Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Revizuirea a fost menită să relanseze procesul de integrare europeană și realizarea pieței interne (un spațiu fără frontiere interne, caracterizat prin libera circulație a mărfurilor, persoanelor, serviciilor și capitalurilor) până la .
AUE a modificat regulile de funcționare a instituțiilor europene și a extins competențele fostei Comunități Europene într-o serie de domenii de politici.
Prin crearea de noi competenţe comunitare şi prin reformarea instituţiilor, AUE a deschis calea aprofundării integrării politice şi a uniunii economice și monetare, care urmau să fie consacrate în Tratatul privind Uniunea Europeană (Tratatul de la Maastricht).
ASPECTE-CHEIE
Obiective
Negocierile interguvernamentale care au culminat cu AUE au avut de realizat un dublu mandat:
extinderea responsabilităților Comunității Economice Europene și ale Comunității Europene a Energiei Atomice.
Structura
AUE este alcătuit dintr-un preambul și 4 titluri și include o serie de declarații adoptate cu ocazia conferinței.
Preambulul prezintă scopurile fundamentale ale tratatului şi exprimă hotărârea semnatarilor de a transforma ansamblul relaţiilor lor în vederea creării unei Uniuni Europene. Acesta precizează, de asemenea, caracterul unic al AUE, care reuneşte dispoziţiile comune privind cooperarea în domeniul politicii externe şi Comunităţile Europene. În sfârșit, preambulul evidențiază cele două obiective ale revizuirii tratatelor, și anume „să îmbunătăţească situaţia economică şi socială prin aprofundarea politicilor comune şi prin urmărirea de noi obiective” și „să asigure o funcţionare mai bună a Comunităţilor”.
Titlul I cuprinde dispoziţiile comune privind cooperarea politică şi Comunităţile Europene.
Titlul II este consacrat modificărilor aduse tratatelor de instituire a Comunităţilor Europene.
Titlul III se referă la cooperarea europeană în domeniul politicii externe.
Titlul IV cuprinde dispoziţiile generale şi finale.
Modificări instituționale
Pentru a înlesni realizarea pieţei unice până în 1993, AUE a prevăzut creșterea numărului de situații în care Consiliul poate adopta decizii cu majoritate calificată în locul unanimității. Acest lucru ușura procesul de adoptare a deciziilor și se puteau evita astfel blocajele frecvente inerente căutării unui acord unanim între cele 12 state membre de la acel moment. Unanimitatea urma să nu mai fie necesară pentru actele legislative privind realizarea pieţei interne, cu excepţia măsurilor privind fiscalitatea, libera circulaţie a persoanelor şi drepturile şi interesele lucrătorilor salariați.
Competențele Parlamentului au fost sporite prin includerea cerinței avizului conform din partea acestuia în cazul încheierii acordurilor de extindere și de asociere. AUE a introdus procedura de cooperare, care a consolidat poziţia Parlamentului în cadrul dialogului interinstituţional, dându-i posibilitatea unei duble lecturi a legislaţiei propuse în baza unui număr limitat de temeiuri juridice, netezind astfel calea către viitorul rol de colegiuitor al Parlamentului, alături de Consiliu.
AUE a clarificat și unele dispoziții privind competențele de executare. Articolul 10 i-a permis Consiliului, ca regulă generală, să confere Comisiei competențele de executare a normelor adoptate de Consiliu. Consiliul își putea rezerva dreptul de a exercita în mod direct competențele de executare numai în anumite cazuri specifice. De asemenea, AUE a pus bazele instituirii Tribunalului de Primă Instanță (TPI) – în prezent, Tribunalul.
Domenii de politici
În temeiul AUE, votul cu majoritate calificată a devenit noua normă în patru dintre domeniile existente acoperite de tratate:
mediul – introducerea principiului subsidiarității (adică luarea de măsuri la nivel european numai atunci când acestea ar fi mai eficiente decât la nivelul țărilor luate individual); și
politica externă comună – Preşedinţia Consiliului este responsabilă cu iniţierea de acțiuni și coordonarea pozițiilor statelor membre.