Apărarea colectivă

Tratatul de la Lisabona include o clauză de apărare colectivă [articolul 42 alineatul (7) din Tratatul privind Uniunea Europeană, TUE] în cadrul normelor politicii comune de securitate și apărare (PSAC) ale Uniunii Europene. În cazul în care un stat membru al UE este victima unei agresiuni armate pe teritoriul său, celelalte state membre au obligația de a-l asista prin toate mijloacele de care dispun. Angajamentele de acest tip trebuie să fie conforme cu angajamentele asumate de statele membre în calitate de membri ai NATO.

Articolul 42 aliniatul (7) TUE este inspirat de Tratatul de la Bruxelles (modificat în 1954), care a înființat Uniunea Europei Occidentale (UEO), o alianță de apărare formată din 10 țări din Europa de Vest, care, alături de Organizația Tratatului Atlanticului de Nord, a fost principalul garant al securității europene după cel de Al Doilea Război Mondial. În 2000, UEO și-a exprimat acordul de a-și transfera treptat capacitățile și sarcinile către Politica de securitate și de apărare comună a UE. În cele din urmă, UEO și-a încetat existența în iunie 2011.