Aromele alimentare

ASPECTE-CHEIE

• Aromele nu trebuie să prezinte niciun risc de siguranță pentru consumatori (pe baza probelor științifice disponibile) și nu trebuie să inducă în eroare consumatorii.
• Regulamentul definește, de exemplu, aromele, substanțele aromatizante, preparatele aromatizante, aromele de fum, aromele obținute prin tratament termic, precursorii de arome și ingredientele alimentare cu proprietăți aromatizante.
• Acest act legislativ nu se aplică substanțelor care au exclusiv un gust dulce (de exemplu, zahărul), sărat (de exemplu, sarea) sau acru, alimentelor în stare brută sau amestecurilor, cum ar fi condimentele și/sau ierburile proaspete, uscate sau congelate, și nici amestecurilor de ceai și amestecurilor pentru infuzii. Substanțele care dau gust dulce sunt îndulcitori și reprezintă o categorie specifică de aditivi alimentari.
• De asemenea, regulamentul prevede care tipuri de arome trebuie să fie supuse unui proces de evaluare și de aprobare și care nu.
• UE a adoptat o listă de substanțe aromatizante aprobate la 1 octombrie 2012. Numai aceste substanțe aromatizante pot fi utilizate în și pe produsele alimentare și pot fi comercializate în UE. Lista este actualizată periodic.
• Regulamentul conține, de asemenea, o listă cu 15 substanțe preocupante din punct de vedere toxicologic care apar în mod natural. Acestea includ estragolul, mentofuranul, acidul cianhidric și cumarina și nu pot fi adăugate la produsele alimentare ca atare. Sunt stabilite niveluri maxime pentru prezența în produsele alimentare a unora dintre aceste substanțe care apar în mod natural. Acestea pot fi prezente, de exemplu, în anumite produse alimentare tradiționale sau în anumite băuturi alcoolice și nealcoolice.

• În ceea ce privește etichetarea, aromele vândute de către o întreprindere către alta sau către publicul larg trebuie să respecte anumite norme specifice în plus față de cerințele din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare în ceea ce privește etichetarea. Normele specifice privind etichetarea aromelor utilizate în și pe produsele alimentare fac obiectul ambelor regulamente când substanțele respective sunt vândute către publicul larg și de către o întreprindere către alta.
• Termenul „natural” în contextul descrierii unei arome se poate utiliza numai pentru substanțe provenite direct din materiale de origine animală sau vegetală.
• Operatorii din sectorul alimentar (producătorii de arome sau importatorii ori utilizatorii aromelor, cum este industria alimentară) trebuie să raporteze Comisiei Europene, la solicitarea acesteia, cantitățile pe care le-au adăugat în produsele alimentare într-o perioadă de 12 luni.
• Un producător sau utilizator al unei arome trebuie să informeze Comisia cu privire la orice informații științifice sau tehnice care îi sunt cunoscute sau accesibile și care ar putea afecta evaluarea siguranței aromei.