decizii de investiții în vederea modernizării instalațiilor preexistente de producție a hidrogenului pe baza tehnologiei de reformare a metanului cu abur, cu scopul de a decarboniza producția de hidrogen. Pentru a calcula numitorul contribuției combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică utilizați în scopuri finale energetice și neenergetice în industrie, nu ar trebui să fie luat în considerare hidrogenul produs în instalații de producție modernizate pe baza tehnologiei de reformare a metanului cu abur, pentru care Comisia a publicat o decizie în vederea acordării unui grant în cadrul Fondului pentru inovare, înainte de data intrării în vigoare a prezentei directive, și care realizează o reducere medie a emisiilor de gaze cu efect de seră de 70 % pe an.

(63)

În plus, ar trebui recunoscut faptul că înlocuirea hidrogenului produs prin procesul de reformare a metanului cu abur ar putea determina provocări specifice anumitor instalații integrate de producție de amoniac. Acest lucru ar necesita reconstrucția unor astfel de instalații de producție, ceea ce ar implica un efort substanțial din partea statelor membre în funcție de circumstanțele lor naționale specifice și de structura aprovizionării lor cu energie.

(64)

În vederea realizării obiectivului Uniunii de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050 și de a decarboniza sectorul industrial al Uniunii, statele membre ar trebui să poată combina utilizarea surselor de energie nefosile și a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în contextul situației lor naționale specifice și al mixului lor de energie. În acest context, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a reduce obiectivul privind utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în sectorul industrial, cu condiția ca aceștia să consume o cotă limitată de hidrogen sau de derivați ai acestuia produși din combustibili fosili și să se îndrepte către contribuția lor națională preconizată, în conformitate cu formula din anexa II la Regulamentul (UE) 2018/1999.

(65)

Creșterea nivelului de ambiție în sectorul încălzirii și răcirii este esențială pentru realizarea obiectivului global privind energia din surse regenerabile, având în vedere că încălzirea și răcirea constituie aproximativ jumătate din consumul de energie al Uniunii, acoperind o gamă largă de utilizări finale și tehnologii în clădiri, industrie și încălzirea și răcirea centralizată. Pentru a accelera creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii, o creștere minimă anuală în puncte procentuale la nivelul statelor membre ar trebui să devină obligatorie pentru toate statele membre. Creșterea minimă medie anuală obligatorie de 0,8 puncte procentuale între 2021 și 2025 și de 1,1 puncte procentuale între 2026 și 2030 în sectorul încălzirii și răcirii, aplicabilă tuturor statelor membre, ar trebui să fie completată cu creșteri orientative suplimentare sau cu rate suplimentare calculate în mod specific pentru fiecare stat membru, pentru a atinge o creștere medie de 1,8 puncte procentuale la nivelul Uniunii. Respectivele suplimentări sau creșteri orientative suplimentare specifice fiecărui stat membru vizează să redistribuie efortul suplimentare necesar pentru a atinge nivelul dorit de energie din surse regenerabile în 2030 între statele membre, pe baza PIB-ului și a rentabilității, precum și să orienteze statele membre cu privire la ceea ce ar putea fi un nivel suficient de energie din surse regenerabile pentru a fi utilizată în acest sector. Statele membre ar trebui să își evalueze, în concordanță cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”, potențialul de a folosi energie din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii și de a utiliza căldură și răcoare reziduale. Statele membre ar trebui să pună în aplicare două sau mai multe măsuri din lista de măsuri pentru a facilita creșterea ponderii energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii. Atunci când adoptă și pun în aplicare măsurile respective, statele membre ar trebui să se asigure că respectivele măsuri sunt accesibile pentru toți consumatorii, în special pentru cei care trăiesc în gospodării vulnerabile sau cu venituri mici.

(66)

Pentru a se asigura că importanța crescută a încălzirii și răcirii centralizate este însoțit de o mai bună informare a consumatorilor, este oportun să se clarifice și să se consolideze transparența în privința ponderii energiei din surse regenerabile și a eficienței energetice a sistemelor de încălzire și răcire centralizată.

(67)

Sistemele eficiente moderne de încălzire și răcire centralizată bazate pe surse regenerabile și-au demonstrat potențialul de a oferi soluții eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru integrarea energiei din surse regenerabile, creșterea eficienței energetice și integrarea sistemului energetic, facilitând în același timp decarbonizarea generală a sectorului încălzirii și răcirii. Pentru a se asigura valorificarea acestui potențial, ponderea energiei din surse regenerabile sau a căldurii și răcorii reziduale în sistemele de încălzire și răcire centralizată ar trebui să crească anual de la 1 la 2,2 puncte procentuale, fără a schimba caracterul orientativ al acestei creșteri, reflectând dezvoltarea inegală a respectivului tip de rețea pe teritoriul Uniunii.

