(1)   Prezentul apendice stabileşte anumite modalităţi ale regimului de tranzit comun, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din convenţie.

(2)   Cu excepţia unor indicaţii contrare, dispoziţiile prezentului apendice se aplică operaţiunilor efectuate sub regimul de tranzit comun, oricare ar fi procedura utilizată, T1 sau T2.

(3)   Mărfurile care prezintă riscuri de fraudă ridicate sunt enumerate în anexa I. Atunci când o dispoziţie a prezentei convenţii face referire la această anexă, măsurile cu privire la mărfurile care sunt cuprinse aici nu se aplică decât atunci când cantitatea acestor mărfuri depăşeşte cantitatea minimă corespunzătoare. Anexa I este reexaminată cel puţin o dată pe an.

(1)   Regimul de tranzit comun nu se aplică transporturilor prin poştă (inclusiv colete poştale) efectuate conform statutelor Uniunii Poştale Universale, atunci când mărfurile sunt transportate de titularii drepturilor şi obligaţiilor care decurg din aceste statute sau pe cont propriu.

(2)   O parte contractantă poate decide să nu aplice regimul de tranzit comun transporturilor de mărfuri prin conducte. Această decizie este comunicată Comisiei, care informează celelalte ţări.

(1)   Formalităţile legate de aplicarea procedurii T1 sau T2 sunt efectuate cu ajutorul tehnicilor electronice de prelucrare a datelor, în condiţiile şi conform modalităţilor stabilite de autorităţile competente, cu respectarea principiilor stipulate de legislaţia vamală.

(2)   Părţile contractante definesc de comun acord măsurile care stabilesc:

(1)   Fără a aduce atingere unor circumstanţe speciale, schimburile de informaţii între autorităţile competente descrise în prezentul apendice se efectuează cu ajutorul folosirii tehnicilor electronice de prelucrare a datelor şi a reţelelor informatice.

(2)   Pentru schimbul de informaţii prevăzut la alineatul (1), «Reţeaua Comună de Comunicare/Interfaţa Comună a Sistemelor» (CCN/CSI) a Comunităţii se foloseşte de către toate părţile contractante. Participarea financiară a ţărilor AELS şi problemele conexe sunt definite de comun acord între Comunitate şi fiecare dintre ţările AELS.

(3)   Dispoziţiile prezentului capitol nu sunt aplicabile procedurilor simplificate vizate de articolul 44 alineatul (1) literele (f) şi (g), cu excepţia dispoziţiilor contrarii.

(1)   Condiţiile determinate pentru îndeplinirea formalităţilor prin procedee informatice trebuie să cuprindă, în special, măsuri de control a sursei datelor, de protecţie a datelor împotriva distrugerii accidentale sau ilegale, a pierderii accidentale, a alterării lor sau a accesului neautorizat.

(2)   În afara nevoilor de siguranţă prezentate la alineatul (1), autorităţile competente definesc şi menţin modalităţi adecvate de siguranţă privind funcţionarea eficace, fiabilă şi sigură a sistemului complet de tranzit.

(3)   Pentru a garanta nivelul de siguranţă sus-menţionat, fiecare introducere, modificare şi ştergere de date se înregistrează cu indicarea scopului acestei prelucrări, a momentului său precis şi a persoanei care efectuează prelucrarea datelor. În plus, informaţia originală sau orice informaţie care a făcut obiectul acestei prelucrări de date este păstrată pe o perioadă de trei ani calendaristici din momentul sfârşitului anului la care se raportează această dată sau pe o perioadă mai lungă de timp, dacă se prevede expres, prin alte dispoziţii.

(4)   Autorităţile competente verifică periodic siguranţa sistemului.

(5)   Autorităţile competente respective se informează în mod reciproc de orice bănuială de violare a siguranţei sistemului.

(1)   Părţile contractante folosesc schimbul de date cu caracter personal ca aplicare a prezentei convenţii doar în vederea îndeplinirii scopurilor prevăzute de aceasta şi pentru alte destinaţii vamale care urmează regimul de tranzit comun. Această restricţie nu împiedică însă utilizarea acestor date în vederea analizei de risc din timpul operaţiunii de tranzit comun, dar şi de investigare şi de urmărire judiciară consecutivă acestei operaţiuni de tranzit comun. În acest caz, autoritatea competentă care a furnizat numitele informaţii este anunţată fără întârziere de o asemenea utilizare a datelor.

(2)   Părţile contractante se angajează să ia măsurile necesare în scopul garantării, în măsura în care aceasta priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal schimbate în cadrul acestei convenţii, o protecţie a datelor cu caracter personal care respectă cel puţin principiile Convenţiei Consiliului Europei din 28 ianuarie 1981 pentru protecţia persoanei în privinţa prelucrării automatizate a datelor cu caracter personal.

(3)   Fiecare parte contractantă îşi ia toate măsurile necesare de garantare a respectării prezentului articol, prin intermediul controalelor eficiente.

(1)   Principalul obligat trebuie:

(2)   Fără a aduce atingere obligaţiilor principalului obligat, vizate la alineatul (1), transportatorul sau destinatarul mărfurilor care acceptă mărfurile, ştiind că ele sunt plasate sub regimul de tranzit comun, este şi el obligat să prezinte mărfurile intacte şi documentele cerute la biroul de destinaţie în termenul prescris şi respectând măsurile de identificare luate de autorităţile competente.

(1)   Principalul obligat furnizează o garanţie pentru a asigura plata datoriei susceptibile de a se naşte cu privire la mărfurile în cauză.

(2)   Garanţia este:

(1)   Garanţia poate fi constituită:

(2)   În orice caz, autorităţile competente pot să refuze modul de garantare propus atunci când acesta este incompatibil cu buna funcţionare a regimului.

(1)   Garantul trebuie să fie stabilit în ţara contractantă în care garanţia este constituită şi este agreată de autorităţile competente. Garantul trebuie să aibă domiciliul sau să-şi desemneze un mandatar în fiecare dintre ţările contractante implicate în operaţiunea de tranzit comun în cauză. Atunci când Comunitatea este una dintre aceste părţi contractante, garantul trebuie să aibă domiciliul sau să-şi desemneze un mandatar în fiecare dintre statele sale membre.

(2)   Angajamentul garantului acoperă, de asemenea, în limitele sumei totale garantate, sumele drepturilor exigibile ca urmare a controalelor efectuate a posteriori.

(3)   Autorităţile competente refuză să agreeze garantul atunci când li se pare că acesta nu asigură de o manieră certă plata în termenele prevăzute a oricărei datorii susceptibile a se naşte, în limita sumei garantate.

(4)   Atunci când garanţia este constituită de un garant la un birou de garanţie:

(1)   Cu excepţia cazurilor în care se decide că este necesar, nu se poate furniza o garanţie pentru a acoperi:

(2)   Fiecare ţară poate, pentru transporturile de mărfuri pe alte căi navigabile decât cele vizate la alineatul (1) litera (b), situate pe teritoriul său, să se dispenseze de furnizarea unei garanţii. Aceasta comunică Comisiei măsurile pe care le ia în acest scop, iar aceasta informează celelalte ţări.

(1)   Indiferent de suportul folosit, documentele eliberate în mod regulat şi măsurile luate sau acceptate de autorităţile competente ale unei ţări au, în celelalte ţări, efecte juridice identice celor care sunt ataşate respectivelor documente eliberate regulat şi respectivelor măsuri luate sau acceptate de autorităţile competente ale fiecăreia dintre aceste ţări.

(2)   Constatările făcute de autorităţile competente ale unei ţări, în timpul controalelor efectuate în cadrul regimului de tranzit comun, au aceeaşi forţă juridică în celelalte ţări ca şi constatările făcute de autorităţile competente ale fiecăreia dintre aceste ţări.

(1)   Garanţia izolată trebuie să acopere în totalitate suma datoriei care se poate naşte, calculată pe baza nivelului taxelor celor mai ridicate, inclusiv cele ale drepturilor de import, care ar fi aplicabile în ţara de plecare acestui gen de marfă, în cazul punerii în consum. Pentru acest calcul, mărfurile comunitare transportate ca aplicare a Convenţiei privind regimul de tranzit comun sunt considerate ca nişte mărfuri necomunitare.

Cu toate acestea, nivelul taxelor care trebuie luat în considerare pentru calcularea garanţiei izolate nu poate fi inferior unui nivel minim, atunci când acel nivel este cuprins în coloana a cincea din anexa I.

(2)   Garanţia izolată prin depozit în numerar este valabilă în toate părţile contractante; ea este rambursată atunci când regimul este descărcat.

(3)   Garanţia izolată constituită printr-un garant poate consta în utilizarea titlurilor de garanţie izolată în sumă de 7 000 EUR, emise de garant în beneficiul persoanelor care înţeleg să acţioneze în calitate de principal obligat şi sunt valabile în toate părţile contractante.

Responsabilitatea garantului este angajată până la concurenţa sumei de 7 000 EUR pe titlu.

(4)   Atunci când garanţia izolată este constituită printr-un garant, principalul obligat nu poate să modifice codul de acces asociat «Numărului de referinţă al garanţiei» decât în cadrul de aplicare al anexei IV punctul 3.

(1)   O garanţie izolată prin garant trebuie să facă obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa C1 la apendicele III. Actul de garanţie este păstrat de către biroul de garanţie.

(2)   Atunci când dispoziţiile legislative, alte prevederi administrative naţionale sau practicile uzuale o cer, fiecare ţară poate constitui actul de garanţie menţionat la alineatul (1) sub o formă diferită, cu condiţia ca acesta să aibă efecte identice cu cele din actul prevăzut în model.

(1)   În cazul menţionat la articolul 16 alineatul (3), constituirea garanţiei izolate trebuie să facă obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa C2 la apendicele III.

Articolul 17 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

(2)   Garantul furnizează biroului de garanţie, conform modalităţilor stabilite de către autorităţile competente, orice detaliu solicitat cu privire la titlurile de garanţie izolată pe care le-a emis. Data lor limită de utilizare nu poate depăşi termenul de un an de la data emiterii lor.

(3)   Principalului obligat i se comunică prin garant un «Număr de referinţă al garanţiei» pentru fiecare titlu de garanţie izolată care i-a fost atribuit, iar codul de acces care îi este asociat nu poate fi modificat de către principalul obligat.

(4)   Pentru aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (b), garantul îi eliberează principalului obligat titluri de garanţie izolată pe suport hârtie, elaborate conform modelului din anexa C3. Numărul de identificare este indicat pe titlu.

(5)   Garantul poate elibera titluri de garanţie izolată nevalabile pentru o operaţiune de tranzit comun cu referire la mărfurile care sunt menţionate în lista din anexa I. În acest caz, garantul înscrie în diagonală, pe titlul sau titlurile de garanţie izolată pe care le eliberează, pe suport hârtie, menţiunea următoare:

(6)   Principalul obligat trebuie să remită biroului de plecare numărul titlurilor de garanţie izolată care corespund multiplului de 7 000 EUR, necesar pentru a acoperi în totalitate suma datoriei susceptibile de a se naşte. Pentru aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (b), titlurile pe suport hârtie trebuie să fie predate şi păstrate la biroul de plecare, care comunică biroului de garanţie indicat pe titlu numărul de identificare al fiecărui titlu.

(1)   Biroul de garanţie revocă hotărârea prin care a acceptat angajamentul garantului atunci când condiţiile emiterii lui nu mai sunt întrunite.

Garantul îşi poate rezilia, de asemenea, angajamentul în orice moment.

(2)   Revocarea sau rezilierea intră în vigoare începând cu a şaisprezecea zi de la notificarea către garant sau către biroul de garanţie, după caz.

