[pic] | COMISIA COMUNITĂŢILOR EUROPENE |

Bruxelles, 25.6.2009

COM(2009) 284 final

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Demonstrarea captării și stocării geologice a carbonului (CSC) în țările în curs de dezvoltare cu economie emergentă: finanțarea proiectului UE-China privind o centrală pe cărbune cu emisii apropiate de zero {SEC(2009) 814}{SEC(2009) 815}

COMUNICARE A COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

Demonstrarea captării și stocării geologice a carbonului (CSC)în țările în curs de dezvoltare cu economie emergentă:finanțarea proiectului UE-China privind o centrală pe cărbune cu emisii apropiate de zero

1. INTRODUCERE

Atât țările dezvoltate, cât și cele în curs de dezvoltare trebuie să ia măsuri de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră, în scopul atingerii obiectivului de limitare a creșterii temperaturii globale medii la mai puțin de 2°C comparativ cu nivelurile din era pre-industrială. Prezenta comunicare prezintă planul Comisiei Europene de a elabora o schemă de investiții destinată cofinanțării activităților de construcție și operare a unei centrale energetice în vederea demonstrării tehnologiei de captare și stocare a carbonului (CSC) în China. Această schemă de investiții ar putea servi drept model pentru alte activități de cooperare tehnologică cu participarea țărilor dezvoltate și a țărilor emergente/în curs de dezvoltare în contextul unui acord post-2012 privind schimbările climatice.

Eficiența energetică este cea care ar trebui să ducă la cele mai mari reduceri ale emisiilor însă, din motive de securitate a aprovizionării și a economiei, cărbunele va rămâne un vector de dezvoltare, în special în cazul economiilor emergente care dețin importante rezerve interne de cărbune, precum China. Așadar, este necesar să se atenueze impactul asupra mediului al inerentei combustii a cărbunelui. În cazul în care sunt dezvoltate și implementate într-un interval de timp adecvat, tehnologiile CSC ar putea contribui în mod semnificativ la reducerea emisiilor generate de această sursă energetică esențială. CSC ar constitui o tehnologie de tranziție, în așteptarea dezvoltării și implementării de substituenți ai combustibililor fosili. Din analiza efectuată de Comisia Europeană[1], reiese că, în contextul unui scenariu privind emisiile compatibil cu obiectivul de 2ºC, ar trebui ca, până în 2030, tehnologia CSC să fie aplicată pentru aproximativ 18% din producția globală de energie pe bază de combustibili fosili.

Liderii UE s-au angajat să elaboreze în UE, până în 2015, o rețea de 12 centrale de demonstrare a CSC[2], în vederea extinderii la maximum a gamei de opțiuni tehnologice și de stocare demonstrate și a optimizării partajării de cunoștințe. Consiliul și Parlamentul European au convenit asupra unei directive de stabilire a unui cadru juridic necesar CSC pentru a permite operarea în condiții de siguranță a CSC în Europa și pentru a încuraja proiectele de demonstrare a CSC, de exemplu prin intermediul schemei UE de comercializare a certificatelor de emisii (CO2 stocat în condiții de siguranță nu va fi luat în calcul ca emisii) și al rezervei pentru noii intrați creată în cadrul acestei scheme (care prevede fonduri ce pot fi utilizate pentru cofinanțarea centralelor de demonstrare a CSC), precum și norme revizuite privind ajutoarele de stat. Planul european de relansare economică a alocat suma de 1050 milioane de euro pentru proiectele de demonstrare a CSC desfășurate în UE. Un număr de companii din Uniunea Europeană au anunțat că se va finaliza construirea pe teritoriul UE, în următorii 5-10 ani, a unor centrale de demonstrare. CSC reprezintă, alături de tehnologiile din domeniul energiilor regenerabile și alte tehnologii cu emisii reduse de carbon, una dintre tehnologiile promovate în cadrul Planului strategic european pentru tehnologiile energetice (planul SET)[3].

Evoluția emisiilor generate de economiile emergente care depind de rezervele de cărbune reprezintă un aspect dintre cele mai îngrijorătoare. Conform previziunilor Panelului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC)[4], în absența unor politici suplimentare, emisiile de CO2 datorate consumului de energie ar trebui să cunoască o creștere între 45 și 110% în perioada 2000 - 2030. Între două treimi și trei sferturi din această creștere vor fi imputabile regiunilor în curs de dezvoltare. Se estimează că, în pofida unor măsuri importante în materie de energii regenerabile și tehnologii cu emisii reduse de carbon, combustibilii fosili vor constitui, până în 2050, jumătate din resursele mondiale de aprovizionare cu energie.

China deține resurse bogate de cărbune, acest combustibil, care reprezintă 70% din mixul energetic, fiind principala sursă energetică a țării. Se așteaptă ca acest combustibil să reprezinte în continuare principala sursă energetică pe termen mediu – numai în 2007, China a construit echivalentul unei centrale energetice pe cărbune cu o capacitate de 500MW la fiecare două zile și jumătate[5]. Aceasta reprezintă o creștere săptămânală cu aproximativ 4 megatone de CO2 a emisiilor provenite exclusiv de la centralele energetice pe cărbune din China[6].