(68)

Pentru a se reflecta importanța sporită a încălzirii și răcirii centralizate și necesitatea de a orienta dezvoltarea respectivelor rețele către integrarea unei cantități mai mari de energie din surse regenerabile, este oportun să se încurajeze operatorii de sisteme de încălzire sau răcire centralizată să racordeze furnizorii terți de energie din surse regenerabile și de căldură și răcoare reziduale la sisteme de încălzire sau răcire centralizată cu o capacitate mai mare de 25 MW.

(69)

Sistemele de încălzire și răcire, în special sistemele de încălzire și răcire centralizată, contribuie din ce în ce mai mult la echilibrarea rețelei de energie electrică prin furnizarea unei cereri suplimentare de energie electrică variabilă din surse regenerabile, cum ar fi energia eoliană și solară, atunci când această energie electrică din surse regenerabile este abundentă, ieftină și ar fi altfel restricționată. O asemenea echilibrare poate fi realizată prin utilizarea generatoarelor de căldură și răcire de înaltă eficiență acționate electric, cum ar fi pompele de căldură, în special atunci când aceste generatoare de căldură și răcire sunt cuplate cu sisteme mari de stocare a energiei termice, în mod special în sistemele de încălzire și răcire centralizată sau în încălzirea individuală, unde nu sunt disponibile economiile de scară și eficiența sistemului de încălzire și răcire centralizat. Beneficiile pompelor de căldură sunt duble, în primul rând prin sporirea în mod semnificativ a eficienței energetice, economisind energie și costuri considerabile pentru consumatori, și în al doilea rând prin integrarea energiei din surse regenerabile, permițând o mai mare utilizare a energiei geotermale și ambientale. Pentru a oferi stimulente suplimentare pentru utilizarea energiei electrice din surse regenerabile pentru încălzire și răcire și pentru stocarea căldurii, în special prin utilizarea pompelor de căldură, este oportun să se permită statelor membre să contabilizeze energia electrică din surse regenerabile care alimentează generatoarele de căldură și de răcire respective, inclusiv pompele de căldură, în creșterea anuală obligatorie și orientativă a energiei din surse regenerabile în sectorul încălzirii și răcirii și în încălzirea și răcirea centralizată.

(70)

Deși sunt disponibile pe scară largă, căldura și răcoarea reziduale sunt insuficient utilizate, ceea ce duce la o risipă de resurse, la o eficiență energetică mai scăzută în sistemele energetice naționale și la un consum de energie mai mare decât este necesar în Uniune. Este oportun să se permită căldurii și răcorii reziduale să fie contabilizate pentru îndeplinirea parțială a obiectivelor privind energia din surse regenerabile în clădiri, industrie, încălzire și răcire și pentru îndeplinirea în totalitate a obiectivelor pentru încălzirea și răcirea centralizată, cu condiția furnizării de căldură și răcoare reziduale din sisteme eficiente de încălzire și răcire centralizată. Acest lucru ar permite ca sinergiile dintre energia din surse regenerabile și căldura și răcoarea reziduale în rețelele de încălzire și răcire centralizată să fie valorificate prin creșterea motivației economice a investițiilor în modernizarea și dezvoltarea acestor rețele. În special, includerea căldurii reziduale în valoarea de referință pentru energia din surse regenerabile industrială ar trebui să fie acceptabilă numai în ceea ce privește căldura sau răcoarea reziduale livrată prin intermediul unui operator de sisteme de încălzire și răcire centralizată dintr-un alt amplasament industrial sau dintr-o altă clădire, asigurându-se astfel că operatori respectivi au ca activitate principală furnizarea de căldură sau răcoare, iar căldura reziduală contabilizată este clar diferențiată de căldura reziduală internă recuperată în interiorul aceleiași întreprinderi sau clădiri sau al unei întreprinderi sau clădiri conexe.

(71)

Pentru a asigura participarea deplină a încălzirii și răcirii centralizate la integrarea sectorului energetic, este necesar să se extindă cooperarea cu operatorii de distribuție a energiei electrice la operatorii de transport și de sistem de energie electrică și să se extindă domeniul de aplicare al cooperării la planificarea investițiilor în rețea și la piețe, cu scopul de a se utiliza mai bine potențialul încălzirii și răcirii centralizate pentru furnizarea de servicii de flexibilitate pe piețele energiei electrice. Cooperarea în continuare cu operatorii de rețele de gaze, inclusiv rețele de hidrogen și alte rețele energetice, ar trebui, de asemenea, să fie posibilă pentru a asigura o mai mare integrare la nivelul vectorilor energetici și utilizarea lor în modul cel mai eficient din punctul de vedere al costurilor. În plus, cerințele pentru o coordonare mai strânsă între operatorii de încălzire și răcire centralizată, sectoarele industriale și terțiare și autoritățile locale ar putea facilita dialogul și cooperarea necesare pentru a valorifica potențialul încălzirii și răcorii reziduale într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor prin intermediul sistemelor de încălzire și răcire centralizată.

