Norme privind plățile directe acordate fermierilor în UE

ASPECTE-CHEIE

Plățile directe acordate fermierilor sunt realizate prin intermediul schemelor de sprijin din fiecare țară a UE.

Țările UE trebuie să dedice o anumită proporție din alocarea de fonduri în temeiul PAC schemelor de sprijin obligatorii, potrivit celor descrise mai jos.

• Plăți standard per hectar. În vederea distribuirii subvențiilor într-un mod mai echitabil, toate țările UE trebuie să treacă la o plată uniformă per hectar începând cu 2015 („schemă de plată de bază pentru fermieri”).
• Plăți ecologice per hectar. Acestea se acordă fermierilor pentru respectarea practicilor benefice pentru climă și mediu (30 % din alocarea națională de fonduri).
• Plată per hectar pentru tinerii fermieri. Pentru fermierii cu vârsta de cel mult 40 de ani care se stabilesc pentru prima dată ca șefi de fermă într-o perioadă de până la cinci ani anterioară depunerii cererii de sprijin; această plată este disponibilă timp de până la cinci ani.

Există și unele scheme de sprijin opționale. Țările UE pot opta:

• să sprijine fermele de dimensiuni mai mici plătind o sumă mai mare pentru primele hectare („plată redistributivă”);
• să acorde plăți adiționale pentru zone care se confruntă cu constrângeri naturale;
• să acorde sume limitate de sprijin legat de producție („sprijin cuplat” – plăți pentru anumite culturi sau șepteluri) pentru a ajuta sectoarele agricole din propria țară care se confruntă cu dificultăți;
• să ofere o schemă simplificată pentru micii fermieri – o plată anuală de până la 1 250 EUR.

Începând cu 1 ianuarie 2018 au intrat în vigoare noile norme ale Regulamentului (UE) 2017/2393, care prevăd următoarele.

• În principiu, numai fermierii activi (adică aceia a căror activitate agricolă nu este nesemnificativă) ar putea beneficia de sprijin. Cu toate acestea, în unele țări ale UE, administrarea a devenit prea împovărătoare. În special solicitanții operatori de aeroporturi, servicii feroviare, instalații de apă, servicii imobiliare și terenuri cu destinație sportivă și recreativă permanentă au fost considerați inactivi, cu excepția cazului în care demonstrau contrariul. Aplicarea respectivei clauze a devenit voluntară pentru țările UE.
• Unele aspecte ale normelor aplicabile plăților ecologice au fost simplificate, în special pentru cerințele privind diversificarea culturilor.
• S-a extins definiția pășunilor permanente:
  • țările UE pot decide să includă anumiți arbuști sau arbori care produc hrană pentru animale în pășunile permanente pe care predomină iarba și alte plante furajere erbacee, pe întregul lor teritoriu sau pe o parte a teritoriului;
  • acestea pot considera neefectuarea aratului pe un teren sau neutilizarea terenului pentru rotația culturilor timp de cel puțin cinci ani drept criteriu pentru clasificarea ca pășune permanentă.
• Tinerii fermieri pot accesa acum cu mai multă ușurință toți cei cinci ani de plăți.
• Sunt clarificate responsabilitățile țărilor UE în ceea ce privește sprijinul cuplat.
• Tipurile de zone de interes ecologic pentru plățile ecologice (suprafețe de interes ecologic) sunt extinse pentru a cuprinde zonele pe care se cultivă specii de plante precum Miscanthus și Silphium perfoliatum, precum și terenurile lăsate pârloagă pentru plante benefice polenizatorilor.

Norme tranzitorii pentru anii 2021 și 2022

Regulamentul de modificare (UE) 2020/2220, adoptat în decembrie 2020, permite aplicarea în continuare a normelor în cadrul PAC acoperind perioada 2014-2020 și asigură efectuarea de plăți neîntrerupte către fermieri și alți beneficiari ai sprijinului acordat de FEGA și FEADR în anii 2021 și 2022, până la data aplicării noului cadru. Scopul perioadei de tranziție este de a facilita o tranziție armonioasă pentru beneficiari la o nouă perioadă de programare.