China însăși a adoptat o poziție fermă în favoarea tehnologiilor de combustie curată a cărbunelui (CCT - cleaner coal technologies ). În iunie 2007, China a adoptat Programul național privind schimbările climatice (CNCCP), în care se face referire în mod expres la „dezvoltarea și diseminarea de tehnologii avansate și adecvate”, inclusiv de „tehnologii bazate pe captarea, utilizarea și stocarea dioxidului de carbon”. China intenționează să publice în 2009 o serie de îndrumări în ceea ce privește tehnologia CSC. Mai mult, un grup de șapte întreprinderi de stat din sectorul energetic au înființat compania Greengen, al cărui obiectiv este acela de a construi o centrală energetică bazată pe ciclu combinat cu gazeificare integrată a cărbunelui (IGCC - Integrated Gasification in Combined Cycle ), care ulterior ar trebui să fie completată de CSC.

În martie 2005, UE și China au semnat un Plan de acțiune privind cărbunele curat, care include cooperarea în materie de captare și stocare a carbonului. În cadrul summitului ulterior UE-China din 2005[7], s-a stabilit Parteneriatul UE-China privind schimbările climatice, care include angajamentul politic de a dezvolta și demonstra până în 2020, atât în China, cât și în UE, tehnologia avansată de combustie a cărbunelui cu emisii apropiate de zero (NZEC - near-zero emissions coal ) bazată pe captarea și stocarea carbonului (CSC). Etapa I a acestei cooperări se va finaliza în 2009. Acordul din 2005 dintre UE și China a fost stimulat de dorința de a reduce creșterea emisiilor din sectorul energetic pe bază de cărbune. Având în vedere faptul că ciclul de viață al unei centrale este de aproximativ 30 de ani sau mai mult, riscul de dependență excesivă de carbon este enorm. Stadiul avansat al cooperării dintre UE și China, în contextul parteneriatului UE-China privind schimbările climatice, oferă posibilitatea unui prim proiect demonstrativ de cooperare în China.

Parlamentul European[8] subliniază importanța cooperării cu China, declarându-se „conștient de faptul că rapida creștere economică din China reprezintă o provocare majoră pentru eforturile mondiale de soluționare a schimbărilor climatice, emisiile de CO2 provenite de la centralele energetice pe cărbune fiind pe cale să se dubleze până în 2030.” Ca parte a unui întreg portofoliu de tehnologii, CSC reprezintă o opțiune potențial credibilă de soluționare a problemei emisiilor provenite de la centralele energetice pe cărbune din China.

Centralele UE de demonstrare a CSC și cooperarea UE-China în materie de combustie a cărbunelui cu emisii apropiate de zero (NZEC) trebuie văzute în contextul angajamentului G8 în favoarea „lansării a 20 de proiecte de demonstrare la scară largă a CSC … în lume, până în 2010, în funcție de circumstanțele naționale și vizând sprijinirea dezvoltării tehnologiei și reducerea costurilor aferente în perspectiva unei desfășurări/implementări extinse a CSC până în 2020”[9], precum și în contextul avizului favorabil al miniștrilor energiei din statele G8, al Comisarului european pentru energie și al miniștrilor energiei dintr-un număr de alte țări, inclusiv din China, acordat deciziei de promovare a demonstrării CSC, cu ocazia reuniunii acestora din mai 2009[10].

Prezenta comunicare descrie etapele ulterioare, punând accentul pe finanțarea centralei de demonstrare a CSC. O astfel de cooperare poate, de asemenea, să contribuie la angajamentul luat de țările dezvoltate în cadrul Convenției-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC) de a promova, facilita și finanța transferul de, sau accesul la, tehnologii și expertiză viabile din punctul de vedere al mediului, către alte părți.

În ceea ce privește negocierile în curs de desfășurare pentru un acord global ambițios privind schimbările climatice pentru perioada post-2012, cooperarea UE-China în materie de CSC ar putea servi drept exemplu pentru alte părți interesate. Comisia intenționează să faciliteze schimbul de informații dintre proiectul NZEC și proiectele demonstrative europene, prin intermediul rețelei de proiecte CSC care este în curs de înființare[11]. Mai mult, o mare parte dintre membrii platformei tehnologice europene pentru centralele energetice pe bază de combustibili fosili cu zero emisii (ZEP - Zero Emissions Fossil Fuel Power Plants )[12] reprezintă principalele părți interesate în cadrul cooperării UE-China.

2. PROVOCăRILE CSC

Componentele individuale ale procesului CSC sunt deja disponibile și operaționale în cadrul schemelor pilot[13]. Rămâne însă să se demonstreze combinația acestor elemente în cadrul centralelor energetice la scară comercială, inclusiv întregul lanț CSC, de la captarea CO2 și continuând cu transportul și depozitarea.