(72)

Utilizarea combustibililor din surse regenerabile și a energiei electrice din surse regenerabile în sectorul transporturilor poate contribui la decarbonizarea sectorului transporturilor din Uniune într-un mod eficient din punctul de vedere al costurilor și poate îmbunătăți, printre altele, diversificarea energetică din sectorul respectiv, concomitent cu promovarea inovării, a creșterii economice și a creării de locuri de muncă în Uniune, reducând dependența de importurile de energie. În vederea realizării obiectivului mai ambițios de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilit prin Regulamentul (UE) 2021/1119, nivelul energiei din surse regenerabile furnizate pentru toate modurile de transport din Uniune ar trebui să crească. Posibilitatea de a alege între un obiectiv în domeniul transporturilor exprimat ca obiectiv de reducere a intensității gazelor cu efect de seră sau exprimat ca pondere din consumul de energie din surse regenerabile oferă statelor membre un grad adecvat de flexibilitate în conceperea politicilor de decarbonizare a transporturilor. În plus, introducerea unui obiectiv combinat bazat pe energie pentru biocombustibilii avansați, biogazul și combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, inclusiv o pondere minimă pentru combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, ar asigura o utilizare sporită a combustibililor din surse regenerabile cu cel mai mic impact asupra mediului în modurile de transport dificil de electrificat, cum ar fi transportul maritim și aviația. Pentru a demara schimbarea combustibilului în transportul maritim, statele membre cu porturi maritime ar trebui să depună eforturi pentru a se asigura că, începând din 2030, ponderea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în cantitatea totală de energie furnizată sectorului transportului maritim este de cel puțin 1,2 %. Realizarea respectivelor obiective ar trebui să fie asigurată prin obligații impuse furnizorilor de combustibili, precum și prin alte măsuri prevăzute în Regulamentele (UE) 2023/1805 (27) și (UE) 2023/2405 (28) ale Parlamentului European și ale Consiliului. Obligațiile specifice ale furnizorilor de combustibili de aviație ar trebui impuse numai în temeiul Regulamentului (UE) 2023/2405.

(73)

Pentru a încuraja adoptarea furnizării de combustibili din surse regenerabile în sectorul greu de decarbonizat al buncherajului maritim internațional, cu scopul de a calcula obiectivele în materie de transport, combustibilii din surse regenerabile furnizați buncherajului maritim internațional ar trebui incluși în consumul final de energie din surse regenerabile în sectorul transporturilor și, în consecință, combustibilii furnizați buncherajului maritim internațional ar trebui incluși în consumul final de surse de energie în sectorul transporturilor. Cu toate acestea, pentru unele state membre, sectorul transportului maritim reprezintă o cotă semnificativă din consumul lor final brut de energie. Având în vedere actualele constrângeri tehnologice și de reglementare care împiedică utilizarea comercială a biocombustibililor în sectorul transportului maritim, este oportun, prin derogare de la cerința de a include toată energia furnizată sectorului transportului maritim în calculul obiectivelor specifice în domeniul transportului, să se permită statelor membre să își plafoneze energia furnizată sectorului transportului maritim la 13 % din consumul final brut de energie într-un stat membru. Pentru statele membre insulare, în care consumul final brut de energie în sectorul transportului maritim este disproporționat de ridicat, și anume peste o treime din consumul înregistrat în sectoarele rutier și feroviar, plafonul ar trebui să fie de 5 %. Cu toate acestea, pentru calcularea obiectivului general privind energia din surse regenerabile, având în vedere caracteristicile specifice ale buncherajului maritim internațional, combustibilii care îi sunt furnizați ar trebui să fie incluși în consumul final brut de energie al unui stat membru numai dacă sunt regenerabili.

(74)

Electromobilitatea va juca un rol esențial în decarbonizarea sectorului transporturilor. Pentru a încuraja dezvoltarea în continuare a electromobilității, statele membre ar trebui să instituie un mecanism de credite care să permită operatorilor de puncte de reîncărcare accesibile publicului să contribuie, prin furnizarea de energie electrică din surse regenerabile, la îndeplinirea obligației impuse de statele membre furnizorilor de combustibili. Statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a include în acest mecanism punctele de reîncărcare private în respectivul mecanism de credite, dacă se poate demonstra că energia electrică din surse regenerabile furnizată respectivelor puncte de reîncărcare este furnizată exclusiv vehiculelor electrice. Deși sprijină energia electrică în sectorul transporturilor printr-un astfel de mecanism de credite, este important ca statele membre să continue să stabilească un nivel ridicat de ambiție în ceea ce privește decarbonizarea mixului lor de combustibili lichizi, mai ales în sectoarele de transport greu de decarbonizat, cum ar fi sectorul transportului maritim și cel al aviației, în care electrificarea directă este mult mai dificil de realizat.

(75)

Combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică, inclusiv hidrogenul din surse regenerabile, pot fi folosiți ca materie primă sau ca sursă de energie în procesele industriale și chimice și în transportul maritim și aviație, ducând la decarbonizarea sectoarelor în care electrificarea directă nu este posibilă tehnologic sau nu este competitivă. Aceștia pot fi folosiți, de asemenea, pentru stocarea energiei pentru a echilibra, acolo unde este necesar, sistemul energetic, jucând astfel un rol important în integrarea sistemului energetic.

