Cetățenia UE

Orice resortisant al unui stat membru al UE este considerat a fi cetățean al UE. Cetățenia UE nu înlocuiește cetățenia națională, ci o completează. Cetățenii au dreptul:

• de a se muta și de a-și stabili reședința oriunde pe teritoriul UE;
• de a vota și a candida la alegerile pentru autoritățile locale sau pentru Parlamentul European în țara lor de reședință;
• la protecție diplomatică și consulară în afara UE din partea autorităților oricărui stat membru dacă nu este reprezentată țara ai căror cetățeni sunt;
• de a adresa petiții Parlamentului European și de a înainta plângeri către Ombudsmanul european;
• de a li se adresa instituțiilor europene în oricare dintre limbile oficiale ale UE și de a primi răspuns în aceeași limbă;
• la nediscriminare pe motiv de naționalitate;
• de a invita Comisia să înainteze o propunere legislativă (inițiativă cetățenească);
• de a accesa documentele instituțiilor și ale organismelor UE în anumite condiții (articolul 15 din TFUE).

Toți cetățenii UE au acces egal la funcțiile publice ale UE.

Cetățenia UE a fost definită pentru prima dată în articolele 9-12 din Tratatul privind Uniunea Europeană. Articolele 18-25 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) stabilesc drepturile care decurg din cetățenia UE.