Demonstrarea tehnologiilor CSC la scară comercială este necesară în vederea testării tehnologiei și, ulterior, a reducerii costurilor acesteia, ceea ce reprezintă o condiție prealabilă pentru desfășurarea sa la scară largă pe o piață a carbonului operațională. Demonstrarea va promova o mai bună înțelegere a aspectelor tehnice, metodologice (inclusiv selectarea și monitorizarea amplasamentului de stocare), ecologice, financiare și de acceptare de către public, facilitând așadar o mai bună estimare a potențialului real al CSC ca tehnologie de atenuare esențială.

Dezvoltarea și desfășurarea CSC în cazul economiilor în curs de dezvoltare și emergente, inclusiv China, pot juca un rol vital în ceea ce privește contribuția la atingerea unei dezvoltări globale durabile, însă, fără sprijin din partea țărilor dezvoltate, acestea ar cunoaște o întârziere semnificativă . Angajamentul luat de UE, la care se adaugă sprijinul tehnologic și financiar, reprezintă o ofertă unică, ce poate contribui la realizarea la maximum a potențialului CSC în cadrul economiilor emergente.

Incapacitatea pieței din cadrul economiilor în curs de dezvoltare/emergente de a reflecta costul real pentru societate (de exemplu, cu referire la prețul CO2) al utilizării combustibililor fosili pentru a genera energie electrică se traduce prin faptul că, în etapa de demonstrare, CSC nu se dovedește viabil din punct de vedere economic. O finanțare publică din parte UE poate contribui la eliminarea câtorva dintre obstacolele descrise anterior și poate încuraja finanțarea din surse private, avantaje care nu ar exista în cazul proiectelor de demonstrare la scară largă a CSC.

3. CSC ÎN țăRILE PARTENERE CHEIE

ÎN țăRILE CU REZERVE BOGATE DE CăRBUNE, IMPERATIVELE PRIVIND SIGURANțA APROVIZIONăRII AU DREPT CONSECINță UTILIZAREA ÎN CONTINUARE A CăRBUNELUI PENTRU A GENERA ENERGIE ELECTRICă, ÎN SPECIAL ÎN țăRILE AFLATE ÎNTR-UN PROCES RAPID DE DEZVOLTARE, PRECUM CHINA. AșADAR, ESTE IMPORTANT Să SE PUNă LA PUNCT O MODALITATE DE FACILITARE A DEMONSTRăRII CSC ÎN ASTFEL DE țăRI, PENTRU A EXPLOATA ECONOMIILE DE SCARă șI PENTRU A GARANTA Că, ODATă DEMONSTRAțIA FăCUTă, DESFășURAREA AR PUTEA AVEA LOC LA SCARă LARGă, DACă TOATE PROVOCăRILE PE CARE LE PRESUPUNE DESFășURAREA SUNT SOLUțIONATE ÎN MOD CORESPUNZăTOR (A SE VEDEA CASETA 1).

Caseta 1: Provocări în ceea ce privește desfășurarea și difuzarea de CSC în țările în curs de dezvoltare

- Costul sporit al generării de energie electrică datorită capitalului suplimentar și costurilor de exploatare a instalațiilor de captare, transport și stocare, comparativ cu centralele energetice convenționale, inclusiv penalitatea energetică, cu alte cuvinte cerințele suplimentare în materie de energie care țin de procesul CSC propriu-zis. Acest fapt se datorează incapacității pieței de a reflecta costul real pentru societate, inclusiv cel al externalităților datorate utilizării combustibililor fosili pentru generarea de energie electrică.

- Lipsa unui mediu propice: existența unui cadru legislativ insuficient pentru planificarea și autorizarea instalațiilor de captare a CO2, precum și pentru transport și stocare; mai mult, ar trebui să existe garanții pentru protejarea investițiilor și a drepturilor de proprietate intelectuală.

- Deși cadrul de reglementare devine din ce în ce mai favorabil, finanțarea investițiilor în CSC nu este asigurată în mod automat de sectorul privat . Acest deficit de finanțare este specific tehnologiilor care se îndreaptă către etapa de pre-comercializare, caracterizată de stoparea granturilor și de activități foarte costisitoare, precum punerea la punct și testarea de prototipuri inițiale și secundare, dezvoltarea amplasamentului, crearea de lanțuri de aprovizionare, lucrările de construcție etc.

- Lipsa sensibilizării publicului sau a acceptării de către public , care trebuie imperativ remediată.

În paralel cu buna cooperare stabilită cu China, este necesar să se accelereze eforturile de a demonstra și desfășura tehnologii de combustie curată a cărbunelui (CCT) și tehnologii CSC în cadrul altor economii emergente, în vederea realizării la maximum a potențialului de desfășurare și diseminare la scară globală. Comisia Europeană și-a luat angajamentul de a intensifica actuala cooperare cu China în materie de captare și stocare a carbonului și de a o extinde la alți parteneri cheie, cum ar fi India și Africa de Sud[14]. Conform unor schimburi bilaterale recente, alte țări care ar putea fi interesate de crearea de capacități pentru CCT și CSC sunt Rusia și Ucraina.