(76)

Politica Uniunii în domeniul energiei din surse regenerabile urmărește să contribuie la realizarea obiectivelor Uniunii de atenuare a schimbărilor climatice în ceea ce privește reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră. În urmărirea acestui obiectiv, este esențial să se contribuie, de asemenea, la obiective de mediu mai ample, în special la prevenirea pierderii biodiversității, asupra căreia schimbarea indirectă a destinației terenurilor asociată cu producția de anumiți biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă are un impact negativ. Contribuția la aceste obiective climatice și de mediu constituie o preocupare intergenerațională profundă și pe termen lung pentru cetățenii Uniunii și legiuitorii Uniunii. Așadar, Uniunea ar trebui să promoveze respectivii combustibili în cantități care să echilibreze ambiția necesară cu necesitatea de a evita contribuția la schimbarea directă și indirectă a utilizării terenurilor. Modul de calculare a obiectivului privind transporturile nu ar trebui să afecteze limitele stabilite cu privire la modul în care se contabilizează anumiți combustibili produși din culturi alimentare și furajere, pe de o parte, și de combustibili care prezintă riscuri ridicate din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, pe de altă parte în vederea realizării respectivului obiectiv. În plus, pentru a nu crea un stimulent pentru utilizarea în transporturi a biocombustibililor și a biogazului produse din culturi alimentare și furajere, având în vedere, de asemenea, impactul războiului împotriva Ucrainei asupra aprovizionării cu alimente sau furaje, statele membre ar trebui să aibă în continuare posibilitatea de a alege dacă să contabilizeze sau nu biocombustibilii și biogazul produși din culturi alimentare și furajere în vederea realizării obiectivului privind transporturile. Dacă statele membre nu le iau în calcul, ele ar trebui să aibă posibilitatea de a alege să reducă obiectivul bazat pe energie sau să reducă în consecință obiectivul de reducere a intensității gazelor cu efect de seră, presupunând că biocombustibilii produși din culturi alimentare și furajere reduc cu 50 % emisiile de gaze cu efect de seră, ceea ce corespunde valorilor tipice stabilite într-o anexă la prezenta directivă pentru reducerile de emisii de gaze cu efect de seră generate de cele mai relevante filiere de producție a biocombustibililor produși din culturi alimentare și furajere, precum și pragul minim de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră care se aplică majorității instalațiilor care produc astfel de biocombustibili.

(77)

Pentru a se asigura că utilizarea biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă reduce un volum tot mai mare de emisii de gaze cu efect de seră și pentru a face față potențialelor efecte indirecte ale promovării unor astfel de combustibili, cum ar fi defrișările, Comisia ar trebui să revizuiască nivelul ponderii maxime a expansiunii medii anuale a suprafeței de cultură globale în terenurile cu stocuri mari de carbon, pe baza unor criterii obiective și științifice, ținând seama de obiectivele și de angajamentele Uniunii în materie de climă și ar trebui, dacă este necesar, să propună un nou prag pe baza rezultatelor revizuirii sale. În plus, Comisia ar trebui să evalueze posibilitatea de a concepe o traiectorie accelerată pentru a elimina treptat contribuția acestor combustibili la obiectivele privind energia din surse regenerabile, astfel încât să se maximizeze volumul reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră.

(78)

Stabilirea obiectivului privind transporturile ca obiectiv de reducere a intensității gazelor cu efect de seră face necesar să se prevadă o metodologie care să ia în considerare că diferite tipuri de energie din surse regenerabile reduc cantități diferite de emisii de gaze cu efect de seră și, prin urmare, contribuie în mod diferit la atingerea unui obiectiv dat. Ar trebui să se considere că energia electrică din surse regenerabile are emisii de gaze cu efect de seră zero, ceea ce înseamnă că reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 100 % în comparație cu energia electrică produsă din combustibili fosili. Acest lucru va crea un stimulent pentru utilizarea energiei electrice din surse regenerabile, deoarece este puțin probabil ca combustibilii din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat să atingă un procent atât de ridicat al reducerilor emisiilor de gaze cu efect de seră. Electrificarea bazată pe surse regenerabile de energie ar deveni, prin urmare, cea mai eficientă modalitate de decarbonizare a transportului rutier. În plus, pentru a promova utilizarea combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică în modurile de transport aerian și maritim, care sunt dificil de electrificat, este oportun să se introducă un multiplicator pentru combustibilii furnizați în modurile respective de transport atunci când sunt luați în considerare în vederea realizării obiectivelor specifice stabilite pentru combustibilii respectivi.

