Politica economică

Politica economică acoperă o gamă largă de măsuri pe care le utilizează guvernele pentru a-și gestiona economia. Printre acestea se numără politica monetară (cererea și oferta de bani), impozitarea, bugetul, crearea de locuri de muncă etc.

În Uniunea Europeană (UE), deși politica economică este responsabilitatea fiecărei țări a UE, există o coordonare multilaterală considerabilă a politicilor economice între țările individuale, în special cele care fac parte din zona euro, pentru a garanta funcționarea optimă a uniunii monetare europene și alinierea țărilor UE la obiective și responsabilități comune.

• Articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană stabilește obiectivele UE, care includ o creștere economică echilibrată, stabilitatea prețurilor, precum și uniunea economică și monetară.
• Articolul 3 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE) îi conferă UE responsabilitatea exclusivă pentru politica monetară a țărilor UE care fac parte din zona euro.
• Articolul 5 din TFUE stabilește că politicile economice trebuie coordonate în cadrul Uniunii.
• Titlul VIII din TFUE se referă la politica economică și monetară. Acesta definește cum se desfășoară coordonarea politicii economice și le impune țărilor UE să își conducă politicile economice „pentru a contribui la realizarea obiectivelor Uniunii”.

Coordonarea politicii economice include: adoptarea unor orientări generale ale politicilor economice și a unor orientări privind ocuparea forței de muncă, monitorizarea evoluției economice pentru identificarea și corectarea politicilor riscante sau nesustenabile, precum și discuții macroeconomice între Consiliu, Banca Centrală Europeană, Comisia Europeană și partenerii sociali. Pactul de stabilitate și creștere stabilește reguli pentru a garanta că țările UE urmăresc realizarea unor finanțe publice solide și își coordonează politicile fiscale.

Din 2008, în lumina dificultăților întâmpinate de UE (în special de zona euro) în ceea ce privește criza economică, financiară și a datoriilor suverane, s-au realizat mai multe reforme:

1. Pactul de stabilitate și creștere a fost consolidat prin Tratatul privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța, care a intrat în vigoare în 2013. S-au adoptat cele șase legi („pachetul de șase”), care consolidează Pactul de stabilitate și creștere și supravegherea macroeconomică a țărilor UE, la acesta adăugându-se încă două legi („pachetul de două”) care prevăd măsuri suplimentare de coordonare și monitorizare în zona euro.
2. A fost creat semestrul european, un cadru anual de coordonare a politicii. Obiectivul acestuia este de a identifica și a corecta dezechilibrele macroeconomice dintre țările UE, precum și de a supraveghea politica bugetară. De asemenea, Comisia analizează politicile de reformă structurală ale fiecărei țări a UE, iar apoi formulează recomandări de măsuri specifice pentru fiecare țară.
3. Crearea unei uniuni bancare integrate vizează armonizarea responsabilității de supraveghere, de soluționare și de finanțare la nivelul UE, precum și garantarea respectării acelorași norme de către toate băncile din zona euro. Băncile și acționarii acestora poartă răspunderea pentru posibilele pierderi, nu contribuabilii.