Comisia intenționează să încurajeze cooperarea cu țările emergente și în curs de dezvoltare în materie de CSC și alte tehnologii de combustie curată a cărbunelui prin intermediul programului său tematic consacrat mediului și resurselor naturale. În cadrul unei noi activități intitulate „Cooperare în domeniul tehnologiilor de combustie curată a cărbunelui (CCT) și al captării și stocării carbonului (CSC) cu parteneri din țări emergente și în curs de dezvoltare care depind de cărbune”, Comisia Europeană propune crearea de capacități și elaborarea de studii pregătitoare pentru tehnologiile CCT și CSC în economiile emergente și în țările în curs de dezvoltare dependente de cărbune, adoptând o abordare diferențiată în funcție de partener. Mai mult, se preconizează diseminarea la nivel mondial a experienței câștigate cu ocazia proiectului de demonstrare din China.

4. CONTRIBUțIA LA DEMONSTRAREA CSC ÎN CHINA

Având în vedere nivelul ridicat al emisiilor de gaze cu efect de seră provenind din sectorul de producere a energiei electrice pe bază de cărbune din China, angajamentul politic dintre UE și China și stadiul avansat al cooperării actuale în materie de CSC, China ar fi țara cea mai potrivită pentru a găzdui o centrală de demonstrare a CSC beneficiind de sprijin financiar din partea UE.

Se prevede ca proiectul UE-China privind combustia cărbunelui cu emisii apropiate de zero (NZEC) să fie alcătuit din 3 etape. Etapa I include o serie de proiecte de cercetare inițială pentru a explora opțiunile de demonstrare a tehnologiei de captare și stocare a carbonului (CSC), aplicată producerii de energie electrică pe bază de cărbune în China, cu alte cuvinte proiectul de evaluare a NZEC, finanțat de Regatul Unit, și proiectele de cercetare COACH și STRACO2, cofinanțate de Comisia Europeană (a se vedea Caseta 2). Etapa I este programată să se încheie în toamna anului 2009.

Caseta 2: Etapa I a cooperării UE-China în materie de CSC

Memorandumul de înțelegere UE-China (februarie 2006) prevede o finanțare în cadrul proiectului COACH (Cooperation Action with CCS China-EU) în valoare de 1,5 milioane de euro în temeiul celui de-al 6-lea program-cadru de cercetare al CE. Proiectul COACH beneficiază de sprijinul a 20 de parteneri europeni și chinezi din mediul academic, de cercetare și industrial și are următoarele obiective: 1. Promovarea schimbului de cunoștințe și a creării de capacități 2. Pregătirea terenului pentru o demonstrare a CSC în China utilizând programe de IGCC/poligenerare pe bază de cărbune care să includă CSC 3. Evaluarea potențialului de stocare geologică a CO2 în rezervoarele de hidrocarburi (EOR/EGR), în acviferele saline de adâncime și în straturile de cărbune din bazinul Bohai 4. Soluționarea problemelor cu caracter transversal, cum ar fi acceptarea de către public, precum și aspectele juridice, de reglementare, financiare și economice. Memorandumul de înțelegere China - Regatul Unit (decembrie 2005) prevede o finanțare în cadrul proiectului de evaluare Regatul Unit - NZEC (3,5 milioane GBP), care a demarat în noiembrie 2007. Proiectul Regatul Unit – NZEC, finanțat de Regatul Unit, este un proiect de colaborare între experți chinezi și britanici, având drept obiectiv: - crearea de capacități în China pentru a determina cele mai bune soluții pentru captarea, transportul și stocarea geologică a dioxidului de carbon; și - examinarea potențialului de dezvoltare și demonstrare a tehnologiei CSC în China și de desfășurare a acestei tehnologii în viitor. Mai există alte patru proiecte în materie de CSC cofinanțate de CE, care implică, de asemenea, parteneri din China: - Sprijin acordat activităților de reglementare a captării și stocării carbonului (STRACO2, cu finanțare CE în valoare de 0,86 milioane de euro); - Evaluarea capacității europene de stocare geologică a dioxidului de carbon (EU GEOCAPACITY, cu finanțare CE în valoare de 1,9 milioane de euro); - stocare de CO2 în straturi de cărbune cu recuperare asistată a metanului (MoveCBM, cu finanțare CE în valoare de 1,25 milioane de euro) și - captarea dioxidului de carbon și producerea de hidrogen din combustibili gazoși (Cachet, cu finanțare CE în valoare de 7,5 milioane de euro) |

Etapa II a NZEC se va desfășura în perioada 2010-2012. Această etapă se va baza pe rezultatele descrise anterior ale acestor proiecte și va examina cerințele proprii amplasamentului, necesare definirii în detaliu a unei centrale de demonstrare și a măsurilor aferente. Etapa II va include analiza tehnică și analiza costurilor pentru diversele opțiuni. Pe baza acestei analize, se va stabili amplasamentul centralei energetice, precum și tehnologia de combustie (cărbune pulverizat sau IGCC), tehnologia de captare, precum și modalitățile de transport și stocare. Etapa II va include totodată o foaie de parcurs detaliată referitoare la construirea și exploatarea centralei de demonstrare, precum și o analiză de impact asupra mediului al centralei energetice de demonstrare și al amplasamentului de stocare a carbonului.