(79)

Electrificarea directă a sectoarelor de utilizare finală, inclusiv a sectorului transporturilor, contribuie la eficiența sistemului și facilitează tranziția către un sistem energetic bazat pe energie din surse regenerabile. Prin urmare, aceasta constituie, în sine, un mijloc eficient de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Așadar, nu este necesară crearea unui cadru privind adiționalitatea care să se aplice în mod specific energiei electrice din surse regenerabile furnizate vehiculelor electrice în sectorul transporturilor. În plus, vehiculele electrice solare pot avea o contribuție esențială la decarbonizarea sectorului european al transporturilor.

(80)

Întrucât combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică urmează să fie considerați ca energie din surse regenerabile, indiferent de sectorul în care sunt consumați, normele de stabilire a naturii lor regenerabile atunci când sunt produși din energie electrică, care erau aplicabile numai acelor combustibili atunci când sunt consumați în sectorul transporturilor, ar trebui să fie extinse la toți combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, indiferent de sectorul în care sunt consumați.

(81)

Combustibilii de origine nebiologică produși din surse regenerabile sunt importanți pentru creșterea ponderii energiei electrice din surse regenerabile în sectoarele despre care se preconizează că vor depinde de combustibilii lichizi și gazoși pe termen lung, inclusiv pentru aplicații industriale și în transportul cu vehicule grele. Până la 1 iulie 2028, Comisia ar trebui să evalueze impactul metodologiei care definește situațiile în care energia electrică utilizată pentru producerea de combustibili din surse regenerabile de origine nebiologică poate fi considerată ca fiind în întregime din surse regenerabile, inclusiv impactul adiționalității și al corelării temporale și geografice asupra costurilor de producție, a reducerii emisiilor de gaze cu efect de seră și a sistemului energetic, și ar trebui să prezinte un raport Parlamentului European și Consiliului. Raportul ar trebui să evalueze, în special, impactul asupra disponibilității și accesibilității din punct de vedere financiar a combustibililor din surse regenerabile de origine nebiologică pentru sectorul industriei și al transporturilor și asupra capacității Uniunii de a-și realiza obiectivele privind combustibilii din surse regenerabile de origine nebiologică, ținând seama de strategia Uniunii privind hidrogenul importat și intern, reducând în același timp la minimum creșterea emisiilor de gaze cu efect de seră în sectorul energiei electrice și în sistemul energetic general. În cazul în care raport respectiv concluzionează că metodologia nu asigură o disponibilitate și accesibilitate suficiente și nu contribuie în mod substanțial la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, la integrarea sistemului energetic și la realizarea obiectivelor Uniunii privind combustibilii de origine nebiologică din surse regenerabile stabilite pentru 2030, Comisia ar trebui să revizuiască metodologia Uniunii și, după caz, să adopte un act delegat pentru a modifica metodologia respectivă pentru a furniza ajustările necesare ale criteriilor, cu scopul de a facilita extinderea industriei hidrogenului.

(82)

Pentru a asigura o eficacitate mai mare din punctul de vedere al mediului a criteriilor Uniunii de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră pentru combustibilii din biomasă solizi folosiți în instalațiile care produc încălzire, energie electrică și răcire, pragul minim pentru aplicabilitatea unor astfel de criterii ar trebui să fie redus de la nivelul actual de 20 MW la 7,5 MW.

(83)

Directiva (UE) 2018/2001 a consolidat cadrul de durabilitate a bioenergiei și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră prin stabilirea de criterii pentru toate sectoarele de utilizare finală. Aceasta a stabilit norme specifice pentru biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși din biomasă forestieră, solicitând sustenabilitatea operațiunilor de recoltare și contabilizarea emisiilor legate de schimbarea destinației terenurilor. În concordanță cu obiectivele de conservare a biodiversității și de prevenire a distrugerii habitatelor în temeiul Directivei 92/43/CEE, al Directivei 2000/60/CE, al Directivei 2008/56/CE ale Parlamentului European și ale Consiliului (29) și al Directivei 2009/147/CE, este necesar să se obțină o protecție sporită a habitatelor deosebit de bogate în biodiversitate și bogate în carbon, cum ar fi pădurile primare și seculare, pădurile foarte bogate în biodiversitate, pășunile, turbăriile și landele. Prin urmare, ar trebui introduse excluderi și limitări ale recoltării de biomasă forestieră din zonele respective, în concordanță cu abordarea privind biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă produși din biomasă agricolă, cu excepția cazului în care abordarea bazată pe riscuri prevede excluderile și limitările necesare, iar operatorii oferă garanțiile necesare. În plus, sub rezerva unor perioade de tranziție adecvate în scopul securității investițiilor, criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ar trebui să se aplice treptat și instalațiilor existente bazate pe biomasă, pentru a se asigura că producția de bioenergie în toate aceste instalații duce la reduceri ale emisiilor de gaze cu efect de seră în comparație cu energia produsă din combustibili fosili.

(84)

Criteriile de durabilitate privind recoltarea biomasei forestiere ar trebui specificate suplimentar, în concordanță cu principiile gestionării durabile a pădurilor. Respectivele specificații ar trebui să vizeze consolidarea și clarificarea abordării bazate pe riscuri pentru biomasa forestieră, oferind în același timp statelor membre dispoziții proporționale care să permită adaptări specifice ale practicilor care pot fi adecvate la nivel local.

