Regulamentele Uniunii Europene

ASPECTE-CHEIE

• Regulamentele sunt acte juridice definite în articolul 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE). Acestea au aplicabilitate generală, sunt obligatorii în toate elementele lor și se aplică direct în toate statele membre ale UE.
• Cu toate acestea, trebuie remarcat faptul că unele regulamente nu se aplică tuturor statelor membre și că există derogări, cunoscute drept neparticipări, pentru anumite state membre, cum ar fi:
  • Danemarca, de exemplu, în ceea ce privește unele părți ale spațiului de libertate, securitate și justiție și ale uniunii monetare;
  • Irlanda, de exemplu, în ceea ce privește spațiul de libertate, securitate și justiție; și
  • Polonia, în ceea ce privește părți ale Cartei drepturilor fundamentale a UE.
• De exemplu, atunci când UE a decis să ia măsuri pentru a proteja mai bine sănătatea umană și mediul împotriva substanțelor chimice, aceasta a adoptat Regulamentul (CE) nr. 1907/2006 (cunoscut sub numele de Regulamentul REACH) – a se vedea sinteza) referitor la acest aspect.
• Regulamentele fac parte din dreptul secundar al UE. Acestea sunt adoptate de instituțiile UE în temeiul tratatelor. Acestea au ca obiectiv să asigure aplicarea uniformă a legislației UE în toate țările UE.
• Un regulament poate fi un act legislativ, delegat sau de punere în aplicare. În cazul în care este adoptat în urma unei proceduri legislative ordinare sau speciale de către Consiliul Uniunii Europene și Parlamentul European, acesta este un act legislativ.
• Un regulament se aplică în general unor categorii abstracte de persoane (nu unor persoane identificate) și este obligatoriu în integralitatea sa. O decizie, dimpotrivă, poate preciza cui se adresează și, în acest caz, este obligatorie numai pentru aceste entități.
• Un regulament trebuie respectat pe deplin de către entitățile cărora li se adresează și se aplică direct în statele membre. Cu alte cuvinte, acesta:
  • se aplică direct după intrarea sa în vigoare în statele membre, fără a necesita transpunerea în legislația națională;
  • poate să creeze drepturi și obligații pentru persoane, acestea putându-l deci invoca direct în fața instanțelor naționale;
  • poate fi utilizat ca referință de către persoane în relația acestora cu alte persoane, cu statele membre ale UE și cu autoritățile UE.
• Intră în vigoare la o dată stabilită în regulament sau, în absența acesteia, la 20 de zile după publicarea sa în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Regulamentele se aplică simultan, automat și în mod uniform în întreaga UE.

Regulamentele delegate

Prin procedura privind actele delegate (articolul 290 din TFUE), Comisia Europeană poate adopta regulamente delegate pentru a completa sau a modifica anumite elemente neesențiale ale unui act legislativ.

Regulamente de punere în aplicare

• Prin procedura privind actele de punere în aplicare (articolul 291 din TFUE), Comisia, și Consiliul în cazuri excepționale, poate adopta regulamente pentru executarea unui act legislativ care necesită o punere în aplicare uniformă în cadrul UE. Competențele de punere în aplicare ale Comisiei trebuie exercitate în conformitate cu Regulamentul (UE) nr. 182/2011 (a se vedea sinteza).
• De asemenea, instituțiile europene pot adopta regulamente de punere în aplicare privind Fondul social european și Fondul european de dezvoltare regională. Acest tip de regulament este definit în articolele 164 și 178 din TFUE.