Începând cu data intrării în vigoare a revocării sau rezilierii, titlurile de garanţie izolată emise anterior nu mai pot fi utilizate pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit comun.

(3)   Informaţia cu privire la revocare sau la reziliere şi data intrării sale în vigoare se introduce fără întârziere în sistemul informatic de către autorităţile competente din ţara în care se află biroul de garanţie.

(1)   Nu pot face obiectul aceleiaşi declaraţii de tranzit decât mărfurile încărcate sau care urmează a fi încărcate pe un mijloc de transport unic şi destinate a fi transportate de la acelaşi birou de plecare la acelaşi birou de destinaţie.

Pentru aplicarea prezentului articol, sunt considerate că formează un mijloc de transport unic, cu condiţia ca ele să transporte mărfuri care trebuie transportate împreună:

(2)   Un mijloc de transport unic poate fi utilizat pentru încărcarea mărfurilor la mai multe birouri de plecare, precum şi pentru descărcarea la mai multe birouri de destinaţie.

(1)   Enunţurile declaraţiei prevăzute în anexa A1 la apendicele III sunt stabilite sub formă de date codate sau sub orice altă formă decisă de către autorităţile vamale, în vederea prelucrării lor de către calculator, şi corespund datelor exigibile.

(2)   Declaraţia de tranzit făcută prin EDI este considerată ca depusă în momentul primirii mesajului EDI de către autorităţile competente.

Acceptarea declaraţiei de tranzit făcută prin EDI este comunicată principalului obligat prin intermediul unui mesaj de răspuns, care conţine cel puţin identificarea mesajului primit şi/sau numărul de înregistrare al declaraţiei de tranzit şi, de asemenea, data acceptării declaraţiei.

(3)   Declaraţia de tranzit depusă prin schimb de mesaje standard EDI este conformă structurii şi indicaţiilor din apendicele III.

(4)   Declaraţia de tranzit este completată conform apendicelui III, în una dintre limbile oficiale ale părţilor contractante acceptate de către autorităţile competente din ţara de plecare. La nevoie, autorităţile competente ale unei ţări implicate prin operaţiunea de tranzit pot cere traducerea în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestei ţări.

(5)   Atunci când în ţara de plecare regimul de tranzit comun succedă unei alte destinaţii vamale, biroul de plecare poate pretinde prezentarea documentelor corespunzătoare.

(6)   Mărfurile sunt prezentate împreună cu documentul de transport. Biroul de plecare poate renunţa la prezentarea acestui document în momentul îndeplinirii formalităţilor vamale, cu condiţia să fie ţinut la dispoziţia sa.

(1)   Mărfurile pot fi plasate sub regimul de tranzit comun prin intermediul unei declaraţii de tranzit stabilită în scris pe un formular care corespunde modelului din apendicele 1 al anexei I la Convenţia DAU, în cazurile următoare:

(2)   În cadrul aplicării alineatului (1) literele (a) şi (c), autorităţile competente au grijă ca datele de tranzit să fie schimbate între autorităţile competente prin intermediul sistemului informatic vamal.

(3)   Utilizarea declaraţiei de tranzit în scris citată la alineatul (1) litera (b) trebuie să fie supusă spre aprobare autorităţilor competente, atunci când aplicaţia principalului obligat şi/sau reţeaua nu funcţionează.

(4)   Declaraţia de tranzit poate fi completată prin unul sau mai multe formulare complementare, conforme modelului care figurează la apendicele 3 din anexa I la Convenţia DAU. Formularele fac parte integrantă din declaraţie.

(5)   Listele de încărcătură, stabilite conform modelului din apendicele III, pot fi utilizate, în locul formularelor complementare, ca parte descriptivă a declaraţiei de tranzit din care fac parte integrantă.

(6)   Formularele menţionate la alineatele (1), (4) şi (5) sunt completate conform apendicelui III.

(7)   Articolul 21 alineatele (4)-(6) se aplică mutatis mutandis.

(1)   Declaraţia de tranzit comun trebuie să conţină o semnătură electronică sau un alt mijloc de identificare.

(2)   Depunerea declaraţiei de tranzit angajează responsabilitatea principalului obligat în ceea ce priveşte:

(1)   Mărfurile plasate sub regimul de tranzit comun trebuie să fie transportate la biroul de destinaţie pe o rută justificată economic.

(2)   Fără a aduce atingere articolului 59, pentru mărfurile de pe lista din anexa I sau atunci când autorităţile competente sau principalul obligat cred că este necesar, biroul de plecare stabileşte un itinerar obligatoriu, înscriind în caseta 44 a declaraţiei de tranzit cel puţin ţările care vor fi traversate, ţinând cont de elementele comunicate de principalul obligat.

(1)   Declaraţia de tranzit este acceptată şi înregistrată de biroul de plecare în zilele şi orele de program stabilite de autorităţile competente, cu condiţia:

(2)   Autorităţile competente pot permite să nu se prezinte documentele cerute, menţionate la alineatul (1) litera (b), odată cu declaraţia. Într-un asemenea caz, aceste documente sunt ţinute la dispoziţia autorităţilor competente.

(3)   Cu excepţia unor dispoziţii specifice contrare, data care trebuie luată în considerare pentru aplicarea tuturor dispoziţiilor care reglementează regimul de tranzit comun este data de acceptare a declaraţiei de către autorităţile competente.

(1)   Principalul obligat este autorizat, la cerere, să rectifice una sau mai multe informaţii din declaraţia de tranzit după ce aceasta a fost acceptată de autorităţile competente. Rectificarea nu poate să aibă efect decât asupra mărfurilor care au făcut obiectul declarării iniţiale a declaraţiei de tranzit.

(2)   Cu toate acestea, nici o rectificare nu mai poate fi autorizată atunci când cererea este formulată după ce autorităţile competente:

(1)   Biroul de plecare stabileşte data limită la care mărfurile trebuie să fie prezentate la biroul de destinaţie, ţinând cont de traseul care trebuie urmat, de dispoziţiile reglementărilor de transport şi de celelalte reglementări aplicabile şi, după caz, de elementele comunicate de principalul obligat.

(2)   Termenul astfel prescris de biroul de plecare leagă autorităţile competente ale ţărilor al căror teritoriu este traversat în timpul operaţiunii de tranzit comun şi nu poate fi modificat de aceste autorităţi.

(1)   Autorităţile competente din ţara de plecare pot să procedeze, pe baza unei analize de risc sau prin sondaj:

(2)   Mărfurile sunt examinate în locurile şi la orele prevăzute în acest scop. Cu toate acestea, autorităţile competente pot, la cererea şi pe cheltuiala principalului obligat, să procedeze la examinarea mărfurilor în alte locuri sau la alte ore.

(1)   Biroul de plecare ia măsurile de identificare pe care le crede necesare şi introduce datele corespunzătoare în declaraţia de tranzit.

(2)   Fără a se aduce atingere articolului 11 alineatul (4) din convenţie, liberul de vamă al mărfurilor care trebuie plasate sub regimul de tranzit comun trebuie să fie refuzat atunci când sigilarea nu poate fi efectuată conform dispoziţiilor alineatelor (2) sau (3) ale articolului 11 din convenţie.

(3)   Atunci când sigilarea se efectuează pe capacitate, autorităţile competente verifică aprobarea sau, în lipsa acesteia, posibilitatea mijloacelor de transport de a fi sigilate.

(4)   Este considerat ca agreat, în aplicarea altor dispoziţii, în sensul articolului 11 alineatul (2) litera (a) din convenţie, orice vehicul rutier, remorcă, semiremorcă sau container agreat pentru transportul mărfurilor sub sigiliu vamal în conformitate cu dispoziţiile unui acord internaţional la care Comunitatea Europeană sau statele sale membre şi ţările AELS sunt părţi contractante.

(5)   Sigiliile trebuie să corespundă caracteristicilor care figurează în anexa I.

(6)   Sigiliile nu pot fi rupte fără autorizarea din partea autorităţilor competente.

(7)   Descrierea mărfurilor trebuie să permită identificarea lor în sensul articolului 11 alineatul (4) din convenţie, atunci când ea este suficient de detaliată pentru a permite o recunoaştere uşoară a cantităţii şi a felului lor.

(1)   În funcţie de rezultatele verificării, biroul de plecare introduce datele corespunzătoare în declaraţia de tranzit.

(2)   Dacă rezultatele verificării permit aceasta, biroul de plecare acordă liberul de vamă pentru mărfuri şi menţionează data în sistemul informatic.

(3)   În timpul formalităţilor de acordare a liberului de vamă pentru mărfuri, biroul de plecare informează biroul de destinaţie declarat despre operaţiunea de tranzit comun, prin intermediul unui mesaj «aviz anticipat de sosire», şi fiecare dintre birourile de tranzit declarate, prin intermediul unui mesaj «aviz anticipat de tranzit». Aceste mesaje sunt stabilite plecând de la datele, la nevoie rectificate, care figurează în declaraţia de tranzit.

(1)   Documentul de însoţire a tranzitului corespunde modelului şi enunţurilor din apendicele III. El însoţeşte transportul mărfurilor plasate sub regimul de tranzit comun. Ca urmare a liberului de vamă al mărfurilor, el este pus la dispoziţia operatorului conform uneia dintre modalităţile următoare:

(2)   Documentul de însoţire a tranzitului este completat, după caz, cu o listă de articole care face parte integrantă din sus-numitul document şi este conformă cu modelul care figurează în apendicele III.

(1)   Transportul şi documentul de însoţire a tranzitului sunt prezentate la fiecare birou de tranzit.

(2)   Biroul de tranzit înregistrează tranzitul, care îi fusese semnalat în prealabil prin trimiterea unui mesaj «aviz anticipat de tranzit» de către biroul de plecare. Biroul de plecare este informat de trecerea frontierei prin intermediul unui mesaj «aviz de trecere a frontierei».

(3)   Birourile de tranzit controlează mărfurile în cazul în care consideră că acest lucru este necesar. Eventualul control al mărfurilor se efectuează, în special, pe baza mesajului «aviz anticipat de tranzit».

(4)   Atunci când transportul se efectuează trecând printr-un birou de tranzit, altul decât cel declarat, care este înscris pe documentul de însoţire a tranzitului, noul birou de tranzit cere biroului de plecare mesajul «aviz anticipat de tranzit» şi-l informează despre tranzit, trimiţând mesajul «aviz de trecere a frontierei». După caz, va fi informat de biroul de plecare că garanţia nu este valabilă în ţara respectivă.

(5)   Alineatele (1)-(4) nu sunt aplicabile transporturilor de mărfuri pe cale ferată.

(1)   Transportatorul are obligaţia să adnoteze documentul de însoţire a tranzitului şi să-l prezinte, împreună cu transportul, autorităţilor competente ale ţării pe teritoriul căreia se află mijlocul de transport în următoarele cazuri:

(2)   Autorităţile competente, dacă consideră că operaţiunea de tranzit comun poate continua în mod normal şi după ce au luat, după caz, măsurile necesare, vizează documentul de însoţire a tranzitului. Informaţiile pertinente referitoare la transbordare sau la orice alt incident sunt introduse în sistemul informatic vamal de către autorităţile competente ale biroului de tranzit sau ale biroului de destinaţie, după caz.

(1)   Mărfurile şi documentele cerute sunt prezentate la biroul de destinaţie în orele şi zilele de lucru. Cu toate acestea, acest birou poate, la cererea şi pe cheltuiala celui interesat, să autorizeze prezentarea documentelor în afara acestor perioade. În mod similar, biroul de destinaţie poate, la cererea şi pe cheltuiala celui interesat, să autorizeze prezentarea mărfurilor şi a documentelor cerute, în orice alt loc.