(85)

Statele membre ar trebui să se asigure că utilizarea biomasei forestiere pentru producerea de energie este compatibilă cu obligațiile care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului (30). În acest scop, statele membre ar trebui să efectueze evaluări prospective și să pună în aplicare măsurile necesare în completarea obligațiilor care le revin în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999.

(86)

Având în vedere situația specifică a regiunilor ultraperiferice menționate la articolul 349 din TFUE și caracterizată, în sectorul energetic, de izolare, de oferta limitată și de dependența de combustibilii fosili, ar trebui să se prevadă prelungirea derogării care permite statelor membre să adopte criterii specifice cu scopul de a asigura eligibilitatea pentru sprijin financiar pentru consumul anumitor combustibili din biomasă în respectivele regiuni, cu scopul de a acoperi și biolichidele și biocombustibilii. Orice criteriu specific ar trebui să fie justificat în mod obiectiv din motive de independență energetică a regiunii ultraperiferice în cauză și de asigurare, în această regiune ultraperiferică, a unei tranziții line către adoptarea criteriilor de sustenabilitate, de eficiență energetică și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră în conformitate cu Directiva (UE) 2018/2001.

(87)

Uniunea se angajează să îmbunătățească sustenabilitatea de mediu, economică și socială a producției de combustibili din biomasă. Prezenta directivă este complementară altor instrumente legislative ale Uniunii, în special unui act legislativ privind diligența necesară în materie de durabilitate a întreprinderilor, care stabilește cerințe privind diligența necesară în lanțul valoric în ceea ce privește efectele negative asupra drepturilor omului sau asupra mediului.

(88)

Pentru a reduce sarcina administrativă pentru producătorii de combustibili din surse regenerabile și de combustibili pe bază de carbon reciclat și pentru statele membre, în cazul în care Comisia a recunoscut, printr-un act de punere în aplicare, că sistemele voluntare sau naționale oferă date exacte cu privire la respectarea criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, precum și a altor cerințe prevăzute în dispozițiile de modificare stabilite în prezenta directivă, statele membre ar trebui să accepte rezultatele certificării emise de astfel de sisteme în limitele recunoașterii Comisiei. Pentru a reduce sarcina asupra instalațiilor mici, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a institui un mecanism voluntar de verificare simplificat pentru instalațiile cu o putere termică totală cuprinsă între 7,5 MW și 20 MW.

(89)

Pentru a atenua riscurile și a preveni mai bine frauda în lanțurile de aprovizionare cu bioenergie și combustibili pe bază de carbon reciclat, Directiva (UE) 2018/2001 prevede adăugiri valoroase în ceea ce privește transparența, trasabilitatea și supravegherea. În acest context, baza de date a Uniunii care urmează să fie creată de către Comisie urmărește să permită urmărirea combustibililor lichizi și gazoși din surse regenerabile și a combustibililor pe bază de carbon reciclat. Domeniul de aplicare al bazei de date ar trebui extins de la transporturi la toate celelalte sectoare de utilizare finală în care sunt consumați astfel de combustibili. O asemenea extindere este menită să contribuie în mod vital la monitorizarea cuprinzătoare a producției și a consumului de astfel de combustibili, reducând riscurile de dublă contabilizare sau de nereguli de-a lungul lanțurilor de aprovizionare acoperite de baza de date a Uniunii. În plus, pentru a evita orice risc de suprapunere a cererilor pentru același gaz din surse regenerabile, ar trebui anulată garanția de origine emisă pentru orice lot de gaze regenerabile înregistrat în baza de date. Baza de date ar trebui să fie pusă la dispoziția publicului într-un mod deschis, transparent și ușor de utilizat, respectând, în același timp, principiile protecției datelor private și sensibile din punct de vedere comercial. Comisia ar trebui să publice rapoarte anuale cu privire la informațiile raportate în baza de date a Uniunii, inclusiv la cantitățile, originea geografică și tipul de materii prime ale biocombustibililor, biolichidelor și combustibililor din biomasă. Comisia și statele membre ar trebui să depună eforturi pentru a lucra la interconectivitatea dintre baza de date a Uniunii și bazele de date naționale existente, permițând o tranziție lină, precum și bidirecționalitatea bazelor de date. În completarea respectivei consolidări a transparenței și a trasabilității loturilor individuale de materii prime și combustibili din lanțul de aprovizionare, Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei (31), adoptat recent, a consolidat cerințele în materie de audit pentru organismele de certificare și competențele acestora de supraveghere publică, inclusiv posibilitatea ca autoritățile competente să aibă acces, în cadrul controalelor lor, la documentele și sediile operatorilor economici. Integritatea cadrului de verificare prevăzut de Directiva (UE) 2018/2001 a fost consolidată astfel semnificativ prin completarea auditului efectuat de organismele de certificare și a bazei de date a Uniunii cu o capacitate de verificare și supraveghere a autorităților competente ale statelor membre. Se recomandă ferm ca statele membre să utilizeze ambele posibilități de supraveghere publică.

