Tratatul de la Roma (CEE)

ASPECTE-CHEIE

Scopuri

• Scopurile CEE și ale pieței comune erau:
  • să transforme condițiile de comerț și de fabricație pe teritoriul celor șase țări membre; și
  • să servească drept pas către o unificare politică mai strânsă a Europei.

Obiective specifice

Părțile semnatare au convenit:

• să pună bazele unei „uniuni tot mai strânse” între națiunile Europei;
• să asigure progresul economic și social al țărilor membre prin acțiuni comune în vederea eliminării barierelor din calea comerțului și a altor bariere între acestea;
• să îmbunătățească condițiile de viață și de muncă ale cetățenilor lor;
• să asigure relații comerciale echilibrate și concurență echitabilă;
• să reducă diferențele economice și sociale dintre diferitele regiuni ale CEE;
• să elimine treptat restricțiile privind comerțul internațional prin intermediul unei politici comerciale comune;
• să respecte principiile Cartei ONU;
• să pună în comun propriile resurse în vederea menținerii și consolidării păcii și a libertății și să apeleze la alte popoare din Europa, care împărtășesc acest ideal, să li se alăture în aceste eforturi.

Piața comună

Tratatul:

• stabilește o piață comună, în cadrul căreia țările semnatare convin alinierea progresivă a propriilor politici economice;
• creează un spațiu economic unitar cu liberă concurență între întreprinderi. Acesta pune bazele pentru apropierea condițiilor care guvernează comerțul cu produse și servicii, în afara celor reglementate deja de alte tratate [Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului (CECO) și Euratom];
• interzice în mod larg acordurile restrictive și subvențiile de stat care pot afecta comerțul între cele șase țări;
• include țările și teritoriile de peste mări ale celor șase țări membre în aceste acorduri și în uniunea vamală, în vederea promovării dezvoltării economice și sociale a acestora.

Uniunea vamală

• Tratatul a eliminat cotele (mai precis, plafoanele pentru importuri) și taxele vamale între cele șase țări semnatare.
• Acesta a stabilit un tarif extern comun pentru importurile din afara CEE, înlocuind tarifele anterioare ale diferitelor state.
• Uniunea vamală a fost însoțită de o politică comercială comună. Această politică, care nu mai este gestionată la nivel național, ci la nivelul CEE, face distincția între uniunea vamală și o simplă asociație a liberului schimb.

Politici comune

• Încă de la început, tratatul a instituit anumite politici drept politici comune între țările membre, inclusiv:
  • politica agricolă comună (articolele 38-47);
  • politica comercială comună (articolele 110-116);
  • politica în domeniul transporturilor (articolele 74-84).
• Acesta a permis crearea altor politici comune, în caz de necesitate. După 1972, CEE a instituit o acțiune comună în domeniul politicilor de mediu, regionale, sociale și industriale.
• Aceste politici au fost însoțite de crearea:
  • Fondului social european, în vederea îmbunătățirii oportunităților de angajare pentru lucrători și a creșterii nivelului de trai;
  • Băncii Europene de Investiții (BEI), în vederea facilitării expansiunii economice a CEE prin crearea posibilităților de finanțare a investițiilor.

Instituții

• Tratatul a instituit instituții și mecanisme decizionale, care permit exprimarea atât a intereselor naționale, cât și a unei viziuni comune.
• Principalele instituții sunt:
  • Consiliul de Miniștri;
  • Comisia;
  • Adunarea Parlamentară (care a devenit ulterior Parlamentul European);
  • Curtea de Justiție.
• Primele trei instituții sunt consiliate în procesul decizional de către Comitetul Economic și Social.