(2)   Atunci când mărfurile sunt prezentate la biroul de destinaţie după expirarea perioadei prescrise de biroul de plecare şi atunci când nerespectarea acestei perioade se datorează unor circumstanţe riguros justificate la biroul de destinaţie şi care nu sunt imputabile transportatorului sau principalului obligat, se consideră că acesta din urmă a respectat termenul stabilit.

(3)   Biroul de destinaţie păstrează documentul de însoţire a tranzitului, iar controlul mărfii se efectuează, în special, în baza mesajului «aviz anticipat de sosire» primit de către biroul de plecare.

(4)   La cererea principalului obligat, pentru a servi drept probă de încheiere a regimului, în conformitate cu articolul 42 alineatul (1), biroul de destinaţie vizează copia documentului de însoţire a tranzitului care are următoarea menţiune:

(5)   Operaţiunea de tranzit poate fi încheiată la alt birou decât cel prevăzut iniţial în declaraţia de tranzit. Acest birou devine atunci birou de destinaţie.

Dacă noul birou de destinaţie aparţine unei părţi contractante diferite de cea de care aparţine biroul prevăzut iniţial, noul birou de destinaţie cere mesajul «aviz anticipat de sosire» de la biroul de plecare.

(1)   Biroul de destinaţie eliberează o recipisă la cererea persoanei care prezintă mărfurile şi documentele cerute.

(2)   Recipisa este conformă cu indicaţiile din apendicele III.

(3)   Recipisa trebuie să fie în prealabil completată de cel interesat. Ea poate conţine, în afara spaţiului rezervat biroului de destinaţie, alte indicaţii referitoare la transport. Recipisa nu poate servi drept probă a încheierii regimului în sensul articolului 42 alineatul (1).

(1)   Biroul de destinaţie informează fără întârziere biroul de plecare despre sosirea mărfurilor, chiar în ziua prezentării lor la biroul de destinaţie, printr-un mesaj «aviz de sosire».

(2)   Atunci când operaţiunea de tranzit este încheiată într-un alt birou decât cel prevăzut în declaraţia de tranzit, noul birou de destinaţie informează biroul de plecare despre sosire, printr-un mesaj «aviz de sosire».

Biroul de plecare informează biroul de destinaţie iniţial prevăzut despre sosirea mărfurilor, printr-un mesaj «returnarea avizului de sosire».

(3)   Mesajul «aviz de sosire» menţionat la alineatele (1) şi (2) nu poate servi de dovadă a încheierii regimului, în conformitate cu articolul 40 alineatul (2).

(4)   Cu excepţia circumstanţelor riguros justificate, biroul de destinaţie comunică mesajul «rezultatele controlului» la biroul de plecare cel târziu în a treia zi de la prezentarea mărfurilor la biroul de destinaţie. Cu toate acestea, atunci când se aplică articolul 65, biroul de destinaţie trimite mesajul «rezultatele controlului» la biroul de plecare cel târziu în a şasea zi de la data prezentării mărfurilor.

(1)   Regimul de tranzit comun se încheie şi obligaţiile principalului obligat sunt îndeplinite atunci când mărfurile plasate sub regim şi documentele şi datele cerute sunt prezentate la biroul de destinaţie, conform dispoziţiilor regimului.

(2)   Autorităţile competente descarcă regimul de tranzit comun atunci când sunt în măsură să stabilească, pe baza comparării datelor disponibile la biroul de plecare şi a celor disponibile la biroul de destinaţie, că regimul s-a încheiat în mod corect.

(1)   Atunci când autorităţile competente ale ţării de plecare nu au primit mesajul «Aviz de sosire» în termenul stabilit de prezentare a mărfurilor la biroul de destinaţie sau nu au primit mesajul «Rezultatele controlului» în termen de şase zile de la primirea mesajului «Aviz de sosire», trebuie să ia în considerare procedura de cercetare, cu scopul de a aduna informaţiile necesare pentru încheierea regimului, sau, atunci când acestea lipsesc:

(2)   Procedura de cercetare se declanşează cel târziu în termen de şapte zile de la scadenţa unuia dintre termenele menţionate la alineatul (1), în afara cazurilor excepţionale, care sunt definite de comun acord de către părţile contractante. Această procedură este declanşată fără întârziere, dacă autorităţile competente sunt informate din timp că regimul nu s-a încheiat sau atunci când ele au suspiciuni.

(3)   Dacă autorităţile competente din ţara de plecare nu primesc decât mesajul «Aviz de sosire», ele declanşează procedura de cercetare cerând informaţii de la biroul de destinaţie, care a trimis mesajul «Aviz de sosire», despre mesajul «Rezultatele controlului».

(4)   Dacă autorităţile competente din ţara de plecare nu primesc mesajul «Aviz de sosire», ele declanşează procedura de cercetare, cerând informaţii de la principalul obligat pentru a avea datele necesare de descărcare a regimului sau de la biroul de destinaţie, atunci când sunt disponibile informaţii suficiente pentru efectuarea anchetei la destinaţie.

Principalul obligat trebuie să fie interogat în vederea adunării informaţiilor necesare pentru descărcarea regimului în termen de cel mult douăzeci şi opt de zile după declanşarea procedurii de cercetare pe lângă biroul de destinaţie.

(5)   Biroul de destinaţie şi principalul obligat trebuie să răspundă la cererea menţionată la alineatul (4) în termen de douăzeci şi opt de zile. Dacă în această perioadă sunt furnizate informaţii suficiente de către principalul obligat, autorităţile competente ale ţării de plecare trebuie să ţină cont de aceste informaţii sau să descarce operaţiunea, dacă informaţiile furnizate permit aceasta.

(6)   Dacă informaţiile comunicate de către principalul obligat nu permit descărcarea regimului, dar sunt considerate suficiente de către autorităţile competente ale ţării de plecare pentru continuarea procedurii de cercetare, se va face imediat o cerere la biroul vamal respectiv.

(7)   Atunci când procedura de cercetare stabileşte că regimul s-a încheiat corect, autorităţile competente din ţara de plecare descarcă operaţiunea, îl informează imediat pe principalul obligat despre acest lucru şi, în acelaşi timp, după caz, informează autorităţile competente care ar fi declanşat o acţiune de recuperare în conformitate cu articolul 117.

(1)   Atunci când, după declanşarea unei proceduri de cercetare şi înainte de expirarea termenului menţionat la articolul 116 alineatul (1) litera (c), proba locului unde s-au produs faptele care au dus la naşterea datoriei se aduce prin orice mod autorităţilor competente din ţara de plecare, mai jos numite «autorităţi solicitante», iar acest loc este situat într-o altă ţară contractantă, ele adresează fără întârziere orice informaţie disponibilă autorităţilor competente din acel loc, mai jos numite «autorităţi solicitate».

(2)   Autorităţile solicitate confirmă primirea comunicării şi arată dacă sunt sau nu responsabile de recuperarea drepturilor. În caz că nu primesc răspuns în termen de douăzeci şi opt de zile, autorităţile solicitante trebuie imediat să continue procedura de cercetare.

(1)   Dovada că regimul a fost încheiat la termenele indicate în declaraţie poate fi adusă de principalul obligat, spre satisfacţia autorităţilor competente, sub forma unui document certificat de autorităţile competente din ţara de destinaţie, care conţine identificarea mărfurilor în cauză şi care stabileşte că ele au fost prezentate la biroul de destinaţie sau, în cazul aplicării articolului 64, la destinatarul agreat.

(2)   Regimul de tranzit comun este de asemenea considerat încheiat dacă principalul obligat prezintă, spre satisfacţia autorităţilor competente, unul dintre documentele următoare, care serveşte la identificarea mărfurilor:

(3)   Documentele menţionate la alineatul (2) pot fi înlocuite cu copiile sau fotocopiile lor, certificate conform cu originalul de către organismul care a vizat documentele originale, de către autorităţile din ţările terţe în cauză sau de către autorităţile uneia dintre ţări.

(1)   Autorităţile competente pot face controlul ulterior al informaţiilor schimbate, dar şi al documentelor, al formularelor, al autorizărilor sau al datelor referitoare la regimul de tranzit, cu scopul de a verifica autenticitatea sau exactitatea informaţiilor şi a eventualelor ştampile aplicate. Aceste controale sunt efectuate în cazul unor bănuieli sau indicii de fraudă. Ele pot fi efectuate, de asemenea, pe baza unei analize de risc sau prin sondaj.

(2)   Autorităţile competente care primesc o cerere de control ulterior răspund fără întârziere.

(3)   Atunci când autorităţile competente ale ţării de plecare solicită controlul ulterior al informaţiilor conţinute în mesajul «Rezultatul controalelor» în cazul bănuielii sau al indiciilor de fraudă, condiţiile articolului 40 alineatul (2) nu sunt considerate ca fiind îndeplinite, atât timp cât nu a fost confirmată autenticitatea sau corectitudinea datelor pentru care a fost cerut controlul ulterior.

(4)   Aceste dispoziţii se aplică mutatis mutandis articolului 22.

(1)   La cererea principalului obligat sau, după caz, a destinatarului, autorităţile competente pot autoriza următoarele simplificări:

(2)   Cu excepţia dispoziţiilor contrare din prezentul apendice sau din autorizaţie, atunci când sunt acordate simplificările de la alineatul (1) literele (a) şi (f), ele sunt aplicabile în toate ţările. Atunci când sunt acordate simplificările de la literele (b), (c) şi (d), ele nu sunt aplicabile decât operaţiunilor de tranzit comun care încep în ţara unde a fost acordată autorizaţia. Atunci când se acordă simplificarea de la litera (e), ea nu se aplică decât în ţara în care a fost acordată autorizaţia.

(1)   Autorizaţia menţionată la articolul 44 alineatul (1) nu se acordă decât persoanelor care:

(2)   Pentru garantarea gestiunii corecte a simplificărilor, autorizaţia nu se acordă decât:

(1)   Cererea de autorizare pentru utilizarea simplificărilor, numită în continuare «cerere», este datată şi semnată. Ea se poate face în scris sau depusă cu ajutorul tehnicilor electronice de prelucrare a datelor, în condiţiile şi conform modalităţilor stabilite de autorităţile competente.

(2)   Cererea trebuie să conţină elemente care să permită autorităţilor competente să se asigure asupra respectării condiţiilor de acordare a simplificărilor cerute.

(1)   Cererea se depune la autorităţile competente din ţara în care este stabilit solicitantul.

(2)   Autorizaţia se eliberează sau cererea este respinsă conform dispoziţiilor în vigoare pe teritoriul părţilor contractante.

(3)   Decizia de respingere a cererii se comunică solicitantului în termenii şi conform procedurilor în vigoare de pe teritoriul părţilor contractante. Ea trebuie să fie justificată.

(1)   Originalul autorizaţiei, datată şi semnată, şi una sau mai multe copii certificate sunt date titularului acesteia.

(2)   Autorizaţia precizează condiţiile în care sunt utilizate simplificările şi stabileşte modalităţile de funcţionare şi control. Ea intră în vigoare la data eliberării sale.

(3)   Persoana care solicită utilizarea simplificărilor este responsabilă de respectarea tuturor obligaţiilor care se referă la plasarea mărfurilor respective sub regimul de tranzit comun.

(4)   În cazul simplificărilor de la literele (b), (c) şi (f) ale articolului 44 alineatul (1), autorizaţia se prezintă la fiecare cerere a biroului de plecare.

