Strategia de securitate internă (SSI)

Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (în special articolul 72), care a intrat în vigoare la sfârșitul lui 2009, împreună cu Carta drepturilor fundamentale, au pus bazele pentru dezvoltarea unei politici de securitate a UE bazate pe statul de drept, respectul pentru drepturile fundamentale și solidaritate.

În urma adoptării Programului de la Stockholm (programul UE pentru justiție și afaceri interne pentru perioada 2010-2014), UE a adoptat în 2010 Strategia de securitate internă (SSI). Având în vedere că multe provocări în materie de securitate (criminalitatea informatică, terorismul, imigrarea ilegală și crima organizată) sunt de natură transfrontalieră și transsectorială, niciun stat membru al UE, luat individual, nu este capabil să răspundă într-un mod eficient la aceste amenințări pe cont propriu. În plus, UE avea nevoie să își sporească reziliența la crize și dezastre. SSI a fost agenda comună a UE pentru utilizarea tuturor resurselor și competențelor disponibile pentru a aborda aceste provocări.

Aceasta a fost urmată, în 2015, de Agenda europeană privind securitatea pentru perioada 2015-2020, care, ca urmare a atacurilor de la Charlie Hebdo din Paris din acel an, au pus un accent considerabil pe abordarea problemelor terorismului și radicalizării, criminalității organizate internaționale și criminalității cibernetice.

În 2020, UE și-a stabilit prioritățile principale pentru perioada 2020-2025 în Strategia UE privind uniunea securității. Strategia stabilește patru priorități strategice la nivelul UE:

• asigurarea pentru indivizi a unui mediu de securitate adaptat exigențelor viitorului și asigurarea de infrastructuri critice sigure și reziliente;
• abordarea amenințărilor în continuă evoluție, precum criminalitatea cibernetică, conținutul online ilegal și amenințările hibride;
• protejarea europenilor împotriva terorismului și a criminalității organizate, inclusiv elaborarea de planuri de acțiune împotriva traficului ilegal cu migranți, a traficului de droguri și de arme de foc;
• dezvoltarea unui ecosistem european solid în materie de securitate prin combaterea criminalității și promovarea justiției printr-o mai strânsă colaborare și schimb de informații.