NATO (Organizația Tratatului Atlanticului de Nord);

Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO sau Alianța Atlantică) este o alianță militară interguvernamentală, înființată prin Tratatul Atlanticului de Nord, denumit și Tratatul de la Washington, semnat la data de 4 aprilie 1949. Scopul declarat al NATO este garantarea libertății și a securității membrilor săi prin mijloace politice și militare.

Structura NATO cuprinde în mare două brațe:

• un braț civil, administrativ, care include:
  • Consiliul Nord-Atlantic, alcătuit din delegațiile permanente ale țărilor NATO;
  • un grup de planificare nucleară;
  • personal internațional la sediile NATO din Bruxelles; și
• un braț militar, compus din:
  • Comitetul militar al NATO, care oferă consiliere Consiliului Nord-Atlantic privind strategia militară;
  • Comandamentul Aliat pentru Operațiuni, responsabil de activitățile militare ale NATO;
  • Comandamentul Aliat pentru Transformare, care se ocupă de planificarea apărării și dezvoltarea capacităților.

Cu sediul la Bruxelles, NATO are 31 de membri în urma unor extinderi succesive:

• aprilie 1949: Belgia, Canada, Danemarca, Franța, Islanda, Italia, Luxemburg, Țările de Jos, Norvegia, Portugalia, Regatul Unit și Statele Unite (cei 12 membri fondatori);
• februarie 1952: Grecia și Turcia;
• mai 1955: Germania de Vest (în urma reunificării Germaniei în 1990, întreaga țară a devenit membră);
• mai 1982: Spania;
• martie 1999: Republica Cehă, Ungaria și Polonia;
• martie 2004: Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovacia și Slovenia;
• 1 aprilie 2009: Albania și Croația;
• 5 iunie 2017: Muntenegru;
• 27 martie 2020: Macedonia de Nord;
• 4 aprilie 2023: Finlanda.

Având 22 de țări membre în comun, UE și NATO au conlucrat îndeosebi de aproape din 2003 (odată cu încheierea acordurilor Berlin plus acordând UE, în anumite circumstanțe, acces la mijloacele și capacitățile NATO), consolidând cooperarea în materie de apărare, anterior dezvoltată între NATO și defuncta Uniune a Europei Occidentale.

Exemple recente ale cooperării strânse dintre NATO și UE:

• în domeniul securității maritime, Forța navală a Uniunii Europene în Marea Mediterană, operațiunea IRINI, care a cooperat cu operațiunea Sea Guardian desfășurată de NATO;
• în Orientul Mijlociu, unde UE este angajată în calitate de partener nemilitar și toate cele 27 de state membre sunt implicate ca parteneri, în timp ce NATO a sprijinit Coaliția globală împotriva Daesh.

Angajamentele statelor membre ale UE și cooperarea în temeiul politicii de securitate și apărare comune sunt în concordanță cu angajamentele acestora în cadrul NATO.

A SE VEDEA, DE ASEMENEA:

• Apărarea colectivă;
• Politica de securitate și apărare comună (PSAC);
• Politica externă și de securitate comună (PESC);
• Politica externă și de securitate comună și Politica de securitate și apărare comună;
• Cooperarea structurată permanentă;
• Politica de securitate și apărare comună a UE (sinteză);
• O operațiune militară a Uniunii Europene în zona Mării Mediterane (Forța navală a Uniunii Europene în Marea Mediterană, operațiunea IRINI) (sinteză);
• Conturarea unei politici de securitate și apărare comună (Serviciul European de Acțiune Externă);
• Eunavfor Med (Forța navală a Uniunii Europene – Operațiunea Irini în Marea Mediterană);
• Coaliția internațională împotriva Daesh (site web);
• Organizația Tratatului Atlanticului de Nord – NATO (site web);
• Operațiunea Sea Guardian (site web);
• Relații cu Uniunea Europeană (site web).