(1)   Titularul autorizaţiei are obligaţia să informeze autorităţile competente despre orice eveniment care apare după acordarea autorizaţiei şi care poate avea vreo incidenţă asupra conţinutului şi formei sale.

(2)   Autorizaţia este anulată sau modificată de autorităţile competente atunci când:

(3)   Autorizaţia poate fi revocată sau modificată de către autorităţile competente atunci când titularul său nu mai respectă o obligaţie ce-i revine în virtutea acestei autorizaţii

(4)   Decizia de modificare sau de anulare a autorizaţiei se justifică. Ea se comunică titularului autorizaţiei.

(5)   Anularea sau modificarea deciziei intră în vigoare la data comunicării sale. Cu toate acestea, în cazuri excepţionale şi în măsura în care interesele legitime ale destinatarului deciziei o cer, autorităţile competente pot să amâne intrarea în vigoare a deciziei pentru o dată ulterioară. Această dată se indică în decizie.

(1)   Autorităţile competente păstrează cererile şi documentele anexate acestora, precum şi o copie a autorizaţiilor eliberate.

(2)   Atunci când o cerere este respinsă sau o autorizaţie este anulată, cererea şi, după caz, decizia de respingere a cererii sau de anulare şi diferitele documente care le sunt anexate sunt păstrate timp de cel puţin trei ani de la sfârşitul anului în cursul căruia cererea a fost respinsă sau autorizaţia a fost anulată.

(1)   Principalul obligat utilizează garanţia globală sau dispensa de garanţie în limita sumei de referinţă.

(2)   Suma de referinţă corespunde sumei datoriei susceptibile de a se naşte pentru mărfurile plasate de către principalul obligat sub regimul de tranzit comun pe o perioadă de cel puţin o săptămână.

Ea este stabilită de biroul de garanţie, în colaborare cu cel interesat:

Un calcul precis al sumei datorate pentru taxe vamale şi pentru alte taxe, la care principalul obligat se angajează pentru fiecare operaţiune de tranzit, se efectuează atunci când sunt disponibile datele necesare. În caz contrar, atunci când sunt avute în vedere alte mărfuri decât cele menţionate în anexa I, suma se estimează să ajungă la cifra de 7 000 EUR, cu condiţia ca celelalte informaţii cunoscute de autorităţile competente să nu conducă la stabilirea altor sume.

(3)   Biroul de garanţie face o examinare a sumei de referinţă, în special în funcţie de cererea principalului obligat, şi, după caz, reajustează această sumă.

(4)   Este responsabilitatea fiecărui principal obligat să se asigure că sumele angajate, ţinând cont de operaţiunile pentru care regimul nu s-a încheiat, nu trebuie să depăşească suma de referinţă.

Sistemele informatice ale autorităţilor competente prelucrează şi pot să urmărească utilizarea sumei de referinţă pentru fiecare operaţiune de tranzit.

(1)   Suma care trebuie acoperită de garanţia globală este egală cu suma de referinţă menţionată la articolul 52.

(2)   Persoanele care justifică autorităţilor competente faptul că se bucură de o situaţie financiară sănătoasă şi care îndeplinesc normele de fiabilitate descrise la alineatele (3) şi (4) pot fi autorizate să furnizeze o garanţie globală de o sumă redusă sau să beneficieze de o dispensă de garanţie.

(3)   Suma garanţiei globale poate fi redusă:

(4)   O dispensă de garanţie poate fi acordată atunci când principalul obligat demonstrează că are suficientă experienţă de utilizare a regimului de tranzit comun, că atinge un nivel ridicat de cooperare cu autorităţile competente, că îşi poate gestiona transporturile şi că are o situaţie financiară bună, suficientă pentru a-şi îndeplini angajamentele.

(5)   Pentru aplicarea alineatelor (3) şi (4), ţările ţin cont de dispoziţiile anexei III.

(1)   În cazul mărfurilor menţionate în lista din anexa I, principalul obligat trebuie, pentru a fi autorizat să furnizeze o garanţie globală, să demonstreze, în afară de faptul că îndeplineşte condiţiile articolului 45, că are o situaţie financiară sănătoasă, o experienţă suficientă de utilizare a regimului de tranzit comun şi fie că atinge un nivel ridicat de cooperare cu autorităţile competente, fie că îşi poate gestiona transporturile.

(2)   Pentru aceste mărfuri, suma garanţiei globale poate fi redusă:

(3)   Pentru aplicarea alineatului (2), ţările ţin cont de dispoziţiile anexei III.

(4)   Alineatele precedente se aplică şi atunci când o cerere de utilizare a unei garanţii globale ţine cont în mod explicit de utilizarea aceluiaşi certificat de garanţie globală nu numai pentru mărfurile menţionate în anexa I, ci şi pentru mărfurile care nu se regăsesc pe această listă.

(5)   Dispensa de garanţie nu este aplicabilă operaţiunilor de tranzit comun pentru mărfurile menţionate în anexa I.

(6)   Ţinând cont de principiile care reglementează acordarea garanţiei globale şi reducerea sumei garanţiei, recurgerea la garanţia globală cu sumă redusă poate fi interzisă temporar, ca măsură excepţională, în circumstanţe speciale.

(7)   Ţinând cont de principiile care reglementează acordarea garanţiei globale şi reducerea sumei garanţiei, recurgerea la garanţia globală poate fi interzisă temporar pentru mărfurile care au făcut obiectul, în cadrul garanţiei globale, al unor fraude dovedite pe scară largă.

(8)   Condiţiile de aplicare a alineatelor (6) şi (7) sunt descrise în anexa IV.

(1)   Garanţia globală se constituie de către un garant.

(2)   Aceasta trebuie să facă obiectul unui act de garanţie conform modelului din anexa C4 al apendicele III. Actul de garanţie este păstrat de către biroul de garanţie.

(3)   Dispoziţiile articolului 17 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

(1)   Pe baza autorizaţiei, autorităţile competente eliberează principalului obligat unul sau mai multe certificate de garanţie globală sau de dispensă de garanţie, denumite în continuare certificate, întocmite conform apendicelui III, care îi permit principalului obligat să justifice utilizarea fie a unei garanţii globale, fie a unei dispense de garanţie, în cadrul de aplicare a articolului 22 alineatul (1) litera (b).

(2)   Durata de valabilitate a unui certificat este limitată la doi ani. Cu toate acestea, această durată poate fi prelungită de către biroul de garanţie o singură dată, pentru maximum doi ani.

(1)   Articolul 19 alineatul (1) şi articolul 19 alineatul (2) primul paragraf se aplică mutatis mutandis la anularea şi la rezilierea garanţiei globale.

(2)   Anularea autorizaţiei de garanţie globală sau de dispensă de garanţie de către autorităţile competente sau anularea deciziei prin care biroul de garanţie a acceptat angajamentul garantului sau rezilierea angajamentului garantului şi data intrării sale în vigoare trebuie să fie introduse în sistemul informatic de către biroul de garanţie.

(3)   Începând cu data intrării în vigoare a anulării sau rezilierii, niciun certificat emis în aplicarea articolului 22 alineatul (1) litera (b) nu mai poate fi utilizat pentru plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit comun şi trebuie să fie restituit imediat biroului de garanţie de către principalul obligat.

Fiecare ţară comunică Comisiei elementele de identificare a certificatelor în curs de valabilitate care nu au fost restituite sau care au fost restituite sau care au fost declarate furate sau falsificate. Comisia informează celelalte ţări cu privire la aceasta.

(1)   Autorităţile competente îl pot autoriza pe principalul obligat să folosească sigilii cu model special pentru mijloacele de transport sau pentru colete, cu condiţia ca aceste sigilii să fie admise de autorităţile competente şi să corespundă caracteristicilor din anexa I.

(2)   Principalul obligat introduce în datele declaraţiei de tranzit numărul, felul şi marca sigiliilor aplicate.

El aplică sigiliile cel târziu în momentul acordării liberului de vamă al mărfii.

(1)   Orice persoană care intenţionează să primească în spaţiile sale sau în alte locuri stabilite mărfuri plasate sub regimul de tranzit comun, fără ca aceste mărfuri şi documentul de însoţire a tranzitului să fie prezentate la biroul de destinaţie, poate primi statutul de destinatar agreat.

(2)   Principalul obligat a îndeplinit obligaţiile care îi revin conform dispoziţiilor articolului 8 alineatul (1) litera (a), iar regimul de tranzit comun s-a încheiat imediat după ce, în termenul prescris, documentul de însoţire a tranzitului care a însoţit transportul şi mărfurile intacte sunt remise destinatarului agreat în spaţiile sau în locurile precizate în autorizaţie, cu respectarea măsurilor de identificare luate.

(3)   Pentru fiecare transport care îi este prezentat, în condiţiile prevăzute la alineatul (2), destinatarul agreat eliberează, la cererea transportatorului, recipisa menţionată la articolul 38, care se aplică mutatis mutandis.

(1)   Pentru mărfurile care sosesc în spaţiile sale sau în locurile precizate în autorizaţie, destinatarul agreat are obligaţia:

(2)   Biroul de destinaţie introduce datele care constituie mesajul «Rezultatele controlului» în sistemul informatic.

(1)   Autorizaţia menţionează, în special:

(2)   Autorităţile competente determină în autorizaţie dacă destinatarul agreat poate să dispună de mărfuri chiar de la sosirea lor fără intervenţia biroului de destinaţie.

(1)   Societatea de cale ferată care acceptă la transport marfa însoţită de o scrisoare de trăsură CIM care echivalează cu declaraţia de tranzit comun devine, pentru această operaţiune, principal obligat.

(2)   Societatea de cale ferată din ţara pe care o traversează transportul pentru a intra în părţile contractante devine principal obligat pentru operaţiunile referitoare la mărfurile acceptate la transportul pe calea ferată al unei ţări terţe.

(1)   Atunci când un transport căruia i se aplică regimul de tranzit comun începe şi trebuie să se încheie în interiorul teritoriului părţilor contractante, scrisoarea de trăsură CIM se prezintă la biroul de plecare.

(2)   Atunci când mărfurile circulă dintr-un punct în altul al Comunităţii, traversând teritoriul uneia sau mai multor ţări AELS, biroul de plecare aplică, de o manieră vizibilă, în caseta rezervată vămii a exemplarelor nr. 1, 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM:

Sigla «T2» sau «T2F» este autentificată prin aplicarea ştampilei biroului de plecare.

(3)   Atunci când mărfurile circulă cu plecare din Comunitate cu destinaţia într-o ţară AELS, biroul de plecare aplică de o manieră vizibilă, în caseta rezervată vămii a exemplarelor nr. 1, 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM, sigla «T1», dacă mărfurile circulă sub procedura T1.

(4)   În afara cazurilor menţionate la alineatele (2) şi (3), mărfurile care circulă dintr-un punct într-altul al Comunităţii, cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, precum şi mărfurile care pleacă din Comunitate cu destinaţia în una dintre ţările AELS sunt plasate, după modalităţile stabilite de fiecare stat membru al Comunităţii, pentru tot parcursul de la gara de plecare până la gara de destinaţie, sub procedura T2, fără să se prezinte la biroul de plecare scrisoarea de trăsură CIM aferentă mărfurilor.

Fiind vorba de mărfuri care circulă de la un punct la altul al Comunităţii, cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, nu este nevoie să se aplice etichetele menţionate la articolul 71.