(90)

Comisia și statele membre ar trebui să se adapteze permanent la cele mai bune practici în procedurile administrative și să ia toate măsurile adecvate pentru a simplifica punerea în aplicare a Directivei (UE) 2018/2001, reducând astfel costurile de asigurare a conformității pentru actorii implicați și pentru sectoarele afectate.

(91)

Trebuie stabilite dispoziții antifraudă adecvate, în special în ceea ce privește utilizarea materiilor prime pe bază de deșeuri sau a biomasei care este identificată ca reprezentând un risc ridicat de schimbare indirectă a utilizării terenurilor. Întrucât detectarea și prevenirea fraudelor sunt esențiale pentru a preveni concurența neloială și defrișările agresive, inclusiv în țările terțe, ar trebui implementată trasabilitatea completă și certificată a respectivelor materii prime.

(92)

Prin urmare, Directiva (UE) 2018/2001 ar trebui modificată în consecință.

(93)

Regulamentul (UE) 2018/1999 face mai multe trimiteri la obiectivul obligatoriu la nivelul Uniunii privind o pondere de cel puțin 32 % a energiei din surse regenerabile consumate în Uniune în anul 2030. Întrucât acest obiectiv trebuie majorat pentru a contribui în mod eficace la ambiția de a reduce emisiile de gaze cu efect de seră cu 55 % până în 2030, trimiterile respective ar trebui modificate. Eventualele cerințe suplimentare în materie de planificare și raportare nu vor crea un nou sistem de planificare și raportare, ci ar trebui să facă obiectul cadrului existent de planificare și raportare în temeiul regulamentului respectiv.

(94)

Domeniul de aplicare al Directivei 98/70/CE a Parlamentului European și a Consiliului (32) ar trebui modificat pentru a se evita duplicarea cerințelor de reglementare în ceea ce privește obiectivele de decarbonizare a combustibililor utilizați în transporturi și pentru a se alinia la Directiva (UE) 2018/2001.

(95)

Definițiile stabilite în Directiva 98/70/CE ar trebui aliniate la cele stabilite în Directiva (UE) 2018/2001 pentru a evita aplicarea unor definiții diferite în temeiul respectivelor două acte.

(96)

Obligațiile privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră și utilizarea biocombustibililor menționați în Directiva 98/70/CE ar trebui eliminate pentru a simplifica și a evita dubla reglementare în ceea ce privește obligațiile consolidate de decarbonizare a combustibililor utilizați în transporturi, care sunt prevăzute în Directiva (UE) 2018/2001.

(97)

Obligațiile privind monitorizarea și raportarea cu privire la reducerile emisiilor de gaze cu efect de seră prevăzute în Directiva 98/70/CE ar trebui eliminate pentru a se evita dubla reglementare a obligațiilor de raportare.

(98)

Directiva (UE) 2015/652 a Consiliului (33), care prevede normele detaliate pentru punerea în aplicare uniformă a articolului 7a din Directiva 98/70/CE, ar trebui abrogată, deoarece devine caducă odată cu abrogarea articolului 7a din Directiva 98/70/CE prin prezenta directivă.

(99)

În ceea ce privește componenții biologici din motorina diesel, trimiterea din Directiva 98/70/CE la motorina diesel B7, și anume motorina diesel cu un conținut de esteri metilici ai acizilor grași (EMAG) de până la 7 %, limitează opțiunile disponibile pentru realizarea unor obiective mai ambițioase privind încorporarea biocombustibililor, astfel cum sunt stabilite în Directiva (UE) 2018/2001. Acest lucru este determinat de faptul că aproape întreaga aprovizionare cu motorină diesel a Uniunii este deja cu B7. Din acest motiv, ponderea maximă a componenților biologici ar trebui să crească de la 7 % la 10 %. Menținerea introducerii pe piață a B10, și anume a motorinei diesel cu un conținut de EMAG de până la 10 %, necesită un nivel de protecție a B7 la nivelul întregii Uniuni pentru un conținut de EMAG de 7 % în motorina diesel, din cauza proporției considerabile de vehicule incompatibile cu B10 care se preconizează că vor fi prezente în parcul auto până în 2030. Acest lucru ar trebui să se reflecte la articolul 4 alineatul (1) al doilea paragraf din Directiva 98/70/CE.

(100)

Dispozițiile tranzitorii ar trebui să permită o continuare ordonată a colectării datelor și îndeplinirea obligațiilor de raportare în ceea ce privește articolele din Directiva 98/70/CE eliminate prin prezenta directivă.

(101)

Întrucât obiectivele prezentei directive, și anume reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, a dependenței energetice și a prețurilor energiei, nu pot fi realizate în mod satisfăcător de către statele membre, dar, având în vedere efectele acțiunii, acestea pot fi realizate mai bine la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este prevăzut la articolul respectiv, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor respective.

