Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Summaries of EU Legislation

Acordul UE-Statele Unite referitor la asigurare și reasigurare

SINTEZĂ PRIVIND:

Acordul bilateral între UE și Statele Unite privind măsuri prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare

Decizia (UE) 2017/1792 – semnarea, în numele UE, și aplicarea provizorie a Acordului bilateral dintre UE și Statele Unite privind măsuri prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare

Decizia (UE) 2018/539 – încheierea Acordului bilateral dintre UE și Statele Unite privind măsuri prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare

CARE ESTE ROLUL ACESTUI ACORD ȘI AL ACESTOR DECIZII?

  • Scopul acordului este:
    • sporirea securității juridice și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru asigurătorii și reasigurătorii1 care își desfășoară activitatea în UE și în Statele Unite;
    • îmbunătățirea protecției pentru deținătorii de polițe și pentru alți consumatori;
    • promovarea cooperării și a schimbului de informații confidențiale între autoritățile de supraveghere de ambele părți ale Atlanticului.
  • Decizia (UE) 2017/1792 aprobă semnarea de către UE a acordului bilateral. Decizia (UE) 2018/539 aprobă acordul în sine.

ASPECTE-CHEIE

Acordul:

  • elimină impunerea oricăror cerințe privind prezența locală, garanția reală2 sau alte cerințe similare asupra unei companii („reasigurător cesionar”) care nu își are sediul în aceeași jurisdicție ca și asigurătorul inițial („asigurătorul cedent”);
  • precizează că, pentru a beneficia de tratament egal, un reasigurător cesionar trebuie să respecte anumite condiții financiare și de piață, cum ar fi:
    • să aibă cel puțin 226 de milioane EUR dacă își are sediul central în UE sau 250 de milioane USD dacă își are sediul central în Statele Unite;
    • să mențină o anumită rată de solvabilitate;
    • să transmită documente autorităților țării-gazdă când i se solicită acest lucru; și
    • să plătească prompt daunele conform acordurilor de asigurare;
  • stabilește procedura pe care trebuie să o urmeze autoritatea-gazdă dacă dorește să impună condiții deoarece consideră că un reasigurător cesionar nu mai întrunește toate cerințele enumerate;
  • confirmă că supravegherea unei companii de reasigurare se află în sarcina autorităților în a căror jurisdicție își are sediul întreprinderea-mamă, deși autoritățile-gazdă se pot implica în anumite circumstanțe;
  • încurajează autoritățile de supraveghere din UE și din Statele Unite să facă schimb de informații respectând confidențialitatea – o anexă detaliază modalitatea de desfășurare a schimburilor;
  • înființează un comitet mixt, format din reprezentanți ai UE și ai Statelor Unite, care se întrunește periodic și supraveghează punerea în aplicare a acordului;
  • îi permite fiecărei părți ca, după consultarea celeilalte părți, să denunțe acordul, cu condiția respectării anumitor proceduri.

DATA INTRĂRII ÎN VIGOARE

Acordul a intrat în vigoare la , deși se aplica deja cu titlu provizoriu de la .

CONTEXT

  • Companiile de asigurări recurg adesea la reasigurare pentru a-și reduce riscul, în special când se confruntă cu posibile dezastre de mediu sau de altă natură de proporții majore. În schimbul unei prime, reasigurătorul plătește o parte a eventualelor daune revendicate de la asigurătorul inițial.
  • UE și Statele Unite sunt parteneri comerciali majori în domeniul serviciilor de reasigurare. Cu toate acestea, legile din Statele Unite referitoare la asigurări le impuneau reasigurătorilor din afara Statelor Unite, cu excepția celor cu sediul în Franța, Germania, Irlanda și Regatul Unit, să furnizeze garanții reale în proporție de 100 % pentru riscurile implicate – o cerințe cu un efect descurajator semnificativ pentru numeroase companii din UE.
  • Armonizarea asigurărilor din UE prin Directiva Solvabilitate II (Directiva 2009/138/CE – a se vedea sinteza) a deschis calea, în 2015, către negocierile cu Statele Unite privind asigurarea și reasigurarea. Acestea au fost finalizate în ianuarie 2017.
  • Pentru informații suplimentare, consultați:

TERMENI-CHEIE

  1. Reasigurător: o întreprindere care le oferă protecție financiară companiilor de asigurări.
  2. Garanție reală: active precum lichiditățile sau acreditivele.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Acord bilateral între Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsuri prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare (JO L 258, , pp. 4-21)

Decizia (UE) 2017/1792 a Consiliului din privind semnarea, în numele Uniunii, și aplicarea provizorie a Acordului bilateral dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsuri prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare (JO L 258, , pp. 1-2)

Modificările succesive aduse Deciziei (UE) 2017/1792 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Decizia (UE) 2018/539 a Consiliului din privind încheierea Acordului bilateral dintre Uniunea Europeană și Statele Unite ale Americii privind măsuri prudențiale referitoare la asigurare și reasigurare (JO L 90, , pp. 36-37)

data ultimei actualizări

Top