(5)   Mărfurile al căror transport începe într-o ţară AELS sunt considerate ca circulând sub procedura T1. Cu toate acestea, dacă mărfurile trebuie să circule sub procedura T2, conform dispoziţiilor articolului 2 alineatul (3) litera (b) din convenţie, biroul de plecare indică pe exemplarul 3 al scrisorii de trăsură CIM că mărfurile la care se referă acest document circulă sub procedura T2; în acest scop, el aplică sigla «T2» sau «T2F», după caz, precum şi ştampila biroului de plecare şi semnătura funcţionarului competent în caseta rezervată vămii. Pentru mărfurile care circulă sub procedura T1, sigla T1 nu trebuie aplicată pe respectivul document.

(6)   Toate exemplarele scrisorii de trăsură CIM sunt remise celui interesat.

(7)   Fiecare ţară AELS are posibilitatea să prevadă că mărfurile care circulă sub procedura T1 pot fi transportate sub procedura T1 fără ca scrisoarea de trăsură CIM să fie prezentată la biroul de plecare.

(8)   În ceea ce priveşte mărfurile menţionate la alineatele (2), (3) şi (5), biroul de care aparţine gara de destinaţie îşi asumă rolul de birou de destinaţie. Cu toate acestea, atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau sunt plasate sub un alt regim într-o gară intermediară, biroul de care aparţine această gară îşi asumă rolul de birou de destinaţie. În ceea ce priveşte mărfurile care circulă dintr-un punct într-altul al Comunităţii, cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, în condiţiile menţionate la alineatul (4), la biroul de destinaţie nu se îndeplineşte nicio formalitate.

(1)   În afara cazurilor în care mărfurile circulă dintr-un punct într-altul al Comunităţii cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, societatea de cale ferată a ţării de care aparţine biroul de destinaţie remite acestuia din urmă exemplarele nr. 2 şi 3 ale scrisorii de trăsură CIM.

(2)   Biroul de destinaţie restituie fără întârziere societăţii de cale ferată exemplarul nr. 2, după ce i-a aplicat viza sa, şi păstrează exemplarul nr. 3.

(1)   Atunci când un transport începe în interiorul părţilor contractante şi trebuie să se încheie în exteriorul acestora, se aplică dispoziţiile articolelor 73 şi 74.

(2)   Biroul vamal de care aparţine gara de frontieră prin care transportul părăseşte teritoriul părţilor contractante îşi asumă rolul de birou de destinaţie.

(3)   Nicio formalitate nu trebuie îndeplinită la biroul de destinaţie.

(1)   Atunci când un transport începe în exteriorul părţilor contractante şi trebuie să se încheie în interiorul acestora, biroul vamal de care aparţine gara de frontieră prin care transportul intră pe teritoriul părţilor contractante îşi asumă rolul de birou de plecare.

Nicio formalitate nu trebuie îndeplinită la biroul de plecare.

(2)   Biroul căruia îi corespunde gara de destinaţie îşi asumă rolul de birou de destinaţie. Cu toate acestea, atunci când mărfurile sunt puse în liberă circulaţie sau sunt plasate sub un alt regim vamal într-o gară intermediară, biroul de care aparţine această gară îşi asumă rolul de birou de destinaţie.

Formalităţile prevăzute la articolul 75 trebuie îndeplinite la biroul de destinaţie.

(1)   Atunci când un transport începe şi trebuie să se încheie în exteriorul părţilor contractante, birourile vamale care îşi asumă rolul de birou de plecare şi cel de birou de destinaţie sunt cele vizate la articolul 77 alineatul (1), respectiv articolul 76 alineatul (2).

(2)   Nicio formalitate nu trebuie îndeplinită la birourile de plecare şi de destinaţie.

(1)   În fiecare ţară societatea de transport pune, prin intermediul reprezentantului sau al reprezentanţilor săi naţionali, la dispoziţia autorităţilor competente în centrul/centrele sale contabile sau în cele ale reprezentantului sau reprezentanţilor săi naţionali documentele centrelor menţionate, astfel încât să poată fi efectuat un control.

(2)   La cererea autorităţilor competente, societatea de transport, reprezentantul sau reprezentanţii săi naţionali le comunică acestora, în cel mai scurt timp, toate documentele sau informaţiile contabile referitoare la expedierile efectuate sau în curs de derulare şi despre care aceste autorităţi consideră că ar trebui să ia cunoştinţă.

(3)   În cazurile în care, în conformitate cu articolul 82, buletinele de expediere TR au valoare de declaraţii de tranzit, societatea de transport sau reprezentantul/reprezentanţii săi naţionali informează:

(1)   Pentru transporturile menţionate la articolul 80 şi acceptate de societatea de transport dintr-o ţară, societatea de cale ferată a acestei ţări devine principalul obligat.

(2)   Pentru transporturile menţionate la articolul 80 şi acceptate de societatea de transport dintr-o ţară terţă, societatea de cale ferată a ţării al cărei teritoriu este traversat de către transport pentru a intra pe teritoriul părţilor contractante devine principalul obligat.

(1)   Atunci când un transport care se derulează sub regimul de tranzit comun începe şi trebuie să se încheie în interiorul părţilor contractante, buletinul de expediere TR trebuie să fie prezentat la biroul de plecare.

(2)   Atunci când mărfurile circulă de la un punct la altul al Comunităţii, cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, biroul de plecare aplică, de o manieră vizibilă, în caseta rezervată vămii a exemplarelor nr. 1, nr. 2, nr. 3A şi nr. 3B ale buletinului de expediere TR:

Sigla «T2» sau «T2F» este autentificată prin aplicarea ştampilei biroului de plecare.

(3)   Atunci când mărfurile circulă cu plecare din Comunitate, având ca destinaţie o ţară AELS, biroul de plecare aplică, de o manieră vizibilă, în caseta rezervată vămii a exemplarelor nr. 1, nr. 2, nr. 3A şi nr. 3B ale buletinului de expediere TR, sigla «T1», dacă mărfurile circulă sub procedura T1.

(4)   Cu excepţia cazurilor menţionate la alineatele 2 şi 3, mărfurile care circulă de la un punct la altul al Comunităţii cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări din AELS, precum şi mărfurile care circulă cu plecare din Comunitate având ca destinaţie o ţară din AELS sunt plasate în funcţie de modalităţile stabilite de fiecare stat membru al Comunităţii, pentru întreg traseul, sub procedura T2, fără a fi nevoie să se prezinte la biroul de plecare buletinul de expediere TR privind aceste mărfuri. Fiind vorba de mărfuri care circulă de la un punct la altul al Comunităţii cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, nu este nevoie să se aplice etichetele menţionate la articolul 86.

(5)   Mărfurile al căror transport începe într-o ţară AELS sunt considerate ca circulând sub procedura T1. Cu toate acestea, dacă ele trebuie să circule sub procedura T2 conform dispoziţiilor articolului 2 alineatul (3) litera (b) din convenţie, biroul de plecare indică pe exemplarul nr. 3A al buletinului de expediere TR că mărfurile la care acest document se referă circulă sub procedura T2; în acest scop, el aplică în caseta rezervată vămii a exemplarului nr. 3A al buletinului de expediere TR sigla «T2» sau «T2F», după caz, precum şi viza biroului de plecare şi semnătura funcţionarului competent. În cazul mărfurilor care circulă sub procedura T1, sigla «T1» nu trebuie să fie aplicată pe documentul menţionat.

(6)   Atunci când un buletin de expediere TR se referă atât la containere care conţin mărfuri care circulă sub procedura T1, cât şi la containere care conţin mărfuri care circulă sub procedura T2, biroul de plecare înscrie în caseta rezervată vămii a exemplarelor nr. 1, nr. 2, nr. 3A şi nr. 3B ale buletinului de expediere TR referinţe separate despre container (containere), în funcţie de tipul mărfurilor pe care le conţin(e), şi aplică sigla «T1» şi sigla «T2» sau «T2F», după caz, în faţa numărului de referinţă al containerului (containerelor) corespunzător (corespunzătoare).

(7)   Atunci când, în cazul menţionat la alineatul (3), se folosesc listele containerelor mari, trebuie întocmite liste distincte pentru containerele care conţin mărfuri care circulă sub procedura T1, iar referinţa la acestea este făcută prin menţionarea, în caseta rezervată vămii a exemplarelor nr. 1, nr. 2, nr. 3A şi nr. 3B ale buletinului de expediere TR, a numărului sau a numerelor de ordine ale listei (listelor) containerelor mari. Sigla «T1» este aplicată în faţa numărului (numerelor) de ordine ale listei (listelor), în mod corespunzător.

(8)   Toate exemplarele buletinului de expediere TR sunt restituite persoanei interesate.

(9)   Fiecare ţară AELS are posibilitatea să prevadă ca mărfurile care circulă sub procedura T1 să poată fi transportate sub procedura T1, fără a se cere prezentarea buletinului de expediere TR la biroul de plecare.

(10)   În ceea ce priveşte mărfurile menţionate la alineatele (2), (3) şi (5), buletinul de expediere TR trebuie să fie prezentat la biroul de destinaţie unde mărfurile fac obiectul unei declaraţii, în vederea punerii lor în liberă circulaţie sau pentru acordarea unui alt regim.

În ceea ce priveşte mărfurile care circulă de la un punct la altul al Comunităţii cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, în condiţiile menţionate la alineatul (4), nicio formalitate nu trebuie îndeplinită la biroul de destinaţie.

(1)   În afara cazurilor în care mărfurile circulă de la un punct la altul al Comunităţii cu traversarea teritoriului uneia sau mai multor ţări AELS, societatea de transport remite biroului de destinaţie exemplarele nr. 1, nr. 2 şi nr. 3A ale buletinului de expediere TR.

(2)   Biroul de destinaţie restituie fără întârziere societăţii de transport exemplarele nr. 1 şi nr. 2 după ce le-a vizat şi păstrează exemplarul nr. 3A.

(1)   Când un transport începe în interiorul teritoriului părţilor contractante şi trebuie să se încheie în exteriorul teritoriului acestora, sunt aplicabile dispoziţiile articolului 88 alineatele (1)-(9) şi ale articolului 89.

(2)   Biroul vamal de care aparţine gara de frontieră prin care transportul părăseşte teritoriul părţilor contractante îşi asumă rolul de birou de destinaţie.

(3)   Nicio formalitate nu trebuie îndeplinită la biroul de destinaţie.

(1)   Când un transport începe în exteriorul teritoriului părţilor contractante şi trebuie să se încheie în interiorul teritoriului acestora, biroul vamal de care aparţine gara de frontieră prin care transportul pătrunde pe teritoriul părţilor contractante îşi asumă rolul de birou de plecare. Nicio formalitate nu trebuie îndeplinită la biroul de plecare.

(2)   Biroul unde sunt prezentate mărfurile îşi asumă rolul de birou de destinaţie. Formalităţile prevăzute la articolul 90 trebuie îndeplinite la biroul de destinaţie.

(1)   Când un transport începe şi trebuie să se încheie în exteriorul teritoriului părţilor contractante, birourile vamale care îşi asumă rolul de birou de plecare şi de destinaţie sunt cele menţionate la articolul 92 alineatul (1) şi la articolul 91 alineatul (2).

(2)   Nicio formalitate nu trebuie îndeplinită la birourile de plecare şi de destinaţie.

(1)   Articolul 22 alineatul (5) din prezentul apendice şi punctul 24 din anexa V la prezentul apendice se aplică listelor de încărcătură ce s-ar putea eventual anexa la scrisoarea de trăsură CIM sau la buletinul de expediere TR. Numărul acestor liste este indicat în caseta rezervată descrierii documentelor anexate, după caz, a scrisorii de trăsură CIM sau a buletinului de expediere TR.

În plus, pe lista de încărcătură trebuie să fie indicat numărul vagonului la care se referă scrisoarea de trăsură CIM sau, după caz, numărul containerului care conţine mărfurile.

