This document is an excerpt from the EUR-Lex website
În urma scrisorii din prin care Regatul Unit (1) și-a anunțat decizia de a se retrage din UE („Brexit”), Consiliul European (articolul 50), alcătuit din liderii tuturor statelor membre ale UE, cu excepția Regatului Unit (1), și-a stabilit orientările pentru negocieri, cu pozițiile și principiile UE.
La , Consiliul (articolul 50) a adoptat o decizie de autorizare a deschiderii negocierilor cu Regatul Unit (1) și de nominalizare oficială a Comisiei în calitate de negociator al UE. De asemenea, acesta a adoptat primul set de directive de negociere. Acestea au oferit o structură clară și o abordare unitară a UE față de negocieri.
De asemenea, Parlamentul European și-a stabilit principiile și condițiile esențiale („linii roșii”) pentru aprobarea acordului de retragere.
Orientările stabilesc principiile de bază ale UE. Acestea s-au aplicat în egală măsură negocierilor privind o retragere ordonată, oricăror discuții preliminare și pregătitoare privind cadrul unei viitoare relații și măsurilor tranzitorii. Printre principii s-au numărat:
Prima etapă a negocierilor a început la , la scurt timp după alegerile generale din Marea Britanie (1). După șase runde de negociere, la , negociatorii UE și cei ai Regatului Unit (1) au atins un punct de reper important, obținând progrese suficiente în ceea ce privește această etapă a negocierilor. Raportul comun, care a fost aprobat de premierul Regatului Unit (1), Theresa May, și de președintele Comisiei, Jean-Claude Juncker, a conținut angajamente ferme privind:
De asemenea, în data de 8 decembrie, Comisia Europeană a adoptat recomandări către Consiliul European (articolul 50) pentru a concluziona că se înregistraseră progrese suficiente în prima etapă a negocierilor.
Ulterior, la , Consiliul European (articolul 50) a confirmat că s-au realizat progrese suficiente și că liderii UE au adoptat orientări pentru trecerea la a doua etapă a negocierilor privind eventualele acorduri tranzitorii și relațiile viitoare.
La , Consiliul (articolul 50) a adoptat o decizie de autorizare a negocierilor privind măsurile tranzitorii și directivele de negociere. La , Comisia a publicat propunerea sa privind măsurile tranzitorii.
La , negociatorii UE și ai Regatului Unit (1) au făcut un alt pas decisiv prin ajungerea la un acord privind proiectul de acord de retragere, care a transpus în termeni juridici progresul realizat în prima etapă a negocierilor și a inclus un text juridic în perioada de tranziție.
La , Consiliul European a adoptat orientări privind cadrul pentru o viitoare relație UE-Regatul Unit (1).
La , negociatorii UE și ai Regatului Unit (1) au publicat o declarație comună, care evidențiază progresele înregistrate în negocierile privind proiectul de acord de retragere.
La 29 iunie și la Consiliul European (articolul 50) a revizuit stadiul negocierilor și a confirmat unitatea celor 27 țări ale UE și structura unică de negociere care era instituită.
După 17 luni de negocieri, la , Consiliul European a marcat un pas decisiv în negocierile Brexit prin aprobarea acordului de retragere cu privire la condițiile de retragere ordonată a Regatului Unit (1) din UE și prin aprobarea declarației politice care stabilește cadrul pentru viitoarea relație UE-Regatul Unit (1).
Cu toate acestea, guvernul Regatului Unit (1) nu a obținut din partea parlamentului său sprijinul necesar pentru a trece la semnarea și ratificarea acordului de retragere și a solicitat Consiliului European (articolul 50) să prelungească perioada prevăzută în articolul 50 alineatul (3) din TUE. Consiliul European (articolul 50) a acordat o prelungire inițial până la , iar apoi, o prelungire suplimentară până la .
După demisia primului-ministru Theresa May, noul guvern al Regatului Unit (1) a propus să înlocuiască protocolul privind Irlanda și Irlanda de Nord anexat la acordul de retragere și aprobat la de Consiliul European. Guvernul Regatului Unit (1) a propus, de asemenea, modificarea declarației politice aprobată la pentru a reflecta nivelul diferit de ambiție al guvernului Regatului Unit cu privire la relația viitoare cu UE.
Discuțiile dintre negociatorii UE și Regatul Unit (1) s-au reluat în septembrie 2019. La , negociatorii au ajuns la un acord asupra unui text modificat al protocolului privind Irlanda și Irlanda de Nord și asupra unui text modificat al declarației politice. Tot la , Consiliul European (articolul 50) a aprobat acordul de retragere modificat și textul modificat al declarației politice.
La , Regatul Unit (1) a solicitat o prelungire a termenului limită pentru . Pentru a acorda mai mult timp finalizării ratificării acordului de retragere, Consiliul European (articolul 50) a adoptat o decizie, în acord cu Regatul Unit (1), de a prelungi perioada prevăzută la articolul 50 până la .
Acordul de retragere respectă pe deplin principiile fundamentale definite de orientările Consiliului European (articolul 50), care urmăresc să creeze certitudine juridică și să protejeze interesele UE în situațiile în care Brexit creează incertitudine. Acestea vizează în special drepturile cetățenilor, înțelegerea financiară, evitarea unei frontiere rigide pe insula Irlandei și un sistem solid de guvernare care să mențină rolul Curții Europene de Justiție în interpretarea dreptului UE.
Pentru detalii despre acordul de retragere și declarația politică, consultați:
La , Uniunea Europeană și Regatul Unit (1) au semnat acordul de retragere. În urma votului de consimțământ al Parlamentului European la și a deciziei Consiliului privind încheierea acordului de retragere din , acordul de retragere a intrat în vigoare la .
Acordul de retragere prevede o perioadă de tranziție până la . Această perioadă poate fi prelungită o singură dată, până la unul sau doi ani, dar trebuie să fie decisă prin acord reciproc UE-Regatul Unit (1) înainte de . În perioada de tranziție, legislația UE va continua să se aplice în și pentru Regatul Unit (1). UE va trata Regatul Unit (1) ca și cum ar fi un stat membru, cu excepția participării în instituțiile și structurile de guvernare ale UE.
Perioada de tranziție oferă Regatului Unit (1) timp pentru a negocia viitoarea relație cu Uniunea Europeană.
Pentru informații suplimentare despre negocierile privind viitorul parteneriat, consultați:
Pentru informații suplimentare, consultați:
Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană, Titlul VI – Dispoziții finale – Articolul 50 (JO C 202, , pp. 43-44)
data ultimei actualizări
(1) Regatul Unit s-a retras din Uniunea Europeană și, începând cu , are statut de țară terță (țară din afara UE).