Mai rămân o serie de aspecte ale etapei II care trebuie negociate cu partenerii din China. Printre acestea se numără calendarul deciziilor privind proiectul și modalitățile de partajare a costurilor. Comisia Europeană intenționează să lanseze în 2009 o invitație la licitație pentru a încredința realizarea etapei II unui consorțiu.

Etapa III va începe ulterior și va include construirea și exploatarea în China a unei centrale de demonstrare la scară comercială. Comisia poartă actualmente discuții cu interlocutorii chinezi în vederea începerii exploatării centralei de demonstrare cu mult înainte de 2020 (data agreată în 2005).

Decizia finală privind investiția se va face pe baza studiilor de fezabilitate din cadrul etapei II, sub rezerva aprobării din partea partenerilor aferenți și a existenței unei scheme solide de finanțare. În vederea accelerării procesului, activitățile tehnice pregătitoare și activitățile de colectare de fonduri se vor desfășura în paralel. Așadar, principalul obiectiv al prezentei comunicări este acela de a propune o schemă de finanțare pentru etapa III a proiectului NZEC în cooperare cu Guvernul Chinei, precum și cu UE și statele membre ale SEE.

Figura 1: Diagramă funcțională a etapelor I - III ale proiectului NZEC

[pic]

5. COFINANțAREA CENTRALEI DE DEMONSTRARE A CSC DIN CHINA

Raționamentul pentru cofinanțarea acestei centrale de demonstrare a CSC din China este acela de a câștiga timp prin accelerarea dezvoltării tehnologiei. Conform experienței dobândite în China, costurile se vor reduce odată cu desfășurarea pe scară largă a tehnologiei. Cu toate acestea, stabilirea unui preț pentru carbon va fi o condiție prealabilă pentru desfășurarea la scară largă a CSC în China.

5.1. Reunirea finanțării publice și private în cadrul unui parteneriat public-privat

În vederea reunirii unor fonduri publice și private suficiente și a utilizării acestora în mod eficient, Comisia prevede crearea unui parteneriat public-privat (PPP), probabil sub forma unui instrument cu destinație specială (SPV - Special Purpose Vehicle ). Instrumentele cu destinație specială sunt instrumente foarte flexibile de investiții, care pot fi concepute pentru proiecte unice și care au o structură juridică și organizațională relativ ușoară, ceea ce înseamnă că pot fi create rapid și cu cheltuieli suplimentare minime. Normele care guvernează funcționarea instrumentelor cu destinație specială sunt stabilite în prealabil și delimitează cu precizie activitățile acestora. Acest mecanism permite limitarea riscului financiar pentru investitor. Instrumentele cu destinație specială sunt adaptate la transferul de active în vederea finanțării unui proiect de anvergură, deoarece acestea vizează un număr redus de obiective, limitând totodată riscurile pentru investitor. Prin urmare, modelul instrumentelor cu destinație specială oferă o serie de avantaje și poate fi adaptat astfel încât să satisfacă nevoile unui proiect de demonstrare a CSC.

Unul din avantajele acestei structuri ar fi acela că donatorii publici ar putea defini politicile de investiții pentru a asigura coerența deplină cu obiectivele de politică publică. Prin intermediul unei politici de investiții specifice, această structură ar oferi o platformă pentru investiții, care să permită combinarea fondurilor publice cu cele private.

Inițiativa trebuie astfel concepută încât să informeze și să obțină sprijin pentru această activitate din partea Chinei, a Uniunii Europene și a statelor membre ale SEE, a instituțiilor financiare internaționale și a companiilor private. Investițiile private în CSC sunt atractive numai în măsura în care există un flux de venituri, de exemplu pe piața carbonului și/sau prin recuperarea asistată a petrolului.

Investițiile chineze în costurile marginale ale CSC vor fi esențiale pentru a crește implicarea Chinei în proiect. De asemenea, acestea vor garanta o mai bună reprezentare a intereselor Chinei și o familiarizare sporită cu tehnologia respectivă, crescând totodată șansele de desfășurare ulterioară a acesteia.

Caseta 3: Surse potențiale de finanțare pentru centrala NZEC

Sectorul privat

Participarea sectorului privat se împarte în două categorii: investitori activi (operatori, contractori, furnizori de echipamente) și investitori pasivi (fonduri de investiții, investitori instituționali). Centrala de bază poate fi finanțată cu ajutorul investițiilor din sectorul privat (de exemplu, finanțarea unui proiect sau finanțarea unei întreprinderi). Investitorii din sectorul privat își pot asuma, de asemenea, unele dintre costurile suplimentare ale CSC sau pot oferi sprijin în natură dacă observă potențiale avantaje.

O serie de companii europene sunt deja prezente pe piețele de tehnologie curată din China. Multe dintre acestea sunt membre ale platformei ZEP și părți interesate cu rol esențial în cooperarea UE-China. Cooperarea dintre industria europeană și cea chineză va beneficia, de asemenea, de sprijinul Centrului UE-China pentru energie curată, asupra căruia s-a convenit cu ocazia summitului UE-China din 2007 și care urmează să fie înființat la Beijing[15].