(2)   Pentru transporturile care încep în interiorul teritoriului părţilor contractante şi se referă atât la mărfuri care circulă sub procedura T1, cât şi la mărfuri care circulă sub procedura T2, trebuie să fie întocmite liste de încărcătură distincte; pentru transporturile în containere mari în temeiul buletinelor de expediere TR, aceste liste de încărcătură distincte trebuie să fie întocmite pentru fiecare container mare care conţine cele două categorii de mărfuri.

Numerele de ordine ale listelor de încărcătură care se referă la fiecare dintre cele două categorii de mărfuri trebuie să fie indicate în caseta rezervată descrierii mărfurilor, după caz, a scrisorii de trăsură CIM sau a buletinului de expediere TR.

(3)   În cazurile menţionate la alineatele (1) şi (2) şi în scopul procedurilor prevăzute la articolele 67-96, listele de încărcătură anexate la scrisoarea de trăsură CIM sau la buletinul de expediere TR fac parte integrantă din acestea şi au aceleaşi efecte juridice.

Originalul acestor liste de încărcătură trebuie să poarte viza gării de expediere.

(1)   Dispoziţiile articolelor 67-95 nu exclud posibilitatea utilizării procedurilor definite în titlul II, dispoziţiile articolelor 69 şi 71 sau 83 şi 86 fiind, cu toate acestea, aplicabile.

(2)   În cazul menţionat la alineatul (1), în momentul întocmirii scrisorii de trăsură CIM sau a buletinului de expediere TR trebuie să fie înscrisă, de o manieră vizibilă, o referinţă la declaraţia (declaraţiile) de tranzit utilizată (utilizate) în caseta rezervată descrierii anexelor acestor documente.

Această referinţă trebuie să conţină indicarea felului, a biroului de emitere, a datei şi a numărului de înregistrare ale fiecărui document utilizat.

În plus, exemplarul nr. 2 al scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele nr. 1 şi nr. 2 ale buletinului de expediere TR trebuie să poarte viza societăţii de cale ferată de care aparţine ultima gară implicată în operaţiunea de tranzit comun. Această societate îşi aplică viza, după ce s-a asigurat că transportul de mărfuri este acoperit de documentul (documentele) de tranzit la care se face referire.

Când operaţiunile de tranzit comun vizate la alineatul (1) şi la primul paragraf din prezentul alineat se încheie într-o ţară AELS, această ţară poate stipula ca exemplarul nr. 2 al scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele nr. 1 şi nr. 2 ale buletinului de expediere TR să fie prezentate la biroul vamal de care aparţine ultima gară implicată în operaţiunea de tranzit comun. Acest birou vamal îşi aplică viza după ce s-a asigurat că transportul de mărfuri este acoperit de documentul (documentele) de tranzit la care se face referire.

(3)   Când o operaţiune de tranzit comun este efectuată în temeiul unui buletin de expediere TR conform dispoziţiilor articolelor 80-94, scrisoarea de trăsură CIM utilizată în cadrul acestei operaţiuni este exclusă din domeniul de aplicare a articolelor 67-79 şi a articolului 96 alineatele (1) şi (2). Scrisoarea de trăsură CIM trebuie să aibă înscrisă în caseta rezervată descrierii anexelor, de o manieră vizibilă, o referinţă la buletinul de expediere TR. Această referinţă trebuie să conţină menţiunea «Buletin de expediere TR», urmată de numărul de serie.

(4)   Atunci când un transport combinat de mărfuri pe cale ferată-şosea care circulă în temeiul uneia sau al mai multor declaraţii de tranzit conform procedurii stabilite la titlul II este acceptat de către căile ferate într-un terminal feroviar şi este efectuat pe vagoane, societăţile de cale ferată îşi asumă responsabilitatea plăţii drepturilor şi a altor impuneri în cazul unor infracţiuni sau nereguli comise pe parcursul feroviar, în cazul în care nu ar exista garanţie valabilă în ţara în care infracţiunea sau neregula a fost sau se consideră a fi fost comisă şi în măsura în care nu ar fi posibil să se recupereze aceste sume de la principalul obligat.

(1)   Atunci când dispensa prezentării la biroul de plecare a declaraţiei de tranzit se aplică mărfurilor destinate a fi expediate în temeiul unei scrisori de trăsură CIM sau al unui buletin de expediere TR, conform dispoziţiilor prevăzute la articolele 67-96, autorităţile competente stabilesc măsurile necesare de garantare a faptului ca exemplarele nr. 1, nr. 2 şi nr. 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele nr. 1, nr. 2, nr. 3A şi nr. 3B ale buletinului de expediere TR să poarte, după caz, sigla «T1», «T2» sau «T2F».

(2)   Atunci când mărfurile transportate conform dispoziţiilor articolelor 67-96 sunt destinate unui destinatar agreat, autorităţile competente pot să prevadă ca, prin derogare de la articolul 64 alineatul (2) şi articolul 66 alineatul (1) litera (b), exemplarele nr. 2 şi nr. 3 ale scrisorii de trăsură CIM sau exemplarele nr. 1, nr. 2 şi nr. 3A ale buletinului de expediere TR să fie remise direct de către societatea de cale ferată sau de societatea de transport biroului de destinaţie.

(1)   O companie aeriană poate fi autorizată să utilizeze manifestul aerian ca declaraţie de tranzit, dacă conţinutul acestui manifest corespunde cu modelul din apendicele 3 al anexei 9 la Convenţia referitoare la aviaţia civilă internaţională (procedura simplificată – nivelul 1).

Forma manifestului, precum şi aeroporturile de plecare şi de destinaţie ale operaţiunilor de tranzit comun sunt indicate în autorizaţie. O copie certificată ca fiind conformă cu autorizaţia este transmisă de compania aeriană autorităţilor competente ale fiecărui aeroport implicat.

(2)   Atunci când transportul priveşte atât mărfuri care circulă sub procedura T1, cât şi mărfuri care circulă sub procedura T2, aceste mărfuri trebuie să fie înscrise în manifeste separate.

(3)   Manifestul trebuie să conţină o menţiune datată şi semnată de compania aeriană, identificată prin:

(4)   Manifestul trebuie să mai conţină şi următoarele menţiuni:

şi, pentru fiecare transport cuprins în manifest:

În cazul grupajului de mărfuri, denumirea lor este înlocuită, după caz, prin menţiunea «Consolidare», eventual sub o formă abreviată. În acest caz, scrisorile de transport aerian care se referă la transporturile cuprinse pe manifest trebuie să conţină denumirea comercială uzuală a mărfurilor incluzând enunţurile necesare identificării lor.

(5)   Manifestul trebuie să fie prezentat în cel puţin două exemplare autorităţilor competente ale aeroportului de plecare, care păstrează un exemplar.

Aceste autorităţi pot cere, în scopul unui control, toate scrisorile de transport aerian referitoare la transporturile înscrise pe manifeste.

(6)   Un exemplar al manifestului trebuie să fie prezentat autorităţilor competente ale aeroportului de destinaţie, care îl păstrează.

Autorităţile competente ale aeroportului de destinaţie pot să ceară, de asemenea, în scopul unui control, manifestele, precum şi scrisorile de transport aerian referitoare la toate mărfurile descărcate în aeroport.

(7)   Autorităţile competente ale fiecărui aeroport de destinaţie transmit în fiecare lună autorităţilor competente ale fiecărui aeroport de plecare, după autentificare, lista stabilită de companiile aeriene a manifestelor care le-au fost prezentate în cursul lunii precedente.

Descrierea fiecărui manifest în această listă trebuie să se facă cu ajutorul următoarelor indicaţii:

Autorizaţia poate să prevadă, de asemenea, ca aceste companii aeriene să transmită ele însele informaţiile prevăzute la primul paragraf.

În cazul constatării de nereguli faţă de indicaţiile din manifestele care figurează în această listă, autorităţile competente ale aeroportului de destinaţie informează autorităţile competente ale aeroportului de plecare, precum şi autoritatea care a eliberat autorizaţia, referindu-se, în special, la scrisorile de transport aerian în legătură cu mărfurile care au dat naştere acestor constatări.

(1)   O companie aeriană poate fi autorizată să utilizeze un manifest transmis prin sistem de schimb electronic de date ca declaraţie de tranzit, dacă ea operează un număr semnificativ de zboruri între ţări (procedură simplificată – nivelul 2).

Prin derogare de la articolul 45 alineatul (1) litera (a), companiile aeriene pot să nu fie stabilite într-o parte contractantă, dacă ele au acolo un birou regional.

(2)   Imediat după primirea cererii de autorizare, autorităţile competente transmit această cerere celorlalte ţări pe teritoriul cărora sunt situate aeroporturile de plecare şi de destinaţie, legate prin sisteme de schimb electronic de date.

Dacă nu se primeşte nicio obiecţie în cele 60 de zile de la data notificării, autorităţile competente eliberează autorizaţia.

Această autorizaţie este valabilă în toate ţările în cauză şi nu se aplică decât operaţiunilor de tranzit comun efectuate între aeroporturile menţionate în autorizaţia respectivă.

(3)   Simplificarea se aplică după cum urmează:

(4)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor capitolului VI din titlul II şi titlul IV:

(1)   În cazul în care regimul de tranzit comun este utilizat pentru transporturile de mărfuri prin conducte, formalităţile aferente acestui regim sunt adaptate conform dispoziţiilor alineatelor (2)-(5).

(2)   Mărfurile transportate prin conducte se consideră a fi plasate sub regimul de tranzit comun:

Dacă este necesar, statutul comunitar al acestor mărfuri trebuie să fie stabilit conform dispoziţiilor apendicelui II.

(3)   Pentru mărfurile vizate la alineatul (2), operatorul conductei stabilit în ţara prin teritoriul căreia mărfurile pătrund pe teritoriul unei părţi contractante sau operatorul conductei stabilit în ţara în care începe transportul devine principalul obligat.

(4)   Pentru aplicarea articolului 4 alineatul (2), operatorul conductei stabilit în ţara pe teritoriul căreia mărfurile circulă prin conducte este considerat transportator.

(5)   Fără a afecta dispoziţiile menţionate la alineatul (8), regimul de tranzit comun se încheie în momentul în care mărfurile transportate prin conducte ajung în instalaţiile destinatarilor lor sau în reţeaua de distribuţie a destinatarului şi sunt înregistrate în documentele contabile ale acestuia.

(6)   Când mărfurile transportate prin conducte între două părţi contractante şi plasate sub regimul de tranzit comun conform dispoziţiilor alineatului (2) traversează pe parcursul traseului lor teritoriul unei părţi contractante în care acest regim nu se utilizează pentru transporturile prin conducte, respectivul regim este suspendat pe timpul traversării acestui teritoriu.

(7)   Când mărfurile sunt transportate prin conducte dintr-o parte contractantă unde regimul de tranzit comun nu se foloseşte pentru transportul prin conducte, având ca destinaţie o parte contractantă unde acest regim se foloseşte, regimul respectiv începe în momentul în care mărfurile intră pe teritoriul acestei ultime părţi contractante

(8)   Când mărfurile sunt transportate prin conducte dintr-o parte contractantă unde regimul de tranzit comun se foloseşte pentru transportul prin conducte, având ca destinaţie o parte contractantă unde acest regim nu se foloseşte, regimul respectiv se încheie în momentul în care mărfurile părăsesc teritoriul părţii contractante unde regimul este utilizat.

(9)   Societăţile care se ocupă de transportul mărfurilor pun documentele lor la dispoziţia autorităţilor competente pentru orice control necesar a fi efectuat în cadrul operaţiunilor de tranzit comun menţionate în prezentul articol.