(102)

În conformitate cu Declarația politică comună din 28 septembrie 2011 a statelor membre și a Comisiei privind documentele explicative (34), statele membre s-au angajat ca, în cazuri justificate, să transmită alături de notificarea măsurilor lor de transpunere și unul sau mai multe documente care să explice relația dintre componentele unei directive și părțile corespunzătoare din instrumentele naționale de transpunere. În ceea ce privește prezenta directivă, legiuitorul consideră că transmiterea unor astfel de documente este justificată, în special în urma hotărârii Curții Europene de Justiție în cauza Comisia/Belgia (35) (cauza C-543/17).

(103)

Pentru a compensa sarcinile de reglementare impuse prin prezenta directivă cetățenilor, administrațiilor și întreprinderilor, Comisia ar trebui să revizuiască cadrul de reglementare în sectoarele în cauză în conformitate cu principiul numărului constant, astfel cum se prevede în Comunicarea Comisiei din 29 aprilie 2021, intitulată „O mai bună legiferare: unirea forțelor pentru îmbunătățirea legislației”,

1.

La articolul 2, al doilea paragraf se modifică după cum urmează:

2.

Articolul 3 se modifică după cum urmează:

3.

Articolul 7 se modifică după cum urmează:

4.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

5.

Articolul 15 se modifică după cum urmează:

6.

Se introduc următoarele articole:

(*12)  Directiva 2014/89/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 iulie 2014 de stabilire a unui cadru pentru amenajarea spațiului maritim (JO L 257, 28.8.2014, p. 135)."

(*13)  Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (JO L 206, 22.7.1992, p. 7)."

(*14)  Directiva 2009/147/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 30 noiembrie 2009 privind conservarea păsărilor sălbatice (JO L 20, 26.1.2010, p. 7)."

(*15)  Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (JO L 327, 22.12.2000, p. 1)."

(*16)  Directiva 2001/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 iunie 2001 privind evaluarea efectelor anumitor planuri și programe asupra mediului (JO L 197, 21.7.2001, p. 30)."

(*17)  Directiva 2011/92/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 decembrie 2011 privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului (JO L 26, 28.1.2012, p. 1).” "

7.

Articolul 16 se înlocuiește cu următorul text:

8.

La articolul 18, alineatele (3) și (4) se înlocuiesc cu următorul text:

9.

Articolul 19 se modifică după cum urmează:

10.

La articolul 20, alineatul (3) se înlocuiește cu următorul text:

11.

Se introduce următorul articol:

(*18)  Regulamentul (UE) 2018/858 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind omologarea și supravegherea pieței autovehiculelor și remorcilor acestora, precum și ale sistemelor, componentelor și unităților tehnice separate destinate vehiculelor respective, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 715/2007 și (CE) nr. 595/2009 și de abrogare a Directivei 2007/46/CE (JO L 151, 14.6.2018, p. 1).” "

12.

Se introduc următoarele articole:

(*19)  Recomandarea (UE) 2021/2279 a Comisiei din 15 decembrie 2021 privind utilizarea unor metode referitoare la amprenta de mediu pentru măsurarea și comunicarea performanței de mediu pe durata ciclului de viață a produselor și organizațiilor (JO L 471, 30.12.2021, p. 1).”;"

13.

Articolul 23 se modifică după cum urmează:

14.

Articolul 24 se modifică după cum urmează:

15.

Articolul 25 se înlocuiește cu următorul text:

16.

Articolul 26 se modifică după cum urmează:

17.

Articolul 27 se înlocuiește cu următorul text:

18.

Articolul 28 se modifică după cum urmează:

19.

Articolul 29 se modifică după cum urmează:

20.

Se introduce următorul articol:

21.

Articolul 30 se modifică după cum urmează:

22.

Se introduce următorul articol:

(*21)  Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei din 14 iunie 2022 privind normele de verificare a criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și a criteriilor privind riscurile reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor (JO L 168, 27.6.2022, p. 1).” "

23.

Articolul 33 se modifică după cum urmează:

24.

Articolul 35 se modifică după cum urmează:

25.

Anexele se modifică în conformitate cu anexele la prezenta directivă.

1.

Articolul 2 se modifică după cum urmează:

2.

La articolul 4, litera (a) punctul 2 se înlocuiește cu următorul text:

3.

La articolul 5, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

4.

La articolul 29, alineatul (2) se înlocuiește cu următorul text:

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următorul text:

2.

La articolul 2, punctele 8 și 9 se înlocuiesc cu următorul text:

(*25)  Directiva (UE) 2018/2001 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 decembrie 2018 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile (JO L 328, 21.12.2018, p. 82).” "

3.

Articolul 4 se modifică după cum urmează:

4.

Articolele 7a-7e se elimină.

5.

Articolul 9 se modifică după cum urmează:

6.

Anexele I, II, IV și V se modifică în conformitate cu anexa II la prezenta directivă.