11.2.2019   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 54/10


Cerere de decizie preliminară introdusă de Riigikohus (Estonia) la 29 noiembrie 2018 – H. K./Prokuratuur

(Cauza C-746/18)

(2019/C 54/13)

Limba de procedură: estona

Instanța de trimitere

Riigikohus

Părțile din procedura principală

Recurentă: H. K.

Cealaltă parte: Prokuratuur

Întrebările preliminare

1)

Articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE (1) a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002, citit în lumina articolelor 7, 8, 11 și 52 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, trebuie interpretat în sensul că, în cadrul unei proceduri penale, accesul autorităților statului la date care permit să se stabilească sursa și destinația, data, ora și durata, natura serviciului de comunicații, echipamentul terminal mobil utilizat, precum și locul în care a fost utilizat echipamentul terminal în legătură cu comunicații de la un telefon fix sau mobil al unui suspect implică o ingerință în drepturile fundamentale consacrate la articolele menționate din cartă care prezintă o asemenea gravitate încât să fie necesar ca acest acces să fie limitat, în materie de prevenire, de investigare, de detectare și de urmărire penală a infracțiunilor, la combaterea infracționalității grave, independent de perioada la care se raportează datele păstrate la care au acces autoritățile statului?

2)

Pornind de la principiul proporționalității formulat la punctele 55-57 din Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene din 2 octombrie 2018 în cauza C-207/16, articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE trebuie interpretat în sensul că, în cazul în care volumul datelor menționate în prima întrebare la care autoritățile statului au acces nu este mare (atât din punctul de vedere al naturii datelor, cât și din punctul de vedere al întinderii în timp a acestora), ingerința în drepturile fundamentale ce rezultă astfel poate fi justificată de obiectivul privind prevenirea, investigarea, detectarea și urmărirea penală a unor infracțiuni în general și că, cu cât infracțiunile care trebuie combătute prin intermediul acestei ingerințe sunt mai grave, cu atât mai mare este volumul de date la care au acces autoritățile statului?

3)

Cerința menționată la punctul 2 din dispozitivul Hotărârii Curții de Justiție a Uniunii Europene din 21 decembrie 2016 în cauzele conexate C-203/15 și C-698/15, potrivit căreia accesul la date al autorităților competente ale statului trebuie să fie supus unui control prealabil exercitat de o instanță sau de o autoritate administrativă independentă, are semnificația că articolul 15 alineatul (1) din Directiva 2002/58/CE trebuie interpretat în sensul că Ministerul Public, care conduce procedura de cercetare în cadrul căreia, potrivit legii, are obligația să își desfășoare activitatea în mod independent și se supune numai legii, și examinează atât elementele incriminatoare, cât și elementele dezincriminatoare în privința inculpatului, însă ulterior susține acțiunea publică în cadrul procedurii judiciare, poate fi considerat autoritate administrativă independentă?


(1)  Directiva 2002/58/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 iulie 2002 privind prelucrarea datelor personale și protejarea confidențialității în sectorul comunicațiilor publice (Directiva asupra confidențialității și comunicațiilor electronice) (JO 2002, L 201, p. 37, Ediție specială, 13/vol. 36, p. 63).