(1)   Naşterea unei datorii, în sensul articolului 3 litera (l), are loc:

Cu toate acestea, nu duc la apariţia unei datorii lipsurile care au rămas fără consecinţă reală asupra funcţionării regimului, cu condiţia:

Părţile contractante pot identifica situaţiile la care se poate aplica al doilea paragraf.

(2)   Datoria se naşte:

(3)   Nu se consideră drept datorie pentru o marfă plasată sub regimul de tranzit comun atunci când persoana în cauză aduce dovada că neexecutarea obligaţiilor care îi revin din plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit comun, vizată la alineatul (1) primul paragraf litera (b), rezultă din distrugerea totală sau din pierderea iremediabilă a mărfii respective, dintr-o cauză care depinde de natura mărfii sau ca urmare a unui caz neprevăzut sau de forţă majoră sau ca urmare a autorizării din partea autorităţilor competente.

Mărfurile sunt iremediabil pierdute atunci când ele devin inutilizabile.

(1)   În cazul menţionat la articolul 114 alineatul (1) litera (a), debitorul este:

(2)   În cazul menţionat la articolul 114 alineatul (1) litera (b), debitorul este persoana care trebuie, după caz, fie să execute obligaţiile care decurg din plasarea mărfurilor sub regimul de tranzit comun, fie să respecte condiţiile stabilite pentru plasarea mărfurilor sub acest regim.

(3)   Atunci când pentru aceeaşi datorie există mai mulţi debitori, ei sunt obligaţi la plata acestei datorii, în solidar.

(1)   Datoria apare:

fie în ţara de care depinde ultimul birou de tranzit de intrare, fie, în lipsa acestuia, în ţara de care depinde biroul de plecare.

(2)   Autorităţile competente menţionate la articolul 117 alineatul (1) sunt cele din ţara în care a apărut datoria sau în care se consideră că aceasta ar fi putut apărea, conform prezentului articol.

(1)   Autorităţile competente trec la recuperarea datoriei imediat ce ele sunt în măsură:

(2)   În acest scop şi sub rezerva termenului de prescripţie, aceste autorităţi comunică suma datoriei debitorului conform modalităţilor şi în termenele în vigoare în părţile contractante.

(3)   Orice sumă a datoriei care a fost comunicată conform alineatului (2) trebuie să fie achitată de către debitor conform modalităţilor şi în termenele în vigoare în părţile contractante.

(4)   Atunci când, după declanşarea acţiunii de recuperare, este adusă autorităţilor competente stabilite în conformitate cu articolul 116 (autorităţi solicitante), prin orice mijloc, dovada locului în care s-au produs faptele care au condus la apariţia datoriei şi cu condiţia ca acest loc să fie situat într-o altă parte contractantă, ele trimit imediat autorităţilor competente din acel loc (autorităţi solicitate) toate documentele utile, inclusiv o copie certificată a elementelor dovezii.

Autorităţile solicitate confirmă primirea, indicând dacă sunt competente în recuperarea datoriei. În absenţa unui răspuns în următoarele trei luni, autorităţile solicitante reiau imediat acţiunea de recuperare pe care au început-o.

(5)   Dacă autorităţile solicitate sunt competente, ele iniţiază, după caz, după expirarea termenului de trei luni menţionat la alineatul (4) şi informându-se imediat de la autorităţile solicitante, o nouă acţiune de recuperare a datoriei.

Orice procedură de recuperare neîndeplinită începută de autorităţile solicitante este suspendată imediat ce autorităţile solicitate informează autorităţile solicitante despre decizia de a proceda la recuperarea datoriei.

Imediat ce autorităţile solicitate aduc dovada recuperării, autorităţile solicitante fie rambursează sumele deja încasate, fie anulează acţiunea de recuperare.

(1)   Sub rezerva alineatului (4), responsabilitatea garantului este angajată atât timp cât suma datoriei poate deveni exigibilă.

(2)   Atunci când regimul nu este descărcat, autorităţile competente din ţara de plecare trebuie, într-un termen de nouă luni de la data la care mărfurile ar fi trebuit să fi fost prezentate la biroul de destinaţie, să informeze garantul de nedescărcarea regimului.

(3)   Atunci când regimul nu este descărcat, autorităţile competente stabilite în conformitate cu articolul 116 trebuie, într-un termen de trei ani de la data acceptării declaraţiei de tranzit, să informeze garantul că este pasibil de plata sumelor de care este responsabil în legătură cu operaţiunea respectivă de tranzit comun. Această notificare trebuie să precizeze numărul de referinţă a transportului şi data declaraţiei de tranzit, denumirea biroului de plecare, numele principalului obligat şi suma totală în cauză.

(4)   Garantul este eliberat de angajamentele sale atunci când una sau cealaltă dintre notificările menţionate la alineatele (2) şi (3) nu a fost efectuată în termenele prevăzute.

(5)   Atunci când ori una, ori cealaltă dintre cele două notificări a fost trimisă, garantul este informat despre recuperarea datoriei sau despre descărcarea regimului.

(1)   Dovada statutului comunitar nu poate fi adusă, conform prezentului titlu, decât atunci când mărfurile la care se referă sunt transportate direct dintr-o parte contractantă în alta.

Sunt considerate ca transportate direct dintr-o parte contractantă în alta:

(2)   Prezentul titlu nu se aplică mărfurilor:

(3)   Prezentul titlu este aplicabil transporturilor prin poştă (inclusiv colete poştale) expediate de un birou poştal de pe teritoriul unei părţi contractante la un birou poştal de pe teritoriul unei alte părţi contractante.

(1)   Dovada statutului comunitar al mărfurilor care nu circulă sub procedura T2 poate fi adusă cu ajutorul unuia dintre documentele prevăzute în prezentul capitol.

(2)   Dacă sunt îndeplinite condiţiile pentru eliberarea sa, documentul utilizat pentru a justifica statutul comunitar al mărfurilor poate fi eliberat ulterior. În acest caz, el poartă menţiunea următoare, cu roşu:

(1)   Dovada statutului comunitar al mărfurilor este, conform condiţiilor de mai jos, adusă de prezentarea documentului T2L.

(2)   Prin document T2L se înţelege orice document care are aplicată sigla «T2L» sau sigla «T2LF».

(1)   Documentul T2L se întocmeşte pe un formular conform unuia dintre modelele din Convenţia DAU.

(2)   Acest formular poate fi completat, după caz, de unul sau mai multe formulare complementare, conform modelelor din Convenţia DAU care fac parte integrantă din documentul T2L.

(3)   Listele de încărcătură, întocmite conform modelului din apendicele III, pot fi utilizate în locul formularelor complementare ca parte descriptivă a documentului T2L, din care fac parte integrantă.

(4)   Formularele menţionate la alineatele (1)-(3) sunt completate conform apendicelui III. Ele sunt tipărite şi completate în una dintre limbile oficiale ale părţilor contractante şi sunt acceptate de autorităţile competente.

(1)   Autorităţile competente pot autoriza orice persoană care îndeplineşte condiţiile articolului 45 din apendicele I să utilizeze ca liste de încărcătură listele care nu îndeplinesc toate condiţiile apendicelui III.

(2)   Utilizarea unor astfel de liste nu poate fi autorizată decât:

(3)   Poate fi autorizată, de asemenea, utilizarea ca liste de încărcătură, conform celor de la alineatul (1), a listelor descriptive care se întocmesc în scopul îndeplinirii formalităţilor de expediţie/de export, chiar dacă aceste liste sunt emise de către societăţi ale căror înregistrări contabile nu sunt bazate pe un sistem integrat de prelucrare electronică sau automată a datelor.

(1)   Sub rezerva dispoziţiilor articolului 19, documentul T2L se întocmeşte într-un singur exemplar.

(2)   Documentul T2L şi, după caz, formularul sau formularele complementare utilizate sau lista sau listele de încărcătură utilizate sunt, la cererea persoanei interesate, vizate de biroul competent. Viza trebuie să conţină menţiunile următoare, care trebuie să apară, pe cât posibil, în caseta «C. Birou de plecare» a respectivelor documente:

Aceste documente sunt remise persoanei interesate imediat ce formalităţile privind expedierea mărfurilor către ţara de destinaţie au fost îndeplinite.

(1)   Dovada statutului comunitar al mărfurilor este adusă, conform condiţiilor menţionate mai jos, prin prezentarea facturii sau a documentului de transport referitor la aceste mărfuri.

(2)   Factura sau documentul de transport menţionat la alineatul (1) trebuie să conţină cel puţin numele şi adresa completă ale expeditorului/exportatorului sau ale persoanei interesate, dacă aceasta nu este expeditor/exportator, numărul, felul, mărcile şi numerele coletelor, denumirea mărfurilor, ca şi masa brută în kilograme şi, după caz, numerele containerelor.

Persoana interesată trebuie să aplice pe document, în mod vizibil, sigla «T2L» sau «T2LF», însoţită de semnătura sa autentică.

(3)   Atunci când formalităţile sunt efectuate cu ajutorul sistemelor informatizate publice sau private, autorităţile competente autorizează pe cei interesaţi, la cererea lor, să înlocuiască semnătura prevăzută la alineatul (2) cu o altă tehnică de identificare care poate utiliza, eventual, coduri şi care are aceleaşi consecinţe juridice ca semnătura autentică.

Această facilitate nu este acordată decât dacă sunt îndeplinite condiţiile tehnice şi administrative stabilite de autorităţile competente.

(4)   Factura sau documentul de transport completat corespunzător şi semnat de persoana interesată este vizat, la cererea acestuia, de biroul competent. Această viză trebuie să conţină numele şi ştampila biroului competent, semnătura unui funcţionar al acestui birou, data vizei şi fie un număr de înregistrare, fie numărul declaraţiei de expediţie sau de export, dacă o asemenea declaraţie este necesară.

(5)   Dispoziţiile prezentului articol nu se aplică decât dacă factura sau documentul de transport se referă doar la mărfuri comunitare.

(6)   Pentru aplicarea prezentei convenţii, factura sau documentul de transport care îndeplineşte condiţiile şi formalităţile de la alineatele (2)-(5) este echivalent(ă) cu documentul T2L.

(7)   Pentru aplicarea articolului 9 alineatul (4) din convenţie, biroul vamal al unei ţări AELS pe teritoriul căreia mărfurile au intrat sub acoperirea unei facturi sau a unui document de transport care echivalează cu documentul T2L poate anexa la documentul T2 sau T2L pe care îl eliberează pentru aceste mărfuri, o copie sau o copie xerox certificată ca fiind conformă acestei facturi sau a acestui document de transport.

(1)   Dovada statutului comunitar al mărfurilor este, conform condiţiilor menţionate mai jos, adusă de manifestul companiei maritime pentru aceste mărfuri.

(2)   Manifestul conţine cel puţin următoarele indicaţii:

Manifestul conţine în plus, pentru fiecare transport:

(3)   Manifestul completat corespunzător şi semnat de compania maritimă este vizat, la cererea acesteia, de autorităţile competente. Această viză trebuie să conţină numele şi ştampila biroului competent, semnătura unui funcţionar al acestui birou şi data vizei.

(1)   Atunci când mărfurile sunt transportate în temeiul unui carnet TIR într-unul dintre cazurile menţionate la articolul 2 alineatul (2) litera (b) sau în temeiul unui carnet ATA, declarantul, pentru a justifica statutul comunitar al mărfurilor şi sub rezerva dispoziţiilor articolului 2, poate să aplice în mod vizibil, în caseta rezervată denumirii mărfurilor, sigla «T2L» sau «T2LF», însoţită de semnătura sa, pe toate voletele respective ale carnetului utilizat, înainte ca acesta să fie prezentat pentru viză biroului de plecare. Sigla «T2L» sau sigla «T2LF» trebuie să fie autentificată pe toate voletele pe care a fost aplicată prin aplicarea ştampilei biroului de plecare şi a semnăturii funcţionarului competent.