Creditele de carbon

În prezent, CSC nu este eligibil pentru credite de carbon [de exemplu, prin intermediul mecanismului de dezvoltare curată (CDM - Clean Development Mechanism ), reprezentând un sistem bazat pe proiecte care permite compensarea emisiilor generate de țările dezvoltate)]; cu toate acestea, CSC ar putea fi eligibil pentru credite de carbon în perioada post-2012, de exemplu prin intermediul unui mecanism de creditare sectorial (cu alte cuvinte, un mecanism care să crediteze reducerile de emisii la nivel sectorial) sau ca urmare a unui CDM conceput anume pentru centralele de demonstrare a CSC din țările emergente/în curs de dezvoltare.

Recuperarea asistată a combustibililor fosili

În funcție de tipul centralei, este posibil ca un flux de venituri să provină de la recuperarea asistată a petrolului (EOR- enhanced oil recovery ).

Finanțare publică

Ar fi necesar să se prevadă contribuții de la bugetul public pentru cofinanțarea costurilor suplimentare pentru CSC. Există un număr de surse potențiale care ar putea fi mobilizate:

- Buget CE

- Bugetele naționale ale statelor membre ale UE sau ale SEE[16]

- împrumuturi concesionale de la băncile publice de investiții

Resursele publice de finanțare ar putea fi utilizate în următoarele moduri:

- subvenții

- garanții de împrumuturi

- garanții de rentabilitate pentru sectorul privat (pentru a garanta riscul de preț sau riscul de reglementare)

- investiții (cu rentabilitate scontată limitată)

5.2. Stabilirea nivelului finanțării publice

Pentru a atrage investiții private în centrala de demonstrare, este necesar să se creeze posibilitatea rentabilității investiției. Posibile surse de venit sunt piața carbonului sau recuperarea asistată a petrolului. Există posibilitatea ca diferite tipuri de investitori să necesite niveluri diferite de rentabilitate a investiției lor în tehnologii curate.

Viitoarea eligibilitate a CSC pentru credite de carbon (o soluție alternativă fiind impunerea unei taxe pe carbon) ar genera un flux de venituri ce ar putea atrage investițiile private în centrala de demonstrare. De un interes deosebit în această privință se bucură mecanismul de creditare sectorial care face în prezent obiectul unor discuții în cadrul negocierilor privind un acord global referitor la schimbările climatice pentru perioada post-2012. De exemplu, în cadrul sectorului energetic din China, o astfel de abordare ar putea permite creditarea reducerilor de emisii realizate dincolo de un anumit prag. Astfel, doar activitatea care vine în completarea activității de afaceri obișnuite va fi creditată, iar companiile ar fi stimulate să ia măsuri de atenuare mai costisitoare în schimbul finanțării prin intermediul veniturilor generate de piața carbonului. Aceasta ar facilita adoptarea unor tehnologii mai costisitoare cum ar fi CSC, în detrimentul altor tehnologii de combustie curată a cărbunelui și caracterizate de eficiență energetică care, în timp, se vor dovedi neutre sau chiar negative din punctul de vedere al costurilor. Nu este sigur dacă și când CSC va putea genera venituri pe piața carbonului în țările emergente și în curs de dezvoltare. Prin urmare, va fi necesar ca investițiile publice – cu o rentabilitate scontată foarte redusă sau chiar nulă – să reducă riscurile pentru investitorii privați și să permită o rată internă de rentabilitate suficient de ridicată (IRR - internal rate of return ). A fost întreprinsă o analiză financiară pentru a determina nivelul necesar de finanțare publică[17]. Costurile exacte vor fi calculate în cadrul etapei II a proiectului NZEC, iar rata contribuțiilor publice la instrumentul cu destinație specială (sau un alt instrument de investiții adecvat) reprezintă un aspect care va face obiectul negocierilor cu partenerii guvernamentali (europeni și chinezi).

Dimensiunea, localizarea, tehnologia și amplasamentul de stocare al centralei NZEC vor fi stabilite pe baza studiilor efectuate în etapele I și II ale NZEC, ținând cont de posibilitățile de reproducere din China. Costurile estimative din prezenta comunicare sunt preliminare – deși ele se bazează pe un set de ipoteze rezonabile - și ar putea face obiectul unor variații de +/- 40%, în funcție de tehnologia specifică și de amplasamentele de construcție/stocare alese. Costurile de investiție și costurile de exploatare suplimentare , calculate ținând cont de un ciclu de viață de 25 de ani pentru această centrală de demonstrare de 400 MW (prima din gama ei),[18] sunt estimate la aproximativ 730 milioane de euro pentru o centrală IGCC (în jur de 125 milioane de euro pentru costuri de investiție, 340 milioane de euro pentru costuri de exploatare și 265 milioane de euro pentru costuri de transport și stocare[19]) și la aproximativ 980 milioane de euro pentru o centrală pe bază de cărbune pulverizat (în jur de 235 milioane de euro pentru costuri de investiție, 445 milioane de euro pentru costuri de exploatare și 300 milioane de euro pentru costuri de transport și stocare[20]).

