Componenta corectivă: procedura de deficit excesiv

ASPECTE-CHEIE

Procedura privind deficitul excesiv cuprinde mai multe etape.

Inițierea procedurii

Statele membre au convenit asupra anumitor valori de referință pentru deficitul public și datoria publică în raport cu produsul intern brut (PIB), care sunt consacrate în Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive: un raport deficit/PIB de 3 % și un raport datorie/PIB de 60 %. Comisia Europeană trebuie să monitorizeze disciplina bugetară a statelor membre pe baza următoarelor două criterii.

• Rata deficitului ar trebui să rămână sub valoarea de referință de 3 % din PIB, cu excepția cazului în care depășirea este excepțională sau temporară și rata rămâne apropiată de 3 % din PIB.
• Rata datoriei ar trebui să rămână sub valoarea de referință de 60 % din PIB sau să scadă suficient și să se apropie de această valoare într-un ritm satisfăcător. Se consideră că rata datoriei este în scădere suficientă dacă statul membru respectă traiectoria fiscală stabilită de Consiliul Uniunii Europene pentru a orienta datoria pe o traiectorie descendentă plauzibilă, în conformitate cu Regulamentul (UE) 2024/1263 (a se vedea sinteza). Se consideră că un stat membru se abate de la traiectoria bugetară dacă abaterile înregistrate într-un cont de control depășesc anumite praguri anuale sau cumulative.

Dacă cel puțin unul dintre aceste criterii nu pare să fie îndeplinit, Comisia trebuie să întocmească un raport în conformitate cu articolul 126 alineatul (3) din TFUE.

Raportul va include o evaluare echilibrată a tuturor factorilor relevanți, cum ar fi:

• nivelul provocărilor în materie de datorie publică;
• evoluțiile poziției bugetare pe termen mediu și a poziției economice a statului membru;
• progresul punerii în aplicare a reformelor și a investițiilor;
• creșterea investițiilor publice în apărare;
• factori invocați de statul membru.

Etapele procedurii

• În cazul în care Comisia consideră că este necesară inițierea unei proceduri de deficit excesiv, aceasta informează Consiliul, care examinează eventualele observații ale statului membru în cauză și adoptă o decizie care conține o evaluare globală a existenței unui deficit excesiv.
• Consiliul adoptă apoi o recomandare adresată statului membru în cauză, care conține o traiectorie corectivă a cheltuielilor nete, exprimată în termeni numerici, și un termen limită. Această traiectorie corectivă ar trebui să pună capăt situației de deficit excesiv până la termenul stabilit. În special, ar trebui să aducă sau să mențină deficitul sub valoarea de referință de 3 % din PIB și, în cazul în care procedura de deficit excesiv a fost inițiată pe baza criteriului datoriei, să corecteze abaterile cumulate.
• În cazul în care procedura de deficit excesiv a fost inițiată pe baza criteriului deficitului, traiectoria corectivă trebuie să fie compatibilă cu o ajustare structurală anuală minimă de cel puțin 0,5 % din PIB, ca valoare de referință.
• În cazul în care procedura de deficit excesiv a fost inițiată pe baza criteriului datoriei, traiectoria corectivă trebuie să fie cel puțin la fel de exigentă ca traiectoria cheltuielilor nete stabilită de Consiliu, de la care s-a abătut statul membru.
• Statul membru trebuie să ia măsurile necesare în termen de șase luni, care poate fi redus la trei luni în situații grave.
• Statele membre trebuie să raporteze Consiliului și Comisiei cu privire la măsurile luate ca răspuns la recomandarea Consiliului. Raportul trebuie să includă obiectivele bugetare și să conțină informații privind măsurile luate pentru atingerea acestor obiective.
• Consiliul și Comisia monitorizează periodic măsurile luate de statele membre în legătură cu procedura de deficit excesiv.

Sancțiuni

Dacă un stat membru din zona euro continuă să nu pună în aplicare recomandarea, Consiliul poate decide să îi transmită o notificare oficială pentru a lua măsuri să reducă deficitul într-o perioadă specificată de timp. Consiliul poate impune o amendă de până la 0,05 % din ultima estimare a PIB-ului din anul precedent, care trebuie plătită la fiecare șase luni până când Consiliul consideră că statul membru a luat măsuri eficiente ca răspuns la notificarea emisă.