(2)   În cazul în care carnetul TIR sau carnetul ATA conţine atât mărfuri comunitare, cât şi mărfuri necomunitare, aceste două categorii de mărfuri trebuie să fie indicate separat şi sigla «T2L» sau «T2LF» trebuie să fie aplicată în aşa fel încât să identifice în mod clar doar mărfurile comunitare.

(1)   Autorităţile competente ale fiecărei ţări pot autoriza orice persoană, denumită în continuare «expeditor agreat», care îndeplineşte condiţiile prevăzute la articolul 45 din apendicele I şi care justifică statutul comunitar al mărfurilor cu ajutorul unui document T2L, în conformitate cu articolul 6 sau cu ajutorul unuia dintre documentele prevăzute la articolele 9-11 şi numite în continuare «documente comerciale», să utilizeze aceste documente fără a trebui să le prezinte pentru a fi vizate de biroul competent.

(2)   Dispoziţiile articolelor 46-51 din apendicele I se aplică mutatis mutandis autorizaţiei menţionate la alineatul (1).

(1)   Autorizaţia prevede ca prima pagină a documentelor comerciale respective sau rubrica «C. Birou de plecare» care se află pe prima pagină a formularelor folosite în scopul întocmirii documentului T2L şi, dacă este necesar, pe prima pagină a documentului (documentelor) suplimentare:

(2)   Expeditorul agreat are obligaţia să-şi ia toate măsurile necesare pentru a asigura păstrarea în siguranţă a ştampilelor speciale sau a formularelor care conţin ştampila biroului de plecare sau o ştampilă specială.

El informează autorităţile competente despre măsurile de siguranţă aplicate, în vederea respectării paragrafului precedent.

(3)   În cazul utilizării abuzive de către oricine a formularelor prevăzute în prealabil cu ştampila biroului de plecare sau având aplicată ştampila specială, expeditorul agreat răspunde, fără a aduce atingere acţiunilor penale, de plata drepturilor şi a altor impozite devenite exigibile într-o anumită ţară şi aferente mărfurilor transportate însoţite de aceste formulare, cu condiţia ca el să demonstreze autorităţilor competente care l-au agreat că şi-a luat măsurile menţionate la alineatul (2).

(4)   Cel târziu în momentul expedierii mărfurilor, expeditorul agreat are obligaţia să completeze formularul şi să-l semneze. El mai trebuie să indice în caseta «D. Controlat de biroul de plecare» a documentului T2L sau într-un loc vizibil al documentului comercial utilizat numele biroului competent, data întocmirii documentului şi menţiunea următoare:

(1)   Expeditorul agreat poate fi autorizat să nu aplice semnătura pe documentele T2L sau pe documentele comerciale utilizate, ştampilate cu ştampila specială menţionată la anexa B9 la apendicele III şi întocmite cu ajutorul unui sistem integrat de procesare electronică sau automată a datelor. Această autorizaţie poate fi acordată, cu condiţia ca expeditorul agreat să fi remis, în prealabil, acestor autorităţi un angajament scris prin care se declară responsabil de consecinţele juridice ale emiterii tuturor documentelor T2L sau a tuturor documentelor comerciale prevăzute cu ştampila specială.

(2)   Documentele T2L sau documentele comerciale întocmite conform dispoziţiilor alineatului (1) trebuie să conţină, în locul semnăturii expeditorului agreat, următoarea menţiune:

(1)   Autorităţile competente ale fiecărei ţări pot autoriza companiile maritime să nu întocmească manifestul care serveşte la justificarea statutului comunitar al mărfurilor decât cel târziu a doua zi după plecarea navei şi, în toate cazurile, înaintea sosirii navei în portul de destinaţie.

(2)   Autorizaţia menţionată la alineatul (1) nu este acordată decât companiilor maritime internaţionale care:

(3)   Imediat după ce primesc cererea, autorităţile competente ale ţării în care este stabilită compania maritimă informează despre această cerere celelalte ţări pe teritoriul cărora sunt situate porturile de plecare şi de destinaţie prevăzute.

Dacă nu se primeşte nici o obiecţie în următoarele 60 de zile de la data notificării, autorităţile competente acordă procedura simplificată descrisă la alineatul (4).

Această autorizaţie este valabilă în ţările în cauză şi nu se aplică decât operaţiunilor efectuate între porturile menţionate în autorizaţia respectivă.

(4)   Simplificarea se aplică după cum urmează:

(5)   Fără a aduce atingere dispoziţiilor titlului IV din apendicele I:

(1)   Contravaloarea în monede naţionale a sumelor în euro menţionate în prezenta convenţie este calculată pe baza ratelor de conversie în vigoare din prima zi lucrătoare a lunii octombrie, cu efect de la data de 1 ianuarie a anului următor.

Dacă, pentru o anumită monedă naţională, această rată nu este disponibilă, rata care se aplică pentru această monedă este cea din prima zi pentru care este publicată o rată, după prima zi lucrătoare a lunii octombrie. Dacă o rată nu a fost publicată după prima zi lucrătoare a lunii octombrie, rata care se aplică este cea din ultima zi înaintea acestei date, pentru care a fost publicată o rată.

(2)   Contravaloarea monedei euro, care se ia în considerare pentru aplicarea alineatului (1), este cea aplicabilă la data înregistrării declaraţiei de tranzit comun, acoperită de titlul sau titlurile de garanţie izolată, conform articolului 18 alineatul (5) din apendicele I.”

(1)   Formularele pe care este întocmit documentul care atestă statutul comunitar al mărfurilor sunt conforme modelelor din apendicele 1-4 din anexa I la Convenţia DAU.

(2)   Formularul pe care este întocmită declaraţia de tranzit pentru călător sau declaraţia de tranzit în cadrul aplicării procedurii de rezervă este conform modelului din apendicele 1 din anexa I la Convenţia DAU.

(3)   Datele din formulare trebuie să apară printr-un procedeu de autocopiere:

(4)   Formularele sunt completate şi utilizate:

În ambele cazuri, este bine să se utilizeze, după caz, codurile din anexele A2, B1, B3 şi B6.

(1)   Formularele sunt tipărite conform Convenţiei DAU, anexa II articolul 2.

(2)   Părţile contractante pot tipări în colţul din stânga sus al formularului un semn de identificare a părţii contractante în cauză. Ele pot tipări, de asemenea, cuvintele «TRANZIT COMUN» în locul cuvintelor «TRANZIT COMUNITAR». Prezenţa acestei indicaţii sau a acestei inserări nu trebuie să împiedice acceptarea declaraţiei, atunci când acest formular este prezentat într-o altă parte contractantă.

(1)   Formularul utilizat pentru întocmirea listei de încărcătură este conform cu modelul din anexa B4. El este completat conform notei din anexa B5.

(2)   Hârtia care trebuie folosită pentru formularul listei de încărcătură este o hârtie autocopiantă în seturi şi care cântăreşte cel puţin 40 g/m2, a cărei rezistenţă trebuie să fie astfel încât la o utilizare normală să nu apară nici rupturi, nici şifonări. Culoarea hârtiei este lăsată la alegerea celor interesaţi.

(3)   Formatul este de 210 mm pe 297 mm, fiind admisă o toleranţă maximă de 5 mm în minus şi de 8 mm în plus, în ceea ce priveşte lungimea.

(1)   Formularul utilizat pentru întocmirea avizului de tranzit în cadrul aplicării articolului 22 din apendicele I este conform cu modelul din anexa B8 la prezentul apendice.

(2)   Hârtia care se utilizează pentru formularul avizului de tranzit este o hârtie autocopiantă în seturi care cântăreşte cel puţin 40 g/m2 şi a cărei rezistenţă trebuie să fie astfel încât la o utilizare normală să nu apară nici rupturi, nici şifonări. Hârtia este de culoare albă.

(3)   Formatul este de 210 pe 148 milimetri.

(1)   Recipisa este conformă modelului din anexa B10.

(2)   Hârtia care se utilizează trebuie să fie suficient de rezistentă, să nu se rupă sau să se şifoneze în cazul unei utilizări normale. Hârtia este de culoare albă.

(3)   Formatul recipisei este de 148 pe 105 milimetri.

(1)   Formularul utilizat pentru întocmirea titlului de garanţie izolată este conform cu modelul din anexa C3.

(2)   Hârtia care se utilizează pentru formularul titlului de garanţie izolată este o hârtie fără paste mecanice, în set şi care cântăreşte cel puţin 55 g/m2. Ea este tipărită pe un fond ghiloşat de culoare roşie care să poată să facă vizibilă orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice. Hârtia este de culoare albă.

(3)   Formatul este de 148 pe 105 milimetri.

(4)   Formularul titlului de garanţie izolată trebuie să conţină o menţiune care să indice numele şi adresa tipografiei sau o siglă care să permită identificarea sa şi să aibă în plus un număr de identificare, pentru individualizare.

(5)   În ceea ce priveşte titlurile de garanţie izolată, limba care trebuie utilizată este stabilită de către autorităţile competente ale ţării de care aparţine biroul de garanţie.

(1)   Formularele utilizate pentru întocmirea certificatului de garanţie globală sau de dispensă de garanţie, denumite în continuare «certificatul», sunt conforme cu modelele din anexele C5 şi C6. Ele sunt completate conform notelor din anexa C7.

(2)   Hârtia care se utilizează pentru formularul certificatului este o hârtie de culoare albă, fără paste mecanice şi care cântăreşte cel puţin 100 g/m2. Pe faţă şi pe verso are un fond ghiloşat, care face vizibilă orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice. Acest fond este:

(3)   Formatul este de 210 pe 148 milimetri.

(4)   Părţile contractante vor fi responsabile pentru solicitarea tipăririi sau pentru tipărirea formularelor de certificat. Fiecare certificat trebuie să conţină un număr de ordine care să permită identificarea sa.

(1)   Formularul trebuie completat la maşina de scris sau printr-un procedeu mecanografic sau similar. Formularele menţionate la articolele 7 şi 8 pot să fie, de asemenea, completate de mână, în mod lizibil; în acest caz, ele trebuie completate cu cerneală şi cu litere de tipar.

(2)   Formularul trebuie întocmit în una dintre limbile oficiale ale părţilor contractante acceptată de autorităţile competente ale ţării de plecare. Aceste dispoziţii nu sunt aplicabile titlurilor de garanţie izolată.

(3)   Dacă este nevoie, autorităţile competente dintr-o altă ţară în care formularul trebuie să fie prezentat pot să ceară traducerea acestuia în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale acestei ţări.

(4)   În ceea ce priveşte certificatul de garanţie globală sau de dispensă de garanţie, limba utilizată este stabilită de autorităţile competente ale ţării de care aparţine biroul de garanţie.

(5)   Formularul nu trebuie să conţină zgârieturi sau înscrieri suprapuse. Modificările care i s-au adus trebuie să fie efectuate prin bifarea indicaţiilor eronate şi prin adăugarea, după caz, a indicaţiilor dorite. Orice modificare astfel operată trebuie să fie aprobată de către autorul său şi vizată în mod expres de către autorităţile competente.

(6)   O parte contractantă poate, sub rezerva acordului prealabil al celorlalte părţi contractante şi în măsura în care aceasta nu aduce atingere bunei aplicări a convenţiei, să aplice formularelor menţionate în prezentul titlu măsuri speciale destinate creşterii securităţii acestora.”