Pe durata de viață a proiectului, se așteaptă o consolidare a pieței mondiale a carbonului și apariția unui preț intern la carbon în cadrul tuturor economiilor majore. În consecință, se presupune că acest preț va fi de 10 EUR/tCO2 evitat în 2015 și că acesta va crește treptat, ajungând la 20 EUR[21]. Luând în calcul acest preț al carbonului și fără a aduce atingere opțiunii privind tehnologia, necesarul de finanțare este estimat la aproximativ 300 milioane de euro pentru o centrală IGCC și la 550 milioane de euro pentru o centrală pe bază de cărbune pulverizat[22]. În cazul în care prețul carbonului va crește, acest necesar de finanțare va scădea, iar contribuția sectorului public ar putea fi redusă.

În funcție de amplasamentul de stocare ales, ar exista posibilitatea ca recuperarea asistată a petrolului, care este deja viabilă din punct de vedere financiar, să reprezinte un flux suplimentar de venit, pe lângă veniturile generate de piața carbonului. Recuperarea asistată a petrolului vizează o varietate de procese care au drept scop creșterea cantității de petrol extrase dintr-un rezervor, în general prin injectarea unui lichid sau a unui gaz (de exemplu azot, dioxid de carbon).

În practică, utilizarea EOR-CO2 se va limita la centrale energetice aflate în apropierea unor câmpuri petrolifere, pentru a limita costurile de transport. Cu toate că în China posibilitățile de recuperare asistată a petrolului sunt limitate la un număr relativ scăzut de câmpuri petrolifere, dezvoltarea EOR-CO2 ar putea totuși accelera punerea în aplicare a infrastructurii de transport necesare desfășurării depline a CSC în anumite regiuni. Proiectele care țin de etapa I examinează posibilitățile de EOR în China. Dacă EOR va constitui o soluție viabilă pe amplasamentul selectat de guvernul chinez, aceasta ar facilita finanțarea unei centrale de demonstrare a CSC la scară comercială.

Înafara finanțării publice, contribuțiile financiare ar putea fi de două tipuri: pe de o parte, organisme de credit (instituții financiare internaționale sau bănci publice, cum ar fi BEI), care în esență asigură finanțarea împrumuturilor și practică rate ale dobânzii de aproximativ 5% și, pe de altă parte, investitorii care contribuie cu capitaluri proprii și care revendică o rată a rentabilității brute a investiției de aproximativ 10-20%. Una din modalitățile de reducere a investiției inițiale necesare este aceea de a recurge la procedura de licitație competitivă pentru construirea și exploatarea centralei, caz în care companiile partenere din consorțiu ar putea face oferte la prețuri unitare sau la prețuri reduse pentru a profita de acumularea de experiență și de avantajele primului venit prin participarea la primul proiect de demonstrare a CSC la scară comercială din China.

Pentru a face propunerea atractivă din punctul de vedere al investitorilor privați, este necesar ca investitorii publici să fie pregătiți să își asume o parte din riscuri. Aceasta ar putea maximiza mobilizarea contribuției publice, conferind propunerii un caracter mai atractiv pentru investitorii privați.

Comisia Europeană a prevăzut alocarea a 60 milioane de euro pentru cooperarea în materie de tehnologii de combustie curată a cărbunelui și tehnologiile de captare și stocare a carbonului în economiile emergente. Prima tranșă, în valoare de 10 milioane de euro, va fi utilizată pentru crearea de capacități pentru CSC și alte tehnologii de combustie curată a cărbunelui în cadrul economiilor emergente, precum și pentru etapa a doua a proiectului NZEC UE-China. În cazul în care va exista în continuare sprijin politic din partea Chinei și progrese satisfăcătoare în ceea ce privește proiectul NZEC, o a doua tranșă, în valoare de 50 milioane de euro, ar putea fi alocată activităților de construire și exploatare a unei centrale de demonstrare a CSC în China. Elaborarea, până în 2013 cel târziu, a unui plan de finanțare viabil reprezintă o condiție prealabilă pentru construirea centralei de demonstrare.

6. CONCLUZII șI ETAPE URMăTOARE

În strânsă colaborare cu părțile interesate europene și chineze, Comisia propune următoarele:

i) definirea, împreună cu instituțiile financiare internaționale, precum Banca Europeană de Investiții, Banca Mondială și Banca Asiatică de Dezvoltare, a modalităților de înființare a unei structuri financiare corespunzătoare, incluzând probabil un instrument cu destinație specială, pentru a sprijini etapa III a proiectului NZEC în strânsă colaborare cu statele membre interesate, cu state din Spațiul Economic European și cu partenerii chinezi;

ii) invitarea statelor membre ale UE să ofere sprijin financiar și politic. Valoarea prevăzută a finanțării publice ar fi de aproximativ 300 milioane de euro pentru o centrală IGCC sau 550 milioane de euro pentru o centrală pe bază de cărbune pulverizat;

iii) garantarea în continuare a sprijinului politic din partea Chinei și a celei mai bune rentabilități posibile a investițiilor publice europene în ceea ce privește negocierea modalităților de partajare a costurilor;

iv) participarea la negocieri internaționale privind un acord global în materie de schimbări climatice pentru perioada post-2012, susținând acordarea de credite de carbon pentru tehnologiile CSC atât în cadrul primei perioade de angajament a protocolului de la Kyoto (până în 2012), cât și în cadrul noului regim care va fi pus în aplicare ulterior.

