Informații de mediu – participarea publicului și accesul la justiție (Convenția de la Aarhus)

ASPECTE-CHEIE

Accesul la informațiile de mediu

Instituțiile și organismele UE trebuie:

• să garanteze accesul publicului la informațiile de mediu pe care le dețin, în condițiile stabilite în regulament;
• să asigure faptul că informațiile privind mediul sunt puse la dispoziție și comunicate progresiv publicului;
• să organizeze informațiile în baze de date pe care publicul să le poată accesa cu ușurință;
• să actualizeze informațiile și să asigure că acestea sunt exacte și comparabile;
• să răspundă la orice solicitare de informații privind mediul în termen de 15 zile lucrătoare.

Bazele de date sau registrele de mediu trebuie să conțină:

• texte din tratatele, convențiile sau acordurile internaționale, precum și din politici, planuri și programe;
• rapoarte intermediare privind punerea în aplicare a celor de mai sus;
• etape parcurse în cadrul procedurilor privind încălcarea dreptului UE;
• rapoarte privind starea mediului;
• date din cadrul monitorizării activităților care ar putea aduce atingere mediului;
• autorizații acordate care ar putea aduce atingere mediului;
• studii de impact privind mediul și evaluări ale riscurilor.

Cererile de informații pot fi refuzate numai în circumstanțe specifice, cum ar fi procedurile judiciare în curs, sau dacă acestea ar putea dăuna mediului, de exemplu, prin dezvăluirea zonelor de reproducere ale unor specii rare.

Participarea publicului la procesul decizional cu privire la mediu

Instituțiile și organismele UE trebuie să ofere din timp și în mod eficient publicului oportunități de a participa la luarea deciziilor privind planurile sau programele de mediu. Atunci când Comisia Europeană pregătește un plan sau un program care urmează să fie prezentat altor organisme ale UE în vederea luării unei decizii, aceasta trebuie să prevadă participarea publicului în această etapă pregătitoare.

Instituțiile și organismele UE trebuie să identifice publicul care poate fi interesat de un plan sau program și să se asigure că acesta este informat cu privire la:

• proiectul de propunere;
• informațiile relevante privind mediul;
• normele de participare a publicului, inclusiv:
  • de unde se pot obține informații suplimentare;
  • unde pot fi transmise observații, opinii sau întrebări;
  • termene rezonabile prin care să i se permită publicului să se informeze, să se pregătească și să participe efectiv la procesul decizional.

Se stabilește un termen de cel puțin opt săptămâni pentru primirea comentariilor, cu un preaviz de cel puțin patru săptămâni pentru eventuale ședințe sau audieri.

Instituțiile și organismele UE trebuie să țină seama în mod corespunzător de rezultatul participării publicului și să informeze publicul cu privire la orice decizie și la temeiul în care a fost luată, inclusiv informații privind participarea publicului.

Reexaminarea internă și accesul la justiție

În anumite condiții, membrii publicului au dreptul de a introduce o cerere de reexaminare internă la instituția sau organismul UE care a adoptat un act administrativ sau, în cazul unei omisiuni, care ar fi trebuit să adopte un astfel de act, pe motiv că un astfel de act sau o astfel de omisiune contravine legislației de mediu.

O organizație neguvernamentală (ONG) poate să introducă o cerereîn cazul în care:

• este o persoană juridică independentă și fără scop lucrativ, în temeiul legislației sau practicii interne a unui stat membru al UE;
• are ca obiectiv principal declarat promovarea protecției mediului în cadrul dreptului mediului;
• este constituită de mai mult de doi ani;
• obiectul cererii este inclus în obiectivul și activitățile sale.

O cerere de reexaminare internă poate fi introdusă și de alți membri ai publicului, dacă aceștia pot:

• să demonstreze că drepturile lor sunt direct afectate de presupusa încălcare a legislației UE în materie de mediu, în comparație cu publicul larg; fie
• să demonstreze un interes public suficient, susținut de cel puțin 4 000 de membri ai publicului din cel puțin cinci state membre, cu cel puțin 250 de membri ai publicului din fiecare dintre aceste state membre.

Cererile trebuie să fie depuse fie de către un ONG de mediu care îndeplinește criteriile menționate mai sus, fie de către un avocat autorizat să profeseze într-un stat membru.

Astfel de cereri trebuie să fie introduse în termen de opt săptămâni de la adoptarea, notificarea sau publicarea actului administrativ, oricare dintre acestea este cea mai recentă.

Instituțiile și organismele UE trebuie să publice toate cererile de reexaminare internă cât mai curând posibil după primirea acestora, precum și toate deciziile definitive cu privire la aceste cereri cât mai curând posibil după ce sunt adoptate.

Instituția sau organismul UE trebuie să acționeze în termen de 22 de săptămâni de la expirarea termenului de depunere de opt săptămâni. În cazul în care instituția sau organismul UE nu dă curs unei cereri de reexaminare internă sau în cazul în care cererea este respinsă, ONG-ul sau alți membri ai publicului pot sesiza Curtea de Justiție a Uniunii Europene.