De asemenea, Comisia invită atât statele interesate din SEE, precum și China să contribuie financiar și politic la această nouă inițiativă și invită Parlamentul European să își ofere sprijinul politic. Având în vedere că este vorba despre o abordare nouă, serviciile Comisiei Europene vor continua să definească modalitățile detaliate de punere în aplicare, în colaborare cu entități care își vor exprima în mod oficial interesul pentru această inițiativă de cofinanțare.

[1] A se vedea Figura 2 din Studiul de impact care însoțește prezenta comunicare.

[2] Concluziile Consiliului European, martie 2007.

[3] Comunicarea Comisiei către Consiliu, către Parlamentul European, către Comitetul Economic și Social European și către Comitetul Regiunilor – Un plan strategic european pentru tehnologiile energetice (planul SET) – „Către un viitor cu emisii reduse de cabon”.

[4] Al patrulea raport de evaluare al IPCC (2008), Rezumat tehnic al grupului de lucru III (Barker, T. et al, 2007: Technical Summary. In: Climate Change 2007: Mitigation. Contribution of Working Group III to the Fourth Assessment Report of the Intergovernmental Panel on Climate Change [B. Metz, O. R. Davidson, P. R. Bosch, R. Dave, L. A. Meyer (eds)], Cambridge University Press, USA)

[5] IEA , Cleaner Coal in China , 2009, p. 50.

[6] N Riley, Serviciul geologic britanic, declarație verbală în fața Camerei Comunelor din Regatul Unit,

(http://www.publications.parliament.uk/pa/cm200506/cmselect/cmsctech/578/57805.htm#note18).

[7] Declarația UE-China privind schimbările climatice, făcută în cadrul summitului UE-China, la 2 septembrie 2005.http://ec.europa.eu/environment/climat/pdf/china/joint_declaration_ch_eu.pdf

[8] Rezoluția 2005/2161(INI): http://www.europarl.europa.eu/sides/getDoc.do?pubRef=-//EP//TEXT+TA+P6-TA-2006-0346+0+DOC+XML+V0//EN.

[9] Declarație comună a miniștrilor energiei din statele G8, Aomori, Japonia, 8 iunie 2008.

[10] Declarație comună a miniștrilor energiei din țările G8, împreună cu Comisarul european pentru energie, miniștrii energiei din țările G5 (Brazilia, Republica Populară Chineză, India, Mexic, Africa de Sud) și miniștrii energiei din Egipt, Republica Coreea, Regatul Arabiei Saudite, la reuniunea acestora de la Roma din 24 mai 2009.

[11] A se accesa: http://europa.eu/rapid/pressReleasesAction.do?reference=IP/08/1315&format=HTML&aged=0&language=EN&guiLanguage=fr

[12] A se accesa: http://www.zero-emissionplatform.eu

[13] A se vedea IPCC, 2005: Raport special al IPCC privind captarea și stocarea dioxidului de carbon. Pregătit de Grupul de lucru III din cadrul Panelului interguvernamental privind schimbările climatice [Metz, B.,O. Davidson, H. C. de Coninck, M. Loos, and L. A. Meyer (eds.)]. Cambridge University Press, Cambridge, Regatul Unit și New York, NY, SUA, p.8.

[14] A se vedea COM(2006)843.

[15] A se accesa: http://www.eu-in-china.com/download/EC2.pdf

[16] În cazul în care aceste contribuții publice se califică drept ajutoare de stat, ele pot fi notificate Comisiei conform normelor privind ajutoarele de stat.

[17] A se vedea evaluarea impactului anexată la prezenta comunicare, anexa VII.

[18] Exprimate ca valoare actuală netă în 2010 și calculate ținând seama de cei 4 ani de construcție și de cei 25 de ani de exploatare utilizând o rată de actualizare socială de 2,5% (fără inflație).

[19] Inclusiv costurile de investiție și costurile de exploatare aplicabile unei perioade de 25 de ani de 7 EUR/t CO2 stocat.

[20] Inclusiv costurile de investiție și costurile de exploatare aplicabile unei perioade de 25 de ani de 7 EUR/t CO2 stocat.

[21] Ipoteză de 10 EUR/tCO2 în 2015, crescând treptat la 20 EUR/tCO2 în 2040, fără a aduce atingere instrumentului de politică utilizat pentru a atinge această valoare.

[22] Sumele diferă în funcție de numărul anilor de exploatare pentru care o centrală CSC ar primi finanțare din fonduri publice.